Avem deja un an de experiență in ceea ce înseamnă ”pandemia COVID” și e posibil să tragem niște scurte concluzii și să analizăm perspectivele de viitor.
Situația pandemiei
Pandemia COVID este în acest moment un fenomen planetar. Sunt confirmate un număr de 127,874,407 de cazuri din care 103,067,102 sunt cazuri închise. Mortalitatea este de 3% pentru cazurile închise. Sunt în prezent 22,009,610 de cazuri active. (Worldometer, 2021)
Ceea ce îngrijorează orice analist este vizibil în graficul de mai sus, revenirea la tendința de creștere a numărului de cazuri. De altfel, în multe țări măsurile de prevenție au fost augmentate pentru a încerca să se aplatizeze din nou curba, sau, mai pe limba tuturor, să încerce să țină situația sub control.
În același timp, au fost mediatizate două tulpini noi, aparent mai periculoase decât tulpina originală. Creșterea numărului de cazuri nu face decât să crească probabilitatea apariției de noi tulpini.
Vaccinarea, singura măsură realmente eficientă în combaterea contagiunii este foarte lentă, și, pe măsură ce apar noi mutații ale virusului, eficiența ei poate fi anulată. Schemele de tratament devin din ce în ce mai eficiente, fapt reliefat de scăderea mortalității bolii, dar mai este drum lung până la o soluție satisfăcătoare. Având în vedere segmentul de pacienți cu risc de deces foarte ridicat, persoanele cu diverse co-morbidități, probabil crearea unui medicament fără contraindicații pe co-morbidități este foarte dificilă, și testarea foarte anevoioasă.
Fără a fi medic, și cu atât mai puțin epidemiolog sau virusolog, sunt probabil o mulțime de elemente care îmi scapă, dar, cel puțin pe baza cifrelor statistice de ansamblu, îmi este foarte clar că pandemia nu pare să dispară și că orizontul de timp în care situația economică va rămâne influențată de Covid este neclar.
Situația Economică
Perioada de pandemie și mai ales perioadele în care restricțiile sunt foarte stricte se dovedesc a fi o provocare foarte complexă pentru toate sectoarele economiei, și o provocare aproape insurmontabilă pentru Horeca, și tot ce are de-a face cu organizarea de evenimente, de la teatru la sport și chiar în politică. Întreaga societate este claustrată ceea ce afectează o multitudine de elemente de la starea de spirit la obiceiurile de consum. Stilul de viață obișnuit, relațiile de familie obișnuite, relațiile sociale obișnuite sunt afectate cu consecințe greu de imaginat.
Organizarea de evenimente, fie ele evenimente de familie, fie evenimente culturale, de divertisment, sau sportive este un sector cu o mulțime de afaceri din categoria IMM-urilor care au rămas pur și simplu fără obiect de activitate, de la impunerea restricțiilor.
Unele sectoare, cum este curieratul și serviciile de livrări la domiciliu au fost afectate pozitiv, la fel și comerțul online.
Poate cel mai perfid efect negativ economic este pe termen mediu și lung pe piața muncii. Prin trecerea în online a învățământului, practic cu o totală lipsă de pregătire anterioară, am trecut de la un învățământ de calitate îndoielnică la un învățământ complet dezastruos. Profesorii nu au fost niciodată pregătiți pentru predare online, platformele sunt inadecvate, programa și modul de predare în online nu este deloc adecvat. Pe de altă parte, cine crede că tinerii claustrați în locuințe nu sunt afectați psihologic și nu sunt privați de experiența socială a educației, se înșală amarnic. Un an, doi trei, au mai mulți, poate o întreagă generație, vor ieși din casa părintească direct pe piața muncii, un șoc pentru care nu sunt pregătiți. Probabil, un set de aptitudini specifice mediului online vor avea și efecte pozitive, dar, sunt destul de sceptic în această privință. În mod cert copii foarte buni vor fi mai puțin afectați, problema este la marea masă a elevilor, care au și la școală probleme de management al atenției, cu atât mai mult învățând acasă. Dacă ne referim la mediul rural, în zonele unde accesul la internet este mai lent sau inexistent și accesul la echipamentele necesare este dificil sau inexistent practic, învățământul online este practic imposibil.
Învățământului online afectează părinții sub aspect profesional. Părinții se puteau concentra pe munca lor în timpul în care copii erau la școală. Acum, unul dintre părinți trebuie să se ocupe de copii și să-i supravegheze în timpul ”școlii”. Fie că vorbim de un părinte în tele-muncă, fie că vorbim de un părinte care lucrează cu program flexibil, sau după-masă, atenția și energia pe care le consumă sunt în detrimentul propriei cariere profesionale, sau, mai simplu spus, ii diminuează productivitatea. Dacă vorbim de sute de mii de părinți, cu productivitatea scăzută, deja vorbim de o reducere de productivitate la nivel macroeconomic.
Învățământul online are două consecințe macroeconomice imediate, o scădere a productivității muncii părinților și o scădere a calității forței de muncă care intră pe piață.
În ceea ce privește relația statului cu economia, putem observa o deteriorare a stabilității financiare a statului care se agravează cu fiecare lună și fiecare an de pandemie. Deficitele au ieșit din zona de confort de la începutul pandemiei și, fără îndoială, vor afecta capacitatea statului de a finanța proiecte majore în viitor. Nu critic deficitul bugetar în sine, îl consider inevitabil în condițiile actuale, dar, este clar că vine cu un cost atașat. Istoric vorbind, întotdeauna a fost rolul statului de a interveni și de a susține societatea în condițiile unor șocuri, și în acest caz nu este o excepție. Statul român nu a avut rezerve semnificative în istoria recentă, și creditarea este singura soluție.
Ceea ce mă uimește este inflația scăzută, oarecum în contradicție cu realitatea pe care o constat în magazine și în online în ceea ce privește prețurile. Nu am datele statistice în detaliu ca să pot contrazice cifrele oficiale, dar, nu pot să scap senzației că inflația reală este mai mare decât cea anunțată oficial. În mod cert am senzația că coșul zilnic este semnificativ mai costisitor decât era anul trecut sau acum doi ani.
Cursul valutar pare a fi ținut sub control, probabil deficitul comercial este acoperit satisfăcător de creditele externe încă relativ ieftine, dar orice sincopă în creditarea externă poate pune o presiune pe curs foarte greu de echilibrat, chiar și cu rezervele BNR.
Nu pot să nu spun că există un risc financiar foarte semnificativ la nivel mondial, care nu poate fi ignorat. Pachetele de sprijin economic de trilioane de dolari și euro sunt monedă pompată în economie în contextul unei activități economice în declin. Este imposibil să nu se creeze un dezechilibru între moneda de pe piață și bunurile și serviciile de pe piață, ceea ce înseamnă o devalorizare a monedei, deci inflație. Concret însă, se pare că fluxurile de bani nu ajung pe piață, ci sunt mai degrabă absorbite de piețele financiare care sunt mult mai frumoase acum decât eșafodajul economic pe care se sprijină. Tind să cred că fie vor ceda piețele financiare, fie va ceda piața monetară, fie amândouă, și pandemia este doar un catalizator al fenomenului.
Perspective
Primul scenariu este scenariul optimist. Acest scenariu are ca premise accelerarea vaccinării, dezvoltarea de scheme de tratament mai eficiente, și presupunerea că nu apar tulpini noi de Covid care să anihileze primele două premise, ceea ce ar trebui să ducă la administrarea pandemiei fără a fi nevoie de restricții de activitate. În acest scenariu activitatea ar reveni la normal probabil de la începutul anului 2022, cu un proces de restrângere a restricțiilor treptat în trimestrul 3 și 4 al anului 2021. Sezonul turistic de vară 2021 este permis cu măsuri de prevenție minimale.
Scenariul doi, este un scenariul normal. În acest scenariu vaccinarea continuă într-un ritm relativ lent, schemele de tratament nu se îmbunătățesc semnificativ, și pentru a se ține sub control pandemia se impun restricții semnificative, cu fluctuații zonale și de intensitate până la jumătatea anului 2022. Sezonul turistic de vară 2021 este permis cu măsuri de prevenție stricte.
Scenariul trei, scenariul pesimist. Acest scenariu pornește de la premisa că vaccinarea continuă la o viteză redusă, cu eficiență scăzută în controlul pandemiei, schemele de tratament nu se îmbunătățesc semnificativ. Datorită tulpinilor noi de Covid, cu virulență mai ridicată, se impun restricții severe, care se prelungesc până la sfârșitul anului 2021. Restricțiile severe blochează complet sezonul turistic de vară și iarnă 2021.
În funcție de scenariul pandemic în care ne vom încadra toate activitățile economice vor fi afectate în mod diferit. Pentru HORECA, scenariul 2 și mai ales scenariul 3 reprezintă amenințări existențiale.
Pentru piața muncii și productivitatea generală a muncii este clar că indiferent de scenariu, o îmbunătățire semnificativă a situației poate fi așteptată în scenariul optimist din trimestrul 3 2021, în alte scenarii numai din 2022.
Pentru educație, indiferent de scenariu, probabil o normalizare a situației se poate petrece numai din 2022. Indiferent de scenariu, dacă nu la nivel generalizat, atunci localizat pe arealuri, vor continua să se aplice restricții, și improvizatul învățământul online va continua, fie intermitent, fie continuu.
Riscul unui soc financiar extern rămâne un risc major, care, indiferent de scenariu, poate arunca absolut totul in zona de incertitudine.
Ce este de făcut?
Cred că principala prioritate, singura măsură care are ceva șanse să ne aducă pe un drum bun este o accelerare a campaniei de vaccinări. Oricât de limitate ar fi vaccinurile, pe moment nu avem ceva mai bun. Vaccinarea, pentru a fi eficientă trebuie să ajungă la procentaje apropiate de 95%, și mai este mult până acolo.
O a doua prioritate ar trebui să fie cercetarea epidemiologică. Sincer, fără să vreau să supăr pe nimeni, toată povestea cu restricțiile pare mai degrabă o butaforie în lipsa unor studii serioase. Comitetele de birocrați fie județene fie naționale fie ele și conduse de experți în medicină de urgență nu prea reușesc să mai convingă, mai ales pentru că nu prea par să aibă rezultate decisive. Studiile și cercetările internaționale trebuie adunate într-un centru de resurse online, eventual să fie traduse și puse la dispoziția medicilor. Poate specialiștii în epidemiologie și sănătate publică ar trebui să ia locul politrucilor. Dacă nu-i avem, să aducem din Coreea, Japonia, China, sau de unde sunt ei, specialiști și să pregătim oamenii. Fără supărare, dar administrăm o pandemie cu oameni nepotriviți din punct de vedere al calificărilor și nici nu aud nici măcar vreun zvon că se obosește cineva să-i califice. Nu e vina nimănui că DSP-urile nu au administrat niciodată o pandemie serioasă, dar a trecut un an și totul arată a improvizație ca la început. Nu pot să nu regret retragerea domnului profesor Răzvan Chereches, unul din puținii specialiști în sănătate publică din zona de influență a politicilor de sănătate, putea să folosit măcar pentru implementarea unui program național de pregătire la DSP-uri.
A treia prioritate este medicina legală. O mare parte a populației pur și simplu nu crede cifrele oficiale privind decesele din cauza Covid, și poate că au dreptate, pentru că pur și simplu nu există autopsiile care să dovedească cauzele deceselor. Bineînțeles, dacă se leagă medicina legală de cercetarea epidemiologică, poate reușim să dăm ceața la o parte și să dăm un pic de credibilitate cifrelor anunțate pompos de oficiali. Au fost 1000 de decese COVID, nici o autopsie, dar voi să ne credeți pe cuvânt de onoare. Oamenii știu poate din cei decedați, unul avea cancer în fază terminală, altul era pe dializă și un infarct, altul era diabetic pe insulină sau cu un AVC în ultimele luni, și unul avea 98 de ani. Nu prea mai merge, și nu prea mai crede nimeni. În schimb, în România, reflexul de a vedea o tentativă de dictatură în orice formă de politică de forță este foarte puternic, și, orice ar crede oricine, dictatorii nu sunt simpatici.
Oare am fi capabili să identificăm o tulpină distinctă de Covid dacă ar apărea în Rădăuți sau Dorohoi sau în orice parte a României? Asta este o întrebare care ar trebui să frământe decidenții din domeniul sănătății. Dacă răspunsul este nu, după cum am eu impresia, și pomana la masa științelor medicale internaționale este răspunsul la toate problemele, ar fi cazul să se schimbe radical atitudinea în această privință. Nu mai țineți universitățile deoparte, folosiți-le până nu e prea târziu. Nu mai este vreme de comparații arogante cu marile centre universitare internaționale, ei au problemele lor, nu au timp de noi.
Pe partea economică principala problemă este riscul unei explozii sociale. Probabil sună frumos ideea de investiții publice ca stimul economic, dar românii au văzut de zeci de ani investițiile de stat numai ca afaceri de partid, mașinații de îmbogățit favoriții puterii. Dincolo de toată complexitatea înfiorătoare a legislației în domeniu, transparența întregului proces trebuie să fie absolut fără cusur, altfel, suspiciunea de corupție este prea puternică, și toleranța populației este foarte scăzută. Scamatoriile de genul politicilor din guvernarea Boc, când se închideau spitale la un minister și se ieșea cu geanta Vuitton și pantofi Louboutin pe ușa la alt minister ca să se anunțe investiții de miliarde în terenuri de joacă construite în mlaștini, nu mai sunt deloc tolerate, și pot să ducă la linșaje cât se poate de reale, nu virtuale sau psihologice.
Nu de mult erau un milion de oameni pe străzile României, dar era milionul civilizat. Acum poate ieși în stradă milionul disperat, care urăsc tot și se revoltă împotriva la orice. Oamenii care vor să meargă de Paști la biserică, nu prea mai acceptă argumente ”pentru că așa zic eu”, și oamenii care nu au ce mânca nu vor accepta argumente sofisticate, sau nici un fel de argumente. Realmente, în România ajunge o manea ca să se rupă spuza de ordine și să explodeze materia greșit identificată ca mămăligă.
O astfel de explozie socială favorizează forțe politice care încearcă să coaguleze toate nemulțumirile fără a oferi o alternativă reală, și care probabil ne-ar pune pe o traiectorie divergentă cu modernitatea.
Creștere economică, creștere de PIB, deficit de balanță comercială, sunt cuvinte fără tracțiune la oamenii care văd doar scumpiri, concedieri, tăieri de salarii, și restricții la libertățile lor fundamentale.
Și revin, ce e de făcut în economie?
Am auzit de multe ori termenul ”reforme structurale” dar nu prea este clar ce înseamnă. Este clar că undeva în structura economiei există probleme majore, dar, nu prea mai este treaba statului să reorganizeze economia. Statul poate restructura doar statul, eventual poate stimula sau descuraja anumite activități sau ramuri ale economiei, presupunând că este mai competent decât piața liberă în această privință.
Personal, eu continui să susțin ideea unei politici orientate spre ”Doing Business”, acum mai mult ca niciodată. Trebuie dezlegate barierele inițiativei antreprenoriale și create mecanisme care să diminueze aversiunea la risc endemică. Trebuie combătută frica de business, frica de a începe ceva din cauza hățișului birocratic din fața eventualului antreprenor. Trebuie clarificate informațiile, explicate legile, corectate unde este cazul, trebuie depus un efort permanent spre simplificare și transparentizare. Și, trebuie să creăm un sistem care să fie tolerant la eșec, pentru că vrem nu vrem, criza actuală va pune anatema eșecului pe foarte mulți antreprenori valoroși, care nu sunt realmente vinovați de eșecul sistemic.
Trebuie să închei cu un avertisment, dacă se produce șocul masiv posibil pe piețele financiare internaționale, în mod special pe piața monetară, ar putea fi destabilizată capacitatea de creditare a statului într-o măsură care ar face deficitul actual nesustenabil sau imposibil de finanțat, ar fi posibil ca ridicarea tuturor restricțiilor să fie necesară, pur și simplu pentru că statul ar deveni incapabil să finanțeze serviciile de sănătate, pensiile, și șomajul ca să nu mai vorbim de aparatul bugetar. Este dacă vreți un scenariu cu o probabilitate non-zero. Banii sunt un mijloc de schimb, o marfă general acceptată nu o resursă, și excesul de bani nu rezolvă nimic în realitate, ori momentan moneda este emisă în cantități fără precedent, și mă refer la monedele principale, dolar și euro. Un șoc inflaționist este cât se poate de posibil.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ceea ce mă uimește este inflația scăzută, oarecum în contradicție cu realitatea
DAXul a depasit 15000, cea mai mare valoare atinsa vreodata, somajul in Ge scade, cum dracu!?
Cred ca e complexul Uroborus, sarpele care-si maninca coada.
Mai rau decit virusul in sine e faptul ca poporul si-a pierdut increderea in tot, in politicieni oricum, dar si in asa numitii experti si oameni de stiinta care se bilbiie fara sa fie in stare s afaca ceva.
Solutiile ar putea fi luate doar pe baza analizelor unor date, imbolnaviti, insanatositi, persoane cu anticorpi, morti cu cauze certe, nr testati, vaccinati, etc. Aceste date nu exista, nimeni nu se ocupa de getionarea serioasa a acestora asa ca in loc sa se cinte dupa o partitura gindita se fluiera dupa ureche, se imita unii pe altii. Mai ales tarile dezvoltate care aveau un oarecare rol de idoli au zapacit si mai rau tarile mai modeste, care se asteptau sa vina lumina de la Berlin, sau Bruxelles.
Eu personal cred ca e inflatie pe pietele financiare si ca valoarea monedei pe piata financiara este diferita de valoarea monedei pe piata de consum. Echilibrarea este inevitabilă și va fi dureroasă. În calcului inflatiei nu se tine cont de activelele financiare. De asta spun ca la un moment dat va fi o corectie foarte foarte periculoasă. O sa revin la ideea asta mai pe larg.
O analiza profunda si obiectiva a fenomenului… Felicitari !
Foarte corect in privinta medicinei legale, ar trebui sa fie obligatorie si sa furnizeze date pentru cercetare si politici publice. Sa terminam cu „a murit de durere de cap”.
As mai adauga o reforma serioasa in sanatate, habar nu avem ce e acolo. In tari mai civilizate exista asigurari private care mai impun un control anual. Ar trebui facut un sistem astfel incat fiecare om sa fie cointeresat financiar sa-si faca un checkup anual, dinti si alte probleme. Trebuie colaborat si cu politici publice si infrastructura, poate in anumite zone apa nu e buna? cum stam la fumat, alcool si alte minuni? Exista monitorizare stricta a medicamentelor, procedurilor medicale, focarelor de infectie?
Nu avem laboratoare. In tarile din vest monitorizeaza apa uzata pentru a vedea unde sunt focare covid, obtin informatii cu 9 zile inainte de a afla locuitorii. La noi sunt inca locuinte care nu sunt conectate la sisteme de canalizare, apa de la robinet ma tem sa beau.
Raspunsul la dezastru, razboi, poate fi prost o saptamana, o luna, dar nu mai mult. Populatia se conformeaza daca vede ca masurile au sens, nu sunt pacaliti si manipulati.
Pandemia este una din putinele situatii in care sistemul privat nu este cel potrivit, eventual poate fi o resursa de rezerva. Aici trebuie laboratoare serioase, capabile să identifice patogenii si să-i diferentieze, intr-un sistem public, pentru că e o problemă de sănătate publică.
Nu stiu in alte părți ale țării dar în Mureș avem 200.000 de locuitori fără apă curentă, sau cu apă curentă din când în când, ca să nu vorbim de toaletele din fundul curtii.
Ca idee piața nu prea se descurcă cu șocurile, și sistemele private cu urgențele și catastrofele. În astfel de situații trebuie să existe mecanisme publice.
Mecanismele publice provoaca adevarate catastrofe atunci cand intervin in piata.
Mereu ma bulverseaza diferentierea asta in public-privat cu accent pozitiv pe „public”. Este adevarat ca sistemele publice au resurse superioare celor private (cel putin in tari ca Romania), dar sistemele private au conduceri si organizare cu mult superioare sistemelor publice. Sistemele publice sunt conduse de cetateni din aceleasi tari, dar criteriile de selectie sunt (sa zicem frumos) altele decat performanta sau capacitatea. Nu stiu de unde increderea in sistemele publice si lipsa de incredere in cele private, poate aveti rabdarea si timpul sa-mi dati un exemplu. Pana si vaccinurile astea au aparut tot in sectorul privat, sistemul public n-a facut decat sa plateasca sau sa promita ca va plati. E de domeniul evidentei ca sistemele private au reusit performanta uluitoare de a dezvolta vaccinuri in mai putin de un an (si au produs mai mult de un miliard de doze in trei luni!) in timp ce guvernele au probleme mari in organizarea vaccinarii si inocularea cetatenilor. Doar sa asamblezi componentele unui vaccin (recipenti, sigilii, etichete, ace, dop, sterilizare, substanta activa, excipienti, pungi, cutii) e un proces mult, mult, mult mai complex decat sa convoci cetatenii unei tari la vaccinare si sa-i intepi in umar. Doar ganditi-va la asta. Sectorul privat a reactionat impecabil la criza, sectorul public a reactionat jenant si penibil in toata lumea.
Din cate stiu eu avem 5 sau 6 laboratoare in toata tara care pot identifica mutatiile la virusuri. Echipamente are multa lume, geneticieni nu prea (sa multumim sistemului public pentru asta).
”Mecanismele publice provoaca adevarate catastrofe atunci cand intervin in piata.”
Exceptia este atunci cand intervin in cazul unei catastrofe de pe piata.
”Nu stiu de unde increderea in sistemele publice si lipsa de incredere in cele private, poate aveti rabdarea si timpul sa-mi dati un exemplu.”
Sincer, nu am incredere implicit nici in unele nici in altele. Nu sunt de acord cu sintagme generalizatoare de genul ”sistemul privat este mai eficient” sau ”sistemul de stat este mi eficient”.
In cazul punctual al pandemiei, fiind o problemă de sanatate publica trebuie administrata de stat. Administrarea problemei inseamna sa aleagă cea mai eficientă și mai eficace soluție, care poate fi contractarea catre privati in anumite situații sau realizarea prin resurse de stat in altele.
Nu stiu cate laboratoare si cati geneticieni sunt, Nici nu conteaza daca sunt private sau de stat, ceea ce cred eu este ca ar trebui autopsiate toate cazurile de deces, confirmata cauza decesului, si daca este vorba de COVID sau de alti virusi, identificati si catalogati. Acest proces, corelat cu o investigație epidemiologica laborioasă ar permite administrarea cu o eficiență crescătoare a actualei pandemii si creearea mijloacelor optime de raspuns pentru pandemiile viitoare.
Cred ca este clar pentru toata lumea ca prioritatea guvernului nu este salvarea oamenilor ci salvarea economiei. Noile restrictii sunt de fapt niste relaxari fata de cele vechi: avem sute de morti zilnic si oamenii sunt lasati sa mearga pe strazi, sa se expuna riscurilor. In comparatie cu prudenta de anul trecut, care a fost un real succes din punct de vedere al sanatatii, ceea ce se intampla acum este pur si simplu strigator la cer.
As avea un lucru de adaugat: din grija fata de economie s-ar putea ca guvernul sa nu mai aiba pe cine guverna!
Dacă prioritatea guvernului era economia, abordarea era foarte diferită. Și chiar dacă preocuparea guvernului este economia, o strategie care să ignore pandemia este ficțiune, un plan de guvernare care să ignore pandemia este imposibil.
Nu aș numi prudența de anul trecut un succes. S-a câștigat timp prin restricții, dar, timpul se pare că a fost irosit. Improvizația ramâne regula de bază, și dispozițiile legale încearcă să țină locul expertizei. Monitorizarea focarelor e lentă și primitivă, sistemul de sănănătate e aproape blocat pe tot ce nu e legat pandemie.
Corectie: nu efectele pandemiei, ci efectele masurilor luate ca urmare a pandemiei. Ca sa fim cat mai precisi, altfel vom putea mereu apela la facilul „pandemia e de vina” pentru tot (salvarea omenirii, rezolvarea crizei, pompierul piroman, scuza eterna a tiranilor de orice culoare).
Este de domeniul evidentei ca acel „long tail” al efectelor este undeva in viitor si are multe sanse sa fie catastrofal. Vom vedea foarte posibil inflatie scapata de sub control, polarizare sociala extrema, razboi civil si intre state. Posibil si un conflict nuclear. Nu ar fi exclusa nici scoaterea de la naftalina a unor arme biologice (cu dedicatie, avand „cheia” in tipologii genomice).
Lumea contemporana nu cred ca admite prea multe interventii artificiale facute amatoriceste, orbeste si cu prea multe presupuneri. Avem o ascensiune a puterilor iliberale, monopoliste, a tendintelor oligarhice inclusiv in cadrul marilor asa zise democratii.
Acum daca vorbim de cauzele aparente, din doua una: ori avem de-a face, in „vest” cu cea mai slaba clasa politica din istorie, ori exista intr-adevar interese obscure de a polariza si distruge civilizatia vestica, bazata pe libertati individuale, clasa de mijloc, capitalism, echilibru in relatia cu statul.
Cred ca „long tail’-ul consecintelor post pandemie, lacomia pseudocapitalismului contemporan degenerat si prostia crasa a „omului recent” vor impinge societatile vestului in prapastia dezordinii, razboiului, tumultului social, iliberalismului, totalitarismului.
Aurita cale de mijloc a libertatilor individuale, armoniei sociale, pacii relative post 1945 va fi inlocuita de defaultul tiraniei si dezordinii, conditia normala a homo sapiens.
Desigur, poate ca ma insel si vom avea un soi de criza din 2010 pe steroizi, unde impozitarea mascata sub forma inflatiei galopante (ca supliment) ne va face si mai saraci, si mai prosti.
”Corectie: nu efectele pandemiei, ci efectele masurilor luate ca urmare a pandemiei.”
Un comentariu: îmi este imposibil să separ pandemia de măsurile anti-pandemie ele sunt stâns corelate. Probabil dacă măsurile erau mai lejere efectul economic al pandemiei era mai puternic, efectul economic al măsurilor mai slab, efectul final însă e greu de spus dacă era diferit. În țările care au fost mai relaxate cu restricțiile, efectul economic a fost cam același ca în țările cu restricții mai dure.
Ba sa avem pardon. Am o mica afacere ucisa și îngropată de fix masurile antipandemie. Puteți susține oricit ca pandemia… Clienții mei sunt toti vii, nevătămați și întregi. Subsemnatul a făcut o forma de covid ce a trecut cu paracetamol și multa plictiseala. Dar închiderea granițelor, distrugerea horeca și restricțiile s-au descurcat admirabil sa îmi îngroape existenta creata cladita și muncita de mine timp de 7 ani. Asa ca, bravo tuturor celor care au impus și susținut restricții și masuri, le mulțumesc din suflet și inima.
Restrictiile fara discernamant, adica fara o cercetare serioasa sau ”evidence based medicine” sunt problema cheie pentru economie. Ori, tocmai asta punctez eu, dacă la inceputul pandemiei nu exista ”evidence based medicine” acum ar trebui sa fie. Si afacerile mele, si planurile mele au fost facute praf de restrictii, In afaceri ne asumam riscuri, si asta este. Ne ridicam, ne scuturam de praf, ne stergem nasul de sange si mergem inainte mai intelepti si mai duri. Si, cine persista in ideea de a face afaceri, in cele din urma reuseste. Ca om de afaceri presupun ca nu ai asteptat de la stat pomana, si banuiesc ca nu contezi nici de aici inainte pe mila nimanui.
Joe Biden a anuntat un „program mamut” pt redresarea economiei americane, cifre ametitoare care vo fi investite in infrastructura si mediu. Banii vor veni din noi datorii si din marirea taxelor si impozitelor care vo fi aplicate firmelor, cum , nu se stie.
Americanii au iesit de pe acum „la cumparaturi” prin lume, pt ei pretul nefiind neaparat important, mai efectiv, sa dispuna de marfa necesara, achizitionarea vaccinurilor fiind un exemplu.
Americanii cumpara astazi pe piata europeana in special materiale de constructii, pretul cherestelei si altor materiale pe baza de lemn au explodat, in ultimii 3 – 4 luni cu peste 50 % si mai mult.
Pretul otelului a crescut cu ca. 30 % si vor urma alte cresteri majore daca lucruile continua in acest ritm.
Programe de genul celui american sunt gandite si la nivel European, deocamdata sunt insa blocate din motive in opinia mea realiste, Asia fiind oricum intr-o dezvoltare continua si prea putin afectata de pandemie.
Pandemia a afectat doar unele sectoare, de regula servicii, industria producatoare functioneaza la cote maxime, mai putin cea de automobile care insa este lovita din toata partile, cele mai grele lovituri venind chiar de la cei care ar trebui sa puna cele mai putine oprelisti, statele, CE si birocratia debordanta.
Europa intra intr-o noua faza de lockdawn, Marea Britanie doreste sa ridicie toate masurile antipandemice pana in mai, SUA este pe acelasi drum, Israelul intra aproape in normal ca si multe zone din Asia.
Ce ne arata imaginea deloc uniforma ? Europa este in continuare intr-o stare si mai de soc decat acum un an. politicienii sunt depasiti complet de situatii, populatia tot mai nelinistita si care nu mai este dispusa la respectarea regulilor.
Vaccinarea, arma principala in lupta cu pandemia este anosta din lipsa vaccinurilor cu toate ca s-au investit miliarde in acest senes.
In SUA s-au investit 2,5 miliarde, rezultatele se vad, in Europa numai Germania a invesiti 1,5 miliarde si este codasa la vaccinare dar nu numai.
Este ca si cum am pleca intr-un razboi insa fara cartuse, cam asa se poate defini situatia actuala in Europa si totul datorita unor clase politice slabe, inapte de gasirea unor solutii pe masura provocarilor.
Europa prezinta cea mai dezoltanta situatie insa nicaieri, mai putin in Italia, un guvern sau conducatori si-au dat demisiile.
Daca a-si fi muncit precum politicienii europeni incepand de la Bruxelles si pana la guvernele tarilor, a-si fi fost de mult data afara din serviciu pt incapacitate. neglijenta si premeditare iar in unele cazuri se poate trece la acuzatii dintre cele mai grave.
Subscriu la ideea că politicienii europeni și instituțiile europene în genere au dat un rateu imens în privința actualei pandemii. S-a dovedit că birocrația europeană este incapabilă să se adapteze rapid la circumstanțe. Pe de altă parte activitatea instituțiilor europene este foarte puțin mediatizată în Romînia, deci este posibil să fie măsuri, dar ele să nu fie vizibile pentru noi, sau să fie mascate de aplicarea lor defectuoasă la nivel național.
Se iau unii dupa altii, nimic nou, haos generalizat
Nu birocrația europeana este principalul motiv, deși nu-l elimin. În situații speciale, cataclisme, război sau forță majoră, conducerea unică este cheia succesului. Ori Europa încă nu există cu adevărat. Pentru a nu oripilat sentimentele naționaliste ale cetățenilor fiecărui stat european se mențin o structură administrativă și legislativă cu mai multe capete. În vremuri normale asta poate fi avantajos, deciziile luate putând fi adaptate specificului local. În vreme de criză nu mai există un specific local atât de pregnant, iar conducerea unică ce ar putea stabili o strategie unitară ar fi fost decisivă. Hăis simultan cu cea nu merge în astfel de situații.
Previziunile oamenilor de știință s-au adeverit în mare parte, astăzi tot mai puțini fiind cei care contestă gravitatea pandemiei, iar de care se îndoiesc de existența virusului, deși vehemenți, au rămas o mică minoritate.
Ce ar fi putut rezolva o birocrație europeană mai suplă? Deși este de dorit, presupunând că ar fi investit mai mult decât UK, ce ar fi rezolvat asta? S-ar fi produs mai multe doze? Nicidecum, singurul efect ar fi fost că cele produse s-ar fi vândut mai scump. Că ar fi fost vaccinați mai mulți continentali și mai puțini britanici nu schimbă probabilitatea ca noi tulpini să apară și și chiar să facă inutile dozele deja administrate. Ideal ar fi fost ca în campania de vaccinare toate țările globului să meargă umăr la umăr, dar ar fi fost utopic. Într-o lume interconectată nu ajută să întrerupi lockdownul de unul singur. Izolarea nu ajută, ci oferă doar temporar o aură liderului, dar atât.
Iar în UE diferențele intre țări sunt minime, de exemplu la procentul de efectuare a rapelului europenii au 4,5-6%, față de 6,16% în UK. Olanda e codașa cu 4%. Să zicem că am fi avut 6-7%. Atunci ar fi avut britanicii doar 3%.
Dacă politica poate face ceva, este să creeze rapid capacități de producție pentru vaccin, dar asta înseamnă intervenție în economie, căci scopul producătorilor rămâne, evident, unul lucrativ. Vrem asta?
A fost o perioada de patru-cinci luni, din martie pana in august-septembrie in care UE a fost efectiv paralizata. Si dupa aceea in problema COVID s-au miscat incet. Practic abia cand au stabilit un pachet financiar si mai recent la negocierile cu vaccinurile s-au miscat ceva mai amplu. Enorm de mult timp pierdut, flexibilitate 0. Fara gluma, UE e prea birocratizata ca sa raspunda rapid si sa fie flexibila la socuri.
Mulțumesc pentru răspuns! Și totuși prin ce se manifestă în acest caz birocrația EU? Birocrație înseamnă pași inutili. Ce pași au fost parcurși în acest caz? Identificarea problemei, propunerea și evaluarea soluțiilor de către Comisia europeana și aprobarea pachetului de măsuri în PE. În iulie 2020 toți acești pași erau parcurșisi urma ratificarea în parlamentele naționale. La acea dată niciun alt stat, nici măcar San Marino sau Andorra (care nu aparțin UE, iar prin structura lor simplă se presupune că ar putea decide mult mai rapid) nu aveau un plan anticriză. Dar tocmai greutatea abia acum începea: deși fiecare stat are europarlamentari, neînțelegerile dintre Olanda și Italia sau Spania, privind modul de finanțare era la nivel național, unde comisia europeana nu mai are jurisdicție. Deci pașii inutili sunt la nivelul statelor, nu al uniunii. Ori scepticii acuză tocmai implicarea prea adâncă a UE, nicidecum prea puțina integrare. Îmi rămâne neclar deci în ce constă birocrația europeana care ar fi întârziat acum măsurile.
Iar în UE diferențele intre țări sunt minime, de exemplu la procentul de efectuare a rapelului europenii au 4,5-6%, față de 6,16% în UK.
Iar in UK procentul primului vaccin e de peste 40%, totusi e o diferenta..
Presupunând chiar că toate cele 35 milioane de doze folosite de britanici pentru primul vaccin ar fi ajuns în uniune, s-ar fi adăugat încă cel mult 5% la scorul european, iar UK arii rămas la zero. De ce ar fi oferit Astra Zeneca prioritate uniunii?
Sau altfel, ca să ajunga UE la 40% rată de vaccinare, ar fi fost necesare toate dozele care le-au administrat americanii până în acest moment. De ce ar fi preferat Pfizer să exporte peste ocean în loc să le ofere direct pe continentul american?
Răspunsul e unul singur în ambele cazuri: pentru mai mulți bani. Dozele ar fi fost mai scumpe, dar nu mai multe.
Ce-i cu tine Hantzy, vorbesti in continuu de distribuire, eu vorbesc de productie, pur si simplu daca se investea din timp in linii de productie ar fi existat pe total mai multe vaccinuri. Uite, acum se deschide o fabrica noua la Marburg, cu capacitate de citeva milioane.
@neamtu tiganu
Se pare ca investitorii au avut retineri in astfel de investitii si nu e de mirare. Pana recent, vuiau canalele teoriilor conspirationiste si foarte multa lume era confuza (nu in mod intamplator, pietele erau pline adepti AfD la demo;) UE si „Ursula „sunt de vina, nu-i asa? In plus, eficienta si succesul vaccinelor era o alta variabila necunoscuta.
NT, nu era evident că despre producție vorbești.
Apoi e cam dificil să investești din timp pentru noi linii de producție. care să fi fost vaccinul preferat? Curevac a primit de exemplu 60 milioane pentru cercetări. N-a fost să fie!
Iar Boris Johnson nu a investit nici el în noi linii de producție. Și nici alții. De ce este UE mai vinovată?
EMA a aprobat zilele trecute producții noi de vaccin și în Olanda și Elveția, nu doar în Germania la Marburg și, din cate am înțeles, și la Eppendorf. Chiar cotidiene din SUA și UK apreciază faptul. Deci ceva se face.
Exact birocratia este cea care „ne manca zilele”, este nevoie de masuri exceptionale, birocratia nu le prevede asa cum un stalp de iluminat este mai creativ decat birocratii, sa aprinde cel putin lumina.
Păi asta nu e birocrație, ci lipsă de comandă unică, așa cum scriam.
UE nu poate avea, cel puțin deocamdată, o procedură de urgență. Cel puțin nu atât timp cât parlamentele și administrațiile naționale au ultimul cuvânt. Întrebarea este ce preferați, fiecare pe cont propriu sau acceptarea unei autorități continentale? În primul caz estul Europei ar fi avut o rată de vaccinare ceva peste cea africană. Iar Germania, Spania și Italia ar fi fost cam la nivelul UK.
Europa este un caz special, pentru ca pe de o parte exista decizii luate de guvernele nationale, iar pe de alta parte deciziile sunt luate de entitatea suprastatala UE care a dat-o-n bara rau de tot cu vaccinarea. Europa a devenit un mare ghiveci, iar daca va izbucni vreo criza sociala si politica, aceasta isi va avea originile in Europa. Imi amintesc cum foarte multi cantau prohodul UK, insa astazi vedem cum Marea Britanie isi revine dupa Brexit si controleaza foarte bine pandemia. O criza economica serioasa ar arunca Europa in haos.
Doar ca fapt divers, in anul 2020, UK a fost campioana Europeana in privinta scaderii economice /PIB (in aceasta privinta a reusit performanta istorica sa depaseasca si Grecia). Dar evident, o criza economica severa va ocoli brexitierii, Piata Unica cu vreo 450 mil de consumatori se va prabusi, iar Super-UK-ul lui BoJo (la pauza cu coada intre picioare) va iesi in final triumfator. Chiar nu inteleg sensul betiilor cu apa rece.
Eu nu as bate toba inca pe succesul Brexit. Lucrurile sunt foate complicate in UK. Piata unica nu se va prabusi, se vor invata lectiile ce trebuie invatate, si va merge inainte. Eu unul critic UE pentru ca trebuie imbunatatite multe lucruri, dar nu sunt deloc de acord ca am fi mai bine fara UE, noi, toti europenii.
Domnule Bolos aveti dreptate, nu am spus ca Brexitul este un succes sau ca este un model de urmat, insa cred ca sunteti de acord ca UE se transforma intr-o forma fara fond si substanta. Din pacate, legaturile dintre liderii europeni si Rusia lui Putin sau China lui Xi sunt reale si nu le putem nega, iar aceste politici nu fac decat sa accelereze transformarea Uniunii in ceva urat. Chiar acum cateva zile Macron si Merkel au avut o intalnire cu Putin in care au vorbit despre teatre de operatiuni in care este implicata Rusia, totul avand in vedere ca Marea Britanie si SUA au identificat Rusia drept cea mai gravă amenințare la adresa stabilității Occidentului. Despre ce vorbim aici totusi?
#Mike Norman Spinrad (SF) avea o nuvela draguta in volumul ”Alte americi” parca. Autorul emigreaza din SUA la Paris pentru a-si publica cartile fara cenzura… Merita cautata.
Ceea ce deranjeaza la UE este nivelul de cheltuieli prea mari, ar trebui redus si nr. de europarlamentari si functionari. Apoi lipsesc multe mecanisme care sa faca o mai buna convergenta intre statele UE. In plus si nota de ipocrizie si interese economice evdente ale Frsntei si Germaniei in detrimentul altor state UE.
@Agora
Afirmarea cu interesele economice ale Germaniei si Frantei „in detrimentul” altor state UE, necesita explicatii (ajutati-ma si pe mine va rog sa inteleg aceasta acuza). Multumesc anticipat,
Sorry, am uitat sa atrag atentia ca postarea anterioara este o dedicatie speciala pentru @mike (si in consecinta, trebuie citita printre randuri).
Este evident ca o criza severa (pe continent, sau globala) va crea dureri nu doar membrilor UE, ci si UK-ului. In ceea ce priveste Piata Unica, nu cred ca se va prabusi, cel putin atata timp cat Zona Euro si motorul franco-german exista. Si intradevar, UE este departe de a fi perfecta, multe aspecte necesita imbunatatiri. Uniunea Pietelor de Capital de exemplu ar oferi companiilor si startupurilor eropene un acces mult mai mare la capital (am putea tine si noi pasul cu companiile americane in aceasta privinta). Desigur, exista si multe alte aspecte.
@Ursul Bruno
1) Fluctuatiile pretul petrolului afecteaza si pretul materialelor de constructii (escavarea si transportul mineralelor consuma multa motorina). In raport cu preturile de anul trecut, atat pretul petrolului cat si al unor metale (otel, aluminiu, cupru, nickel, etc) au crescut semnificativ, dar nu au depasit nivelul preturilor din 2018 de exemplu. Este f posibil insa, ca investiile imense in infrastructura (de ordinul trilioanelor) sa alimenteze cresterea cererii si evident a preturilor, ramane totusi de vazut daca planurile vor fi aprobate precum si ponderea concretizarii lor. Apoi, statele petroliste pot deschide si ele ceva mai mult robinetul, Una peste alta, o supraexplozie a preturilor la petrol si la materii prime (de genul exploziei din 2011) nu este garantata.
2) Cat despre criza pandemiei, scoate in evidenta ineficienta UE (in forma ei actuala, un fel strutocamila, sau nici carne si nici peste). De exemplu, spre deosebire de SUA, UE nu are ceva similar cu Defense Production Act of 1950 https://en.wikipedia.org/wiki/Defense_Production_Act_of_1950
In concluzie, mai multa integrare si mai multe reforme ar fi necesare, sau ramanem ineficienti si vulnerabili.
Pretul petrolului acum nu are nici ce mai mica influenta asupra celor ce se intampla la nivelul industriei materialelor de constructie.
Repet, preturile petrolului, motorinei, carbunelui, otelului nickelului, aluminiului, cementului, etc s-au majorat semnificativ in ultimile 12 luni, sunt insa in jur de nivelul preturilor din 2018 (minereul de fier a ajuns la nivelul anului 2012). Vezi evolutia preturilor pe ultimii 10 ani https://tradingeconomics.com/commodity/coal
https://tradingeconomics.com/commodity/aluminum
https://tradingeconomics.com/commodity/iron-ore
In privinta pretului lemnului, situatia este putin diferita, oferta la nivel global nu poate tine pasul cu cererea, resursele sunt limitate, iar reglementarile de ocrotire a padurilor /mediului se inaspresc si in economiile emergente. In plus, pe langa pretul energiei trebuie sa luati in calcul si majorarea altor cheltuieli – vedeti evolutia salariilor din ultimii 10 ani, la nivel global. https://www.agrarheute.com/markt/marktfruechte/holzpreise-steigen-kraeftig-fuer-bauern-waldbesitzer-579622
O dorinta un adevar sau o fictiune ? Totul se joaca la nivem global . Romania este si ea o particica din acest scenariu .Adevarat ! Se pot intimpla toate aceste ziceri din text .Putem fi martorii unei inflatii galopante , unei pandemii, ale carei efecte ,sa nu poata fi tinute in friu .Putem fi si prizonierii unor revolte ce pot distruge tot ceea ce stiam – ca viata – pina acum . Oare toate visele nostre ,ce pina mai ieri erau transformate in adevar ,se vor narui ? Oare jocul intimplarii sa ne aduca in fata disparitia , sau totul este un plan bine pus la punct ? Fara credite Romania nu isi mai poate sustine pensionarii , fara implicarea actorilor economici globali , de unii singuri , nu putem face fata . desigur toate acestea se pot intimpla dar intreaga lume democratica stie foarte bine asta . Nci ei fara noi , dar nici noi fara ei ,nu avem cum rezista atacurilor din ce in ce mai vizibile ale celor care inca isi inchipuie ca pot distruge lumea occidentala . Multa vreme comunismul s-a erijat in detinatorul ce propovaduia disparitia capitalismului si aparitia peste tot in lume a comunismului ca ultima treapta evolutiva pe scara dezvoltarii omenirii .Aceasta noua incercare cumva o struto – camila ce se numeste iliberalism(un comunism mascat ) incearca acelasi lucru . O economie de piata in care piata este reprezentata doar de cei ce sunt agreati de formele politice conducatoare apare mai peste tot in lume . Aliantele se schimba , cei care pina mai ieri erau dusmani devin prieteni de circumstanta , forme agresive ce se doresc a ocupa teritorii , la nivel militar, ne bintuie din nou. Legile universale nu se mai vor a fi respectate .Amenintarile de tot felul revendica suprematia artei razboiului aratind lumii noile rachete supersonice ce nu pot fi nicicind doborite , Ura isi revarsa si ea, prin multiplele capete ale balaurului, veninul .Religia se doreste si ea parte a deciziei politice .Pandemia este contestata de toti ageamii lumi mai mult sau mai putin intelepti .Unii inca spera in maneaua fermecata ce ar putea aduce in strada milioane de nemultumiti . Tara este si ea parasita de toti doritori unei alte lumi . Si deasupra tuturor se ridica cine poate , ne zice un vers nemuritor ca si autorul lui , un vers ce ne face sa credem cum cei de un fel se vor aduna – suntem de un singe noi si voi – si tot asa toate democratiile lumi inteleg ca nu-i de saga, nu-i de gluma si trebuie sa isi uneasca fortele . Noua administratie ,de la Casa Alba, isi face cuminte temele si doreste noi parteneriate cu cei ce inca inteleg cum democratia si globalizarea , pe mai toate domeniile de discutie , este unica solutie . Cui prodest toata acesta noua forma de contestare a capitalismului ? Doar un mic numar de oameni cumuleza aceste imense beneficii . Vor putea ei sa rastoarne o planeta intreaga ? Daca da , socul va fi atit de mare incit noi toti nu vom mai recunoste ceea ce stiam ca exista ca si existentialism . Imaginati-va doar cum de miine banii nu mai au valoare , retelele de productie , transport , distributie si vinzare pica , intreaga omenire este oprita in as mai putea vinde marfurile, pandemia creste ca intensitate si sistemul sanitar general nu mai poate rezista . Cum va suna asta ? Doamne fereste de asa ceva .Nu exista decit o singura solutie , la nivel sanitar ne trebuie o unificare a tuturor procedurilor si deciziilor concomitent cu pregatirea unui alt plan ce face posibil acest lucru pe mai toate palierele de activitate umana .Secolul viitor fie este unul al globalizarii- fie nu va mai fi deloc – ca sa parafrazam o controversata zicera atribuita lui Malraux .
@Interpretarea ati scris un adevarat eseu felicitari, dar da-ti-mi voie sa va contrazic:”Pandemia este contestata de toti ageamii lumi mai mult sau mai putin intelepti”
Personal nu contest pandemia, ci in primul rind: CHIAR toate aceste masuri stupide (interdictia de a iesi dupa ora 22.00 sau in week-end dupa ora 20.00 in conditiile in care restaurantele, barurile sint inchise,sau inchiderea in week-end a magazinelor dupa ora 6 seara) sint TOATE necesare, juste infailibile,etc?!?
FOARTE important: amploarea, forta virusului,usurinta cu care se raspindeste,procentajul deceselor justifica CU ADEVARAT un astfel de lock-down?NU(exista destule voci de „eretici” care declara ca de fapt S-A MINTIT procentul deceselor fiind sub 3 %, chiar SUB procentajul mediu al gripei de sezon).
De asemenea efectul devastator al lock-downului asupra afacerilor mici si mijlocii (coloana vertebrala a clasei de mijloc) in comparatie cu profitul mailor companii si corporatii (sa nu mai vorbesc de marile banci)….totul sa fie intimplator si mergem cu lock-downul pina la capat (e f interesant cum valul 3 ignora Africa, China iar India are numai ccca 6 -7 milioane de infectati).
Cit despre cauze:da, desigur, cele oficiale(chiar daca se contrazic -ba era vorba de pangolini si de lilieci,ba virusul exista demult in natura si nu a fost vorba despre ei) sint 100% infailible..daca indraznesti sa contesti ceva aunci esti rapid etichetat ca fiind conspirationist,incult, redus mintal etc etc etc…
Mai jos am dat din nou linkul documentarului realizat de un jurnalist din Beijing aflat la Wuhan pt 3 zile exact in perioada cea mai fierbinte:(„three days that stopped the world)
https://www.youtube.com/watch?v=abeYukTNmj0
Dupa ce e urmarit cu atentie, orice om care are totusi o gindire critica isi va da seama ca e ceva putred nu in Danemarca ci in Wuhan si in China cu modul in care autoritatile chineze au gestionat problema exact in perioada de gratie 20 -23 ianuarie 2020.(s-au laudat ca au identificat noul virus din 12 ianuarie 2020)
Daca aparitia virusului si raspindirea lui au cauze naturale,(DACA) atunci modul la care s-a ajuns la pandemie NU este unul natural si nu e vorba nici de greseli intimplatoare, din pacate…
Iar acest documentar facut la punctul 0 dovedeste din plin;mi-a alungat orice urma de indoiala.
Cine pierde?… Clasa de mijloc, singurul obstacol real in calea neofeudalismului global si a tiraniei statale. Cine castiga?… O subtire patura de ultrabogati si desigur prietenii lor din aparatele de stat. Nu lasa nici o criza nefolosita. Teoria conspiratiei, negationism?… Acuza perfecta pentru dezarmarea oricarui opozant. „I doubt”, propozitia care ne-a tinut in viata ca specie atata timp, interzisa. CUI PRODEST?
@zimbetul lui Ilici exact domnule asfel incit Q Prodest nu mai este de mult o intrebare retorica,din pacate…
„O subtire patura de ultrabogati si desigur prietenii lor din aparatele de stat. Nu lasa nici o criza nefolosita. „plus prietenii din mainstream media.
QED!!!!!!!!!!!!!
Articolul este foarte bun insa este relativ blind in a prezenta efectele economice asupra Romaniei.
Pandemia pe plan mondial a fortat tarile dezvoltate sa arunce cantitati imense de bani ( digitali) 4-5 trilioane USD fara acoperire in bunuri si servicii , o posibila cauza a inflatiei.
La noi, cu un deficit bugetar urias , alimentat prin credite nu stiu cum mai poate tine BNR fraul devalorizarii monedei nationale.
Oricum agentiile de rating ne plaseaza pe penultima treapta , sa nu ne asteptam la bunavointa creditorilor.
A se avea in vedere si reticenta Curtii Constitutionale a Germaniei in privinta ajutorului acordat tarilor nevoiase din UE
Fara deficit bugetar am fi muult mai rau. Inchipuie-ti mall-urile goale, in faliment, inchipuie-ti strazile pline de magazine goale cu spatii de inchiriat fara chiriasi, inchipuie-ti bancile in faliment, si oameni care nu au bani sa cumpere mancare sau sa plateasca facturile la consumuri. Deocamdata avem datorii comparativ cu alte tari mult mai mici, ca procent din PIB si un serviciu al datoriei publice care, cu o reducere treptata a deficitului, poate fi administrata.
Deficitul nostru bugetar este chiar mic comparativ cu alte țări mai bine cotate de agentiile de rating, si istoria noastră în privinta default-urilor este mult mai bună. Comparativ ar trebui să fim mult mai bine cotati, sau alte tari sa fie mai prost cotate.
Pe langa deficitul bugetar, agentiile de rating si investitorii sofisticati (institutionali) isi arunca o privire atenta si peste dezechilibre, balanta comerciala, conturi gen cont curent sau contul de capital, etc. Spre deosebire de Polonia, Ungaria sau Slovacia, atat balanta comerciala a Romaniei cat si contul ei curent se afla mereu in deficit, pe rosu.
Cu ceva startups in sectorul IT, retail, servicii, retail, cafenele, cofetarii, restaurante, hotelarie, restaurante, muzica populara si voie buna nu poti face mare treaba (dilema unor tari din Sudul Europei precum Grecia sau Portugalia sunt o evidenta in acest sens). In opinea mea, punerea la punct a infrastructurii fizice (dezvoltarea autostrazilor, modernizarea retelei feroviare, modernizarea porturilor aero si maritimie, modernizarea sectorului energetic /tranzitia energetica) precum si atragerea investitiilor directe in productie si in crestere durabila sunt necesare -e.g. stimularea sectoarelor economice cu valoarea adaugata mare (si potential de export si/sau de reducere a importurilor).
Pe termen mediu, principala contributie la obtinerea unui „rating” mai bun, poate veni doar din partea productivitatii totale a factorilor (PTF), ceea ce inseamna aplicarea dezvoltarii (in mod sustinut si consecvent) a capitalului uman si al infrastructurii fizice, atragerea investitiilor directe in sectoare cu valoare adaugata mare, precum si consolidarea ecosistemului de inovtie (dinamismul firmelor, capacitatile de R&D, etc). Este evident ca sansa Romaniei (dar si provocarea;) consta in cresterea rapida a capacitatii de absorbtie a fondurilor europene.
Vad ca d-voastra calculati CFR-ul (Case Fatality Rate) care e intr-adevar aproximativ de 2.5-3%. Mai interesant este insa IFR (Infection Fatality Rate) care e cel care conteaza de fapt.
https://www.who.int/news-room/commentaries/detail/estimating-mortality-from-covid-19
Tin sa va anunt ca virusi ‘ai dracu’ au mai fost. Varianta H1N1pdm09, din 2009, a avut un CFR de aprox 1.5-2% si nimeni nu a oprit lumea-n loc.
Si eu ma tem de o explozie mamaligoasa daca lucrurile continua asa. Masurile luate sunt luate din pripa si fara cantarirea unor argumente rationale, din pacate in toate tarile EU.
Un studiu interesant care sustine ceea ce si populatia aia de-a iesit in strada si de care-si bat toti intelectualii si manipulatorii de opinie de pe la noi gasiti aici: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7952324/
Dar mai bine tac, ca oricum toti de-aici o sa-mi sara-n cap
CFR masoara pericolul pandemiei. O pandemie poate fi igorata daca CFR este foarte redus, pur si simplu nu este periculoasă pentru a justifica măsuri drastice de prevenție. Probabil la un CFR sub 1% COVID nu ar fi subiect de discutie.
Niciun fenomen nu trebuie studiat în baza unui singur indicator. Dacă CFR ar fi fost sub 1%, dar IFR triplu, probabil s-ar fi luat măsuri încă mai draconice.
Probabil aveti dreptate. eu am punctat doar de ce CFR e important.
In USA, ca si in intreaga lume de altfel ( care urmeaza ” exemplul ” celor mai ” destepti „, adica USA si European Union ), s-a incercat sa se contracareze efectele sociale si economice ale pandemiei COVID printr-o ” pomana ” generalizata, prin bani dati tuturor de-a-valma ( cetateni activi si inactivi, tineri si batrini, companii mari si mici ) intr-un mod egalatarist si fara discernamint.
Sursa ?
Una singura, tiparnita de bani . girata in USA de Federal Bank of Reserves si in Europa de Banca Centrala Europeana si citeva banci nationale ramase in afara zonei euro.
Ce va urma ? Inflatia si impovararea citorva generatii de dupa noi , care vor trebui sa suporte prin saracirea lor, nesabuinta de astazi a unor Trump, Biden, Merkel sau Macron
Se pare ca au fost si unii mai rezervati, de exemplu China, Rusia , Japonia si Australia.
In USA au fost ” trei pomeni generale ” la rind. Doua, de 1800 $ si 600 $ pe cap de american adult cu venit impozabil sub vreo 80-100,000 $/ anual acordate de administratia Trump ( care se afla la un pas de alegerile pe care spera sa le cistige ) , si a treia de 1200 $ a administratiei Biden , in total 3,600 $ pe cap de ciolovec american
Am fost unul din beneficiarii acestei sume si m-am bucurat mult, omeneste, ca am putut sa-mi acopar unele lipsuri reale, necesitati si dorinte, dintre care insa, niciuna nu era vitala si, mai ales, nu era provocata de pandemia COVID .
De consecintele pandemiei covid nu au suferit decit cei care si-au pierdut jobul si atit, iar acestora, le era necesara o simpla lege de prelungire a perioadei de acordare a ajutorului de somaj , care trebuia sa sa fie in competenta fiecarui stat nu a guvernului federal si revizuita in fiecare luna in functie de situatia de pe piata muncii.
Dece a trebuit sa se dea bani la beneficiarii de ajutor social, la pensionari si la cei care si-au mentinut job-ul ?
Sigur ca o explicatie ar putea fi ca s-a incercat stimularea consumului, pentru a mentine active unele companii producatoare de bunuri de consum si de servicii, dar nu s-a intimplata asa si orice economist citit si experimentat stie ca o mentinere sau crestere a economiei stimulata prin cresterea consumului este o crestere falsa
Dovada ca rationamentul meu este corect este ca statisticile la nivel federal arata ca majoritatea banilor primiti ca „pomana” au ajuns in conturile de „saving ” ale beneficiarilor, nu au fost cheltuiti pe necesitati strngente .
Toti banii federali sau locali trebuiau sa fie directionati CU MARE DISCERNAMINT, exclusiv spre ajutorarea efectiva a micilor si marilor companii din productie si servicii care au falimentat sau se tiriie sa supravietuiasca . Si desigur, asa cum am spus mai sus prin ajutorarea celor care au devenit someri datorita COVID
@ Dan Nicolescu 02/04/2021 At 2:18
Mai curand ca cei care au pocedrdat cum scrieti, anume „”ca majoritatea banilor primiti ca „pomana” au ajuns in conturile de „saving ” ale beneficiarilor, nu au fost cheltuiti pe necesitati strngente .” au aplicat proverbul romanesc Bani Albi Pentru Zile Negre.
Asta pentru ca nimeni (din conducerea superioara de partid si de stat ca sa folosesc un limbaj de lemn) nu precizeaza ferm un orizont de timp in care pandemia va fi redusa la o simpla epidemie se sezon.
Pe de alta parte este evident ca pensionarii care au venit fix, in special cei cu o pensie mica, fie si ei americani (valoarea e diferita de la tara la tara) sunt afectati in mare masura de cresterea preturilor. Deci in cazul acestora este vorba de o mentinere a nivelului „cosumului” si nu de o crestere a acestuia. Locuiti in SUA dar despre pensionari (repet cei cu pensii mici) vorbiti ca si guvernantii din Romania deci sunteti un adevarat locuitor al plaiurile mioritice.
Un articol foarte bun si comentarii pe masura msi toate fara pasiunea și violența de limbaj de la alte articole.
Observ ca mai nimeni nu știe ce este de facut. E rau daca pompezi bani in economie, e rau daca n-o faci.
Ma intreb și eu ca omul de la tara, cum sa ajuns ca pana la sfarsitul lui 2019, fara o epidemie globală, foarte multe țări atât dezvoltate, cat si mai puțin dezvoltate (Romania) sa acumuleze datorii uriașe fara sa fi atuncat bani din elicopter?
Nu este un pic fariseic sa ne ingrijoram abia acum, in fond atunci nu se știa că datoriile vor trebui sa fie platite de generațiilor viitoare? De ani de zile pasam copiilor si nepoților nostri plata pentru consumul nostru de azi și acum ne îngrijoram ca aruncam cu bani cand suntem intr-o situatie disperată.
Eu sunt un promotor al Epidemiologiei Economice, cu alte cuvinte a unei metode de cercetare asemănătoare ”Evidence based medicine”. Din pacate nu prea mă bagă nimeni in seamă. Metoda pe care incerc sa o promovez presupune identificarea de anormalități cu efecte negative repetitive, comparabile cu bolile din medicină dar care se referă la companii, state sau alte entități, și identificarea de proceduri, măsuri, mijloace de interventie bazate pe analiza statistică, prin identificarea de factori de protectie si factori de risc pe cohorte de companii. Din punct de vedere al statului, asta ar fi o metoda de orientare chirurgicală a interventiei spre puncte cheie ale retelei de afaceri astfel incat cu minim de interventie să se asigure maxim de efect macroeconomic. Ar trebui să funcționeze în tandem cu microsimulările.
Asa ceva ar trebui sa se regaseasca in planurile de rezilienta la dezastre.
Dar in Ro, si teama mi-e ca si in alte tari, astfe de planuri sunt considerate doar niste maldare de hartie de care e nevoie „ca sa ne achitam de obligatii”.
Efectele economice de care vorbiți nu au nicio legătură cu „pandemia”. Sunt efectele megaprostiei planetare, care la rândul ei e efectul educației publice execrabile care a condus la instaurarea unei forme de idiocrație. Sub titlul „măsuri de protecție”, o ciurdină de guverne populate de imbecili au decis o serie de restricții și obligații care mai de care mai tâmpite, fantasmagorice, aberante, sinistre. Ideea că o cârpă soioasă, de proastă calitate, făcută de niște sclavi prin beciurile partidului comunist chinez, ar putea să țină virusul de dimensiuni microscopice departe de plămânii noștri e de o prostie ieșită de comun. Orice medic pneumolog v-ar fi explicat frumos -dar uluit de nărozenie- inainte de ‘pandemie’ că portul măștii in spații deschise este total contraindicat pentru toți pacienții cu afecțiuni ale aparatului respirator și că dac-ai contactat o deja o viroză cârpa te ajută doar dacă ții să te sinucizi cu bacteriile din bot. Dar a devenit o obligație cvasiplanetară. La fel și limitarea libertății de mișcare. La fel aportul de lumină naturală. La fel interacțiunea socială. Toate acestea cu justificări senzațional de inepte. Și mult tam-tam (pe ideea că o minciună repetată la …).
Efectele prostiei monumentale nu pot fi altfel decât catastrofale. Nu e nimic perfid aici, e călcat in străchini și dat in gropi de o evidență șocantă incă de la debutul combaterii ‘pandemiei’ de către ridicola conjurație a imbecililor. Consecințele erau mai previzibile decât scenariul unei telenovele mexicane. De pildă, când au început să vâneze covidați sănătoși pe străzi ca să-i interneze forțat și să-și pună ciracii (manageri de spitale!) să urle amenințări pe la televiziuni -că pasămite dacă nu te lași prins in celula de urgență câte 28 de zile te halește covidul cu tulpină rea- era deja evident că 1)secțiile ATI o să ajungă neîncăpătoare și 2)celelalte secții o să ajungă pustii după ce o să intre spaima in omuletele inchis in casă și terorizat seară de seară cu tembelizorul. Costurile acestor protocoale represive de o idioțenie fără precedent (v-ați gândit că nici măcar comuniștii nu au „luptat” cu bolile in halul ăsta, închizînd in locuințe toată populația unei țări?) au apărut de la inceput, cu tot cu aparatul de cenzură al presei mituite de guvernele de imbecili mesianici: milioane de măști, costume, ventilatoare inutile achiziționate la suprapreț, atât de structuri guvernamentale, cât și de companii și indivizi obligați de ordonanțele milițienești.
Pagubele sunt enorme, destul de ușor de calculat (pentru cine are timp). O să plătim erorile acestei adunături de cretini până la sfârșitul vieților noastre, o să plătească și copchii noștri și nepoții lor. Asta pentru că țicniții nu dau niciun semn de însănătoșire, deci măsurile lor tâmpite își produc in continuare efectele. E foarte greu pentru un prost fudul să admită că a greșit. E cu atât mai greu să recunoască o greșală dacă e vorba de un grup de dimensiuni strategice de idioți patentați uniți de minciună și stahanovism sanitar. Tendința e de a acoperi cu un alt rahat, mai mare, răhețelul puturos produs mai intâi, de a comite orice fals cu putință, sau de a provoca realitatea ca să se potrivească cu scenariul lor apocaliptic pe care ni l-au profețit. Să sperăm insă că democrația nu va fi abolită cu totul și că la vot o să-i măturăm pe idioți din politică (fără să ne amăgim că ăi de or veni in locul ăstora vor fi cineștiece capete luminate, dar poate o să pună stop epidemiei de mesianism).
Guvernul a fost oarecum de acord cu ce ati scris, pe pagina lor inca scrie: „folositi masca de protectie numai daca sunteti racit sau sunteti in apropierea persoanelor bolnave!”
https://gov.ro/ro/recomandari
Inteligenta e o constata, dar populatia e in crestere :-)
===
Masca – ea are drept scop principal blocarea norului de picaturele la o distanta cat mai mica de emitator.
Altfel spus, ea ii protejeaza pe ceilalti de purtatorul mastii, nu invers.
Sunt multe de spus, dar intr-adevar guvernul, si din cate mai stiu, si guvernele altor state, a excelat in a balmaji sfaturile. Campania Romaniei este caraghioasa.
Dar va intreb: cine sa se ocupe de sfaturi, cine sa faca o campanie serioasa in Ro? Cei care mai sunt competenti se ocupa bietii de ei de ingrijirea bolnavilor de COVID, doar nu o sa se mute in sala de sedinte. Sau cel putin asa sper eu.
„Dar va intreb: cine sa se ocupe de sfaturi, cine sa faca o campanie serioasa in Ro?”
De la cei cu salarii si pensii speciale cred ca nu putem primi sfaturi folositoare, inteligenta lor e mult in urma.
„Masca – ea are drept scop principal blocarea norului de picaturele la o distanta cat mai mica de emitator.”
No, serios? Uite că nu știam treaba asta. aci, in Ardeal, n-o ajuns informația incă, p-aci oamenii se protejează punînd mâna la gură sau cu batista. Daaa’, dacă tot pomeniți de nori de picăturele…imi explicați și mie ce se întâmplă când incepe să-ți plouă in gură cu muci din cauza măștilor? ..Și, incă ceva: e de bine sau de rău să-ți sugi propriile secreții, de pildă alea covidice? Ce zice Comunicatorul Strategic despre chestia asta?
Pe bune acum. Nu v-ați săturat să fiți trompeta guvernului și să repetați ad nauseam aceleași banalități obosite din Manualul Epidemiologului Amator, lipsite de orice temei științific? Chiar nu simțiți cât de jenant e să trântești interlocutorului platitudinile astea găunoase?
Noi romanii suntem un pic prea critici cu EU, daca Romania ar fi negociat singura contracte pentru achiziția de vaccinuri le-am fi cumparat mult mai scump si mai tarziu sau de n-am fi reușit să obținem nici o doza. Am uitat sa adaug ca multi bani ar fi mers in conturile soțiilor, copiilor, amantelor sau menajerelor politicienilor. fie ei liberali sau PSD.
Nu negocierea contractelor o critic, birocratia UE are un nivel de expertiză de neegalat in această privinta. Nu numai România, dar nici o țară din UE nu are un nivel de expertiză comparabil. Este vorba de timpul de reacție, flexibilitate, capacitate de adaptare la socuri. Raspunsul UE la crize are un LAG considerabil.
Birocratia UE se bazeaza in acest moment pe 2 lucruri:
a) o functionarime selectata – culmea ! – fix in functie de lipsa de expertiza, iar functionarii sunt rotiti intre directii si intr-un final nu ajung sa stie mai nimic
b) o externalizare incredibila – sunt angajati consultanti cu nemiluita, din ale caror lucrari functionarii conspecteaza constiincios fragmente
In linii mari, birocratia UE este conceputa pentru a permite interventii in procesul decizional la mai multe nivele si in mai multe moduri, ceea ce ia timp. Nu stiu si daca este „mai democratic”asa, e un alt subiect.
Este o mare discutie acum, daca nu cumva o federalizare mai mult sau mai putin pe fata nu ar fi raspunsul la toate aceste disfunctionalitati, cunoscute. Dar e o alta discutie, :-)
Da, perfect adevarat. Dar tot atat de adevarat ca in 30 de ani am pus pe butuci Institutul Cantacuzino. Cu investitii an de an, puteam si noi sa facem vaccinuri. Si nici nu cred ca se va face mare lucru in viitorul apropiat. Acest lucru trebuia inclus in planul de reforma si rezilienta. Dar acolo inovarea si cercetarea este un marea fas. Cand nu ai facut ce trebuie in trecut, acesta se razbuna pe viitor.
@Agora
Intrebarea nu se pune daca institutul Cancauzino putea produce vaccinuri, ci la ce pret!
Nu de alta, dar producatorii de vaccinuri castiga la „cantitate”, si probabil ca trebuie sa ai o piata de desfacere de cateva zeci (sau chiar sute) de milioane de unitati pentru a putea produce si vinde la pret competitiv.
Erata: institutul Cantacuzino
Cel mai bine este sa produci un vaccin din tulpinile care circula in tara respectiva.
In plus, chiar daca este mai scump, ideea rezilientei este tocmai aceea de a avea mai multe posibilitati de actiune – mai multe fabrici de vaccin.
Dar asta trebuie sa faca parte dintr-o viziune cuprinzatoare asupra rezilientei la dezastre, care deocamdata nu pare sa existe in Ro, sau cel putin eu unul nu am dat peste asa ceva.
Acum stie toata lumea cum este mai bine. Dar cati oameni se vaccinau inainte de epidemie?
Stimate,
d-le Bradut Bolos,
In etape de calamitate economica ca acum, iesirea inseamna solutii bine cintarite si mai ales complet realizate.
Solutia care nu mai cere nici o analiza fiind aceeasi de 3 decenii – este iesirea din starea de dezintegrare economica si industriala a tarii – pe baza unui ,,proiect de tara” cu acest obiectiv.
1.Termenul ,,reforme structurale” este ceva foarte clar (pentru mine), fiind expresia uzitata in orice domeniu (nu doar in cel economic), atunci cind de fapt nu se stie ce-i de facut!
2.Statul nu poate ,,restructura” economia, fiindca n-are instrumentele ,,comuniste” care sa produca o schimbare in structura si distributia ei.Acest lucru devine oportun (in capitalism) de abia cind activitatile economice si industriale vor fi ,,acoperit” intreg teritoriul national, Romania fiind in situatia obiectiva de a alege ce este cel mai util, pentru accelerarea dezvoltarii industriale si generale a tarii!Asa ceva nu-i cazul acum, cind nici o treime din localitati nu cuprind activitati economice productive!
3.Trebuie eliminate BARIERELE INSTITUTIONALE, (denumite de dvs. birocratice) din fata initiativei ANTREPRENORIALE, TREBUIE CLARIFICATE INFORMATIILE, CORECTATE SI EXPLICATE LEGILE, EFORT PENTRU SIMPLIFICARE SI TRANSPARENTIZARE, ETC.
Oare o astfel de schimbare de fond al mediului economic national este posibila prin cirpeli legislative ca acum, ori ea impune un proiect de tara care sa elimine simultan fiecare dintre blocajele care impiedica un aport antreprenorial major in Romania?
4.Analizele economice si solutiile de iesire din starea de stagnare economica si amorteala economica datorata pandemiei nu ating nici din greseala cauza de fond a acestei situatii, care este gradul redus de functionalitate si performanta institutionala, reflectat de indicele national dezastruos 74, de ne-competitivitate economica nationala!
Esecul Programului National de Competitivitate 2015-2020 (constatat de cel mai competent analist in domeniu: INACO) nu spune nimic analistilor si nu sugereaza nici o solutie pentru revirimentul economic si industrial post-pandemie?
5.Problema Romaniei in repornirea economiei si iesirea din stagnarea industriala nu sint banii, ci nefinalizarea tranzitiei sistemice, institutionale la ,,capitalismul functional”, tara baltind in postcomunismul economic, cu amestecul de ineficienta economica si institutionala, amestecata cu pretentiile politice de tara in crestere economica, care din pacate a ramas consumerista, realizata pe 100 de miliarde de Euro datorie!Acest lucru este datorat indicelui 74 de ne-competitivitate economica nationala, deasupra caruia PLUTESC naive si nefezabile toate analizele si solutiile economice!
Solutia unica este realizarea trecerii la functionalitate generala, politica, economica si sociala in baza unui proiect national care sa cuprinda si ,,restructureze” fiecare dintre componentele ,,societatii economice nationale” in directia performantei si functionalitatii!
Un astfel de demers este imposibil prin actiuni, masuri punctuale sau heirupism politic, iar economistii de frunte ai tarii (ca dvs.) ar trebui sa fie deschisi si interesati de cunoasterea, sustinerea publica si promovarea unui proeict de tara, pentru care ,,soarecele de biblioteca” care l-a construit, n-are vizibilitatea stiintifica si intelectuala necesara.
6.Dincolo de alcalmia datorata imprumutirilor necesare ,,dezechilibrului” economic si bugetar national care sustin atmosfera de liniste in haosul programatic si al masurilor antipandemie, se afla furtuna economica de care nu va scapa nimeni, in lipsa raspunsului adecvat la criza: ,,proiectul de tara” cu obiectivul aducerii competitivitatii catre indicii tarilor dezvoltate, care sa atraga masiv capitalul industrial strain si sa faca posibila absorbtia resurselor financiare oferite de UE pentru repornirea si reconstructia industriala a tarii.
prof. Caliman I. Eugen
constructor ,,proiect de tara”
tel 0721316019
Stimate domnule profesor Caliman, susțin ideea unui proiect de țară, Din pacate sunt la fel de lipsit de influenta ca si dvs. Daca dumneavoastra aveti un proiect, publicati-l. Chiar si numai dezbaterea lui ar fi un real progres pentru societate.
Cu stima
BBV
Stimate,
d-le B.V.Bolos,
1.Va multumesc ca mi-ati raspuns si-mi dati ocazia sa expun in ce ar consta o ,,colaborare” stiintifica economica cu economistii si specialistii CONTRIBUTORS (si nu numai).
Un proiect de tara este ,,nepublicabil” din ,,n” motive, cele principale fiind imposibilitatea publicarii datorita dimensiunii sale, cit si a pericolului ca in mod gresit sau parte din el, sa fie preluat si promovat la nivel national de cineva cu ,,influenta”, producind prejudicii generale mai mari decit lipsa lui!Fara componenta sa teoretica, explicativa, probabil ca este atit de neinteligibil, incit este considerat ceva de ordinul SF!Asta explica lipsa raspunsului la cererile de evaluare si promovare adresate Guvernului si Presedintelui tarii!
2.Cind ma refer la sustinerea si promovarea lui de catre economisti, este vorba de cei cu ,,vizibilitate” stiintifica economica ca dvs., prima ,,etapa de promovare” fiind cunoasterea fundamentelor teoretice, a considerentelor tehnice si economice, a unor texte pe tematica ,,economiei dezvoltarii” care se refera la resursele dezvoltarii in epoca globalizarii, ideologia economica a dezvoltarii, componentele competitivitatii economice nationale, modelul economic nou al dezvoltarii, raporturile piata – stat in dezvoltare (in epoca globalizarii), ,,metodica dezvoltarii”, UE si Romania, antreprenoriatul si dezvoltarea, INSTITUTIONALISMUL ca parte a teoriei dezvoltarii, stadiul evolutiei ,,noului institutionalism” liberal, partidele si ,,programatica” dezvoltarii, etc.
Dupa aceea poate fi vorba de dezbaterea ,,in doi”, a dvs. pe CONTRIBUTORS sau cu alti economisti, incit ,,difuziunea” acestui inceput de viziune si constructie teoretica a unei ,,noi teorii a dezvoltarii” sa conduca treptat la preluarea de catre generatia dvs. de ECONOMISTI a ceeace a realizat pina acum ,,generatia anilor 60″!
Realizarea teoretica a acestei noi stiinte este (acum) la nivelul mediu, al unor studenti la economie, urminad sa fie completata si imbunatatita pina la nivelul ,,academic”, de GENERATIA dumneavoastra!
3.Nu ne aflam in situatia ca economistii sa primeasca ,,lectii” de la cei fara aceasta consacrare teoretica universitara-academica, aceasta situatie fiind existenta numai in masura in care temele si dezbaterea s-ar afla in teritoriul stiintific al microeconomiei sau macroeconomiei, domeniu care va apartine prin natura lucrurilor.
Cele doua stiinte economice existente pina acum sint fundamentele teoretice ale functionarii optime ale intreprinderii si administrarii economice nationale cu modelul bugetar ,,intre doua legislaturi”, care nu dispune de viziunea si instrumentarul unei dezvoltari economice-industriale rapide.Instrumentele si resursele (noi) al epocii globalizarii nefiind inca cunoscute si utilizate, stagnarea economica este starea fireasca a majoritatii tarilor lumii.
Asta explica de ce BUGETUL national – care este ,,cel mai puternic instrument al economiei” clasice (citez pe unul din marii economisti) – nu este capabil sa sustina un decolaj economic si industrial national rapid!
In aceasta situatie, constructia unei viziuni si model nou de dezvoltare, agresiv (pro-activ) care asuma politic o crestere industriala si o realizeaza pe baza unui proiect de tara (operational) construit pe baza unei ,,noi teorii a dezvoltarii”, este indispensabil Romaniei, care n-a depasit sub raport programatic STRATEGIILE economice si bugetare, teoretice, lipsite de instrumentele de implementare in viata economica reala.
4.Fiind un analist economic ,,independent”, neinteresat de a publica pina la momentul potrivit, nu am un bun ,,exercitiu” al comunicarii si colaborarii ca sa propun cea mai optima si functionala forma in acest sens, urmind ca (odata cu disponibilitatea dvs.) sa ma adaptez la cerintele din acest domeniu.Probibail ca intelegeti mai bine ca oricine, ca Romania a intrat in acea dimensiune nefasta a indatorarii, ,,incit ceasul grecesc” ticaie amenintator pentru intreaga suflarea romanieasca, in asteptarea alternativei PROGRAMATICE nationale in locul (sau alaturi) surogatului PRR al UE.
cu stima,
CE
Educatia economico-financiara prin toate canalele si mai ales prin TVR si radio Romania este o solutie eficienta.
Poate n-ar fi rau ca UE sa se inspire din modelul Republicii Romane in privinta raportului guvernare nationala vs. Bruxelles. In perioade de criza (economica, sanitara , militara), Buxelles-ul ar trebui sa primeasca autoritate deplina si pe termen limitat din partea Parlamentului European, asa cum la Roma era numit un Dictator (un magistrat cu puteri extraordinare, pentru 6 luni) in vremuri de criza. Dupa ce trece criza se poate transfera din nou autoritatea guvernelor nationale. Astfel s-ar impaca si capra si varza in privinta disputelor dintre cei care vor mai mult centralism european si cei care vor pastrarea deciziei la nivel statal.