joi, august 6, 2020

Photoshop înainte de vreme. Trucajul fotografic în istoria comunismului și consecințele sale

În 1968, unul dintre cei mai merituoși handbaliști din istoria României, Hans (Ioan) Moser, decidea să rămână în Germania de Vest. Plecase cu acordul autorităților comuniste, însă refuzul de a se întoarce la București l-a transformat într-un paria. „Maestrul emerit al sportului” a devenit în scurt timp inamic al poporului. Până în 1968, Hans Moser devenise dublu campion mondial (în 1961 și 1964) cu naționala României, iar în 1964 primise chiar titlul de cel mai valoros handbalist al lumii. Toate acestea au fost șterse cu buretele (sau mai degrabă cu aerograful și scalpelul) în momentul în care sportivul născut la Timișoara a ales o societate care-i oferea mai multe oportunități. S-a decis că figura sa trebuia eliminată din memoria publicului. La propriu.

Cu ocazia unui interviu oferit revistei Magazin Istoric [1], Hans Moser mi-a pus la dispoziție două fotografii-document. Ele înfățișează echipa de handbal masculin a lui Dinamo București, câștigătoare a Ligii Campionilor în 1965. Prima este fotografia originală, neprelucrată, în care apare și Hans Moser, iar a doua fotografie a fost publicată în albumul omagial al clubului Dinamo, cu ocazia a 25 de ani de existență (1948-1973). Hans Moser nu mai apare în imaginea secundă. Trădase regimul comunist.

Fotografia originală, în care Hans Moser este ultimul din dreapta sus

Fotografia prelucrată, apărută în albumul clubului Dinamo, fără Hans Moser


Asemenea cazuri nu sunt singulare în istoria comunismului. Stalin a eliminat din fotografiile oficiale colaboratorii căzuți în dizgrație. Este celebru cazul în care cenzura l-a șters pe Nikolai Ejov (șeful NKVD între 1936-1938) dintr-o imagine în care apărea alături de liderul sovietic. Recent, jurnaliștii au relatat că dictatorul din Coreea de Nord a îndepărtat din fotografii persoane cunoscute în aparatul administrativ de la Phenian.

De la stânga la dreapta Voroșilov, Molotov, Stalin și Ejov

Fotografia retușată, fără Ejov

Procedeul retușajului, parte a cenzurii, a devenit mai cunoscut publicului larg imediat după Al Doilea Război Mondial. Însuși scriitorul englez George Orwell a avut o contribuție semnificativă la developarea filmului în cauză. În romanul „1984” el a descris și a ironizat mecanismul de cenzură al regimul stalinist, evocând în detaliu departamentele specializate în manipulare [2].
Cel mai probabil, decizia de îndepărtare a unei persoane indezirabile dintr-o fotografie venea dintr-un motiv bazal. Era o pedeapsă simbolică, cu scopul de a șterge meritele respectivei celebrități și de a dovedi că orice măsură este posibilă. Era o demonstrație de forță la nivel micro. Pentru autorități orice dezicere de sistem și ideologie era considerată un afront și trebuiau să răspundă cu o acțiune pe măsură. Se urmărea știrbirea identității fugarului, cu scopul de a-l dezonora și de a demonstra că autoritățile au controlul, în ciuda acestor dezertări.
Imaginea stârnește de multe ori emoții. Fotografiile cu echipe sportive nu fac excepție. Evocarea figurii lui Hans Moser ar fi trezit amintirile fanilor nu doar în legătură cu triumful sportiv, ci și cu rămânerea lui în străinătate. Din acest motiv se recurge la cenzură. Nu e vorba doar de trucarea unei fotografii, ci se încearcă într-o oarecare măsură controlarea emoțiilor și dirijarea lor într-o zonă inofensivă. Eficiența procedeului de editare a fost demonstrată ulterior științific.
Dario Sacchi, Franca Agnoli și Elizabteh Loftus[3] au realizat un studiu în 2007 și au ajuns la concluzia că fotografiile retușate afectează memoria. Rememorarea unor evenimente este un proces recontructiv, ceea ce înseamnă că amintirea unui eveniment poate fi modificată. Cenzura prin retuș avea așadar consecințe.
Însă, eficiența retușajului cred că poate fi înțeleasă și accesând o altă zonă, a tehnicilor de memorare. Este cunoscut că strategiile mnemotice se bazează foarte des pe imagini. Dacă nu ai o imagine (fizică sau mentală) cu care să asimilezi un concept sau o persoană, le uiți mai repede. Regimul comunist a recurs la deconstruirea istoriei/memoriei prin inversarea procesului mnemotic descris mai sus. Așadar, dacă nu ai imaginea lui Hans Moser în față, cu greu poți accesa informația leagtă de biografia sa.
Nu conta că fuseseși adversar sau colaborator al sistemului. Orice părăsire a comunismului era pedepsită în același fel. Alături de figura sa a dispărut și numele lui Hans Moser. Spre exemplu, în cartea „Handbal de la A la Z”, autorul Hristache Naum nu-l include pe Moser pe lista personalităților de la sfârșitul volumului, iar în text, în locul menționării sale, preferă expresia „și alții” [4]
Așadar, Hans Moser a fost trecut în uitare de regimul comunist, care se bucurase de serviciile acestuia. După 1989 biografia sa nu a mai fost reconstruită. Puzzle-ul avea piese lipsă sau greu de găsit. Dacă numele lui nu vă spune nimic, este poate și pentru că scoaterea din istorie, programată de regimul comunist, a dat rezultate. A învăluit în ceață potretul unuia dintre cei mai importanți handbaliști din secolul al XX-lea. Însă cenzura nu a schimbat în vreun fel performanțele sale, doar că a făcut mai greu accesibile anumite repere sportive sau emoții.
NOTE________________________
1 Interviul a fost publicat în numărul din ianuarie 2016.
2 George Orwell, 1984, Polirom, Iași, 2002. Cartea a fost publicată însă în 1949.
3 Dario Sacchi, Franca Agnoli și Elizabteh Loftus, „Changing History: Doctored Photographs Affect Memory for Past Public Events”, în Applied Cognitive Psychology, vol. 21, 2007, p. 1005–1022.
4 Hristache Naum, Handbal de la A la Z, București, Editura Sport-Turism, 1986.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Pentru mine nici vorba de asa ceva „Dacă numele lui nu vă spune nimic”.
    Trebuie ca la fel s-a intimplat si cu portarul Redl, ca parca si el ne-a „tradat” :P
    NB,
    dar nu doar inlaturarea figurilor neagreate din fotografii se practica, ci si aparitia tovarasului si a tovarasei in poze la diferite manifestatii cind „luptau” in ilegalitate.
    Cit despre ziaristul sportiv, Cristache Naum, sigur a fost o conditie ca Moses sa fie trecut la „si altii”.
    Ca o gluma: Contributors nu doar ca sterge indezirabili din fotografii, dar sterge tot si lasa foaia alba ;)

  2. sa ne bucuram ca in poza nu era undeva in mijloc. Cum ar fi retusat poza? ar fi pus pe cineva din alta poza? sau ar fi lasat grupul artistic cu un om lipsa si copacul in spate, ca o gura lovita sa taca ce a pierdut un dinte?

  3. Eu mi-l amintesc pe Ioan Moser, un fel de Messi al handbalului din vremea aia. Alaturi de ei ar trebui sa ii amintesc si pe ceilalti zei romani din Olimpul handbalului mondial, din vremea cand Franta sau Spania erau ridiculizate la propriu in Sala Floreasca, pana cand izbucneau in plans, in meciurile didactice pe care li le acorda Nationala Romaniei.
    Imi mai amintesc si de masina lui Moser, o ‘salupa’ decapotabila americana (Cadillac?), alb crem, pe care am admirat-o prin 1964, cred, pe Dorobanti, in fata la Perla. Nu sunt sigur daca Tiriac isi adusese deja Mustangul (sigur Fordul Mach 2 ii venise prin 1970).
    O tempora…

    • Mașina lui Moser era un Ford Fairlane 500. M-a luat făcând autostopul spre Constanța în iulie 1967 (era cu Mureșan și Cucu).

  4. Mai era o legenda urbana, referitoare la o poza din ziarul Scanteia… Se zice ca N. Ceausescu aparea cu palaria in mana intr-o poza cu un sef de stat strain ce avea palaria pe cap. La ziar, s-a luat decizia sa i se puna si lui Ceausescu o palarie pe cap, ca sa nu para mai prejos decat celalalt. Dar ar fi uitat sa o elimine din poza pe cea pe care o tinea in mana, iar in acea poza, „to’arsu'” a aparut in ziar ca avand doua palarii.

    De rasu-plansu!…

  5. Exista o tendinta sa incepem istoria cu anul 1917…M-as uita si mai departe in istorie. „Damnatio memoriae” era o practica intalnita in Roma antica, in Egiptul antic (vezi desenele sterse de pe peretii piramidelor), Grecia antica sau Israelitii. Poate ca este in natura umana sa caute razbunare chiar si dupa moarte.

  6. Ejov nu a fost sters din fotografie: a fost aruncat de Stalin peste parapet :P A doua fotografie e ” realitatea de dupa prima :D

  7. ei draga autorule; daca doar fotografiili ar fi retusate ! tzarishoara aia cu poporul ei mindru si ortodox cu greu ar mai fi ezistat azi fara spalarea pe creer si purificarea etnica

    • Ei, toti suntem spalati pe creier, nu-i nimeni scutit (cei ce se cred nespalati, nu-si dau seama, de fapt). Problema e ca nu cu acelasi tip de „detergent”.
      „pruficarea etnica”?1… Riiiich!… :)

      • aveti dreptate ; la cei cu mintea odihnita nici nu i nevoie de spalare; si e multi la romanica din astia, ca dora is de 2000 de ani aci si n or evoluat

  8. Dar nu numai pozele: Dan Nutu „eliminat” din Tanase Scatiul-varianta TV – secventele in care aparea era doar cu spatele sau pur si simplu stop cadru si dialog in desfasurare. Sau Septimiu Sever-„Radu Buzescu” – in Mihai Viteazul in secventa cu „dupa mine …” dupa emigrarea in Canada.

    • Sint mult mai multe exemplele; autorul a dat doar doua.
      Unii isi mai amintesc de cei „patru dascali ai omenirii”, care au ramas doar trei :P
      Stalin a fost scos si din mausoleu :D nu doar inlaturat din grupul „dascalilor”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Pompiliu Nicolae Constantin
Pompiliu Nicolae Constantinhttp://contributors
Istoric și jurnalist. Doctor în istorie (Universitatea din București) și în științe politice (Université Libre de Bruxelles), Pompiliu-Nicolae Constantin este cercetător asociat al CEREFREA – Universitatea din București, comentator TV la Dolce Sport și colaborator permanent al revistei Magazin Istoric. A urmat cursurile Școlii Doctorale Francofone în Științe Sociale și a susținut o teză de doctorat în limba franceză, Identité,altérité et sport dans la Roumanie communiste : la star minoritaire comme héros national. Proiectele sale de cercetare vizează istoria sportului și aspectele socio-politice ale sportului în Europa de Est, istoria orală și istoria minorităților etnice.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Şapte ani de la moartea lui Silviu Olariu – fizicianul care s-a opus proiectului „marelui laser”

Silviu Olariu (1955 - 2013) a fost unul dintre cei mai dotați cercetători români care s-au afirmat din anii '70 încoace. A...

Colegii, coledzii și capturarea statului (I și II)

Motto: “Ei ar vrea să fie niște oameni care se ajută unii pe...

Despre “prigonirea” creștinilor în pandemie și fenomene conexe

Strategia de comunicare marginală vizând faptul că Biserica ar fi fost “prigonită” în pandemie denotă limpede ruperea de prezent a multor credincioși....

Portret robot al coronascepticului

Nu există un portret robot al coronascepticului. Unii sunt ne-educați, alții sunt experți. Unii sunt excluși social, alții sunt vedete. Unii nu...

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.