vineri, mai 20, 2022

Photoshop înainte de vreme. Trucajul fotografic în istoria comunismului și consecințele sale

În 1968, unul dintre cei mai merituoși handbaliști din istoria României, Hans (Ioan) Moser, decidea să rămână în Germania de Vest. Plecase cu acordul autorităților comuniste, însă refuzul de a se întoarce la București l-a transformat într-un paria. „Maestrul emerit al sportului” a devenit în scurt timp inamic al poporului. Până în 1968, Hans Moser devenise dublu campion mondial (în 1961 și 1964) cu naționala României, iar în 1964 primise chiar titlul de cel mai valoros handbalist al lumii. Toate acestea au fost șterse cu buretele (sau mai degrabă cu aerograful și scalpelul) în momentul în care sportivul născut la Timișoara a ales o societate care-i oferea mai multe oportunități. S-a decis că figura sa trebuia eliminată din memoria publicului. La propriu.

Cu ocazia unui interviu oferit revistei Magazin Istoric [1], Hans Moser mi-a pus la dispoziție două fotografii-document. Ele înfățișează echipa de handbal masculin a lui Dinamo București, câștigătoare a Ligii Campionilor în 1965. Prima este fotografia originală, neprelucrată, în care apare și Hans Moser, iar a doua fotografie a fost publicată în albumul omagial al clubului Dinamo, cu ocazia a 25 de ani de existență (1948-1973). Hans Moser nu mai apare în imaginea secundă. Trădase regimul comunist.

Fotografia originală, în care Hans Moser este ultimul din dreapta sus

Fotografia prelucrată, apărută în albumul clubului Dinamo, fără Hans Moser


Asemenea cazuri nu sunt singulare în istoria comunismului. Stalin a eliminat din fotografiile oficiale colaboratorii căzuți în dizgrație. Este celebru cazul în care cenzura l-a șters pe Nikolai Ejov (șeful NKVD între 1936-1938) dintr-o imagine în care apărea alături de liderul sovietic. Recent, jurnaliștii au relatat că dictatorul din Coreea de Nord a îndepărtat din fotografii persoane cunoscute în aparatul administrativ de la Phenian.

De la stânga la dreapta Voroșilov, Molotov, Stalin și Ejov

Fotografia retușată, fără Ejov

Procedeul retușajului, parte a cenzurii, a devenit mai cunoscut publicului larg imediat după Al Doilea Război Mondial. Însuși scriitorul englez George Orwell a avut o contribuție semnificativă la developarea filmului în cauză. În romanul „1984” el a descris și a ironizat mecanismul de cenzură al regimul stalinist, evocând în detaliu departamentele specializate în manipulare [2].
Cel mai probabil, decizia de îndepărtare a unei persoane indezirabile dintr-o fotografie venea dintr-un motiv bazal. Era o pedeapsă simbolică, cu scopul de a șterge meritele respectivei celebrități și de a dovedi că orice măsură este posibilă. Era o demonstrație de forță la nivel micro. Pentru autorități orice dezicere de sistem și ideologie era considerată un afront și trebuiau să răspundă cu o acțiune pe măsură. Se urmărea știrbirea identității fugarului, cu scopul de a-l dezonora și de a demonstra că autoritățile au controlul, în ciuda acestor dezertări.
Imaginea stârnește de multe ori emoții. Fotografiile cu echipe sportive nu fac excepție. Evocarea figurii lui Hans Moser ar fi trezit amintirile fanilor nu doar în legătură cu triumful sportiv, ci și cu rămânerea lui în străinătate. Din acest motiv se recurge la cenzură. Nu e vorba doar de trucarea unei fotografii, ci se încearcă într-o oarecare măsură controlarea emoțiilor și dirijarea lor într-o zonă inofensivă. Eficiența procedeului de editare a fost demonstrată ulterior științific.
Dario Sacchi, Franca Agnoli și Elizabteh Loftus[3] au realizat un studiu în 2007 și au ajuns la concluzia că fotografiile retușate afectează memoria. Rememorarea unor evenimente este un proces recontructiv, ceea ce înseamnă că amintirea unui eveniment poate fi modificată. Cenzura prin retuș avea așadar consecințe.
Însă, eficiența retușajului cred că poate fi înțeleasă și accesând o altă zonă, a tehnicilor de memorare. Este cunoscut că strategiile mnemotice se bazează foarte des pe imagini. Dacă nu ai o imagine (fizică sau mentală) cu care să asimilezi un concept sau o persoană, le uiți mai repede. Regimul comunist a recurs la deconstruirea istoriei/memoriei prin inversarea procesului mnemotic descris mai sus. Așadar, dacă nu ai imaginea lui Hans Moser în față, cu greu poți accesa informația leagtă de biografia sa.
Nu conta că fuseseși adversar sau colaborator al sistemului. Orice părăsire a comunismului era pedepsită în același fel. Alături de figura sa a dispărut și numele lui Hans Moser. Spre exemplu, în cartea „Handbal de la A la Z”, autorul Hristache Naum nu-l include pe Moser pe lista personalităților de la sfârșitul volumului, iar în text, în locul menționării sale, preferă expresia „și alții” [4]
Așadar, Hans Moser a fost trecut în uitare de regimul comunist, care se bucurase de serviciile acestuia. După 1989 biografia sa nu a mai fost reconstruită. Puzzle-ul avea piese lipsă sau greu de găsit. Dacă numele lui nu vă spune nimic, este poate și pentru că scoaterea din istorie, programată de regimul comunist, a dat rezultate. A învăluit în ceață potretul unuia dintre cei mai importanți handbaliști din secolul al XX-lea. Însă cenzura nu a schimbat în vreun fel performanțele sale, doar că a făcut mai greu accesibile anumite repere sportive sau emoții.
NOTE________________________
1 Interviul a fost publicat în numărul din ianuarie 2016.
2 George Orwell, 1984, Polirom, Iași, 2002. Cartea a fost publicată însă în 1949.
3 Dario Sacchi, Franca Agnoli și Elizabteh Loftus, „Changing History: Doctored Photographs Affect Memory for Past Public Events”, în Applied Cognitive Psychology, vol. 21, 2007, p. 1005–1022.
4 Hristache Naum, Handbal de la A la Z, București, Editura Sport-Turism, 1986.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Pentru mine nici vorba de asa ceva „Dacă numele lui nu vă spune nimic”.
    Trebuie ca la fel s-a intimplat si cu portarul Redl, ca parca si el ne-a „tradat” :P
    NB,
    dar nu doar inlaturarea figurilor neagreate din fotografii se practica, ci si aparitia tovarasului si a tovarasei in poze la diferite manifestatii cind „luptau” in ilegalitate.
    Cit despre ziaristul sportiv, Cristache Naum, sigur a fost o conditie ca Moses sa fie trecut la „si altii”.
    Ca o gluma: Contributors nu doar ca sterge indezirabili din fotografii, dar sterge tot si lasa foaia alba ;)

  2. sa ne bucuram ca in poza nu era undeva in mijloc. Cum ar fi retusat poza? ar fi pus pe cineva din alta poza? sau ar fi lasat grupul artistic cu un om lipsa si copacul in spate, ca o gura lovita sa taca ce a pierdut un dinte?

  3. Eu mi-l amintesc pe Ioan Moser, un fel de Messi al handbalului din vremea aia. Alaturi de ei ar trebui sa ii amintesc si pe ceilalti zei romani din Olimpul handbalului mondial, din vremea cand Franta sau Spania erau ridiculizate la propriu in Sala Floreasca, pana cand izbucneau in plans, in meciurile didactice pe care li le acorda Nationala Romaniei.
    Imi mai amintesc si de masina lui Moser, o ‘salupa’ decapotabila americana (Cadillac?), alb crem, pe care am admirat-o prin 1964, cred, pe Dorobanti, in fata la Perla. Nu sunt sigur daca Tiriac isi adusese deja Mustangul (sigur Fordul Mach 2 ii venise prin 1970).
    O tempora…

    • Mașina lui Moser era un Ford Fairlane 500. M-a luat făcând autostopul spre Constanța în iulie 1967 (era cu Mureșan și Cucu).

  4. Mai era o legenda urbana, referitoare la o poza din ziarul Scanteia… Se zice ca N. Ceausescu aparea cu palaria in mana intr-o poza cu un sef de stat strain ce avea palaria pe cap. La ziar, s-a luat decizia sa i se puna si lui Ceausescu o palarie pe cap, ca sa nu para mai prejos decat celalalt. Dar ar fi uitat sa o elimine din poza pe cea pe care o tinea in mana, iar in acea poza, „to’arsu'” a aparut in ziar ca avand doua palarii.

    De rasu-plansu!…

  5. Exista o tendinta sa incepem istoria cu anul 1917…M-as uita si mai departe in istorie. „Damnatio memoriae” era o practica intalnita in Roma antica, in Egiptul antic (vezi desenele sterse de pe peretii piramidelor), Grecia antica sau Israelitii. Poate ca este in natura umana sa caute razbunare chiar si dupa moarte.

  6. Ejov nu a fost sters din fotografie: a fost aruncat de Stalin peste parapet :P A doua fotografie e ” realitatea de dupa prima :D

  7. ei draga autorule; daca doar fotografiili ar fi retusate ! tzarishoara aia cu poporul ei mindru si ortodox cu greu ar mai fi ezistat azi fara spalarea pe creer si purificarea etnica

    • Ei, toti suntem spalati pe creier, nu-i nimeni scutit (cei ce se cred nespalati, nu-si dau seama, de fapt). Problema e ca nu cu acelasi tip de „detergent”.
      „pruficarea etnica”?1… Riiiich!… :)

      • aveti dreptate ; la cei cu mintea odihnita nici nu i nevoie de spalare; si e multi la romanica din astia, ca dora is de 2000 de ani aci si n or evoluat

  8. Dar nu numai pozele: Dan Nutu „eliminat” din Tanase Scatiul-varianta TV – secventele in care aparea era doar cu spatele sau pur si simplu stop cadru si dialog in desfasurare. Sau Septimiu Sever-„Radu Buzescu” – in Mihai Viteazul in secventa cu „dupa mine …” dupa emigrarea in Canada.

    • Sint mult mai multe exemplele; autorul a dat doar doua.
      Unii isi mai amintesc de cei „patru dascali ai omenirii”, care au ramas doar trei :P
      Stalin a fost scos si din mausoleu :D nu doar inlaturat din grupul „dascalilor”.

  9. Mda, nicaieri in lume ca in Romania!
    Si la bune si la rele!
    Sa imi traiesti Hansy inca 20 de ani sa faci suta si iliescu sa nu crape pana nu capata sentinta de puscarias!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Pompiliu Nicolae Constantinhttp://contributors
Istoric și jurnalist. Doctor în istorie (Universitatea din București) și în științe politice (Université Libre de Bruxelles), Pompiliu-Nicolae Constantin este cercetător asociat al CEREFREA – Universitatea din București, comentator TV la Dolce Sport și colaborator permanent al revistei Magazin Istoric. A urmat cursurile Școlii Doctorale Francofone în Științe Sociale și a susținut o teză de doctorat în limba franceză, Identité,altérité et sport dans la Roumanie communiste : la star minoritaire comme héros national. Proiectele sale de cercetare vizează istoria sportului și aspectele socio-politice ale sportului în Europa de Est, istoria orală și istoria minorităților etnice.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro