luni, septembrie 20, 2021

Piața de idei în România-istoria unui eșec

Republica ideilor singure se numește ediția din martie 2016 a revistei Sinteza*, abordând inaptitudinea societății românești de a crea și întreține o piață a ideilor. Aflat în conexiune cu ediția începutului de an publicat sub genericul România-societate cu încredere limitată, numărul recent reunește semnături prestigioase care au antecedente pe subiect, pornit de la eseul lui Horia Roman Patapievici, De ce nu avem o piață a ideilor, dar și de la rezultatele unui sondaj care arată imensa confuzie din societatea românească în definirea intelectualului și a mișcării ideilor în lume. Consternant: cei mai admirați ”intelectuali” români sunt Victor Ponta, C.V.Tudor, Klaus Iohannis, Andrei Pleșu, Traian Băsescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, în această ordine. Totuși 76% dintre români se consideră persoane cu multe idei (sondaj IRES în 10-11 martie 2016, pe un eșantion de 941 subiecți, marjă de eroare 3,3%). Discuția despre ”piața ideilor” poate să pară un moft în vremile de azi, când deficitul de cultură generală, de discernământ și fundament rațional al cunoștințelor școlare sunt sporite de nemărginirea Internetului inspectat cu sete, dar fără jaloane, de toate generațiile. Din ”lipsa de educație, bigotism și complexul național de inferioritate” rezultă credulitatea, încrederea în idei bizare (Bogdan Stanciu). Și totuși, recunoscând falia dintre elite și mase,”o ruptură simbolică, marcată de deziluzii și reproșuri și de o parte și de cealaltă” (Vintilă Mihăilescu), intelectualii români se străduiesc să înțeleagă de ce nu există o piață de idei, și de ce ”grădina paradoxală” a culturii și a valorilor românești ”lâncezește fără relief pe mâna grădinarilor autohtoni și se animă luxuriant pe mâna grădinarilor occidentali”(Horia Roman Patapievici). Maturizarea forțată a societății românești, mereu dispusă să preia din mers modele (franceze, germane, europene, americane), forme lăsate mereu ”fără fond”, cum avertiza Maiorescu acum un secol și jumătate, instituțiile debile și instabile, veleitarismul și impostura încurajate academic (Ruxandra Hurezean), supremația culturii umaniste în definirea intelectualului, incapcitatea dialogului, eșuat în conversație, în falsă polemică sau bârfă (de unde și vacarmul dezbaterilor mediatice actuale), într-o ”nouă Țiganiadă intelectuală” (Sorin Mitu), intoleranța socială convertită în non-comunicare (Andreea Monica State, Vasile Dâncu), neîncrederea în autoritate și autorități (Alex Doppelgänger), sunt câteva dintre rezultatele diagnozei. Punctul forte al demonstrației  este conceptul de adevăr, reiterat de Patapievici, adevărul pe care se fundamentează valorile culturale, verificarea, evaluarea, integrarea critică, omologarea lor, singurul care poate duce la o realitate comună în care să se recunoască membrii societății. Or, tocmai incapacitatea noastră de a fi împreună în orice proiect social, fiindcă”suntem zidiți în realități care se detestă cu patimă unele pe altele” ne îndepărtează de drumul cel bun, ”de izvoarele spirituale fără moarte ale logicei, bunului simț, bunului-gust” (Eugen Lovinescu) și fac imposibilă o piață a ideilor. Ceva se poate face: reconstrucția spațiului public prin educație (Vintilă Mihăilescu) și redescoperirea voinței de comunitate a poporului. Fără acest efort, spune Patapievici, societatea românească va rămâne aceeași ”maioneză tăiată”.

* Hebdomadar apărut la Cluj în decembrie 2013, editat de Asociația Română pentru Evaluare și Strategie-ARES, fondator Vasile Dâncu

Articol apărut în revista 22

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Nu stiu dvs, dar eu, stimata doamna, m-am cam plictisit de diagnostice exacte, excelente, perfecte chiar, dar care nu se concretizeaza intr-un tratament adaptat PACIENTULUI!
    Orice practician va poate confirma ca nu trateaza boli, ci bolnavi!
    Deci, la un moment dat, cat ar fi de fascinant spectacolul morbid al generalizarii gangrenei, trebuie incercate tratamente reale care sa stopeze, cumva, evolutia bolii in vederea insanatosirii ulterioare!
    Or, tot ce am gasit in acest articol ca ar semana cu o solutie izvorata din experienta elitei culturale romanesti, este:
    „Ceva se poate face: reconstrucția spațiului public prin educație (Vintilă Mihăilescu) și redescoperirea voinței de comunitate a poporului.”!
    Vorbiti serios?
    Cu alte cuvinte, sacrificati bolnavul pe care l-ati studiat pana acum, pentru ca, daca va inteleg bine?, nu-i suficient de motivat ca sa se insanatoseasca?
    Cred ca este o irosire de talente, sa va intreceti in analizarea si reanalizarea – ad vitam aeternam :( ? – cauzelor bolii, ale simptomelor si evolutiei sale, sa va congratulati reciproc de clarviziune, ca sa ramaneti, toujours et encore!, la acelasi stadiu contemplativ si cinic, deoarece mereu acuzator!
    Mortu-i de vina! veti aclama intr-o zi, si veti fi convinsi ca aveti dreptate…

  2. Piata ideilor nu favorizeaza decat anumite idei. Ideile exista, dupa cum bine s-a vazut in grupul de initiativa pentru planul cadru al reformei in educatie. Stefan Vlaston explica pe platforma adevarul ca in esenta discutiile si ideile bunaoara nu s-au concretizat. Evident alte idei s-au concretizat, fie cele vechi prin inertie, fie altele care nu au aparut in spatiul public, cert este ca alte idei au prevalat in defavoarea unora in jurul carora era o sustinere masiva atat din interiorul institutiilor care se ocupa cu educarea viitorilor ganditori cat si a parintilor care participa intens la dezbaterile privind aceste propuneri.

    Care e pana la urma ideea ? Care e argumentul pentru care aceste propuneri valide nu se vad nici macar in parte acceptate ? Ce fel de inertie exista care opreste chiar ideile grupurilor de lucru menite sa genereze aceste schimbari ? Opacitate ? Prostie ? Rea vointa ? Frica ?

Dă-i un răspuns lui Ela Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

Despre educația morală a copiilor

Motto: V-am dat clasă cu opt clase /S-a terminat șmecheria / Sunt rege pe România! (Abi Talent)

România, septembrie 2021: radiografia unui impas

Septembrie 2021 este, în România, momentul unui alt impas istoric. Scenele de pugilat din Parlament, isteria mediatică, confuzia guvernamentală, toate acestea sunt...

De ce se scumpește energia? – întrebarea la care vrea să răspundă comisia parlamentară propusă de PSD

Înființarea acestei comisii care trebuie să "ancheteze" creșterea prețurilor la energie este una dintre cele mai mari ticăloșii pe care am văzut-o,...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.