joi, iulie 29, 2021

Petreceri în timpul pandemiei: epicurism, pironism sau indiferență?

Bruxelles. Mii de tineri ies pe stradă să sărbătorească. În plină pandemie. Fără mască, fără a respecta măsurile de distanțare. Ce sărbătoresc? Dorința unei reîntoarceri la viața de dinainte de COVID-19, când depresia, anxietatea mentală, răbdarea, sensul responsabilității de a trăi într-o societate erau niște concepte îndepărtate și nu neapărat aduse în prim plan. Libertatea era valoarea supremă, obligațiile morale și sociale împinse mai degrabă în fundal. Însă pandemia a dat totul peste cap. Nu doar pentru tineri, ci pentru toți cetățenii. Pentru întreaga societate. Obligațiile au devenit prioritare, libertatea individuală secundară, iar asta ia forma unei convenții, a unei rutine sociale. Acum e vorba de necesitatea unei societăți morale, nu neapărat în sensul unei delimitări clare între bine și rău, care îs concepte grele, ci între evitarea durerii celorlalți și urmărirea plăcerii proprii.

Promovarea unui hedonism epicurian, a unei morale a plăcerii, pare să caracterizeze atitudinea tinerilor și a celor care ies pe stradă cu miile pentru a sărbători în timpul pandemiei. Însă ar fi fost Epicur de acord? Scopul vieții e fericirea, iar scopul fericirii e plăcerea, fie ea de a bea, de a dansa, de a socializa. Valoarea prieteniei era de bază pentru filosoful grec. A evita durerea, fizică ori mentală, e ceea ce contează. În primul rând, a îndepărta durerea proprie, pentru că așa cum sublinia Epicur, eul e prioritar. Asta nu înseamnă că evitarea durerii proprii se face mereu în detrimentul celorlalți, dar aceste momente pot exista. Filosoful Bertrand Russell accentuează însă că mila față de suferințele celorlalți nu era ignorată de către Epicur. În plus, hedonismul epicurian nu încuraja cultul unei plăceri duse la extremă, plăcerea de dragul plăcerii, ci era sinonim cu moderația, cu înfrânarea sinelui. Ceea ce Epicur dorea să atingă era starea de ataraxie, adică lipsa fricii, durerii, tristeții. Plăcerea înțeleasă ca lipsă a neplăcerii. O netulburare a sinelui, o serenitate a sufletului. Dar într-un mod chibzuit, cumpătat. A neglija intenționat toate măsurile de restricție, doar de dragul de a nu le respecta, e mai degrabă opusul temperanței, ceea ce poate cauza ca societatea să alunece ușor într-un nihilism moral, unde nu există obligații, pentru că nu există nici valori (morale) pe care să ne fundamentăm judecățile și acțiunile.

Metafora războiului, existența unui ‚dușman invizibil’, e uneori invocată de liderii politici pentru a justifica impunerea măsurilor de stopare a pandemiei. O stare de război ce nu își are rostul, e critica deseori auzită, și unul din motivele principale de revoltă a tineretului. Într-adevăr, analogia nu e pertinentă. Dar dintr-un alt motiv, nu neapărat din cauza severității restricțiilor. Responsabilitatea de a pune capăt unui război aparține deseori liderilor politici, celor care l-au declanșat, etc. Responsabilitatea de a opri pandemia, sau cel puțin de a o ține sub control, aparține întregii societăți. Nu doar comportamentul liderilor politici trebuie scrutat, ci conduita fiecărui membru al societății. De ce? Din simplul motiv că virusul e contagios, iar noi suntem o comunitate globală. Suntem interconectați cu toții. Efectul de domino prevalează. Un act egoist, care nu ține cont de circumstanțele exterioare, poate declanșa un val nou de infectări. 

Deseori, egoismul ia forma nepăsării. Indiferența e un cuvânt drag unui alt filozof grec, Pyrrhon. În situația de față, Pyrrhon ar zice că atât îngrijorările tinerilor cât și suferința bătrânilor și a celor vulnerabili pot fi sprijinite prin argumente puternice. Ce e de făcut? Epoché, să suspendăm judecata. Să nu luăm partea nimănui. Să fim indiferenți. Indiferenți, precum unii dintre noi. Dar nu pentru că vor, ca și Pyrrhon, să se angajeze într-un efort intelectual ce susține isostenia, adică a accepta posibilitatea că două judecăți contradictorii pot fi echipolente în același timp, scopul fiind de a obține moderația în gândire. Nu. Ei nu practică deloc echidistanța, precum Pyrrhon, ci aleg să direcționeze indiferența preponderent spre semenii săi, să neglijeze nevoile (sanitare) ale celorlalți.

Indiferența, în sensul pironist, poate duce la ataraxie, la o libertate eliberatoare, la o detașare interioară. Asta nu înseamnă să fim nesimțiți, ci să devenim mai rezilienți în fața vicisitudinilor vieții, mai îngăduitori și răbdători cu incertitudinile zilnice. Atingerea certitudinii nu e neapărat echivalentă cu eliminarea vulnerabilităților și slăbiciunilor noastre.

Bătrânii și cei vulnerabili nu aleg să se îmbolnăvească de COVID-19, deci nu e vina lor că prin impunerea măsurilor de restricție, unii tineri suferă. Acesta e un efect secundar nedorit. Prioritatea bătrânilor și a statului e înlăturarea durerii și protejarea celor vulnerabili. Prioritatea celor care ies în stradă cu miile pentru a sărbători, sfidând toate măsurile de restricție, e urmărirea plăcerii proprii, în detrimentul tuturor celor care din păcate nu pot alege și se vor îmbolnăvi ca urmare a acțiunilor lor. 

Indiferența simplă, înțeleasă ca urmărirea plăcerii proprii în detrimentul altora, nu va pune capăt pandemiei. Nu putem înlătura ceva a cărei existență continuăm să o sprijinim prin acțiunile noastre. Această indiferență va duce doar la un cerc vicios, din care nu vom putea ieși atâta timp cât nu conștientizăm că pandemia există. 

Articol apărut și pe site-ul La Libre

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Incep si tinerii hashtagi sa realizeze ca unele lucruri sunt exagerate. Peste cateva zeci de ani vor rafina si mai bine aceste idei si vor intelege ca normalitatea este mai importanta decat starea de permanenta tensionare .

  2. Acesti oameni tineri aleg sa ignore pericolul pandemiei, al bolii, pentru ca nu au trait intr-o lume inchisa, plina de constrangeri, in care libertatea era un lux, iar frica era omniprezenta. Ei au luat libertatea ca un dat. S-au nascut intr-o lume libera, iar astazi le este foarte greu sa inteleaga acest dusman invizibil care le-a schimbat total vietile.
    Pe de alta parte, pericolul alunecarii spre regimuri autoritare este imens, politicienii trezindu-se brusc cu niste puteri sporite peste tot in lume. Este ca si cum ar avea un buton de care rotesc din cand in cand pentru a aplica aceste constrangeri sau relaxari, in functie de semne doar de ei stiute. In acelasi timp, se observa cum Occidentul se afla intr-un declin constant, iar puterile autoritare capata puteri din ce in ce mai mari si curajul de a infrunta Vestul. Deja discutiile dintre cele trei mari puteri :SUA, Rusia si China pornesc cu un usor avantaj pentru liderii autoritari. UE, pe de alta parte, este debusolata, fiind condusa de niste lideri slabi, fara viziune, care prefera sa se faca frate cu „dracul” pentru a nu-si pierde privilegiile si pozitiile. Din nou, pana acum eram obisnuiti ca Vestul sa tina carma lumii si sa imprime directia. Astazi lucrurile s-au schimbat.

  3. In textul dvs ati fortat legarea a doua concepte hedonismul si epicureanismul care au in comun doar ideea de placere. Insa modul de a se raporta la ideea de placere este complet diferit(placere fara limite vs. placere controlata) .

  4. Si ce daca ? Volens – nolens ne invirtim in caruselul vietii pamintene . Ruptura intre generatii (ea a existat mereu ) este mult mai vizibila acum cind tehnologia ne-a inundat toate capitolele vietii . Fericirea nu mai are , la baza , modul invechit al intelegerii ca dealtfel si sexul .Fericirea are in componenta ei si doza obligatorie de nefericire ca raspuns al organismului uman ce nu poate fi singular (raspunsul ) .Indiferenta este si ea parte a protejarii individului , parte care este vizibila pe parcursul intregii noastre vieti .Omul pune in fata tuturor lucrurilor EUL si indiferent cit de puternica este starea sa de fericire sau de nenorocire – la un moment dat -totul se reduce la EU.Mai degraba visarea , fie ea semiconstineta sau constienta in totalitate este partea din viata fiecaruia – fara de care noi , oamenii , nu am putea trai . In fapt intreaga noastra constructie numita de noi – OM – nu face altceva decit sa incerce as gasi -un bine propriu – si de a incerca sa demonstrerze ca acest bine propriu este in fapt adevarul absolut . Ne luptam unii cu ceilalti spre a arata cum numai adevarul nostru este de nezdruncinat .De aici vin si toate relele lumii dar si toate bunele ei . Intreaga viata nu facem altceva decit sa ne pacalim singuri .Mintea noastra are nevoie de adevar sau minciuna in masura in care ele ne pot produce o stare emotionala .Ne pacalim singuri cind ne ducem la un film sau la un eveniment artistic , ne pacalinm singuri cind mergem la o intilnire , ne pacalim singuri cind interpretam de fiecare data eronat spusele unora sau altora , ne pacalim singuri cind credem in cuvintele celuilalt , ne pacalim si ne pacalim singuri la nestfirsit .

    • @mafalda
      Daca ne-am pacali doar pe noi insine, n-ar fi bai… Epicur spunea ceva de genul insatiabil nu e stomacul, ci gindul la stomac. Nu trebuie uitat ca, desi materialisti si axati pe placere (inteleasa intr-un sens mai subtil, cum subliniaza autoarea articolului), epicurienii au avut grija sa lase loc in universul lor pentru liber arbitru si responsabilitate morala. Lucretiu (despre care unii spun ca avea accese de nebunie…) explica posibilitatea liberului arbitru cam asa:

      “The atoms must a little swerve at times–
      But only the least, lest we should seem to feign
      Motions oblique, and fact refute us there.
      […]
      Again, if ev’r all motions are co-linked,
      And from the old ever arise the new
      In fixed order, and primordial seeds
      Produce not by their swerving some new start
      Of motion to sunder the covenants of fate,
      That cause succeed not cause from everlasting,
      Whence this free will for creatures o’er the lands,
      Whence is it wrested from the fates,–this will
      Whereby we step right forward where desire
      Leads each man on, whereby the same we swerve
      In motions, not as at some fixed time,
      Nor at some fixed line of space, but where
      The mind itself has urged? For out of doubt
      In these affairs ‘tis each man’s will itself
      That gives the start […]”

      • Chiar daca vointa fiecaruia dintre noi pare a avea si ea propriile ei aripi , chiar daca judecata ne da imboldul creerii unui adevar personal , chiar daca liberul arbitru ar trebui sa fie asezat in centrul gindirii fiecaruia dintre noi , chiar daca motivatia ce ne tine pe toti in viata pare a fi iluzorie , noi , oameni fiind ,ne comportam instinctiv fara a avea in minte nicicind zicerile filozofilor de tot felul . Pina si cel mai aprig filozof al vremurilor a trebuit a fi salvat de catre sluga cea urita , dar atit de inteligenta nativ , numita Esop .Cu totii stim sau ar trebui sa stim povestioara ce ne arata pariul- FILOZOFILOR -facut cu Filozoful cel de frunte (Stapinul lui Esop ) si cum a rezolvat Esop afirmatia stapinului , ce aflat intr-un moment bahic , a promis tuturor prietenilor ca poate bea intreaga apa din mare .Tot asa si noi – oamenii de rind fiind – putem spune spune citeodata -verzi si uscate – uitind insa ca la nivelul intelegerilor de baza nimic nu s-a schimbat si cum doar ceea ce ne inconjoara si tehnologic este in continua miscare .In rest ramanem doar animalul numit -OM – indiferent cit ar fi de mare speranta noastra in a deveni ZEI .Si poate de neuitat sunt versurile poetului nepereche .
        Cum mângâie dulce, alină uşor
        Speranţa pe toţi muritorii!
        Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
        Azilul îşi află în sânu-i de dor
        Şi pier, cum de boare pier norii.

        • Ei, intelepciunea fabulelor pe care ni le citeau bunicii cind eram mici…
          Trompetistul cazut prizonier, avarul si invidiosul, gisca si ouale de aur, tinarul hot si a sa mama ori testoasa si scorpionul, desi asta nu cred ca era a lui Esop. Testoasa planuieste sa treaca riul si accepta sa-l duca in spinare si pe scorpion. In mijlocul riului, scorpionul incearca s-o intepe mortal. Testoasa nu intelege defel comportamentul scorpionului: “De ce ai facut asa ceva? E complet absurd. Cum ne cunoastem de ceva vreme, trebui sa fi stiut ca acul tau nu poate patrunde carapacea de broasca testoasa.” Raspunsul scorpionului: “Nu m-am putut abtine. Asta e natura mea.” :)

  5. Inca un articol de opinie exprimand mai degraba o lipsa a dorintei de cunoastere si a lecturii. Obligatii, pandemie, nevoi sanitare, societate morala … wth :)). Ataraxia tinerilor belgieni merita admirata.

  6. Oare cine sunt iresponsabili: tinerii care incearca sa duca o viata normala, sau politicienii care le-au interzis-o in numele „solidaritatii” si „responsabilitatii”, dar fara sa faca o analiza a cat din viata tinerilor au distrus-o?

    Cat le-a crescut riscul de depresie? Cat le-a crescut riscul de boli asociate obezitatii? Si cat de important e anul rapit dintr-o viata, totusi, finita?

  7. Relevant la situatia pandemiei mi se pare nu atit scepticismul pyrrhonian cit cel methodologic. Cu alte cuvinte, nu suspendarea judecatii in toate privintele, ci banalul spirit critic. Daca miza e mare, asa cum este in pandemie, ar fi normal ca standardele dupa care evaluam opiniile, teoriile, explicatiile etc. sa fie oleaca mai riguroase. Pe de alta parte, Pyrrhon pare intr-adevar sa fi fost un tip interesant. Legenda spune ca ar fi incercat sa traiasca in deplina conformitate cu ideile in care credea. A trait pina la adinci batrineti doar pentru ca au existat mereu prieteni generosi care l-au protejat de prapastii, carute, ciini turbati etc. Consecvent cu propriile principii, gasea ca ar fi absurd sa se fereasca singur. Parindu-i-se la fel de nejustificat sa intoarca favoarea, cind prietenul sau Anaxarchus s-a impiedicat si a cazut in sant, Pyrrhon a trecut mai departe impasibil. Nu stiu ce lectii despre igiena intelectuala ori prietenie se pot desprinde din povestile astea (daca exista vreo bruma de adevar in legenda, Pyrrhon pare sa fi fost mai degraba victima unei filosofii prost intelese), dar cred ca, in materie de pandemie, bunul simt si o minima preocupare pentru aproapele ar face minuni. Un exemplu din viata de zi cu zi care irita pe buna dreptate: Esti nevaccinat si nu crezi in masca, dar interactionezi cu cineva vulnerabil si care crede? Nu te costa nimic sa pui masca aia stupida pe fata, din respect pentru celalalt. Cunosc, din pacate, destui indivizi care mai degraba si-ar scoate un ochi decit sa se comporte ca niste oameni.

  8. ..da, e un spirit de frondă specific vârstei, la pachet cu „Eu vara nu dorm”.. Mulți poate rebeli fără cauză, având postere cu James Deen și Che Guevara pe pereți.

    Altfel, baza piramidei lui Maslow conține de-a valma și tineri și bătrâni, atât de indiferenți față de cei din jur încât mai-mai că-i bănui de lecturi din Pyrrhon.. Narcisismul bate empatia.

    Petrecerile, praznicele și parastasele mai presus de toate. Unii nu-nțeleg, altora nu le pasă. Ecce homo..

    • „baza piramidei lui Maslow conține de-a valma și tineri și bătrâni, atât de indiferenți față de cei din jur încât mai-mai că-i bănui de lecturi din Pyrrhon..”
      Hai sa fim seriosi. Nu la Pyrrhon ma duce mintea cind vad „baza piramidei lui Maslow” in actiune :), ci mai degraba la un joc de pusti intirziati mintal (eventual cu ceva stimulente la bord).

    • Hedonismul este expresia secolului nostru in care tehnologia înlocuiește gândirea.
      Acum vreo 3 ani am avut o discuție cu niște rude mai tinere care spuneau ca trăiesc in cea mai grea perioada din istoria lumii, si la uimirea citita pe fata mea mi-au spus ca nu-si puteau permite sa meargă in fiecare seara la club (un fel de discoteca). Nu, nu aveau 17 ani, ci 27 si locuiau cu părinții. Nu aveau nici un plan de viitor, au slujbe in gig economy trăiesc in concubinaj, iar daca se căsătoresc divorțează la primul moft.
      Acum aproape 300 ani un rege leneș si hedonist spunea: après moi, le déluge; acum avem o întreaga civilizație, nu doar tinerii. Am niște prieteni care au dat 8000 US$ pentru o operație a unui animal de companie (un cățel) in timp ce in Romania sunt multi pensionari care nu au 400$/luna.
      Iubitorii de animale de companie sunt cei mai mari hedoniști, își iau un câine sau o pisica pe care-i castrează. Cum își iubesc animalele daca le supun unor operații absolut nenaturale, si asta doar pentru plăcerea si lenea proprietarului? Apoi iubirea animalului fata de proprietar este cumpărata printr-un exercițiu de pavlovism.

      • ..majoritatea trăiesc fie din pensia aia de 400, fie din salariul minm. Pentru că și bunăstarea are piramida ei, cu o bază cupinzătoare..
        Există multă inechitate, lumea e ndreaptă, iar egoismul a ajuns la cote alarmante.

        Creștinismul încerca acum vreo două mii de ani, să propună altceva, să ridice omul dincolo de comportamentul instinctual. A funcționat o vreme, după care frica de pedeapsa divină (ca și frica de Covid..) au cam dispărut.

        Voltaire spunea : Aș vrea ca avocatul, croitorul, frizerul, valeții, chiar și nevasta să creadă cu toții în Dumnezeu. Astfel voi fi escrocat mai puțin și mi se vor pune coarne mai rar.. :)

        Adevărul e că lumea s-a schimbat. E nevoie (cred) de o nouă paradigmă care să îndrepte ce se mai poate îndrepta.
        Cine mai fredonează astăzi Ave Maria ? Deși se poate găsi pe youtube, vizualizările merg mai degrabă spre What’s up cu „De azi pe mâine”, de exemplu

        https://www.youtube.com/watch?v=b2_U7XVjQdQ

  9. Sa sarjezi proprii copiii cu politie calare, cu scutieri, cu lacrimogene si tulumbe, pentru ca tu, ca societate, ca politician, ca votant, ca parinte, nu ai fost in stare sa previi, sau sa prevezi aceste consecinte ale globalismului desantat, mi se pare de prost gust.
    Ce poate opri statul, in continuare, sa iti intre in casa si sa iti ia tot, pe orice motiv inventat? Nimic.
    E o intreaga discutie de purtat despre rolul statului in societatea contemporana. Si-a depasit oare din nou atributiile? Ne indreptam din nou spre colectivism? De ce nu auzim deloc de Minarhism?…
    De acord 100% cu acei tineri. Daca nu putem supravietui cu deciziile pe care le-am luat la un moment dat, poate ca nu meritam sa supravietuim. Sau poate ar trebui sa acceptam ca vom muri. Si toti cei care ne sunt dragi vor muri. E chiar atat de tabu moartea incat o fetisizam in halul asta? Ne-am reparat greseala partial si ne-am desprins de china fascista? Ne-am adus productia inapoi? NU. Stim doar sa sarjam contra propriilor copii, atunci cand am falimentat ca parinti.

Dă-i un răspuns lui Iliusa Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Margareta Hanes
Margareta Hanes a obtinut doctoratul in filozofie politica la Vrije Universiteit Brussel. Principalele ei pasiuni sunt filozofia morala, temele existentialiste si interculturalismul. Este vorbitoare a mai multor limbi straine (engleza, germana, franceza, maghiara, olandeza), iar momentan locuieste la Bruxelles.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Orfani de știință

Undeva în Transilvania. Masca obligatorie pe stradă și în instituțiile publice. Unitatea militară, la intrare. În uniforme și în civil, un grup...

Locomotive Diesel-electrice realizate la Craiova sub licenţă elveţiană şi exportate în Republica Populară Polonă (1)

O analiză referitoare la achiziţionarea unei licenţe de fabricaţie ar putea stârni discuţii în contradictoriu între inginerii români. Unii dintre ei pot...

Așa grăit-a Cîțu

Poate ar fi mai rațional ca Primul Ministru să pună capăt banilor risipiți pe nu-știu-câte instituții (începînd cu Ministerul) menit(e) a se ocupa de cercetare (pe mentenanța cărora și pe banii de salarii ale personalului se duc sume masive de la buget) și să organizeze anual un concurs de proiecte, cu jurizare internațională, ai căror câștigători să beneficieze și de o minimă vizibilitate (grație subvențiilor de la guvern pentru diverse televiziuni, deja alocate).

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro