luni, august 2, 2021

Pericole pe lângă care am trecut razant

Rezultatul la care s-a ajuns în cel de-al doilea tur al prezidenţialelor, o diferenţă de aproape zece procente în defavoarea lui Victor Ponta, părea ireal chiar şi la începutul zilei votului. Şi, totuşi, dl Ponta şi PSD au pierdut alegerile. În ciuda faptului că majoritatea presei le era îngenuncheată. În ciuda faptului că au dispus de resurse publice pentru a-şi atrage electoratul de partea lor, resurse publice investite în fel de fel de pomeni electorale. În ciuda faptului că, pe ultima sută de metri şi peste noapte, au “confiscat” de la Opoziţie câteva sute de primari, “fidelizându-i” cu alocări preferenţiale de bani publici sau măcar cu promisiuni de acest gen.

Răsturnarea spectaculoasă a situaţiei de la urne – zece procente în defavoarea lui Victor Ponta –, o situaţie ce părea ireală chiar şi la începutul zilei votului, ne-a salvat, nesperat, din faţa unor pericole imense, ce au trecut pe lângă noi razant. Şi a căror magnitudine e greu de estimat: concentrarea puterii în mâna unui singur partid, posibila schimbare a linie strategice a României, oficializarea corupţiei sistemice şi încurajarea unui păgubos exces de naţionalism.

1.Concentrarea puterii în mâinile unui singur partid

Dacă s-ar fi ajuns în situaţia în care Victor Ponta ar fi câştigat alegerile, vorbeam, de jure, despre o concentrare a puterilor în mâna unui singur partid. De facto, ar fi fost concentrată în mâinile câtorva oameni din acest partid. Ceea ce, previzibil, ar fi generat un risc imens abuzuri.

Mai ales că, oricum, şi în ultimii doi ani şi jumătate, PSD – când pe cont propriu, când în echipă – s-a dedat la fel de fel de abuzuri, care au oripilat şi România, şi Occidentul. Din 2012, am asistat la un şir de acţiuni premeditate ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid. Acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat.

În plus, Victor Ponta a dovedit deja, în aceşti ultimi doi ani şi jumătate, şi că a dezvoltat tendinţe autoritariste. Subordonarea sau încercarea de subordonare a unor servicii speciale ori a unor mega-structuri de control îi devoalează setea de putere. E greu să interpretezi în altă cheie modul în care a forţat nota în cazul DGIPI, serviciul de informaţii al MAI, pe care şi l-a subordonat în regim de urgenţă, ori al Direcţiei Antifraudă, pe care pare să o fi înfiinţat doar pentru a avea în subordine o suprastructură de control asupra Poliţiei, a ANAF, a SRI şi SIE. Sau în cazul SPP, pe care a vrut să-l scoată de sub coordonarea CSAT şi să şi-l treacă în subordine directă. Iar anul acesta, PSD a încercat să-i dea d-lui Ponta mână liberă şi în ceea ce priveşte controlul zonei de informaţii şi contrainformaţii a Armatei. Şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei, o structură cu rol major în sistemul de securitate, ar fi urmat să fie numit de premier, nu de ministrul Apărării, ca până acum. Decizia luată în cazul DGIA – care, alături de SRI şi SIE, este unul dintre cele mai puternice servicii de informaţii, care asigură, la nivelul MApN, securitatea informaţiilor clasificate naţionale, ale NATO şi ale UE – părea să depăşească sfera hobby-ului său de a colecţiona servicii speciale şi mega-structuri de control. Contextualizând-o, era uşor de obsevat că hotărârea fusese luată – întâmplător? – la puţin timp după întâlnirea d-lui Ponta cu fostul preşedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, pe fondul degenerării situaţiei din Crimeea, al creşterii ameninţărilor la adresa NATO şi în preajunul testării echipamentelor NATO de la Baza Militară din Deveselu.

Riscul schimbării direcţiei strategice a României

Schimbarea liniei strategice a României dinspre Vest spre Est nu a fost confirmată, nici admisă oficial de către reprezentanţii PSD. Totuşi, au existat indicii că lucrurile pot aluneca pe panta aceasta.

Cel mai recent semn de întrebare a fost ridicat de demararea consultărilor privind Parteneriatul Strategic cu China. Şi asta pentru că, pe de o parte, anunţul nu a fost însoţit de nicio explicaţie oficială privind scopul, nefiind specificat nici dacă acest parteneriat va avea implicaţii asupra securităţii naţionale. Iar pe de altă parte, pentru că România are deja un parteneriat strategic încheiat cu SUA – Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI. Or, nu poate avea interese egale şi cu SUA, şi cu China şi, eventual, şi cu Rusia. Cu China există un parteneriat de cooperare, dar una este un parteneriat de cooperare, alta, un parteneriat strategic care, cel puţin teoretic, implică o componentă de securitate şi apărare. În al treilea rând, pentru că există câteva informaţii de background care adâncesc suspiciunea creată de acest recent anunţ.

Pe lista acestor „informaţii de background” se înscrie, de exemplu, Forumul China – Europa Centrală şi de Est, organizat, în noiembrie 2013, la Bucureşti. Când, să ne amintim, unor Cancelarii europene le-a ridicat un mare semn de întrebare comportamentul autorităţilor de la Bucureşti – la cererea premierului chinez, de la tribuna Parlamentului României a fost îndepărtat drapelul UE, episod după care nimeni, din partea Puterii, nu s-a simţit dator cu vreo explicaţie – şi opacitatea în privinţa obligaţiilor concrete pe care şi le asumă România în contrapartida investiţiilor chineze.

Pe aceeaşi listă a “informaţiilor de background” se regăsesc suspiciunile ridicate de decizia de anul trecut a Guvernului de a semna un me­­morandum cu compania chineză Huawei – stabilind „relaţii de cooperare strategică“ –, în condiţiile în care, se ştia, SUA o sus­pec­tează de spionaj. Exista, la un moment dat, chiar informaţia că ac­ti­vităţile STS, oda­tă intrat în subordinea Gu­vernului – aşa cum şi-a dorit dl Ponta –, ar fi urmat să fie puse sub controlul acestei companii.

Chiar dacă nu s-ar fi concretizat, oricum, suspiciunea unei posibile agende duble, ţinute chiar de la vârful Puterii din România, risca să decredibilizeze ţara, să o facă nefrecventabilă.

Oficializarea corupţiei sistemice

Exista şi riscul major ca dl Ponta să nu fi păstrat actuala linie anticorupţie. Deşi declarativ dădea asigurări că nu se va schimba nimic din acest punct de vedere, o serie de antecedente – de la pledoariile publice în favoarea baronilor PSD cercetaţi sau condamnaţi pentru fapte de corupţie şi în defavoarea Justiţiei, la încercările de modificare a legii în favoarea acestora ori la ameninţările de schimbare a regulile “jocului” la DNA – îi puneau declaraţia sub un mare semn de întrebare.

De exemplu, în toamna lui 2012, Guvernul se pregătea să modifice Legea 51/1991, privind siguranţa naţională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanţă informaţii privitoare la marea corupţie, obţinute pe mandate de siguranţă naţională.

Apoi, în decembrie 2013, Legislativul, de data aceasta – unde parlamentarii PSD sunt majoritari ai majorităţii – a încercat, în „marţea neagră”, să-şi legifereze o super-imunitate şi să dezincrimineze conflictele de interese. Iar pentru salvarea a ceea ce se mai putea din rândurile celor condamnaţi şi ale celor care îşi aşteptau sentinţele definitive, s-a venit cu ideea votării Legii amnistiei şi graţierii. Lege care, în aceeaşi „marţe neagră”, fusese şi ea la un pas de adoptare. Motivul real nu era nicidecum cel invocat oficial, şi anume, suprapopularea penitenciarelor. Era doar încercarea de a-i scăpa de detenţie pe cei care nu mai puteau fi salvaţi din faţa Justiţiei.

Oficializarea corupţiei sistemice –  care risca să echivaleze cu mafiotizarea României – pare să fi fost, de altfel, în linii foarte mari, cel mai important  segment din proiectul de ţară al prezidenţiabilului Victor Ponta. “Putem face schimbare şi dreptate până la capăt, prin schimbarea regimului Băsescu. (…) Mi-am propus să eliberăm Justiţia de sub controlul lui Băsescu, ca oamenii care au votat la referendum să nu mai fie luaţi de acasă”, declara printre altele, referindu-se la proiectul naţional pe care îl pregătise în calitate de prezidenţiabil, dl Ponta. Promiţându-le baronilor PSD cu probleme în justiţie că le va face “dreptate”: “În ziua în care pe poarta de la Cotroceni va ieşi Băsescu, îi vom face dreptate şi lui Costică Nicolescu, şi celorlalţi.”

Pericolul major era ca, în numele luptei împotriva “sistemului băsist”, în eventualitatea câştigării alegerilor de către el, de lupta împotriva marii corupţii, unde DNA joacă un rol major, să se fi ales praful. Nici nu ar fi fost nevoie de desfiinţarea DNA – deşi e un proiect luat în calcul încă din 2012, o astfel de decizie ar fi dinamitat relaţia cu UE. Ar fi fost suficient să se modifice legea de funcţionare – care ar fi trecut cu lejeritate de o majoritatea parlamentară obedientă şi nu ar fi întâmpinat probleme nici la Cotroceni, unde ajungea spre promulgare. Sau ar fi fost suficientă înlocuirea conducerii DNA, după modelul patentat la Parchetul General, şi a şefilor de secţii, cu oameni îngenuncheaţi. Acesta ar fi putut fi momentul în care DNA să fi fost întors cu cel puţin zece ani înapoi, în “epoca Amarie”, când marea corupţie era identificată în rândul poştaşilor şi al portarilor de spital.

Încurajarea excesului de naţionalism

Naţionalismul a fost introdus, anul acesta, insidios pe scena politică din România, de către PSD. Chiar (de) la vârf. Asta, în contextul în care, se ştia, regimul de la Kremlin – a cărui dorinţă de expansiune este indubitabilă – recurge, pentru a destabiliza UE, la metode neconvenţionale, subversive, una dintre acestea fiind exact încurajarea succesului naţionalismului în Europa.

Campania pentru europarlamentare a PSD-PC-UNPR, din luna mai, a fost centrată pe mesaje de genul „Mân­dri că suntem români“ şi „România pu­ternică în Europa”. Asta, deşi Parlamentul Euro­pean nu reprezintă interese naţionale, ci in­teresele cetăţenilor UE. Suplimentar, a venit cu mesajul: „Trimitem la Bruxelles oa­meni mândri că sunt români, care vor apă­ra România“. Un mesaj ce părea nu doar că in­tenţiona să speculeze te­me­rea şi de­za­cor­dul populaţiei eurosceptice – sen­timente ac­centuate de recesiunea pre­lun­gită a eco­no­mi­ei comunitare –, ci şi că voia să insufle ideea că oamenii simpli sunt în pe­ricol, că trebuie apă­raţi în faţa instituţiilor, a regulilor europene. Astfel de mesaje (mai cu seamă cel privind nevoia de „apărare a României”) trădează un reflex naţional izolaţionist şi inoculează ideea că UE, această entitate supranaţională, este, de fapt, o ameninţare la adresa suveranităţii na­ţionale.

A urmat, în toamnă, apariţia pe scena politică din România a unui partid ultranaţionalist, fondat de un fost membru PSD, Bogdan Diaconu. Care îşi prezenta noul proiect politic apelând la un discurs ultranaţionalist, ce se vrea un răs­puns la irendentismul maghiar, şi la un dis­curs antisistem, ca vot de blam dat clasei politice in cor­pore, acu­zate că a distrus România, în ultimii 25 de ani. Asta, deşi dl Dia­conu, fost colaborator al postului guvernamental rus, Vocea Rusiei, face parte, de 14 ani, din această clasă politică.

Şi a continuat, în campania pentru prezidenţiale, cu mesaje naţionaliste ale prezidenţiabilului PSD Victor Ponta şi cu cooptarea la vârful politicii româneşti, în zona decidentă a acesteia, a lui Corneliu Vadim Tudor, preşedintele unui partid ultranaţionalist.

Iată, însă, că răsturnarea spectaculoasă a situaţiei din 16 noiembrie ne-a salvat, nesperat, din faţa acestor pericole imense, care au trecut pe lângă noi razant. Şi a căror magnitudine e greu de estimat.

– Articol aparut si in TIMPOLIS

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. În mod normal, în momentul când premierul Chinei și-a permis să ceară la București îndepărtarea drapelului UE, trebuia să fie prompt anunțat că vizita domniei sale în România s-a încjheiat în aceeași clipă. Totodată, ar fi trebuit anunțat și asupra înghețării relațiilor româno-chineze. Așa ar fi fost corect, așa ar fi trebuit procedat.

  2. „De exemplu, în toamna lui 2012, Guvernul se pregătea să modifice Legea 51/1991, privind siguranţa naţională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanţă informaţii privitoare la marea corupţie, obţinute pe mandate de siguranţă naţională”.

    Să bănuiesc că știți cine sau ce i-a determinat să se răzgândească?
    Sa bănuiesc că aveți idee unde mișună marea corupție de descoperit, dacă n-a fost între timp rasă de fața pământului românesc?
    Dacă nu se mai află în siguranță, atunci bănuiesc un lanț de descoperiri oriunde în altă parte. :)

    • Scuze! „rasă de pe fața pământului”
      PS. Mesajul meu încearcă – mai pe ocolite, deocamdată – să combată specialitatea casei de toleranță, lăudată după „principiul” marelui gospodar corupt până-n măduva ciolanului, dar care a realizat „multe” (și) pentru comunitate.

  3. Bogdan Diaconu nu a fost colaborator al postului guvernamental rus „Vocea Rusiei” .
    Acest post a preluat (republicat) cateva articole scrise de Diaconu in Adevarul si pe blogul personal fara insa sa ii ceara incuviintarea, la fel cum face si cu alti autori- ei nu au de dat explicatii pe tema ‘dreptului de autor’.

  4. Pentru a mentine vie aceasta plapanda flacara a democratiei avem nevoie de implicarea cetatenilor romani .Sper ca in lunile ce vin rolul Monicai Macovei sa fie pe deplin recunoscut ,sustinatorii domniei sale au dat tonul ofensivei anti oligarhie.Implicarea cetatenilor in jocul democratic al tarii este cruciala.Toata aceasta euforie democratica poate fi sortita esecului daca nu este urmata de implicarea constanta a celor ce au facut posibila aceasta victorie a bune lui.Creearea unei formatiuni politice avand ca lider pe d-na Monica Macovei este obligatorie,tinand cont de realitatile politice actuale din Romania.Implicarea mai energica a societatii civile este o alta cerinta,nu degeaba este supranumita,,cainele de paza al democratiei,,.Peace&love.

  5. In spiritul neaporpierii de China si Rusia putem face ceva mai mutl dragi cotanionali romani. Inainte de a alimenta de la Lukoil ati putea sa va ganditi ca in acest fel contribuiti direct la bunastarea Rusiei. Similar cand luati un te;lefon Huawei sau un laptop Lenovo la cea a Chinei.

    Macar acolo unde se poate sa incercam sa ajutam firmele din EU/USA sau pe cele romanesti

  6. Nu am trecut inca … Trebuie asteptat 9 decembrie … Romanii o sa aiba o surpriza … Sunt miscari de trupe care pregatesc terenul pentru posibile confruntari cu populatia: se vehiculeaza ideea ca trupele de elita de la DNA au fost trecute de Ponta la Ordine Publica …

    Situatia in regiune e similara: Ucraina, Ungaria, Polonia, Romania … E bine ca oamenii sa inteleaga contextul pentru a putea gasi solutii pasnice …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Melania Cincea
Licenţiată în Jurnalistică, a absolvit două masterate: Managementul instituţiilor mass-media şi Studii Europene Comparate. În presă lucreza din 1995, la TIMPOLIS. Colaboreaza la Revista 22.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Așa grăit-a Cîțu

Poate ar fi mai rațional ca Primul Ministru să pună capăt banilor risipiți pe nu-știu-câte instituții (începînd cu Ministerul) menit(e) a se ocupa de cercetare (pe mentenanța cărora și pe banii de salarii ale personalului se duc sume masive de la buget) și să organizeze anual un concurs de proiecte, cu jurizare internațională, ai căror câștigători să beneficieze și de o minimă vizibilitate (grație subvențiilor de la guvern pentru diverse televiziuni, deja alocate).

Orfani de știință

Undeva în Transilvania. Masca obligatorie pe stradă și în instituțiile publice. Unitatea militară, la intrare. În uniforme și în civil, un grup...

Locomotive Diesel-electrice realizate la Craiova sub licenţă elveţiană şi exportate în Republica Populară Polonă (1)

O analiză referitoare la achiziţionarea unei licenţe de fabricaţie ar putea stârni discuţii în contradictoriu între inginerii români. Unii dintre ei pot...

Mixul energetic al agromerărilor urbane

În orice metropolă consumul de energie este diversificat și în creștere prin mărirea acesteia ca arie geografica, în...

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro