vineri, martie 29, 2024

Pericolul nevăzut: justiţia în presă

În ultima vreme abundă opiniile juridice în presă şi în media digitală ale unor persoane care nu au studii de specialitate şi care dau verdicte în dreapta şi stânga despre cum ar fi trebuit să fie hotărârile instanţelor, condamnările în procesele penale sau proiectele de lege pe teme de justiţie. Mai mult decât atât aceste persoane pretind că, în spiritul libertăţii de expresie, au dreptul să manipuleze opinia publică insistând că opiniile lor sunt valide din punct de vedere juridic. Tot aceleaşi persoane pretind că apără domnia legii şi statul de drept, dar nu văd contradicţia flagrantă între a împrăştia în spaţiul public opinii eronate – din eroare, interes, vanitate sau o anumită agendă specifică – şi libertatea de expresie dusă până la marginea insultei şi atacului asupra unor instituţii sau persoane, magistraţi sau practicieni ai dreptului. Hotărârile definitive ale instanţelor de judecată trebuie respectate, dacă afirmăm că dorim un stat de drept şi credem în domnia legii; la fel, deciziile Curţii Constituţionale. Dacă avem dubii sau nemulţumiri, sau nu înţelegem anumite prevederi legale sau decizii ale instanţelor putem apela la un jurist, specialist sau practician al dreptului care să ne explice. Ideal ar fi să îl şi cităm ca atare şi să nu pretindă jurnaliştii că sunt specialişti în drept, pentru că tot ei fac apel la competenţă şi integritate în acest domeniu.

Altfel, acuz pe jurnaliştii care pretind că informează de manipulare, indiferent dacă este premeditată (motivaţia fiind inducerea unei anumite opinii şi percepţii în spaţiul public) sau involuntară. De asemenea, persoanele din societatea civilă care induc o anumită percepţie negativă despre o anumită breaslă, cum ar judecătorii sau avocaţii, se fac vinovaţi de manipulare şi de subminarea statului de drept. Statul de drept înseamnă respect pentru autoritatea justiţiei, cel puţin într-un stat democratic stabil şi funcţional, către care sper că ne îndreptăm. Aruncând permanent cu invective împotriva practicienilor dreptului nu facem decât să ne întoarcem în timp, când justiţia era la cheremul unui grup restrâns de oameni şi aruncăm justiţia în derizoriu.

A trecut un deceniu de când România s-a înscris pe o anumită traiectorie: aceea a unei democraţii funcţionale, în care domnia legii este supremă, iar respectul pentru cei care sunt implicaţi în înfăptuirea actului de justiţie este fără echivoc. Se pare că nu: este la ordinea zilei în România ca judecătorii să fie atacaţi constant, fie că sunt proşti, incompetenţi sau ticăloşi, corupţi, oamenii mafiei ş.a.m.d. Recent un judecător a fost condamnat la 22 de ani pentru corupţie, pedeapsă ulterior redusă. Au fost voci din societatea civilă care s-au pronunţat că este prea mult. În alte situaţii de condamnări pe corupţie s-au pronunţat că este prea puţin. Ce ar fi dacă am respecta hotărârile definitive ale instanţelor şi nu am mai comenta pe aspecte la care nu ne pricepem deloc? Ce s-ar întâmpla oare dacă un jurnalist pasionat de teme de justiţie sună trei experţi sau practicieni şi abia apoi scrie o opinie pe teme juridice, citându-şi sursele? Cât de dificil ar fi să discuţi o decizie a unei instanţe pe fond, cu argumente juridice, fără să insulţi şi fără să apelezi la atac la persoană doar pentru că eşti nemulţumit de hotărârea respectivă? Un jurnalist, sub protecţia delictului de opinie, poate spune orice oricui? Se pare că nu, iată ce spune jurisprudenţa CEDO în materie: « aplicantul a trimis o scrisoare unei curţi în care s-a referit la judecător ca fiind cretin, un clovn iresponsabil şi un prost ». Ce a decis CEDO, în cazul Skalka v. Poland (2003): deşi tonul folosit este jignitor, aplicantul nu a putut sa explice clar de ce, in opinia lui, judecătorul merita aceste apelative şi a apreciat că autoritatea judiciarului trebuie protejată şi că acest lucru, în principiu, să justifice limitări asupra libertăţii de exprimare »[1].

Nu numai că jurnaliştii îşi depăşesc limitele profesionale, arogându-şi o specializare pe care nu o au, dar sunt jurnalişti care manipulează flagrant în scopul unei agende precise de denigrare a unei bresle, cum a fost recenta reflectare în presă a unor opinii inflamatorii şi derogatorii la adresa avocaţilor, pretinzând că aceştia doresc să îşi stabilească legal o « superimunitate ».  Trecând peste eroarea logică flagrantă că nu există aşa ceva şi nu ar putea să existe într-un stat de drept, jurnaliştii respectivi nu au făcut minimul efort jurnalistic să sune Baroul sau Uniunea Avocaţilor şi să ceară o opinie, sau chiar mai puţin de atât, să preia comunicatele de pe site-ul Baroului Bucureşti[2], în schimb au inundat presa cu articole despre conspiraţiile machiavelice ale avocaţilor care se constituie în structuri infracţionale organizate la birou, preluând unilateral doar declaraţii ale activiştilor din zona anticorupţie sau ale Ministrului Justiţiei, care nu a fost în stare să clarifice nici până la această oră ce a vrut să spună cu « superimunitatea » avocaţilor şi cu «restauraţia» la care s-a referit, într-un acces de mimetism, deşi a fost întrebată chiar aseară despre acest lucru. Uniunea Judecătorilor din România i-a adresat încă de acum două săptămâni o interpelare pe temă[3], iar Asociaţia Magistraţilor ieri, în timp ce avocaţii din Cluj au ieşit în stradă [4].

În concluzie, dacă la nivel de ministru nu suntem în stare să clarificăm, în loc să producem confuzii care generează reacţii în lanţ, inclusiv la ambasadele străine, ce pretenţii să mai avem de la jurnalişti ? Cam aici suntem, cam acesta e nivelul de respect pentru domnia legii şi statul de drept, pentru dreptul la apărare şi pentru rolul avocatului în procesul înfăptuirii justiţiei. E suficient să se emită opinii personale şi paralogisme sau să se preia comunicatele DNA şi atât. În acelaşi timp înţelegem că lupta anticorupţie nu a avansat deloc, deşi recent ni se spunea cu totul altceva. Dacă lupta anticorupţie bate pasul pe loc şi suntem în restauraţie, oare a cui e vina? Nu cumva excesele de tipul celor de mai sus au un rol în asta, iar opiniile şi părerile fără sens care au inundat presa în ultimii ani au creat multă confuzie în opinia publică, care nu mai înţelege rolul judecătorului, al avocatului şi al procurorului şi a aruncat o umbră de suspiciune asupra actului de justiţie, fiind efectuat de persoane asupra cărora planează atâtea bănuieli aruncate în spaţiul public de nespecialişti şi jurnalişti afiliaţi unei singure surse de informaţii? Cred că este momentul ca mai multe voci din zona justiţiei şi a societăţii civile să se implice în aceste dezbateri.

Pericolul nevăzut este acela că, în timp ce luptăm retoric pentru statul de drept, îl vulnerabilizăm şi distrugem, lăsând spaţiu, din nou, incompetenţei, imposturii şi confuziei generalizate.

NOTE________


[1] http://www.hraction.org/wp-content/uploads/Bulletin-XVI.pdf

[2] http://www.baroul-bucuresti.ro/stire/comunicat-baroul-bucuresti

[3] http://unjr.ro/comunicate-de-presa/101-judecatoriiiisolicitapremieruluiciolossaindicepublicarticoluldelegecarearconferiavocatilorimunitateabsoluta.html

[4] http://www.clujust.ro/avocatii-au-protestat-robe-la-cluj-pentru-respectarea-dreptului-la-aparare-fotovideo/

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. de-acord teoretic ca activitatea profesionala se critica cu prudenta si atentie, fara manipulari si atacuri la persoana, dar magistratii nu sunt imuni sau nu trebuie feriti de critica ca breasla, ei trebuie sa fie sub scrutatea publica pentru a preveni abuzul si nedreptatea la fel ca alte bresle din societate, de pilda cand vine vorba de statut, salarii, privilegii – asta nu e decat indirect legat de domnia legii! daca eu – si milioane de oameni – cred ca e injust ca si-au exclus salariile imense comparativ cu salariul mediu de la taieri pe motive specioase si imorale comparativ cu restul angajatilor din societatea asta – eu nu atac justitia sau x magistrat, ci breasla si privilegiile ei! fac acelasi lucru cand critic pensiile militarilor, nu critic armata sau cu atat mai putrin apararea nationala! sa nu devenim scortosi si inchisi la minte in numele sacralitatii justitiei!

  2. „În ultima vreme abundă opiniile juridice în presă şi în media digitală ale unor persoane care nu au studii de specialitate” . Ei, și?

    Dincolo de faptul că legea fundamentală prevedea în mod expres studii de specialitate(licență, nu doctorat) doar pentru judecătorii CCR. Altfel spus, toți judecătorii puteau fi angajați din ansamblul societății, singura condiție fiind a se bucura de încrederea șefului statului.

    (Ceea ce nici nu era vreo noutate, a se vedea situația de după Unire).
    Între timp, s-a mai modificat Constituția prin 2003 și nu am mai urmărit fenomenul după ce mascarada de referendum de modificare cu urne mobile prin supermarket-uri și parcuri, timp de două zile, a fost validată de.. CCR.

  3. In opinia dumneavoastra, in ce situatie Curtea Constitutionala ar fi judecat pe fond cererea domnului Avram, in situatia in care era candidat validat sau nevalidat?

  4. Asta e wishful thinking:

    „A trecut un deceniu de când România s-a înscris pe o anumită traiectorie: aceea a unei democraţii funcţionale, în care domnia legii este supremă, iar respectul pentru cei care sunt implicaţi în înfăptuirea actului de justiţie este fără echivoc.”

    Nu e democratie functionala, a trebuit tragedia de la Colectiv ca sa se schimbe ceva. Si Justitia tot nu s-a hotarit sa rezolve plagiatul lui Ponta. Care se pregateste sa se intoarca in prim plan! :)

    Ce respect fata de justitie e ala cind de-alde Nastase, Varanul, Adrian Severin, Dragnea etc tipa ca-s nevinovati chiar si dupa ce instanta ii gaseste vinovati? Nu e asta desconsiderare/neascultare a unui for judecatoresc?

  5. 1.Din cite stiu, salariile actuale din justitie se datoreaza parlamentarilor, care pentru a li se mari salariile, s-au considerat parte a sistemului de justitie, ca si creatori de legi.Automat au crescut si salariile in justitie.Fata de dificultatea accederii, a presiunii si raspunderii, salariile primite nici nu sint prea mari – ci doar comparativ cu saracia celor 3 milioane de salariati cu salar minim pe economie – din vina iresponsabilitatii si coruptiei clasei politice.
    2.Daca exista o vina undeva – ea este sistemica, la nivelul PARLMENTULUI si MINISTERULUI JUSTITIEI, doarece ceeace decide justitia, ramine batut in cuie, cu trimitere la CEDO pentru cei pacaliti!
    De asemenea, presa nu face STUDII DE CAZ in care sa prezinte in detaliu cazuri concrete cu sentinte gresite, moderate de juristi – ci duce asa cum spune autorul articolului, un razboi politic contra justitiei – orchestrat de CORUPTII SI HOTII natiunii!
    3.Nu exista RESPONSABILITATEA administrativa, materiala si juridica a celor care dau sentinte gresite, deoarece lpseste SISTEMUL NATIONAL de control al justitiei, prin dreptul la RECURS EXTRAORDINAR, cel putin in litigiile cu obiect ECONOMIC, care ar permite doua lucruri:
    a.) ,,Mutarea” CEDO in tara, fiindca toate cazurile cu erori judiciare (voluntare sau involuntare) ar iesi la iveala in Recursul Extraordinar si pot fi inventariate de Comisia de specialitate din Ministerul Justitiei iar judecatorii incapabili ar fi eliminati din sistem.
    b.)Ar exista o raspundere a avocatilor, care identificind cazurile de erori judiciare flagrante, ar fi obligati sa declare recursul extraordinar – urmat de inventarierea in sistemul lor, a cazurilor nejustificate, facind astfel si o selectie calitativa a acestui corp al justitiei.
    Astazi, se apeleaza la instanta, avocatul nu are nici o raspundere sau obligatie pentru SEVICIUL juridic facut – in cazul in care sentinta este gresita.
    La fel, judecatorul apreciaza dupa propria ..constiinta” cistigatorul procesului, fara sa mai poata exista REPARATIE in cazul erorii.Pagubitul nu are nici un beneficiu din sesizarea faptului si sanctionarea judecatorului sau procurorului.Cu alte cuvinte, exista o vina sistemica – INACCEPTABILA, pentru lipsa de ,,protectie a consumatorului de servicii juridice PLATITE” – in Romania!
    Motivarea inundarii sistemului de recursuri extraordinre nu sta in picioare – deoarece existenta doar la inceputul re-implementarii acestei cai de atac, cazurile s-ar dimunua drastic, in conditiile creierii instrumentelor aratate.Astazi, decit sa existe DREPTATE pentru toata lumea, mai bine mutam la CEDO recursul extraordinar – desi caile de atac aduc banii care sa le sustina material si financiar!
    4. Nu as fi comentat astfel, in lipsa cunoasterii unor cazuri concrete, strigatoare la cer, in care persoanele si-au pierdut averea ori nu pot sa recupereze bunurile proprii, datorita acelor exceptii de verticalitate si omenie, care nu pot fi monitorizate si eliminate din sistem,datorita tratarii strict ECONOMICE sau PRINCIPIALE a unei zone institutionale, care a pastrat multe din tarele morale caracteristice postcomunismului romanesc.
    Aceste cazuri sint ANOMALII inacceptabile pentru statul de drept daca vorbim in numele lui – iar discutia nu se poarta pentru judecatorul/procurorul corect si responsabil ci pentru cel care prejudiciaza irecuperabil cetateanul roman, lipsit de posibilitati materiale de a apela la CEDO.

  6. Oare autorul e sigur avocat, licentiat in drept? Oare cum si-a luat diploma? Cum adica sa nu comentezi cand vezi pe unul care ia mita de milioane e condamnat cu suspendare si altul care fura, nici nu mai zic o gaina, dar chiar o masina, e condamnat la ani buni de inchisoare? Cum sa nu comentezi cand unii stau la inchisoare cu frigider, televizor, internet, iar altii, mai putin vinovati, dar nu membri marcanti de partid stau ca vai de capul lor? Iar partea ca superimunitatea nu exista e chiar hilara. Cum nu exista? In afara de parlametari, pentru cine trebuie sa se mai ceara aprobarea colegilor de la locul de munda daca pot fi arestati, cercetati penal, etc???

    • domnule, dupa o asemenea prezentare
      „Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene”,
      sa vii sa pui asemenea intrebari „Oare autorul e sigur avocat, licentiat in drept? Oare cum si-a luat diploma?”
      este ceva similar cu o ticalosie :D
      Despre asta e vorba in articol, despre implicarea unora care nu au habar despre ce e vorba si manipuleaza lumea, de genul lui @ Liviu :P

      • Deci ce am spus gresit, unde nu am avut dreptate? Nu i-am atacat CV-ul, doar am intrebat. Am atacat, in sensul ca nu am fost de acord cu ceea ce a spus. Daca tineti minte, am mai avut un ministru de finante laureat Harvard, si ce folos, cum s-a comportat, cum a actionat? Asa ca un CV grozav nu garanteaza si competenta. Nu mai vorbesc ca singurele studii de drept sunt o facultate in Bucuresti, restul sunt politice…

          • P.S. Si ponta are studii de drept si chiar doctorat. Si ce? A dat de atatea ori dovada ca nu stie nici macar niste legi banale, sau lucruri esentiale in materie de drept.

            • Atentie la rationamentul tau (lasind, deocamdata la o parte faptul ca o jignesti pe dna Postelnicescu):
              – daca „Si ponta are studii de drept si chiar doctorat”, dupa mintea ta toti ceilalti sint o apa si-un pamint, egali cu Ponta? Tu chiar semeni cu Ponta prin felul de glumite/argumente cu care iti presari devierile.
              Si apoi, daca revenim la articolul „Pericolul nevăzut: justiţia în presă”, tu interzici autoarei, care este in domeniu, sa observe ca ziaristi cu studii de ingineri ori economisti fac pe priceputii in ale Justitiei.
              Autoarea nu interzice, exprimarea opiniilor, ci sesizeaza pericolul ca ori ce neica jurnalistul sa-si dea cu parerea despre un domeniu sensibil.
              Care pare ca da semne de oarece boala.
              Vezi recenta decizie a CCR, fata de cum voia CSM sa lungeasca „viata” unor membri, incalcind Constitutia.
              Ori refuzul CSM de a apara onoarea judecatoarei Camelia Bogdan, cea care l-a condamnat pe Felix.
              NB,
              astept ca macar un ziarist din divizia de lichele din mass media, sa fie activat si sa reactioneze „ticalosii de la CCR”.

      • A, si inca ceva: Ce studii grozave iti trebuie pentru a observa (si comenta) ca indivizi ca indivizi ca nastase stau in inchisoare cu internet, postand aproape zilnic pe blog, ca dragnea e condamnat cu suspendare pentru falsificare de voturi, in timp ce altii care au furat cateva mii de lei stau cate 30 in celula, si in ce cinditii, cu ce mancare, etc.??? Cum se justifica aceste pedepse, daca avem in vedere gravitatea faptelor???? Cum sa nu comentezi asa ceva, si ce studii iti trebuie pentru asta, intreb inca o data???

        • Pentru „victor L” (nu stiu de ce nu pot raspunde la comentariu, asa ca raspund aici): Evident ca nu toti sunt o „apa si un pamant”. Dar intrebarea se naste avand in vedere afirmatiile ei. Ce jurist adevarat ar interzice dreptul la opinie si exprimarea acestei opinii. Bine spune mai jos „Rares Benga”! Mai jos insa te contrazici singur: „Autoarea nu interzice, exprimarea opiniilor, ci sesizeaza pericolul ca ori ce neica jurnalistul sa-si dea cu parerea despre un domeniu sensibil” Pai deci am sau nu dreptul la opinie??? Eu sunt inginer, nu am nici cea mai mica pregatire in drept (cred ca vizionarea de filme si unele articole citite nu se incadreaza la „pregatire” :-) ). Adica nu am voie sa-mi exprim parerea, chiar intr-un ziar sau pe un forum, ca aici de ex., despre justitie? Raspunde la comentariile mele relative la justitie, la pedepsele acordate (vezi nastase, voiculescu si altii). Nu am voie sa spun ca pedepsele nu sunt corecte, ca ce rost are sa pedepsesti pe cineva daca oricum poate face aproape tot ce facea si inainte de a fi pedepsit, ca de ce nu se urmareste si modul in care se executa pedepsele? Ganteste-te doar ca datorita unor ziaristi si a cetatenilor fara pregatire juridica s-a eliminat (aproape) reducerea pedepselor pe baza lucrarilor scrise in inchisoare. De ce nu au facut asta judecatorii, juristii din proprie initiativa? Nu au sesizat ca in acest caz pedepsele devin aproape sau chiar inutile? Mai ales ca mai raman si cu banii furati!

    • A repetat de zece ori ca doar cei cu studii in drept pot emite pareri. Alta idee nu a reusit sa produca.
      Deci, daca nu esti instalator nu poti sa spui ca iti curge robinetul, nu? Ca nu esti de meserie!

  7. Nu sunt un specialist in drept. Am inceput in urma cu multi ani (la f.f. cum se zicea atunci !) studii de drept ca a doua facultate pe care, din circumstante pe care nu am cum sa le explic aici , le-am abandonat dupa al II-lea an. Din toata povestea m-am ales însă, pana in ziua de azi, cu o oarecare ”pasiune” pentru justitie. Mi-a placut mult dreptul constitutional si am citit /citesc lucrari , zic eu, da baza , pentru intelegerea domeniului. (cunosc si doua limbi straine,care mi-au fost/sunt de mare folos)Am sezisat demult derapajele presei si inundarea spatiului media cu pareri care mai de care mai …nastrușnice , dar foarte putin avizate cat de cat in vasta materie a dreptului.Cred ca se impune, de pe acum, daca tot inaintam pe ”calea„ statului de drept, CA IN CODUL DE CONDUITA AL JURNALISMULUI SA SE STIPULEZE PRECIS CUI I SE POATE INCREDINTA responsabiliatea jurnalismului pe probleme de justitie.Este un domeniu unde nu se poate scrie dupa ureche , indiferent despre ce scrii ,cat esti de talentat, de documentat si blindat cu argumente sau, … de bine orientat politic. Altfel riscam sa producem in masa confuzii foarte daunatoare insași societatii pe care vrem sa o servim. Iar daca tot am in fata un articol la care subscriu, imi amintesc de exemplul marelui avocat si om de cultura care a fost, intre altii, BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA, omul si specialistul care a ” castigat ” memorabilul proces CARAGIALE vs. SION !Exemplara lectie de justitie, cultura , stat de drept.

  8. e adevarat ca e treaba judecatorului sa faca dreptate, dar uneori sunt greu de acceptat unele sentinte (slava Domnului ca sunt rare cele care ridica semne de intrebare). nu amestec aici intentia cu intamplarea. sora-mea, grefiera batrana de curte de apel, imi ia peste picior logica inginereasca, desi recunoaste ca am dreptate. „ce judecator crezi ca-ti va lua contestatia in seama daca tu vii dupa cele 30 de zile mentionate cu litere mici in subsolul actului care nu-ti convine?”, mi-a zis ea, de exemplu, cand am intrebat-o daca termenul asta nu e o ingradire a accesului la justitie. lucruri marunte de genul asta supara, nu sentintele date in anumite cazuri – sentinte care se pot contesta la instantele superioare si despre care eu cred ca se pot comenta de catre oricine. pentru ca e libertate de exprimare si pentru ca si legile pe care se bazeaza sentintele respective pot fi comentate. si pentru ca judecatorul isi prezinta punctul de vedere si baza legala in motivare. evident, una e sa comentezi, alta e sa folosesti un limbaj agresiv pentru ca nu ai argumente. iar daca e sa ne referim la acele critici care vin din domeniul media, atunci depinde de sursa. chiar daca mass-media s-a tabloidizat, mai exista inca jurnalisti care se documenteaza serios ca sa poata punctul pe i. toata chestia e sa-i deosebesti de ceilalti.

  9. Jurnalistii scriu asa, pentru ca de fapt cititorii cred orice.

    Oricate panglici pe nari am scoate, asta e poporul roman: total incult.

    Incult, pentru ca educatia nationala e la pamant.

    Educatia civica in scoli e cu brio „inlocuita” cu matmatica si romana. Ca, nu-I asa, asta trebe (!) loaza sa stie: sa scrie frumos de mana si sa rezolve „problem” de armetica (!)…

    Si dupa ce ne batem joc asa de proprii nostril copiii, ii distrugem, ii anihilam, le facem praf orice bruma de curiozitate umana si orice doirnta de cercetarte, dupa ce ii indopam cu tampenii si aiureli, venim spun – dupa 15 ani de „cumplit mestesug de tampire” si spunem:

    „Stai usor, neicusoriule, de ce iti dai tu cu parerea ?!” si „Ce faci cititoriule, de ce crezi toate prostiile alea”?!

    Ei bine, uite de-aia se intampla toate astea: pentru ca ne complacem pe Facebook si in nesfarsite lamentari cu prietenii si – in cazul politicienilor – in spatula public, cu cat de rau e aia, cat de rau e cealalata…

    Ne plangem prorpia prostie si delasare, proppria lene si confort excesiv. Luam imprumutir cu ghoturta, fara sa stim la ce ne angajam, facem „termoziolatii” la blocuri farea sa ne pese de calitatea lor, cumparam carne grasa si ne bucuram cand primaria asfalteaza spatiile verzi si construieste spitale fara sa ii pese de sportul pentru copiii.

    =====

    Ai dreptate- jurnaistii isi dau cu parerea aiurea. Si ce? In curand nici judecatorii nu vor sti mai mult decat acesti jurnalisti. Ca doar judecatorii nu invata pe planeta Marte sau in Japonia, ci tot in Romania, tot in sistemul asta de imbecilizare.

    Si procurorii (DNA sau PG) imbatranesc si ei, ajung la pensie si mor. (Din procuror de esti coborator/ c-o moarte tot vei fi dator … :-) ). Le vor lua locul produsele acestui sistem de imbecilizare numit „educatie nationala”.

  10. Atâta timp cât nu există răspunderea profesională a judecătorilor, este posibil ca o parte a autorilor să încerce să contrabalanseze această lipsă, pe de o parte.
    Pe de altă parte, rezistenţa continuă a sistemului judiciar manifestat la orice încercare de adoptare a unor prevederi în acest sens nu face decât să susţină reacţia mass-media.

  11. Mai lipsește proprunerea ca pentru jurnaliști să se aplice aceleași condiții ca la admiterea în magistratură. Dacă nu dai șpagă, n-ai voie să scrii despre justiție. Simplu! :P

  12. In primul rand, libertatea de expresie include libertatea de a scrie prostii sau de a incerca sa manipulezi opinia. E parte din pretul libertatii.
    In al doilea rand, nu vad de ce justitia a fi in vreun fel protejata de critica (fie ea buna sau proasta).
    SIngurul antidot este o critica informata si documentata la critica rau intentionata.

    Din pacate articolul de fata mi se pare mult prea general, cred ca ar fi fost mult mai util un articol focusat punctual pe niste cazuri concrete….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu
Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro