luni, mai 17, 2021

Petiția online hrănește iluzii cetățenești

Printre miile de strigăte, giumbușlucuri, vise și trivialități lansate pe petițieonline.com, una recentă dă glas public unei indignări autentice: Demiteți-l pe Tudor Tim Ionescu-Tudy din funcția de viceprimar! Inițiatorul o motivează arătând că insul nu e demn să ocupe o asemenea funcție nașită de șeful său de partid, Călin Popescu-Tăriceanu, fiindcă îi lipsesc ”integritatea și bunul simț”, iar primăria capitalei nu e discotecă sau loc pentru mondenități, extravaganțe și exhibiționism. Apelul strânsese la patru zile de la postare peste 865 de semnături din 775 IP-uri diferite, precum și 211 comentarii aspre de genul ”Obsedații sexuali (sic!) nu au voie să devină viceprimar, dăunează grav sănătății” sau, mai elaborate, ca”la halul în care am ajuns, o astfel de personulitate nu face decât să ofere garanția unui drum fără întoarcere,un drum al imbecilismului, parvenitismului, perversiunilor și aberațiilor, fie ele și sexuale. Nu vreau să-mi mi mai fie rușine să fiu româncă și bucureșteancă. E destul! Până aici!”.

Pot cetățenii care semnează petiția să determine demiterea lui Tudy? Pot, dar nu prin petiția virtuală pusă pe platforma consacrată, care găzduiește zeci de mii apeluri de la înființare până azi*. Așa cum explica judecătorul Cristi Dănileț la cea mai populară petiție, care solicita cu peste 400.000 de semnături arestarea celor șapte violatori din Vaslui, petițiile online nu au valoare juridică. Ele pot exprima o atitudine cetățenească, o reacție civilă, un simptom social, dar atât. Seamănă cu scrisorile deschise publicate în presă. Ca să fie luată în considerație, petiția trebuie semnată fie olograf și însoțită de date corecte de identificare a semnatarului, fie cu semnătură electronică.O semnătură electronică este un pachet de date de identificare a utilizatorului integrat în documente sau mesaje trimise prin internet. Asta presupune obținerea unui certificat digital, care este valabil un an de zile, timp în care poți semna orice document, inclusiv petiții. Semnătura electronică este afiliată înscrisului sub semnătură privată în conformitate cu legea 455/2001. În cazul unui litigiu nu poate fi contestată în instanță”, a explicat juristul Mircea Jorj, vicepreședintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru ziardecluj.ro.  În plus, inițiativele legislative cetățenești sunt reglementate de Legea 215/2001. Urmând procedurile sale, oamenii pot depune propuneri de hotărâri la consiliile locale, județene, parlament etc. Așadar, referendumul cerut  pentru limitarea privilegiilor parlamentarilor nu va avea loc, deși argumentația din scrisoarea online adresată președintelui, cu aproape 18 000 de semnături, e justă iar măsura necesară.

Atunci de ce se reped oamenii să semneze petiții online? Fiindcă e simplu, e confortabilă descărcarea unei frustrări sociale prin exprimarea acordului cu un click, sau fiindcă e șic. Adeziunea la un apel poate fi o formă de amuzament, de etalare facilă a opiniei, un joc al libertății de exprimare. Presa serioasă nu difuzează decât rar așa ceva, însă mass-media de propagandă au descoperit un mod de a confecționa subiecte și de a răspândi mesaje de atac. Antena 3 a inițiat tot felul de petiții gen Cetățenii discriminați de președintele Băsescu îi cer demisia sau Abuzurile din România trec Oceanul adresându-se în acest caz secretarului de stat american, John Kerry, pentru a salva ”parcursul democratic” al României de abuzurile justiției. Emisiunile-fluviu rezultate au bătut monedă cu cinism pe inițitiva civică inexistentă, pe îngrijorarea oamenilor înfricoșați de dictatură. Întocmai ca rețelele de socializare, petiția virtuală nu angajează, nu există moderare, așa că orice e permis. Așa apar năstrușnicii ca Vrem un milion de dolari, Bubibubi, Tonete de masturbare în București sau petițiile care cer să se ia, sau să nu se ia în considerare la Bac subiectul 3-Moromeții.  Apare chiar petiția pentru interzicerea site-ului petițieoline. De ce? Fiindcă”oferă fiecărui prost senzația că opinia lui este relevantă și senzația că internetul este viața reală”. Ceva adevăr ar fi aici, dar să nu subestimăm rolul de barometru public al acestui instrument care formează întrucâtva societatea civilă într-o țară săracă în masă critică și în inițiative civice.

*Între timp numitul Tudy a demisionat dând vina pe presiunea pusă public pe viața lui privată. În fapt, partidele care l-au susținut, tot ele l-au împins afară. Nu petiția l-a demis, ci l-a lichidat politicianismul de conjunctură în care s-a bălăcit un pic.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Buna ziua,
    Petitia on-line, nu e neaparat un instrument juridic, aici aveti perfecta dreptate, dar cred ca nici nu-si propune treaba asta.
    In opinia mea, petitia on-line, da un trend, e un sondaj, o cercetare a opiniilor cetateanului. Si mai ales a cetateanului pe care-l intereseaza, sau are un interes in, respectiva problema.
    Faptul ca 865 de semnaturi distincte s-au trimis din 775 de IP-uri distincte – nu spune neaparat ca au fost cel putin 775 de indivizi pe care-i intereseaza problema. Dar spune ca „in jur” de 800 au fost. (unii chiar pot semna de la acelasi IP – a venit prietenul in vizita – si la invitatia mea a semnat si el, altii au semnat si de pe laptop, si de pe calculatorul copilului, si de pe tableta). Nu e juridic, dar arata o tendinta.
    Am vazut sute de mii de semnaturi trimise dintr-un numar de IP-uri mai mic. Asta arata alta tendinta: faptul ca cineva este interesat foarte mult in problema, preferand sa falsifice date.

    Cred ca numarul de semnaturi apropiat de al IP-urilor (cu 5-15% diferente) – arata ca nu este vorba de o incercare de „deturnare”/”intoxicare” – ci faptul ca exista un numar apreciabil de oameni pe care-i intereseaza problema – daca este pusa pe tapet.

    Nu este un instrument juridic, dar cei ce lucreaza cu publicul larg – (cei din media, precum si politicienii), ar trebui sa fie mai atenti la aceste „petitii”. Cu precautiunile de rigoare, normal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

De ce a pierdut USR în sondaje după criza de la Ministerul Sănătății

Un studiu Avangarde a prezentat zilele trecute câteva date extrem de interesante. 52% dintre cei intervievați consideră USRPLUS drept...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro