joi, martie 28, 2024

Perna constituțională şi somnul borfașilor

Imaginați-vă că sunteți polițist. Monitorizați traficul pe autostrada București-Cernavodă. Radarul vă ajută să detectați un bolid care, în plin avânt, a atins 300 km/h. Mașina strălucitoare, de producție germană, e condusă de un puști de 18 ani, vrăjit, alături de iubită, de mirajul etnobotanicelor. Adolescentul conduce euforic, cu boxele încinse la maximum, sfidând orice regulă de comportament.

Dumneavoastră sunteți însă omul legii. Faceți o primă somație, poate chiar a doua. Opriți mașina, cereţi talonul, penalizați șoferul pentru comportamentul la volan, îl apostrofați energic şi decideți – în perfectă legalitate – suspendarea instantanee a permisului de conducere. Lucrurile nu se opresc aici: vreți să vedeți cum poate justifica un puşti lipsit de orice venituri ditamai averea: o limuzină-sport estimată la 150,000 Euro. În zadar.

Acesta e punctul în care Justiția română intervine: puștiul nu are de justificat nimănui nimic. Doar cei răuvoitori vor crede că distinșii judecători protejează pacea sufletească a borfașilor. Ei bine, nu: Curtea Constituțională apără dreptul sfânt la proprietate – un drept sacru pentru care s-au sacrificat atâtea orașe-martir în Revoluția din Decembrie 1989. E vorba despre un drept emanat din gândirea dreaptă și plină de înțelepciune a lui Ion Iliescu. Ne amintim cu pioasă reverență de sloganul primilor ani post-comuniști: un președinte și o Constituție pentru liniștea noastră. Acum magistrații ne spun același lucru: țara ar intra în război civil fără prezumarea caracterului licit al averilor dobândite pe tot parcursul eternei și fascinantei noastre tranziții.

De ce ne-am împiedica în faptul că americanii – mai ales cei care l-au citit pe John Locke, rămânînd apoi fideli Părinților fondatori – cred altceva? Sau că înțeleg altfel prezumția de nevinovăția și obligația fiecărui individ de-a putea justifica, bob cu bob, micile sau marile averi? E doar treaba yankeilor imperialiști și a unor ambasadori insolenți, care-și dau mereu cu părerea despre moravurile dâmbovițene. Suntem proprietarii propriilor noastre tradiții și avem experți de renume crescuți în pepiniera școlilor noastre de drept constituțional.

Să nu uităm, de altfel, modul abuziv în care, demonstrând o nemiloasă cruzime, justiția nu doar l-a condamnat pe Bernie Madoff la ani grei de pârnaie (cu data eliberării fixată la 14 noiembrie 2139). Mai grav: puterea judecătorească l-a și deposedat pe maestrul combinator (denumit „șarlatan” de presa rea-voitoare) de toate bunurile acumulate de-a lungul unei vieţi. Este riscul de „insecuritate continuă” la care sunt supuşi milioane de bogătaşi din Chicago, Houston ori New York. Ce destin ingrat şi câtă nefericire existenţială!

Pentru toate abuzurile din sistemul juridic american şi britanic, Justiţia română are probabil schița unei soluţii: facilitarea dublei-cetăţenii pentru urmaşii lui Al Capone aterizați la Otopeni. Va şti oare să profite Fiscul nostru de ditamai oportunitatea? Sau poate măcar studiourile cinematografice din Buftea? Ar putea ieşi o co-producţie antologică: miliardarii americani din stirpea lui Madoff şi constituţionaliştii din patria lui Nea’ Mărin.

Halal. Curat constituțional. Muzica!

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Legile actuale sint mai mult decit suficiente ca sa permita „organelor”, daca ar vrea, sa confiste averile dobindite ilicit. Cazul citat de autor este insa aberant, ar fi chiar culmea ca un politist de la circulatie sa confiste o masina pentru ca ar fi dobindita ilegal si asta pe baza anchetarii depasirii limitelor de viteza de catre soferul ei. Daca aici se doreste sa se ajunga, nu pot decit sa ajung la concluzia ca CCR are dreptate.
    Nu stiu cine ar putea sa creada ca este imposibila confiscarea averii datorita prezumtiei inscrise in Constitutie. Aveam o prezumtie absoluta de dobindire a averii? Nici pomeneala, ea poate fi rasturmata de cei care ar trebui s-o faca, atit numai ca respectivele „organe” trebuie sa munceasca mai mult si sa dovedeasca acuzatiile pe care le aduc. Ceea ce ele nu fac, si asta fie pentru ca nu vor s-o faca, fie pentru ca nu sint in stare. Cite putin din amindoua, banuiesc. Sa-l aduci in discutie pe Locke intr-o situatie in care singurii vinovati de situatia actuala sint incompetenta si coruptia „organelor” noastre este pur si simplu jenant.
    Daca este vorba sa le tot ajutam pe bietele organe, propun sa desfiintam si prezumtia de nevinovatie. Pina la urma, poate ca asa se va face curatenie in tarisoara noastra draga si toata Romanica va fi mai curata si mai uscata.

    • 1. Exemplul autorului este stupid, din următoarele motive:

      – o contravenţie de natură rutieră se sancţionează de către un agent de circulaţie, în limitele legale ale funcţiei sale;

      – un bun se poate confisca în limitele legii şi în situaţii prevăzute de lege, prin hotărârea instanţei;

      – în niciun caz nu se confiscă un bun de către un tablagiu ieşit la patrulare. Nu eşti oprit cu pistolul pe stradă şi întrebat: „De ce ai ceas Rolex la mână? Scoate repede fişele fiscale pe ultimii 20 de ani şi convinge-mă că ai bani de el, altfel îţi iau ceasul. Sau mai bine ţi-l iau oricum.”

      Asta nu are nicio legătură cu orice fel de lege de pe lumea asta, fie ea şi somaleză. E jaf, hoţie la drumul mare.

      2. Provenienţa ilicită a unui bun sau unei averi poate fi demonstrată de Parchet, în cursul unui proces penal. Bunurile provenite din săvârşirea unor infracţiuni se confiscă. Sau condamnatul este obligat la despăgubiri faţă de partea vătămată şi răspunde cu bani sau cu o parte din bunurile sale.

      3. Pentru un om de cultură, a începe un articol într-o problemă atât de importantă ca modificarea Constituţiei cu un exemplu atât de stupid – practic o justificare a gestului de a înhăţa pe cineva în plină stradă şi a-l deposeda de maşină, ceas, lanţ, portofel etc, sub pretenţia apărării legii- este un gest penibil.

  2. Da, in sfarsit o opinie despre rolul Romaniei in lume.

    Asa cum exista tari care isi aduc contributia la dezvoltare:
    – prin cercetare
    – prin cultura
    – prin justitie
    – prin productie de hrana sau bunuri
    – prin relatii economice bine puse la punct

    sunt si tari care si-au gasit nisa de dezvoltare, cu o mai mica contributie, dar cu profituri semnificative, cum ar fi:
    – productia de droguri
    – piraterie (de exemplu Somalia)
    – spalare de bani
    – tax heavens

    Cred ca Romania tinteste spre o spalare de averi mai subtila decat o spalare de bani, tot ce trebuie facut este popularizarea unicitatii ofertei si invitarea publicului international interesat.

  3. OK, daca raportam la altii.
    Dar… logic, orice propunere de modificare a constitutiei actuale, incalca o prevedere a constitutiei actuale (pe care vrea sa o schimbe) si deci este „necontitutionala”. URAAAA!
    Intrebare: In Romania poate exista o propunere de modificare a constitutiei care sa nu contravina constitutiei actuale si deci sa fie nu fie „neconstitutionala”?
    In logica celor de la CC, constitutia nu se poate modifica niciodata deoarece, orice propunere de o modifca, contravine unui articol al ei (pe care evident vrea sa il schimbe), deci este „neconstitutionala”.

  4. Prezumţia de bună credinţă nu are character absolut ci relativ, în sensul ca poate fi răsturnată, situaţie în care beneficiarul ei va fi cel obligat să aducă dovezi în apărarea sa. Problema este cum poate fi ea răsturnată. Aici sistemul nostru judiciar are multe de învăţat de la cel anglo-saxon (de common-law), unde în asemenea situaţii, adică în speţele de drept civil, tronează principiul „balanţei probabilităţilor” (on a balance of probabilities). Pe scurt, dacă există 51% şanse ca averea cuiva să fi fost dobândită prin mijloace ilicite, prezumţia de bună credinţă este înlăturată şi cel în cauză trebuie, el, să facă dovada că a dobândit-o în mod licit. Situaţia nu trebuie confundată cu „prezumţia de nevinovăţie”, limitată exclusiv la domeniul dreptului penal, potrivit căreia orice persoană este considerată inocentă până în momentul când acuzarea dovedeşte contrariul dincolo de orice dubiu (beyond reasonable doubt). Se pare ca la Curtea Constitutionala nu s-a auzit încă de această distincţie.

  5. Hai sa ne imaginam si situatia inversa. Politistul de la circulatie cere imberbului nesimtit care conduce cu 300 la ora (!!??) sa justifice de unde a avut bani de masina. Pustiul nu poate. Politistul, grav, scrie un proces verbal de confiscare a averii. Dreptatea e stabilita. Care scenariu va sperie mai tare?

    Se mai pun, desigur, si alte intrebari.

    1. Dar daca nu conducea cu 300 la ora ci cu 130?
    2. Dar daca nu consumase nimic?
    3. Dar daca nu era masina lui ci a lui taica-su? Sau in leasing?

    Cred ca problema cere o reflexie ceva mai profunda decat indignarea stangista oarba. Poate ca prevederea constitutionala actuala e excesiva. Pe de alta parte inlocuirea ei cu contrariul e la fel de excesiv si absurd si deschide calea unei pleiade de abuzuri de toate felurile. Nu in ultimul rand, nu utati ca pana in 2000 in Romania nu a existat impozit pe venit, deci oricine poate spune ca a castigat banii din afaceri inainte de 2000 si nimeni nu poate dovedi contrariul. Probabil ca ce mai buna solutie ar fi o modificrare a constitutiei insotita de o amnistiere a averilor actuale. Sapatul dupa potcoave de cai morti va fi o chestie murdara si foarte incarcata de rafuieli de tot soiul. Si nu va aduce nimic bun, in afara de satisfactia unor indivizi care nu au facut nimic in toata viata lor dar considera ca oricine a facut ceva e hot.

    • Adrian, intr-adevar in oarecare masura sunt de acord cu tine. In acelasi timp insa, ma gandesc la situatia in care se afla Romania la ora actuala, cu sute daca nu chiar mii de functionari ai statului care in 20 de ani au strans averi de-a dreptul fabuloase… neavand ca justificare decat salariul modest cu care au fost platiti. Ce facem cu acesti asa zisi politicieni, functionari, sindicalisti si bugetari milionari in euro? Asta in timp ce banii pt pensii nu ajung iar profesorii si doctorii traiesc la limita saraciei… Va asigur ca marea majoritate, in proportie de 90% dintre romani nu au averi… iar din cei 10%… jumatate probabil ca n-au nici o problema in a-si dovedi averile…adica cei care au castigat cinstit. Ce ne facem insa cu restul de 5% din care am o presimtire ca marea majoritate au ocupat cel putin o functie publica in ultimii ani. De asemenea o mare parte dintre acest 5% se afla in Top 500. Pe acestia i-as lua la intrebari si de ce nu… le-as confisca tot ce nu pot dovedi…ok, poate nu incepand cu 1990…dar sa zicem din momentul in care au inceput sa plateasca taxe. Eu zic ca o mare parte din averile facute ilicit, vor fi recuperate…bani care pot fi apoi indreptati spre fondul de pensii, infrastructura, educatie…adica acolo unde ar fi trebuit sa ajunga din start…

  6. Forme fara fond, tovarasi! Poti sa modifici cum vrei constitutia, poti sa o pui in loc pe cea a Americii altoita cu a Suediei, Germaniei si Japoniei si-apoi sa astepti, plesnind de optimism, sa il vezi pe cetatean cum se metamorfozeaza. Asteptare placuta!

    Mentalitatile au creat constitutii, nu invers. Poti sa il ambalezi in ce legislatie vrei, nu faci bici chiar din orice material.

    Ce sperati sa se intimple daca se confisca 7-8 mari averi? Banii vor fi urgent distribuiti in alte buzunare, iar tarisoara se va alege cu inca 10 metri de autostrada si cu citeva pagini web ale guvernului, fiecare urmind sa fie facturata la pretul unui bombardier strategic.

    A propos de:
    Imaginați-vă că sunteți polițist. Opriți mașina, cereţi talonul, penalizați șoferul pentru comportamentul la volan, îl apostrofați energic şi… vreți să vedeți cum poate justifica un puşti lipsit de orice venituri ditamai averea: o limuzină-sport estimată la 150,000 Euro.

    Asta trebuie sa faca politaiul? Sa apostrofeze energic? Sa ia lumea la rost? Sa intrebe: „de unde ai tu bani, mah?”,
    „de ce nu esti tuns?”,
    „ce-i cu blugii astia pe tine?”,
    „si tu, pupazo, de ce porti mini?”,
    „de ce nu ai viza de flotant pe buletin?”,
    „de ce nu esti in cimpul muncii?”,
    „de unde ai furat iPad-ul asta?”,
    „ce-i cu dolarii astia la tine? ia scoate tot ce ai prin buzunare!”

    Poate sa ii arda si doua palme? Sa il duca la post si sa il puna la rotisor?

    P.S. Treceam odata printr-un tunel si aveam mult peste viteza permisa. Era intr-o duminica dimineata, 3 benzi si nici tipenie de masina cit vedeai cu ochii. In 2 minute era politia la un metru in spatele meu. Am incetinit, am iesit de pe autostrada si am tras pe dreapta. Politaiul a venit, a zis buna ziua foarte calm si politicos, mi-a spus ce viteza aveam si mi-a cerut permisul si celelalte hirtii. I le-am dat, mi-a zis ca nu dureaza mult si, intr-adevar, s-a intors in 5 minute cu amenda frumos imprimata. S-a oferit sa ma conduca din nou pe autostrada daca nu stiu cum sa ajung singur. Nu m-a apostrofat nici energic, nici altfel si nici nu m-a intrebat cum mi-am facut banii. E drept ca nu era pe vremea lui Ceausescu. Si nici macar in Romania.

  7. „Suntem proprietarii propriilor noastre tradiții și avem experți de renume crescuți în pepiniera școlilor noastre de drept constituțional.”

    Da. corect, avem deja o scoala de renume mondial in materie de drept constitutional in fruntea careia se perinda presedintii Romaniei, specialisti, inovatori si autori de tratate si proiecte de profil. Unul dintre acestia, profesorul-capitan Basescu, a ridicat procedura de revizuire la rangul de arta politica, iar ctitoriile sale vor ramane un exemplu de rafinament si perspicacitate pentru discipolii si ucenicii sai, precum si un instrument util pentru organele statului viitor. Ctitoriile sale juridice, chiar daca uneori par a fi vorbe’n’vant, sint purtate spre inima romanilor de pretutindeni de adevarati apostoli ai dreptatii, unii recrutati paradoxal chiar de pe taramul libertatii, America. Ultimul racnet in materie de dezbatere constitutionala a fost ilustrat de recenta cuvantare a tovarasului ambasador al Statelor Unite prilejuita de conspiratia judecatorilor reactionari de la CC, indivizi mediocri, slab pregatiti si rusofili chititi sa blocheze realizarea planului de modificari constitutionale initiate, discutate, redactate de primul specialist al tarii si echipa sa de la Cotroceni. Desigur, din invidie pentru maiestria creatoare a celor 2 creatori ce si’au dat mana peste ocean, licuriciul mare cu ranjet democrat si barzaunele pitic de marea neagra. Sluga delegata a licuriciului a desertat peste poporul roman adevaruri nemaipomenite despre America: cica acolo iti ia statu averea cat ai zice peste, ca asa’i normal si constitutional, iar coruptii umbla cu gogoasa’n coada de frica autoritatii providentiale. No, acu ma intreb si io ca orice moromete nauc: cum se face ca talentele astea de constitutionalisti comparativisti ies la iveala doar in asemenea momente, adica tocma cand ambasadoru-sluga-prea-umila-a-socialismului si ctitorul-autor de constitutii se potrivira sa arunce’n parlament o noua margica pandoralie? De ce nu si inainte de evenimentul editorial? De ce nu avem studii de drept comparat emise de constitutionalistii Tapalaga, Turturica si Neamtu si in agora cotidiana neamului prost si inmarmurit de atata grija pentru averea statului si nu a noastra, a ilicitilor, a chiaburilor, a capsunarilor si burghejilor imbuibaati fara hitanta? Nu era cazul sa fim avertizati de ce ni se pregateste? De ce nu ni s’a pus in vedere de la inceputul mandatului…cumva ca sa nu care cumva sa intram iarasi la banuieli ca alesii nostri se intorc la nobilele idealuri ale nomenklaturii, la printzipiile proprietatii ca circuit public al mofturilor in natura nationalizata? Domnule Neamtu, dumneavoastra de cand ati aflat de proiectul lui Basescu care depaseste cu mult mandatul oferit de populatie prin referendum? De ce veniti cu umaru’n proiectul minunat si salvator abia la spartu targului? E frumos asa…sa dati cu tifla borfasilor care gandesc altcumva decat dumneavoastra? Sau…gata cu sporovaiala…sa intelegem odata ca s’au inchis sezonul dezbaterilor democratice si piata opiniilor in contradictoriu cu puterea?

  8. Ceea ce sugerează dl. Neamţu – ca poliţistul să aibă dreptul să controleze legitimitatea averii din care provine maşina – este o absurditate. E foarte interesant că un autor îndrăgostit de statul minimal american trece peste faptul că în ţara visurilor sale un poliţist trebuie să constate ceea ce se numeşte „probable cause” ca să ceară şoferului să deschidă portbagajul. Că, pentru a rămâne în context, una din cele mai mari hibe în justiţia românească – în comparaţie cu alte sisteme continentale europene – e un import american get-beget, anume nulitatea absolută a unei probe obţinută chiar şi cu minime greşeli de procedură. Că pînă şi în SUA, aplicarea legii RICO, la care atît de mulţi comentatori eronat se referă, nu prevede confiscarea averii, ci doar sechestrarea ei în vederea despăgubirii victimelor printr-un proces civil separat cu până la de trei ori valoarea pagubei (nu mai spun că se tot vorbeşte de RICO-Act ca lege de pedepsire a funcţionarilor corupţi, deşi legea pedepseşte luarea de mită de către funcţionari doar în contextul unei acţiuni de crimă organizată).

    • @screentoxicator: „în ţara visurilor sale un poliţist trebuie să constate ceea ce se numeşte “probable cause” ca să ceară şoferului să deschidă portbagajul. Că, pentru a rămâne în context, una din cele mai mari hibe în justiţia românească – în comparaţie cu alte sisteme continentale europene – e un import american get-beget, anume nulitatea absolută a unei probe obţinută chiar şi cu minime greşeli de procedură.”

      Porneşti de la o presupunere exagerat de optimistă, şi anume că un „cop” purtător de ochelari de soare e un personaj de o corectitudine exemplară.

      De fapt, era un contra-exemplu caraghios filmat cu camera ascunsă la Zone Reality: purtătorul de caschetă opreşte o maşină argintie „peste media veniturilor populaţiei şofereşti”, cu un negru la volan, un rapper de mâna a treia, îl pune să se dea jos şi să-i arate actele.

      Negrul: – Dar ce aveţi cu mine, de ce mă hărţuiţi, eu sunt artistul Cutare.
      Poliţaiul: – Artist sunteţi pe scenă, pentru mine nu sunteţi decât şofer contravenient.
      Negrul: – Vreau să-mi sun avocatul (bombăneli şi înjurături printre dinţi)
      (Poliţistul îl pipăie pe negru, într-o încercare de percheziţie.)
      Poliţaiul: – Aveţi arme, droguri, alte obiecte interzise?
      Negrul: – Nu (iarăşi bombăneli şi înjurături printre dinţi)
      Poliţaiul (în timp ce scria procesul verbal): – Dar de ce vă înfurie atât de tare o amendă? Nu cumva mai aveţi şi altele de ascuns?
      Negrul: – Nu (iarăşi bombăneli şi înjurături printre dinţi)
      Poliţaiul (între timp vine şi camaradul său de la maşina de patrulă): – Hai să ne uităm puţin prin maşină.
      (Găsesc un snop de „iarbă” cam cât pumnul, împachetat într-o pungă de plastic)
      Poliţaiul: – Aţi spus că nu aveţi droguri şi alte obiecte interzise.
      Negrul: – Nu vă mai răspund la nicio întrebare fără avocatul meu.
      (Cei doi purtători de caschetă bombăne ceva dispreţuitor, îl iau de umeri pe negru şi îl pun în cătuşe.)

      • Lol, păi tocmai despre asta e vorba: l-or fi luat în cătuşe, dar e posibil să nu se ajungă nici în instanţă, dacăm procurorul crede că nu poate demonstra „probable cause”, pentru că se resping drogurile ca probă. În sistemele europene continentale (ex. Germania) , judecătorul analizează foarte bine cererea avocatului de constatare a ilegalităţii obţinerii probei şi – culmea – poate constata că proba a fost obţinută ilegal dar este adminisbilă în proces. Diferenţă de filozofie juridică.
        Zic Lol pentru că tocmai aşa ceva sugerează dl. Neamţu: social profiling. Dacă trece unul cu BMW tunat, îl opreşti şi vezi după că stă într-o garsonieră şi şi-a vîndut un rinichi ca să-şi ia scula. Dacă merge unul cu un Logan nu-l opreşti că ăla „n-are, dom’le cu să fie corupt, că dacă era, avea ceva mai scos” :)))

        • Autorul nostru se face portavocea ideologiei „sociale”, în care foartă multă lume de după 2006 crede – fiindcă are motive să creadă.

          Chestiunea stă cam aşa: în anii 1990-2004, cine a furat „cu camionul”, a privatizat „pe un dolar” şi a scos din pământ „vilă cu turnuleţe” (pe care azi ar trebui să le justifice în cazul în care s-ar adopta Constituţia Băsescu) a fost cam departe de populaţia obişnuită, cam aşa cum era şi baronul sau ideologul comunist.

          Lumea ştia de pe „bursa zvonurilor” în 1985 că Săraru, Everac sau Cârpan au case de vacanţă şi viloaie, la fel cum ştia în 1995 că Ţiriac, Copos sau Cataramă sunt miliardari, dar nu era interesată de ei. Erau un fel de mare aristocraţie, aflată prea departe şi prea sus, pe altă lume. Nu coborau printre fraieri.

          Mai problematic e faptul că dezvoltarea economică produsă cam peste noapte a fost pentru mulţi o pleaşcă extraordinară, cam aşa, ca descoperirea unei comori de piraţi – mulţi au trecut de la „student care face referate şi se leagă la reţeaua de bloc” la „costum, funcţie şi Bemveu”. Sau de la „cămaşă cadrilată, oi şi tractor” la „proprietar de terenuri care le vinde cu 100 000 EUR parcela”.

          Ori, dacă nu ai urcat pas cu pas sub presiunea socială a comunismului sau a iliescismului, nu prea ai motive să fii „reţinut”, „timid” sau să ai „o rezervă / morgă aristocratică”. Îţi dai în petec. (E genul de parvenitism specific ţărilor petroliere, care a născut bancurile cu oligarhi ruşi şi şeici arabi.) Vii cu X5-ul la „fuckultate” (adică facultatea profesorului-amorez de la Cluj :) ), pui Vertu-ul pe masă cât mai vizibil, tragi ceasul Rolex cât mai afară din mânecă şi te uiţi foarte des la oră, îl pui pe 50Cent la boxe ca să te audă cartierul – sau, şi mai frumos, îl concurezi pe cel care îl pune pe 50Cent punând o simfonie la boxe la fel de tare, ca să audă cartierul că eşti mai distins decât el.

          E uşor de ghicit că lumea ar vrea să te vadă fript, pus la rotisor, cu tot ce ai confiscat şi redus la starea de aurolac.

          Pe cei dinainte îi poate ignora, ei nu coboară printre fraieri.

  9. Punctul de vedere al domnului Neamtu asupra stipularilor constitutionale caracterului licit al averii e corect! Curioasa e insa punerea in tema: pustiul cu limuzina-sport, care neaparat conduce cu un milion de km pe ora si sonorizare maxima. Se incearca desigur inducerea ideii ca sfidarea oricaror reguli comportamentale implica in mod necesar si abateri penale. Asta e modul superior de comunicare?
    Totusi daca puterea vrea sa-l ia la purecat pe Blejnar, chiar trebuie sa schimbe Constitutia pentru asta?

  10. Nu reusesc sa inteleg de ce sunt atat de multi comentatori care fac cas de figura de stil a autorului cu masina scumpa … e pana la urma mai mult o metafora care descrie tocmai comportamentul imbogatitilor peste noapte din aceasta tara.
    Pe de alta parte discutam la infinit despre cine va suporta consecintele acestei schimbari in raport cu actiunile trecute, cand mult mai importanta mi se pare posbila schimbare de abordare de mentalitate si abordare pentru viitor ca urmare a dorintei de a elimina riscul pierderii protectiei constitutionale.
    Sunt multe efecte chiar si la nivel mai mic: angajatii cu salar minim si restul in plic(unde sunt sume mai mari ce putin) vor avea rezerve in a accepta astfel de contracte, prin urmare angajatorii vor trebui sa aduca veniturile la vedere, micii patroni care oficial nu aveau nici un venit(firme vesnic pe pierdere dar care culmea prosperau) vor trebui sa treaca si ei in zona alba.
    Si aici castigul cel mai mare il va aduce competitia corecta intre firme ca urmare a egalizarii sanselor prin aplicarea acelorasi reguli, fara insa a neglija faptul ca extinderea bazei de impozitare ar permite reducerea poverii fiscale asupra firmelor corecte si a angajatilor acestora.

    • Problema pe care o are pseudo-metafora din articol e ca manipuleaza grosolan si incearca sa ne indrepte pe panta judecarii unor fapte prin prisma sentimentelor, in locul ratiunii. Ori, in momentul in care judeci cu inima un caz ce trebuie judecat prin prisma legii, ai pierdut si la fel si societatea.

  11. Eu nu am înțeles dacă este bine să te întrebe polițistul de unde ai mașina sua nu? Ce treabă are el cu proprietatea mea? De ce eu ar trebui să-mi justific nevinovăția ci nu el faptul că am furat-o sau am dobândit-o ilegal? Vă rog să ne spuneți mai clar… în text ați făcut o poveste și atat… v-ar conveni maine să vină statul și să vă întrebe de unde aveți costumul X, ceasul Y, sau ciorba din frigider? Asta făceau comuniștii!

  12. „Lucrurile nu se opresc aici: vreți să vedeți cum poate justifica un puşti lipsit de orice venituri ditamai averea: o limuzină-sport estimată la 150,000 Euro. În zadar.”

    Da, dom’le, chiar asa, pustiu’ n-ar trebui sa se justifice in fata oricarui politist cu chef de harta de unde are bani. Politistul are autoritate sa estimeze asa, din ochi, orice? Chiar n-ati vazut filme americane in care, daca proba este obtinuta in urma unei inspectii/opriri/verificari fara motiv, nu este luata in considerare la proces?

    Ca naiba, o sa ajungem sa ne justificam si de ce unde avem chiloti, in fata oricarui politist cu chef de a se simti bine ?

    In fine, la chestii din astea se vede cine este cu adevarat de dreapta si cine este doar fanboy de-al presedintelui.

  13. Si totusi, chiar asa sa fie? Eliminarea prezumarii caracterului licit al dobandirii averii nu inseamna ca toti vor fi luati la puricat si vor fi obligati sa isi justifice fiecare leut. Ce ar trebui facut e ca aceasta justificare sa aiba loc doar atunci cand cel vizat e condamnat pentru infractiuni economice si fiscale (gen trafic de droguri, trafic de persoane, evaziune fiscala, escrocherie), nu si cand e condamnat pentru infractiuni ce nu au legatura cu modul de obtinere a averii (daca esti vinovat de un accident, de omor din culpa, de conducere fara permis etc. sa nu ti se ia la puricat averea).

    Iar confiscarea sa fie facuta doar dupa hotarari judecatoresti definitive, nu de catre un tablagiu pus pe capatuiala. Daca dai puterea militiei, pardon, politiei, sa fie si cel ce urmareste respectarea legii, si cel ce condamna pentru nerespectarea ei, deja pierderea statului e incomensurabila.

    • bogdan, confiscarea trebuie sa fie un act administrativ. nu dupa ce te judeci. cu ce e mai breaza o instanta, alcatuita din judecatori inamovibili care nu raspund in fata nimanui, fata de un organ specializat de verificare a averilor si de confiscare a celor nejustificate. de unde pana unde avem impresia ca „instanta” le stie pe toate? instanta verifica legalitatea actelor administrative in procedura contencioasa. e destul de mult faptul ca la judecata pe fond poti veni cu acte noi. da’ de ce daca un organ administrativ face un lucru corect, legal, trebuie sa ceara si aprobarea instantei? nu-i bine ca instanta sa fie chemata doar cand trebuie impartita dreptatea? doar cand trebuie sa judece litigii? daca fiscul iti ia parte din averea nejustificata si tu stii bine ca au dreptate pentru ce sa mai pierdem timpul instantelor? aaa, daca ai chef sa judeci, daca crezi ca ai dreptate platesti si te judeci. daca nu, stai cuminte.

      • „un organ specializat de verificare a averilor si de confiscare a celor nejustificate”

        După experienţa proceselor cu „un organ de stat” care pretindea pe nedrept că un teren îi aparţine, prefer să am încredere în justiţie, aşa coruptă cum e.

  14. Cred ca prezumtia de avere licita este normala: altfel, daca nu s-a dovedit de catre un organ al statului ca am facut trafic de …, evaziune, etc. atunci ce treaba are statul sa ma intrebe de unde am averea?
    Adevarata problema este a Fiscului, care e un aparat birocratic inept dedicat jumulirii fraierilor care nu au alternative. Dar pentru a face un aparat fiscal adevarat, ai nevoie de oameni adevarati, nu surogate birocratice. Iar aceasta resursa se vinde pe bani adevarati peste granita.
    Prezumtia de avere licita este legata implicit de prezumtia de nevinovatie: daca trebuie sa dovedesc ca averea mea este licita, atunci trebuie sa dovedesc ca sunt om cinstit si nu hot. Treaba asta cu doveditul este exact invers: adica dupa ce dovedeste organul de stat ca eu sunt hot, trebuie sa imi confiste averea. Sau sa imi dea o amenda fiscala, fiindca nu am platit impozit pe ea – asta e alta treaba. Cele doua situatii se doresc confundate pentru a masca ineficienta politicilor si aparatului fiscal.
    Nu este treaba statului sa intrebe pe cetatenii lui cum au facut avere, este treaba lui sa ii opreasca din facut avere pe cei ce o fac ilicit. Daca statul este incapabil sa faca asta, va fi implicit si incapabil sa confiste averea ilicita. Restu este sa vorbim vorbe!!!

  15. dl.neamtu nu spune nicaieri ca politistul trebuie sa confiste masina. si eliminarea prezumarii averii dobandite ca licite din constitutie nu inseamna ca asta se va intampla. inseamna ca in romania se vor putea legi care sa permita ca sanctiune confiscarea averilor nejustificate. repet: inseamna ca se vor putea da legi. legi care sa nu fie „neconstitutionale”.
    adica, politistul daca are o banuiala face o sesizare. undeva intr-un birou se compara factura masinii cu veniturile declarate in fisa fiscala pe niste ani. daca se observa ca domnul sofer nu are venituri impozitate si masina e scumpa poate fi invitat sa clarifice situatia. daca nu ofera explicatii i se poate lua masina si nu are decat sa conteste masura in instanta.
    care-i diferenta: masura e administrativa si este luata de un organ competent in domeniul fiscal, economic, financiar – spuneti-i cum vreti. nu o fatuca judecatoare trebuie sa faca asta. fatuca care a tocit procedurile la inm trebuie sa verifice doar legalitatea actelor, daca este sesizata de nemultumit.
    la noi nu se mai pot lua masuri administrative. toata lumea repeta mantra „daca o instanta va hotara”. nu e rolul instantelor, al judecatorilor sa hotarasca in toate aspectele vietii si mai ales in cele in care deciziile se iau in baza altor competente. nu instanta trebuie sa decida daca voiculescu e turnator sau nu, ci CNSAS. nu instanta trebuie sa decida daca un individ va fi operat in spital ci medicii competenti. nu instanta trebuie sa decida daca o firma poate desfiinta un post ci managerul. nu instanta trebuie sa hotarasca daca ii da spor unui bugetar ci guvernul in functie de banii din buget. nu instanta hotaraste marimea punctului de pensie ci guvernul in baza banilor din buget. nu putem prezuma ca guvernul e rau si instanta e buna si darnica.
    instantele nu pot decat sa verifice legalitatea actelor autoritatilor. dar ca sa aiba ce verifica, autoritatile trebuie sa poata emite acte. trebuie sa faca treaba.

    • Niciun organ de stat în afară de instanţa de judecată nu decide o confiscare. Niciodată. E baza apărării dreptului de proprietate într-un stat organizat şi în care se respectă legea.

      Altfel orice administrator local (primar, prefect) poate să decidă că îţi ia terenul fiindcă aşa are el chef, şi n-ai decât să te judeci cu el. (Cât durează procesul, mai pot să ţi se întâmple accidente ciudate, să dea întâmplător un camion peste tine, să îţi explodeze butelia…) Aşa se întâmplă dealtfel într-o ţară mai de la Est pe care o admiraţi voi şi unde se mănâncă mult orez.

  16. nu-i nicio baza a dreptului de proprietate. nu are de ce sa confiste doar instanta. atunci sa ramanem doar cu instantele. instanta poate sa confirme legalitatea sau nu a confiscarii. de asemenea, o instanta poate decide confiscare averii, decaderea din anumite drepturi doar ca sanctiune accesorie. dar sa nu confundam lucrurile. averea nejustificata trebuie sa poata fi confiscata. organul care constata trebuie sa aiba si acest drept, nu sa ceara voie de la instanta sa faca un lucru corect. doar daca procedeaza incorect, instanta poate anula actul administrativ.
    sa te intreb ceva: un nea gica trece cu tractorul cu remorcile pline cu grau pe sosea fara documente. daca politia il opreste si nu are acte, cheama garda financiara si ii confisca marfa (averea). marfa poate nu e furata. e produsa pe nea gica. dar el umbla fara acte fiindca doreste sa realizeze venituri nefiscalizabile. sa zicem ca vrea sa o vanda in targ. sau la o moara.
    asa si cu functionarii, demnitarii, proxenetii, traficantii de droguri, orice alte persoane (vezi – si autoritati si infractori). daca vila are 4 etaje si veniturile fiscalizate sunt 2000 de lei pe luna mi e pare normal sa intrebi de unde are restul de bani. daca a castigat la loto, la pronosport, i-a dat o matusa si are acte care sa ateste il lasi in pace. daca nu, trebuie sa ii poti lua ce este in mod vadit mult peste suma castigurilor. sau sa-i poti impozita, adica tot un fel de confiscare a averii nejustificate. cat timp va exista in constitutie stipulata prezumtia dobandirii licite a averii, aceasta va fi o prezumtie absoluta, in sesnul ca nicio lege nu va putea contine prevederi care sa permita confiscarile. asta e problema. prezumarea in constitutie. nu prezumtia ca principiu de drept.
    bulgarii au si o toleranta in judecarea averii nejustificate. iti dau dreptul sa nu poti justifica 150.000 de leva. o astfel de lege se poate da si la noi. sa zicem ca un om bogat nu are evidente pentru 100.000 de euro. de aici incolo e clar ca averea a fost dobandita necurat. trebuie sa scoatem chestia aia din constitutie ca sa putem sa functionam firesc.

    • „averea nejustificata trebuie sa poata fi confiscata”

      „trebuie sa ii poti lua ce este in mod vadit mult peste suma castigurilor. sau sa-i poti impozita”

      Asta se întâmplă chiar acum, 100% legal. Spre exemplu, ANI solicită confiscarea acelei părţi a averii celui anchetat „care depăşeşte veniturile declarate fiscului.” (În mod deloc întâmplător, în ţările vest-europene, cel care cumpără un bun mult peste veniturile sale declarate din anul precedent primeşte de la fisc o solicitare de a-şi declara veniturile REALE şi de a suporta impozitul legal, cu alternativa de a fi trimis în judecată pentru evaziune dacă refuză.)

      Diferenţa:

      1. În cazul Constituţiei Băsescu, îi este extrem de simplu „cuiva” aflat la putere să pretindă confiscarea a „ceva” sub diverse pretexte, cu mesajul „contestă şi judecă-te cu mine dacă nu-ţi convine”. Procesul ţine cel puţin 6 luni şi de obicei 1-2 ani. În timpul ăsta, eşti păgubit.

      2. În prezent, fraza „caracterul licit al averii se prezumă” nu înseamnă decât că organele fiscale sau procurorul trebuie să treacă peste prezumţie aducând ei probe că obiectul e deţinut ilicit. În cazul în care nu sunt 100% tâmpiţi, ar trebui să poată face asta.

      3. Exemplul autorului, cum am scris în primul mesaj, nu are legătură cu evaziunea, cu veniturile obţinute la negru sau la gri, cu contrabanda de ţigări, cu traficul de droguri.

      Socotind modul în care e formulat şi referirea la tinerii cu maşini de lux, e cel mult un fel de „hai să-i belim pe burghejii ăia că ei are maşini şi vile”.

      Dacă pe vremea lui Gheorghiu-Dej suna cât de cât natural numai fiindcă venea de la nişte oameni care făceau 4 clase şi apoi „Ştefan Gheorghiu”, să vezi un om de cultură exprimându-se astfel e penibil.

      • e bine ca am ajuns cu discutia aici, fiindca tocmai aici ne despartim si aici e problema:
        in momentul de fata, ani poate sa ceara confiscarea averii nejustificate. a facut-o in cazul a 12 persoane. sa luam un exemplu: doctorul bradisteanu, de la voi de la usl. domnu doctor a fost achitat de instanta fiindca a spus ca cei 4 milioane de dolari despre care procurorii spuneau ca reprezinta spaga de la firma distribuitoare de medicamente sunt prea multi pentru a fi o spaga si au luat si in considerare faptul ca bradisteanu a pretins ca banii erau pentru o prietena care nu avea cont la o banca si a folosit contul lui. sa vezi chestie, acum banii au ajuns la bradisteanu si de averea lui nu se poate atinge nimeni fiindca in sfanta constitutie scrie ca averea lui e dobandita licit. iar noi solicitam ca instanta si doar instanta si doar dupa ce-l condamna definitiv pe un ins sa poata confisca doar si numai doar suma rezultata din infractiunea pentru care a fost condamnat.
        ani poa sa ceara si acum si cu deplin temei moral. numai ca in constitutie sta scris: averea se prezuma a fi dobandita licit. ani functioneaza in baza unei legi speciale. daca legea e in contradictie cu constitutia ghici ce se aplica? intotdeauna se va prezuma buna-credinta. doar ca nu trebuie sa avem in constitutie scris treaba asta. ne incurca cand vrem sa dam legi.
        inca un exemplu: cazul fratilor „clampi” – braila. (nu clamparii de la iasi). in timp ce erau judecati pentru proxenetism si-au instrainat averea (cca 3 mil dolari). o masina lu’ tata, salonu’ de coafura la o gagica, alte masini pe la prieteni. (masinile au fost puse sub sechestru dar au venit cu chitante de mana care aratau ca au fost vandute inaintea sechestrului asigurator). cum iei maisnile de la prieteni? sau salonul de coafura? cum le confisti? in constitutie scrie ca prietenii, neamurile lu’ clampi si-au dobandit corect averea. au facut ei vreo infractiune? sunt cercetati pentru ceva? nu. si atunci cum iei masinile si bunurile lu’ clampi obtinute din proxenetism? constitutia zice ca nu le iei. despre asta-i vorba. prezumtia ca averea e dobandita licit trecuta in constitutie e prezumtie absoluta. nu are ce cauta acolo.
        crezi ca toate statele civilizate ale lumii care nu au asa ceva in constitutie au numai juristi si constitutionalisti prosti? trebuie sa inventam noi apa calda?

  17. Domnule Neamtu, de ce va faceti ca nu pricepeti? Sunteti indeajuns de inteligent pentru a intelege despre ce este vorba in aceasta chestiune. Sau nu?!

  18. Barbotarea in zeama filosofica a spuselor lui Basescu nu-i decoc mai meritorie, domnule Neamtu. Parca il prefer pe Basescu cel frust si mirlan fitzoidismelor speculative pe care ni le-ati turnat aici. Poate ca prezumtia provenientei ilicite merge in America din scrierile lui Tocqueville, dar in Romania, care pluteste mereu cu sabia dictaturii deasupra capului, nu-mi convine sa mai spun ceva rau de conducatorul meu iubit, ca peste citeva zile isi trimite slugoiul cel blejnar si ma intreaba daca am ceva chitante prin casa…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro