sâmbătă, martie 25, 2023

Petiția online hrănește iluzii cetățenești

Printre miile de strigăte, giumbușlucuri, vise și trivialități lansate pe petițieonline.com, una recentă dă glas public unei indignări autentice: Demiteți-l pe Tudor Tim Ionescu-Tudy din funcția de viceprimar! Inițiatorul o motivează arătând că insul nu e demn să ocupe o asemenea funcție nașită de șeful său de partid, Călin Popescu-Tăriceanu, fiindcă îi lipsesc ”integritatea și bunul simț”, iar primăria capitalei nu e discotecă sau loc pentru mondenități, extravaganțe și exhibiționism. Apelul strânsese la patru zile de la postare peste 865 de semnături din 775 IP-uri diferite, precum și 211 comentarii aspre de genul ”Obsedații sexuali (sic!) nu au voie să devină viceprimar, dăunează grav sănătății” sau, mai elaborate, ca”la halul în care am ajuns, o astfel de personulitate nu face decât să ofere garanția unui drum fără întoarcere,un drum al imbecilismului, parvenitismului, perversiunilor și aberațiilor, fie ele și sexuale. Nu vreau să-mi mi mai fie rușine să fiu româncă și bucureșteancă. E destul! Până aici!”.

Pot cetățenii care semnează petiția să determine demiterea lui Tudy? Pot, dar nu prin petiția virtuală pusă pe platforma consacrată, care găzduiește zeci de mii apeluri de la înființare până azi*. Așa cum explica judecătorul Cristi Dănileț la cea mai populară petiție, care solicita cu peste 400.000 de semnături arestarea celor șapte violatori din Vaslui, petițiile online nu au valoare juridică. Ele pot exprima o atitudine cetățenească, o reacție civilă, un simptom social, dar atât. Seamănă cu scrisorile deschise publicate în presă. Ca să fie luată în considerație, petiția trebuie semnată fie olograf și însoțită de date corecte de identificare a semnatarului, fie cu semnătură electronică.O semnătură electronică este un pachet de date de identificare a utilizatorului integrat în documente sau mesaje trimise prin internet. Asta presupune obținerea unui certificat digital, care este valabil un an de zile, timp în care poți semna orice document, inclusiv petiții. Semnătura electronică este afiliată înscrisului sub semnătură privată în conformitate cu legea 455/2001. În cazul unui litigiu nu poate fi contestată în instanță”, a explicat juristul Mircea Jorj, vicepreședintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru ziardecluj.ro.  În plus, inițiativele legislative cetățenești sunt reglementate de Legea 215/2001. Urmând procedurile sale, oamenii pot depune propuneri de hotărâri la consiliile locale, județene, parlament etc. Așadar, referendumul cerut  pentru limitarea privilegiilor parlamentarilor nu va avea loc, deși argumentația din scrisoarea online adresată președintelui, cu aproape 18 000 de semnături, e justă iar măsura necesară.

Atunci de ce se reped oamenii să semneze petiții online? Fiindcă e simplu, e confortabilă descărcarea unei frustrări sociale prin exprimarea acordului cu un click, sau fiindcă e șic. Adeziunea la un apel poate fi o formă de amuzament, de etalare facilă a opiniei, un joc al libertății de exprimare. Presa serioasă nu difuzează decât rar așa ceva, însă mass-media de propagandă au descoperit un mod de a confecționa subiecte și de a răspândi mesaje de atac. Antena 3 a inițiat tot felul de petiții gen Cetățenii discriminați de președintele Băsescu îi cer demisia sau Abuzurile din România trec Oceanul adresându-se în acest caz secretarului de stat american, John Kerry, pentru a salva ”parcursul democratic” al României de abuzurile justiției. Emisiunile-fluviu rezultate au bătut monedă cu cinism pe inițitiva civică inexistentă, pe îngrijorarea oamenilor înfricoșați de dictatură. Întocmai ca rețelele de socializare, petiția virtuală nu angajează, nu există moderare, așa că orice e permis. Așa apar năstrușnicii ca Vrem un milion de dolari, Bubibubi, Tonete de masturbare în București sau petițiile care cer să se ia, sau să nu se ia în considerare la Bac subiectul 3-Moromeții.  Apare chiar petiția pentru interzicerea site-ului petițieoline. De ce? Fiindcă”oferă fiecărui prost senzația că opinia lui este relevantă și senzația că internetul este viața reală”. Ceva adevăr ar fi aici, dar să nu subestimăm rolul de barometru public al acestui instrument care formează întrucâtva societatea civilă într-o țară săracă în masă critică și în inițiative civice.

*Între timp numitul Tudy a demisionat dând vina pe presiunea pusă public pe viața lui privată. În fapt, partidele care l-au susținut, tot ele l-au împins afară. Nu petiția l-a demis, ci l-a lichidat politicianismul de conjunctură în care s-a bălăcit un pic.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Buna ziua,
    Petitia on-line, nu e neaparat un instrument juridic, aici aveti perfecta dreptate, dar cred ca nici nu-si propune treaba asta.
    In opinia mea, petitia on-line, da un trend, e un sondaj, o cercetare a opiniilor cetateanului. Si mai ales a cetateanului pe care-l intereseaza, sau are un interes in, respectiva problema.
    Faptul ca 865 de semnaturi distincte s-au trimis din 775 de IP-uri distincte – nu spune neaparat ca au fost cel putin 775 de indivizi pe care-i intereseaza problema. Dar spune ca „in jur” de 800 au fost. (unii chiar pot semna de la acelasi IP – a venit prietenul in vizita – si la invitatia mea a semnat si el, altii au semnat si de pe laptop, si de pe calculatorul copilului, si de pe tableta). Nu e juridic, dar arata o tendinta.
    Am vazut sute de mii de semnaturi trimise dintr-un numar de IP-uri mai mic. Asta arata alta tendinta: faptul ca cineva este interesat foarte mult in problema, preferand sa falsifice date.

    Cred ca numarul de semnaturi apropiat de al IP-urilor (cu 5-15% diferente) – arata ca nu este vorba de o incercare de „deturnare”/”intoxicare” – ci faptul ca exista un numar apreciabil de oameni pe care-i intereseaza problema – daca este pusa pe tapet.

    Nu este un instrument juridic, dar cei ce lucreaza cu publicul larg – (cei din media, precum si politicienii), ar trebui sa fie mai atenti la aceste „petitii”. Cu precautiunile de rigoare, normal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro