duminică, noiembrie 27, 2022

Petitie in sprijinul unei conduceri transparente la Arhivele Nationale ale Romaniei

Am aflat cu consternare şi îngrijorare despre demiterea de către ministrul de Interne, d-l Ioan Rus, a d-lui Dorin Dobrincu, director al Arhivelor Naţionale. În fapt, este vorba despre o decizie de încetare a detaşării în cazul d-lui Dorin Dobrincu, dar semnificaţia este aceeaşi. Nu ştim care au fost motivele, nu ştim ce i se poate reproşa d-lui Dobrincu, cel care – începând din iulie 2007 – a trecut la reorganizarea Arhivelor Naţionale în direcţia transparenţei şi a responsabilizării publice. Fostul director a dat o interpetare nerestrictivă prevederilor legii Arhivelor Naţionale din 1996 (încă în vigoare, deşi actul normativ este în multe privinţe depăşit) şi în plus a încurajat declasificarea unui număr apreciabil de fonduri arhivistice, cu precădere referitoare la perioada comunistă. Conducerea Arhivelor Naţionale a făcut numeroase demersuri pentru adoptarea unei noi legi a Arhivelor, racordată la standardele internaţionale, dar nici până acum acest act normativ propus nu a fost votat în Parlamentul României. Nu putem lega o instituţie de un om. Dar deschiderea de care a dat dovadă fostul director trebuie menţinută atât la nivelul practicilor permisive în sprijinul cercetătorilor de la sala de lectură (posibilitatea fotografierii documentelor în schimbul unor taxe modice, accesul cu laptopul etc.), cât şi al voinţei de a schimba şi îmbunătăţi actualul cadru legislativ.
Solicităm, prin urmare, conducerii Ministerului de Interne, de care depind şi Arhivele Naţionale, să adopte mecanisme funcţionale – demne de un stat membru al Uniunii Europene – de numire a noului director (eventual în urma unui concurs transparent) şi de organizare a instituţiei arhivistice. Nu în ultimul rând, se impune asumarea unui nou act normativ privind Arhivele Naţionale, care să fie în acord cu nevoia de cunoaştere a trecutului recent şi de punere în circulaţie a fondurilor arhivistice prelucrate în ultimii ani, fără restricţii arbitrare. Este nevoie şi de crearea unui cadru funcţional de sancţionare a unor eventuale abuzuri faţă de cercetători.

15 iunie 2012

Cristian VASILE, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie „N. Iorga“

Lista rămâne deschisă

PS Pentru cei vor sa se alature acestui demers  scrieti va rog comentarii in subsolul articolului cu contul dvs de Facebook sau cu numele si adresa dvs de email (ramane confidentiala) si am sa public in interiorul articolului numele dvs ca semnatar al acestei petitii.

Distribuie acest articol

81 COMENTARII

  1. Letală armă, petiția. Ultimii 22 de ani mioritici stau mărturie. Merituoși și curajoși, chiar eroici, cei care o folosesc. Pe cît de eficientă, pe atît de necostisitoare, lipsită de riscuri, ecologică, ușor de folosit chiar și de preșcolari, apreciată până și de politicienii acuzați de rele în petiție: două-trei click-uri, o adresa de e-mail, un nume, acolo, încă un click pe butonul de trimitere și în cîteva secunde ești (din nou, a mia oară) pe lista celor 1268 (cifra urcă, uneori, pînă la 1327) de intelectuali români care semnează săptămînal cîte două-trei petiții, ba chiar mai multe cînd e nevoie. După care, cu conștiința împăcată că măcar tu ți-ai făcut datoria de cetățean responsabil și că numele tău e acolo sus, în internet, la loc de cinste, ai tot timpul din lume să îți vezi liniștit de treburile curente: o berică, meciurile de la tv, un filmuleț porno, o tablă cu vecinul pe balcon… Hai că-i mișto!

    Cînd te gîndești că alții, în situații similare, ar complota, ar pune mîna pe furci și topoare, s-ar răscula, ar organiza revoluții, ar da foc la primărie și la casa… poporului…

    Noi cu petițiile „ne-am scos” pînă acum (e evident că au dat mereu rezultate; altfel, de ce s-ar mai înghesui intelectuălimea cu subsemnatul?) și în felul ăsta trebuie să ne continuăm lupta pentru democrația noastră originală. Simplu, ieftin, rapid și eficient. Românește.

    Slavă, deci, petiției și petenților!

  2. Se stie deja cine va fi noul director al Arhivelor Nationale. Este vorba de Ioan Dragan, directorul Arhivelor din Cluj, aflat in aceasta functie din august 1989 (cu patru luni inainte de caderea lui Ceausescu). A fost foarte bun prieten cu Ioan Scurtu si Cornel Mihai Lungu, desi cu cel din urma a concurat in 2001 la pozitia de director general al Arhivelor. Atunci Ioan Rus, ministru de Interne, l-a preferat pe Lungu. Intre timp prietenia lui Dragan cu Rus s-a adancit, in plus prietenul Ioan Aurel Pop, istoricul nationalist (cel cu „natiunea medievala romaneasca” – sic!), a devenit rector la UBB. Pop si Rus au fost in anii ’80 activisti de prim rang ai UASCR in Cluj. Sotia lui Dragan a fost si ea activista la UTC Cluj in aceeasi perioada. Retelele utecisto-uaseceriste nu se sparg asa usor.

  3. Subscriu la aceasta petite.
    Paradoxal si nu prea, consultarea unor documente ale Securitatii a fost până acum mai usoara decât accesul la arhivele Partidului Comunist Roman si la cele ale Comitetului Central al PCR.

  4. Ce s-a făcut bine în domeniul Arhivelor trebuie să continue, cu Dorin Dobrincu sau cu altcineva competent, care ştie ce înseamnă arhiva şi care este rostul ei.

    Flori Bălănescu, cercetător Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului

  5. Susțin petiția. Domnul Dobrincu a adus arhivele nationale pe calea modernizarii si europenizarii. Schimbarile realizate (in timp de crisa economica si – presupun – cu restrictii budgetare!), revolutionar in contextul romanesc, au intrudus multe lucruri care pot fi considerate standarde internationale: accesul la arhive cu propriul laptop, posibilitate de a fotografia documente, desecretizare, orientare catre utilizator (si nu accesul preferential pentru cativa „prieteni” ai institutiei) etc. etc. Din punct de vedere profesioal nu exista nici un dubiu ca procesul initiat de domnul Dobrincu este unul benefic si corespunde cu standarde internationale in domeniul arhivistic. Ma tem ca mult din ceea ce a fost realizat in ultimii ani va fi distrus – ca optimist sper totusi ca cat mai mult va fi pastrat. Daniel Ursprung, cercetator, universitatea din Zurich/ Elvetia.

  6. Totuși, de ce nu s-a organizat un concurs pentru ocuparea postului de director al Arhivelor Naționale? De ce guvernul Boc a preferat să-i reînoiască din 6 în 6 luni detașarea lui Dobrincu?

    De ce atâta isterie? Doar nu este Dobrincu singurul om din țara asta care poate conduce Arhivele Naționale.

    • pam-pam spune:
      17/06/2012 la 22:49

      Totuși, de ce nu s-a organizat un concurs pentru ocuparea postului de director al Arhivelor Naționale? De ce guvernul Boc a preferat să-i reînoiască din 6 în 6 luni detașarea lui Dobrincu?

      De ce atâta isterie? Doar nu este Dobrincu singurul om din țara asta care poate conduce Arhivele Naționale.

      Prietene pam-pam.
      Nu pot raspunde in numele dlui Dobrincu. Se intimpla sa cunosc putin situatia. Scriu cu numele meu, deci imi puteti verifica spusele cit de cit.
      Dl. Dobrincu este cercetator si a dorit sa ramina cercetator. Acesta este motivul pentru care nu a dorit sa se eternizeze director la Arhive. El a dorit sa transforme institutia si a facut-o. Nu-l intereseaza pozitia de director in sine, cum cred ca nici pe dl. Tismaneannu sau Patapievici nu-i intereseaza.
      Evident ca nu este singurul care poate conduce Arhivele.
      Ce se pune in discutie aici este ratiunea acestei schimbari, brutalitatea sa (inainte cu o luna de sfirsitul legal al mandatului), lipsa de consideratie pentru munca si meritele cuiva. Am aflat intre timp si cum s-a produs aceasta. Nu fac informatia public pentru ca nu am acceptul dlui Dobrincu, dar va asigur ca ministrul Rus s-a comportat ca un plutonier soios, inventind pretexte ridicole si incercind sa-l umileasca public pe dl. Dobrincu.

  7. Gretos asa este. Dar aceste lucruri nu se pot rezova pe petitie online, desi nu este rau nici acolo.
    Exista o singura solutie: fiti ungurenii mei! Va amintiti , nu-i asa?

  8. Ceea ce este de explicat este de ce Rus a facut intempestiv aceasta demitere. Sigur ca o institutie nu sta intr-un om. Insa oamenii care fac ceva merita ceva mai multa consideratie. Se pare insa ca inca nu am invatat aceasta lectie.

  9. Subsciu. Dl. Dobrincu are meritul liberalizarii de facto a accesului la arhive si sub directoratul lui s-a facut foarte mult pt. modernizarea acestei institutii. Dovada sunt expozitiile, conferintele, seriile de prelegeri lunare, ultimele numere din „Revista Arhivelor” s.a.

  10. Schimbarea sefilor e bucuria nebunilor? + Dobrincu a adus un suflu de innoire in cadrul ANR avand in vedere perioada anterioara de directorat a comandantului CM Lungu care s-a evidentiat prin folosirea metodelor securistice de dialog, partinire intre angajati, inchistare institutionala etc.; + A promovat deschiderea ANR catre public prin sustinerea unui acces mai larg la documentele detinute; + Crearea site-ului ANR; + Calitatea intelectuala a d-lui Dobrincu nu poate fi constestata in vreun fel.
    – Dobrincu a inteles ca menirea ANR este doar de promova accesul la documente detinte, insa nu a facut nimic vizibil in 5 ani pentru crearea unor spatii mai bune de depozitare si pastrare pentru arhive, dotarile tehnice au ramas neschimbate (aproape inexistente), dotarile materiale sunt medievale, documentele se degradeaza sub ochii celor care sunt chemati sa le protejeze (spre exemplu, ploua in depozitele ANR, documentele sunt depozitate pe jos, in praf si mucegai etc.); – Desi exista site-ul ANR, informatizarea e inca asteptata dupa 5 ani; – ANR au pierdut aproape 100 de angajati cu ocazia restructurarilor (+pensionarile), din circa 700 de angajati pe toata tara, fara vreun protest din partea sefului Dobrincu; – Retrogradarea institutionala: din directie generala ANR intr-o simpla directie, iar in teritoriu, transformarea directiilor ANR din judete in servicii si birouri; – Nu a promovat o afiliere institutionala in afara Ministerului de Interne (recte MAI). De-a lungul timpuli, in Romania, Arhivele au fost in subordinea Ministerului de Interne (TR), Ministerului Justitiei (Moldova), Ministerul Instructiunii Publice si apoi iar MAI (Ministerul Afacerilor Interne) si in prezent MAI. Afilierea la Ministerul Justitiei ar corespunde traditiei istorice romanesti si modelului european actual din Marea Britanie. N-a existat nicio discutie constructiva in acest sens. Din pacate, situatiile negative mentionate mai sus nu cad in totalitate in sarcina d-lui Dobrincu, problemele ANR fiind deja endemice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Vasile
Cercetator stiintific la Institutul de Istorie Nicolae Iorga. A fost secretar stiintific al CPADCR. Ultima carte publicata - Politicile culturale comuniste in timpul regimului Gheorghiu-Dej (Humanitas, 2011)

Carti noi

 Colocviu la NEC:  Languages of Hospitality. The Legacy of André Scrima in Lebanon 24 noiembrie a.c. Se poate urmări prin intermediul aplicației Zoom.

André Scrima(1925-2000), monah ortodox de origine română, a viețuit pentru mai bine de trei decenii în Liban (1961 – 1991), între mănăstirea ortodoxă antiohiană Sfântul Gheorghe, din localitatea druză Deir-el Harf și Beirut, unde a predat la Universitatea Saint-Joseph și la Universitatea Saint Esprit, Kaslik.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro