vineri, martie 29, 2024

Piața financiară s-a cam săturat de deficite și surprize. Povestea unui ”mic” șoc financiar

Poate puțină lume știe, dar pe 27 septembrie pe piața financiară londoneză a avut loc un incident din care rezultă câteva învățăminte importante. Povestea pe scurt, vineri 23 septembrie noul prim ministru al Marii Britanii dezvăluie un plan de reduceri de impozite, concomitent cu un plan de a susține gospodăriile în fața șocului prețurilor energiei. Scutirile de impozite au fost estimate la aproximativ 47 de miliarde de lire sterline, iar costul programelor de protecție ar fi fost de aproximativ 110 miliarde de lire sterline. Adică mai simplu, politicile ar fi însemnat 47 de miliarde de lire minus la venituri și 110 miliarde plus la cheltuieli, deci un deficit suplimentar de  157 miliarde de lire sterline. După acest anunț piața financiară a luat-o razna, speriată de deficitul bugetar suplimentar și de inflația potențială pe care ar fi generat-o, lira sterlină și obligațiunile britanice suferind o scădere bruscă de valoare

Din grafic se observa căderea brusca a lirei sterline și ulterior revenirea după intervenția BoE (Banca Centrală a Angliei)

Se observă creșterea bruscă a randamentului așteptat (Yield) la obligațiuni în aceeași dată cu scăderea cursului GPB/USD. Este normal, pentru că obligațiunile au o valoare fixă denominată în lire sterline. Posesorii obligațiunilor vor urmări să compenseze pierderea din inflație. Întrucât dobânda și valoarea sunt fixe, asta se traduce prin cumpărarea obligațiunilor pe piață la o valoare sub valoarea nominală plus dobânda. Pe de altă parte, ca urmare a creșterii semnificative a deficitului există un risc suplimentar de incapacitate de plată a emitentului (default) care se acoperă tot prin majorarea randamentului așteptat.

Se observă scăderea bruscă a valorii obligațiunilor, care este o consecință a insecurității investitorilor, a riscurilor suplimentare generate de majorarea bruscă a deficitului bugetar al UK.

Cei mai mari deținători de obligațiuni sunt fondurile de pensii britanice. Practic pentru fiecare liră depusă pentru pensie, fondurile de pensii s-au creditat cu două lire și au cumpărat obligațiuni în valoare de trei lire. Dacă valoarea obligațiunilor scade sub o anumită valoare, fondurile de pensii sunt obligate să vândă obligațiunile pentru a rambursa sumele primite împrumut (Margin call) altfel riscă să ramburseze împrumutul din pensiile depuse. Dar, în condițiile de piață respective, o creștere subită și foarte semnificativă a ofertei de obligațiuni nu ar fi avut cel mai probabil cumpărători determinând prăbușirea completă a pieței, și cu ea, dispariția fondurilor de pensii. În astfel de condiții, cu obligațiunile prăbușite ca valoare finanțarea deficitului UK ar fi fost imposibilă ceea ce ar fi produs haos total.

Situația a fost salvată de BoE (Banca centrală a Angliei) care a anunțat că cumpără cantități nelimitate de obligațiuni (Quantitative Easing). Se vehiculează o cifră d 67 miliarde lire sterline pentru valoarea obligațiunilor absorbite de pe piață. Piața obligațiunilor s-a stabilizat, și pe moment și lira sterlină. Problema este că această operațiune are loc tocmai când BoE urma să înceapă să vândă obligațiunile din portofoliu și să crească dobânzile pentru a stabiliza inflația. Cu alte cuvinte, pe termen mediu și lung, măsura deși a stabilizat piața și a absorbit șocul, a pus Anglia pe calea spre o inflație accelerată și a amânat pe termen lung revenirea la o inflație normală.

Care este tâlcul poveștii? Ce trebuie să învețe guvernanții din România?

Prima lecție evidentă este că trebuie avută deosebit de multă grijă în ceea ce privește comunicarea, și în mod special în privința politicilor financiare. Piețele sunt nervoase, și declarațiile șocante sau dezvăluirea unor măsuri șocante, un minunat instrument de propagandă pentru cei aflați la putere, poate avea consecințe dramatice complet nedorite. Piața este destul de volatilă, șocurile energetice și războiul au șubrezit încrederea, deci orice declarație de intenție, chiar dacă nu are încă valoare de lege, sau nu este o politică adoptată deja, poate activa un răspuns disproporționat și foarte negativ.

A doua lecție este mai complicată, și sensibilă din punct de vedere ideologic. Fondurile de pensii private sunt foarte vulnerabile la inflație. Modelul britanic, relativ bun, și-a demonstrat clar vulnerabilitatea față de șocurile inflaționiste. A fost un model bun, câtă vreme dobânzile tindeau către 0 și inflația era în parametri optimi. Unul dintre motive este că fondurile de pensii britanice puteau folosi pârghia financiară (împrumuturile) pentru a multiplica profiturile necesare acoperirii creșterii pensiilor. Noua realitate este diferită, și vor trebui găsite soluții noi. La inflație ridicată sunt dobânzi ridicate, ceea ce reduce dramatic oportunitățile de investiții pentru fondurile de pensii.

A treia lecție este că MMT a murit. Statul nu poate funcționa la nesfârșit cu deficite mari finanțate din emisiuni de monedă. Emisiunea de monedă pentru deficitul public se va transforma inevitabil în inflație care va face titlurile de stat automat ne-atractive pentru investitori dacă nu se acoperă prin dobânzi majorate. Economia se auto-reglează prin intermediul unei crize. Ceea ce mă sperie este că o criză a deficitelor guvernamentale nu are mecanism de intervenție. Cine salvează statele? Nu mă refer la state mai mici din punct de vedere economic decât o corporație multinațională mediocră.

A patra lecție, vine din reacția pieței financiare conținutul planului noului prim ministru britanic. Plafonarea prețului energiei din pixul guvernului nu este în măsură să rezolve criza energetică. Fie el guvernul Britanic fie el alt guvern, și, zic eu, Uniunea Europeană nu sunt mai puternice decât legile economiei. Plafonarea prețurilor fără acoperire are ca rezultat penuria, și, realitatea este că nici un guvern nu-și permite să finanțeze diferența de preț a energiei. Singura soluție, zic eu, este creșterea și diversificarea ofertei de energie. În România, probabil o renegociere a PNRR și repornirea centralelor pe cărbuni ar fi soluția realistă de combatere a puseului inflaționist. De altfel, dacă am în vedere efectul inflaționist, s-ar putea ca PNRR să facă mai mult rău decât bine, efectiv nu-mi imaginez cum se va absorbi o sumă de dimensiunea PNRR in România fără ca prețurile să sară în aer.

Un avertisment

Putem crede că Marea Britanie este un caz special, putem spune că de fapt situația lor este agravată de Brexit, că, dacă ne luăm după unii critici guvernarea britanică a fost de o competență discutabilă în cel mai bun caz, dar ce s-a întâmplat în Marea Britanie este doar un simptom al unei boli internaționale. Și soluția re-pornirii QE, în condiții de inflație, este doar o soluție de moment, care generează în pasul doi probleme foarte complicate pentru Banca Angliei și pentru Marea Britanie.

Există voci care spun că ceea ce s-a întâmplat în UE urmează să se întâmple în toate țările dezvoltate, probabil și în SUA. Se pare că stoparea inflației la nivel internațional va fi un fenomen dureros, complex și probabil criza economică nu va putea fi evitată la nivel mondial.

Spectrul unei crize serioase la nivel european și mondial este din ce în ce mai puternic. România ar putea fi oarecum protejată pentru că deține o diversitate de resurse naturale și energetice dar până la un punct. Volatilitatea bondurilor si a monedelor este ridicată la nivele de alertă.

Nici prognoze optimiste, nici declarații optimiste, nu pot schimba realitatea că piața energetică a UE are nevoie de soluții acum, pe termen scurt, pe termen lung care să reducă dependența de hachițele și incertitudinile din afara UE. Plafonarea prețurilor nu este o soluție, creșterea producției de energie este o soluție. Trebuie create tehnologii care să folosească minim de importuri în tot ce înseamnă elemente strategice ale economiei, dar energia este pe primul loc. E bine să avem legislație, e bine să avem măsuri și planuri, dar fără tehnologii noi sunt toate doar paliative. Am descoperit cu ocazia Covid că lungimea panglicilor roșii poate fi scurtată, a se vedea avizarea vaccinurilor, acum e o urgență similară pe probleme de energie. Și am să spun răspicat, gazul in UE e prea important ca să fie ars pentru ochiuri dimineața sau pentru încălzire. Pe termen lung utilizarea gazului pentru energie e o risipă inimaginabilă sau un contract de dependență față de Rusia.

Distribuie acest articol

68 COMENTARII

  1. eiiii….dar cu ce sa si prajeasca dimineata ouale cei din Bucale daca nu cu gaze? doar n or face o cu vreascuri sau panouri solare sus pe acoperisul blocului? uite cum sta treaba : de zeci de ani oamenii aia au asteptat agentul (termic!) / gazul pe conducta. sigur, o sa si puna o patura militaresca n plus, si vor citi la lumina opaitului, dar ouale, ouale domnule pe ce sa le gateasca? la o adica o sa si creasca porcul pe balcon (babacii / prostii de la tara nu i mai pot aproviziona – sint demult oale si surcele). iar intreb : unde si cu cu ce sa si pirleasca porcul?

    • Gazul pentru gătit nu e o problema atât de… arzătoare. Sunt multe soluții. Problema este încălzirea. Am văzut recent un meme cu ultima moda, colecția de pijamale pentru 2022-2023, din blana. Mai exact tradiționalele șube ciobănești. Sunt garantate la -40 grade.

      • Intradevar gazul este o sursa prea pretioasa pt a fi ars pt incalzire, folosirea in industria chimica fiind mai eficienta dar, in afra subei care ar fi alte surse de incalzire ?
        Niste pietre incalzite la focul cu lemne sau o sticla cu apa calda bagate in pat ca pe vremea bunicilor ? In afara de curent electric care ar mai fi o solutie ? dupa cate vedem pretul curentului electric exlodeaza pt ca este cuplat la cel al gazului iar alte solutii isi pot permite numai cei care detin resursele financiare pe masura.
        Omul de rand care abia reuseste sa-si platesca facturile si hrana de zi cu zi nu are de unde sa aplice alte solutii.
        Energia ar trebui sa fie ieftina si platibila pt fiecare insa acest lucru nu se va intampla de acum inainte, au avut grija unii ca energia sa devina scumpa iar profiturile obtinute, fabuloase.
        In SUA actualmente energia este de 7 ori mai ieftina decat in Europa, nu este greu de imaginat ce sa va intampla daca acest trend va ramane in continuare, cel putin 2 – 3 ani asa cum se estimeaza, economia europeana sa „va muta in SUA” cu toate efectele dorite dar mai ales nedorite, somajul fiind doar unul.

  2. ”În România, probabil o renegociere a PNRR și repornirea centralelor pe cărbuni ar fi soluția realistă”
    După analiza facută anterior acestei propoziții aș fi zis că e un articol serios.
    După această propoziție însă, mă întreb care este diferența dintre politicienii (”Fie el guvernul Britanic fie el alt guvern, și, zic eu, Uniunea Europeană”) care cred că pot prin legiferare să ajusteze mecanismele economiei dincolo de tâmpeniile învechite și periculoase de gen ”free market” și economiștii care propun ”repornirea centralelor pe cărbuni”. Nici una, din păcate!
    Ia faceți d-voastră ca economist o socoteală din aia sofisticată și propuneți guvernului României ca, în loc de tâmpeniile solicitate de pesedei pentru modificarea PNRR, să bage vreo 2-3 miliarde de euro într-un program de gen ”Casa Verde” fără dedicații pentru ”băieții dăștepți de pe lângă toți directorii de operatori de distribuție” (adică la prețurile pieței de cca. 230-270 $/kW de panouri și de vreo 300-350$/kW la invertoare), să elimine TVA-ul pe aceste produse și altele necesare pentru transformarea în prosumatori, respectiv să investească 1 miliard pentru întărirea rețelelor de distribuție de energie electrică și dispecerizarea automată în stil ”smart grid” (pentru că toate invertoarele au această capabilitate, respectiv cam toți prosumatori au Internet) și apoi calculați impactul unei astfel de soluții versus cărbuni, hidrogen și ”De altfel, dacă am în vedere efectul inflaționist, s-ar putea ca PNRR să facă mai mult rău decât bine, efectiv nu-mi imaginez cum se va absorbi o sumă de dimensiunea PNRR in România fără ca prețurile să sară în aer”.
    Aștept decența unui răspuns cu calcule de economist doctor în finanțe, nicidecum a unuia de autor de articolașe de oareș’ce blog cu bloguri.

    • @vali
      Centralele pe cărbuni se pot reporni (acesta e primul cuvânt cheie) „azi” (al doilea cuvant cheie) ca sa producă energie tot „azi” pt. Iarna care vine „maine”!
      Ceea ce sugerati se poate face dar implementarea va dura mult mai mult decât „poimaine” – adică ceva anisori! Si asta nu tine nici de cald si nici nu ajuta industria „acum”. Iar fără asta economia se duce in bălării înainte de primul import de panouri solare la pret preferential, din china bineinteles.

      Da, a fi prosumator este o parte a solutiei dar nu pt. Toata piata de consumatori si nici pe departe pt. o tara întreaga, cu tot cu industrie. Plus ca ai nevoie de backup.
      Nu stiu cum sa spun mai direct dar atunci când germania reporneste in draci carbunele înseamnă ca e groasa pt. toata lumea.

      • Pe termen scurt, repornirea unor centrale pe carbune este f. probabil inevitabila, cel putin aici in Europa. Criza actuala insa, accelereaza tranzitia energetica pe termen mediu. Si intradevar, centrale backup pe gaz (si intr-un viitor nu foarte indepartat centrale pe gaz amestecat cu hidrogen) sunt necesare. Personal nu vad nimic rau in asta (dimpotriva). In special in cazul Romaniei, avand in vedere ca are resurse proprii de gaz precum si potentiale considerabile de valorificare a energiilor regenerabile (eolian, hidro, fotovoltaic si biomasa) isi poate trage un sistem energetic modern, flexibil, descentralizat, atragand fonduri europene si investitii private imense in domeniu.

    • Problemele sunt enorm de complexe. Centralele pe cărbuni sunt o soluție pentru ca exista, sunt conectate la rețea si ar putea fi reactivate in luni de zile. Asta este o soluție pe termen scurt, si nu rezolva problema încălzirii, dar rezolva jumătate de problema, curentul electric.
      Pe termen lung, soluțiile enumerate de dvs sunt probabil cele mai bune, dar implementarea lor cere timp. Numai aprobarea unui program de finanțare, cu norme metodologice si buget aprobat, vorbim de un an, minim, la care se adaugă procedurile de atribuire, proiectare, fezabilitate, achiziții publice, execuție, si ajungem la doi, trei sau mai mulți ani. Trebuie câștigat timpul necesar implementării unor alternative. Chiar si asa implementarea nu se va putea face simultan ci treptat, in ani de zile, din motive logistice. Daca s-ar pune acum problema implementării unui program de instalare a panourilor solare la zeci de mii de gospodarii, pur si simplu nu ar exista mijloacele logistice pentru așa ceva, oameni calificați, cu echipamentele necesare,
      Probabil, odată puse in funcțiune centralele pe cărbuni ele pot fi treptat înlocuite pe măsură ce capacitățile de generare noi sunt puse in funcțiune.

      • Probleme sunt enorm de complexe atunci când nu înțelegem scara la care se derulează ele. După 20 de ani de eco-marxism, de panouri solare și de moriști pe dealuri, este o rușine absolută utilizarea grupurilor energetice pe lignit, iar eco-marxiștii ar trebui să nu mai iasă pe stradă decât cu o pungă de hârtie în cap, măcar să nu le mai vadă nimeni fața 😀

        Cele două grupuri energetice pe lignit de 330 MW fiecare, pe care România și-a programat să le închidă la 1 ianuarie 2023, produc împreună aproape cât un reactor de la Cernavodă și funcționează practic 8760 de ore pe an.

        În iunie-iulie, panourile solare produc energie electrică pentru aproximativ 7 ore pe zi (raportat la puterea instalată). De unde luăm energie pentru restul de 17 ore pe zi? Câte panouri solare ar trebui instalate pentru 660 MW ? În ianuarie-februarie, panourile solare produc energie electrică pentru aproximativ 45 de minute pe zi (tot raportat la puterea instalată). De unde luăm energie pentru restul de 23 de ore și 15 minute pe zi?

        Aritmetica de mai sus e la nivel de clasa a IV-a. Chiar trebuie 3 facultăți și două doctorate care să montăm o mistificare cu panouri solare și moriști pe dealuri, când orice copil de clasa a IV-a poate calcula că grupurile energetice pe lignit nu pot fi oprite mai devreme de 20 de ani, indiferent ce-am face?

        Iar dacă vrem într-adevăr să le oprim peste 20 de ani, trebuie 7-8 reactoare nucleare date în funcțiune până atunci. Cu moriști instalate pe toate dealurile nu pot fi oprite grupurile energetice pe lignit. Fiindcă și moriștile funcționează, în medie, tot 6-7 ore pe zi, indiferent ce-am face.

        Cu certificatele verzi cum rămâne? Tot la ”aceleași taxe pentru toți” se încadrează? Dar certificatele de carbon? Tot la ”aceleași taxe pentru toți”?

  3. Foarte bun articolul. Nu prea inteleg sistemul financiar britanic in ce priveste fondurile private de pensii, dar partea a 2a a articolului este destul de evidenta pt oricine: ne trebuie energie (ieftina pe termen lung) pt a avea bunastare.
    Era petrolului se pare ca se termina.

    • Petrol este arhisuficient pentru inca 200 de ani daaar politicienii dintr-o multitudine de motive au decis trecerea la verdeata albastreala si hidrogen. Sincer habar nu am daca e bine e rau daca poate dupa colt intr-un an de zile apare o descoperire/inventie geniala care rezolva problemele,cert este ca azi ne este rau.

      • Petrol mai este, cresc insa si cheltuielile de exploatare (lungimea si adancimea sondelor creste de la an la an). Pe cealalta parte, populatia la nivel global creste… si cam toti ar dori sa pota consuma energie per capita cat consuma economiile dezvoltate (a se vedea consumul per capita SUA vs China, India sau alte economii emergente). Tranzitia energetica -cresterea eficientei energetice- este o solutie fezabila pentru toata lumea… si in acest context mi se pare inevitabila.

      • In majoritatea lor, statele mari producatoare de petrol nu sunt foarte democratice. Micsorarea cererii pentru produsul lor le reduce cashflow -ul si e un instrument politic.
        Democratizarea resurselor de energie, descentralizarea, mai multi prosumeri (la nivel de gospodarie individuala, comunitate, zona) inseamna libertate, de fapt. Chiar si facilitatile de producere a energiei electrice in caz de catastrofa pot fi cvasi-ecologice, fara sa depinda de gaz. Elvetia a inaugurat recent asa ceva, Romania are ceva asemanator inca din „epoca de aur”.

  4. Offff, inflatia nu vine doar din deficitul de energie. (Vezi lungile politici de ajutoare sociale nesustenabile, pandemia etc.)Romania trebuie sa mareasca productia de gaze si sa puna in functiune mai multe centrale nucleare. Mici, restul reactoarelor de la Cernavoda etc. Centralele pe carbuni ar fi bune, dar pentru cat timp? Iar ii apuca nebunia pe verzi si dupa ce le activam(cu preturi piperate) se vor inchide (?!!!)
    In Ro, ati auzit ultima declaratie a lui Manole: nu putem lasa piata libera sa functioneze si sa devalorizeze leul, caci oamenii se bazeaza pe un curs stabil…..(?!!!)
    Ce mai, suntem originali foc.

    • Ați punctat corect, inflația nu vine doar din deficitul de energie, dar, este un factor foarte important. Inflația nu este un fenomen localizat la Romania, este un fenomen care este generalizat.
      Piața libera controlata de alții nu e piața libera, si daca nu e libera, de ce am pretind ca este?

      • Conform graficelor, „insuficienta” ofertei s-a spulberat, atat la petrol cat si la gaze si la carbune. In multe tari insa, au crescut costurile de exploatare, foraje, cheltuieli salariale, cheltuieli de transport, OpEx, etc. https://www.eia.gov/outlooks/steo/report/global_oil.php

        In opinea mea, principalele cauze ale inflatiei sunt (i) umflarea masei monetare (money supply, MB, M1-M3, etc, din ultimii ani) pe de o parte, si (ii) cresterea cererii /apetitului de consum la iesirea din pandemie (produse, servicii, horeca) pe cealalta parte.

    • Mai curge apa pe la Cernavoda pana cand centralele nucleare de mici dimensiuni vor fi operationale. Dar cand vor fi, vor fi probabil instalate in locul centralelor pe carbuni din motive legate de infrastructura de distributie.

  5. Deocamdata „pietele” nu mai exista, sunt deranjate la maxim, cum se justifica pretul gazului ? si de ce Europa este dispusa sa cumpere gaz la preturi care nu mai conteaza, abia acum UE incepe sa se gandeasca sa plafoneze pretul gazului !!!
    Un vas incarcat in SUA cu gaz lichefiat costa undeva la 60 milioane de dolari, ajunge sa fie vandut in Europa cu peste 250 milioane, mai discutam de piete functionale ?
    Va spun sa proprie experienta, preturile actuale nu mia reflecta piata si realitatea economica, sunt umflate artificial, fiecare pluseaza cat poate, motive exista destule.
    Care sunt legile economice dupa care ar trebui sa functioneze o piata extrem de sensibila la fiecare stranut, la fiecare declaratie a unui lider politic ?
    Ceva asa intampla la un nivel atat de mare incat nu-l putem percepe, depaseste orizontul noastru pentru ca mai suntem liberi.

    • si aIa sunt „originali”… Din pacate, piata nu mai e libera nicaieri. Si functionarea ei libera, presupune o criza profunda, pentru a corecta zeci de ani de prostii politicienesti. Cu costuri inemnate, din toate punctele de vedere. Nimeni nu are curaj sa dea drumul pietelor, sa se regleze singure, acum. Evident, la noi sunt forme mai ciudate… Totusi, va sfatuiesc sa investiti economiile in aur si argint…. Nu se stie ce ne paste.

    • Prețul gazului se justifică prin descurajarea activă a sureselor alternative de gaz și a surselor alternative de energie, nu în ultimul rînd cea nucleară care, de la apariția ei a făcut mai puține victime și a poluat, inclusiv radiologic, mai puțin decît centralele pe cărbuni. Asta în Europa. În Europa și America de Nord, prospectarea rezervelor de hidrocarburi și transportul lor au fost activ descurajate de mai multe decenii. Într-adevăr piețele nord-atlantice culeg acest moment efectul cumulat al mai multor decenii de politici publice iresponsabile.

      • Ce mă nedumerește este dispariția quasi-totala din atenție a cercetărilor privind reciclarea reziduurilor biologice. Bio-gazul era la un moment dat o mare discuție, dar, ca sa zic așa, flacăra lui s-a stins. Avem milioane de tone de deșeuri si ape uzate produse de aglomerările umane si de fermele de animale. Singurul proiect de care am auzit recent este o fabrica prototip a Toyota pentru producerea de hidrogen din bălegar. Daca mai țin bine minte chimia din liceu, substanțele organice conțin cantități enorme de hidrogen si pot fi compuse din metan. Deci invers de ce nu s-ar putea descompune, daca nu prin procese chimice ci prin procese biologice.

        • Puteti sa uitati asta. Ce vedeti dv la energie din biomasa e 99% arderea lemnelor. Pentru toate celelalte s-a incercat. Nu merge.

  6. Situatia nu a fost salvata …din moment ce Fitch, si S& P au redus ratingul Marii Britanii de la „stabil” la „negativ”! Noul prim-ministru al tarii si-a pierdut credibilitatea intr-o luna! Am vazut-o la BBC …acelasi limbaj ca pe aici…bla..bla..bla…intrerupea reporterul…incerca sa spuna ce mare lucri a facut…da, a facut…zilele astea se transfera sumemasiv de bani din UK, iar indicii bursieri sunt in scadere accentuata.

    • Situația a fost salvata, in sensul in care daca nu intervenea BoE, bondurile UK erau Junk, UK era in default, in incapacitate sa finanțeze deficitul bugetar de orice mărime. Prin contagiune, după un astfel de soc, situația ar fi fost foarte grava peste tot. Atunci ar fi fost ceea ce numesc conspiraționiștii „Marele Reset”.

  7. Din partea autorului o lectie financiara bine venita, pe care putini o vor intelege. Am sustinut si sustin ideea ca impozitele pe profit pt.cei care produc electricitate sa fie reduse si ei sa fie obligati ca 75% din profit sa fie investit in noi hidro, temo, nuclearo centrale. La gaze pt.noi prospectiuni geologice ca noi resurse. Iar plata pt.certificatele verzu reduse la jumatate.

    • Eu recunosc că, deși credeam ca am înțeles lecțiile din articol, nu înțeleg ce anume urmăriți dumneavoastră. Ce sperați să obtineți prin măsurile enunțate? Diversificarea energetică? Mai puține importuri? Energie mai ieftină? Mai puțină poluare? Cum?

      • Eu cred ca oamenii care înțeleg mai mult iau decizii mai bune. Expun un punct de vedere. Eu mi-as dori sa vad România ceva mai prietenoasa cu românii. Vine o mare criza, tot zic unii si alții, si un pic de lumina in capetele unora ar putea sa ajute.

        Ar fi frumos ca Romania sa știe ce vrea, si sa si acționeze in acea direcție.

    • Am auzit si in trecut asemenea argumente- legate de dezvoltarea infrastructurii de transport. Astazi insa, Romanica sta cam prost la atragerea investitiilor private in productie (componente, etc) tocmai datorita infrastructurii deficitare. Managerii de la Ford spre ex, se plangeau ca trenurile marfare pot fi depasite cu bicicleta.

      P.s infrastructura energetica este si ea la pamant – pierderile tehnologice fiind in jur de 25%-30%

      • Nu ,,datorita ” ci ,, din cauza ” …..

        In alta ordine de idei ; ma gindesc la faptul ca nu ar fi rau sa avem piste pentru biciclete pe linga reteaua feroviara …. Mai ales daca ,,desteptii ” de la CFR Calatori vor intelege ca nici un bicicilst intreg la cap nu urca bicicleta in trenurile lor la tarifele practicate ….

    • Sinteti curajos . Aveti grija insa ; ,,platforma ” asta e plina de ,, capete luminate ” . Textele publicate aici sint numai pentru iluminati . Opiniile comentatorilor nu conteaza si nu sint digerate de autorii textelor .

    • Evident, aveți mare dreptate. Vor fi importate bunuri, servicii, si pentru bunurile si serviciile produse in tara vor fi exportate o mare parte din profituri.

  8. Pana sa explodeze bomba cu ceas, gasesc si eu o banca sa ma crediteze in Ro cu dobanda mai mica decat randamentul obligatiunilor ? ca vreau sa ma imbogatesc repede si fara munca

  9. „Pe termen lung utilizarea gazului pentru energie e o risipă inimaginabilă sau un contract de dependență față de Rusia.” Dar dacă gazul este importat din Qatar sau alta tara producătoare de petrol, atunci putem sa utilizam acel gaz? Nu cred ca este vina noastră faptul ca Germania și alte state prietene Rusiei cumpăra gaze ieftine de la rusi si-l îmbogățesc pe Putin, în loc sa găsească soluții pentru a importa gaze din alta parte și a termina cu dependenta de Rusia. Haideți atunci sa ne reîntoarcem în Epoca Pietrei, sa distrugem economiile și industriile, sa stam în frig și sa-i îmbogățim pe ecologiștii profitori care speculează la maximum pe seama apocalipsei climatice. Și stați, ca încă n-a venit iarna.

    • @mike
      1) Nu exista diferente intre petrolisti-profitori si ecologistii-profitori. Atat unii cat si altii sunt antrepreori, investitori, angajatori, contribuabili la PIB si la buget, producatori de energie, etc. Absolut nimic rau in asta! Iata insa ca ecologistii-profitori produc energie ieftina, atrag investitii imense pe plan local, creaza locuri de munca pe plan local (in productie componente, proiectare, montaj, mentenanta), sporesc eficienta si securitatea energetica, samd. Sa fie oare asta baiul? https://ourworldindata.org/cheap-renewables-growth

      2) Tarile Baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina (chiar si Romania) tot din Rusialui Putin au importat gaze, sau nu? Germania insa (avand o populatie mai numeroasa si o economie mai dezvoltata) cosuma mai multe gaze si petrol in comparatie cu tarile vecine. Este evident ca diversificarea aprovizionarii este necesara (dpdv al administrarii riscurilor) pe termen mediu si lung insa, o buna parte din consumul de petrol si gaze tot din Rusia vor veni. Caci, nu prea face sens sa cedam la gazul si la petrolul ieftin pe conducta in favoarea chinezilor – respectiv in defavoarea economiilor si a cetatenilor din UE – vezi AICI si AICI ,smd. Si apropo… nici pres nu ne putem face in fata unor americanisti-first invidiosi (si ipocriti?) obsedati de ideea ca PIB-ul UE ar putea sa il depaseasca pe al lor (UE este un competitor-FOE, UE trebuie sparta si toate alea).

    • Haideți sa finanțam cercetarea de tehnologii noi, sau implementarea de tehnologii experimentale, MSLR biogaz, enzime, bacterii, catalizatori de electroliza. Haideți sa scotocim prin tezele de doctorat îngropate in arhive, nu după plagiaturi, ci după mici geme produse de oameni striviți de un sistem ostil înainte sa li se sufoce creativitatea. Din anii ’30 încoace sunt mii si mii de cercetări îngropate de indiferenta sistemului.
      Ați fi uimit câtă știință de calitate este îngropata de cei care nu aveau capacitatea de a o înțelege, sau, care erau mult înaintea vremurilor lor.

      • ,,tehnologii experimentale, MSLR biogaz, enzime, bacterii, catalizatori de electroliza”
        Inteleg ca dumneavoastra d’astea aveti in farfurie ; la micul dejun , prinz si cina .
        Traiasca cultura hidroponica ! In curind pamintul nu va mai folosi nici la ….inhumare . Traiesc intr-un mediu social ce imi provoaca sila . Multumesc inaintasilor mei pentru nivelul execrabil al societatii in care , neavind alternativa , ma aflu .

    • Pe termen mediu se doreste deindustrializarea Europei, este o constatare pe care o las necomentata, fiecare cine vede niste lucruri dincolo de ce ne serveste mass media mainstream poate trage singur concluziile.

      • Dezindustrializarea este o consecință a liberalizării circulației capitalurilor. Capitalurile funcționează pe principiul „Ubi bene ibi patria”. Fiecare industrie caută locația cea mai avantajoasa pentru a maximiza profiturile. De asta s-au relocat multe industrii in China, India, Vietnam, Bangladesh, etc. Pur si simplu forța de munca este mult mai ieftina acolo. La un moment dat in trecut si terenurile erau mai ieftine si energia si alte elemente de cost.

        • Dezindustrializarea este o consecință a fiscalității absurde și a reglementărilor de mediu absurde. În Coreea de Sud e 10 cenți (de dolar) kWh-ul de energie electrică pentru gospodării și 9,5 cenți pentru firme. În Germania și Danemarca e de 3-4 ori mai scump.

          Dar Coreea de Sud nu produce energie electrică din rumeguș, în timp ce 40% din lemnul exploatat în Germania e folosit pentru obținerea de energie electrică.

          • 1) Migrarea industriei cu valoare adaugata mica, topitorii, turnatorii, etc se datoreaza primul rand nivelului salariilor mari din economille dezvoltate. Agricultura (o alta ramura cu valoare adaugata mica) functioneaza doar cu ajutorul beneficiilor fiscale /subventii, etc.
            Apropo fiscalitate, in economiile dezvoltate taxele sunt ceva mai mari, dat fiind si faptului ca guvernele investesc mai mult in infrastructura moderna, cercetare, cheltuieli sociale (servicii publice educatie si servicii medicale de calitate) subventionarea tehnologiilor avansate, etc. Astfel, economiile dezvoltate reusesc sa atraga investitii private in tehnologii avansate, cresterea productivitatii si a prosperitatii samd.

            2) Referitor la cresterea pretului la energie (gaze si electricitate) nici coreeni din sud nu scapa de majorare. Faptul ca nu importa gaze si carbune din Rusia, nu-i scuteste (dezechilibrele pietelor globale se fac simtite pretutindeni ). https://www.spglobal.com/commodityinsights/en/market-insights/latest-news/lng/093022-south-korea-outlines-crisis-response-for-winter-raises-gas-and-power-prices

            P.S. Ca fapt divers, rusii controleaza circa 60% din piata globala a combustibililor nucleari. Daca Ucraina cere sanctionarea Rusiei si la acest tip de combustibil (sau daca Rusia lui Putin intrerupe livrarile din oficiu) coreeni si japonezii se vor trezi si ei loviti in moalele capului.

            • @Florix – ”ca fapt divers”, stăpânii tăi au avut grijă ca România, Cehia, Franța și Germania să înceteze orice exploatare a resurselor proprii de uraniu. Toate acele 4 țări menționate au ajuns la producție zero în perioada 2014-2016 și tot zero e și în ziua de azi.

              Și da, tot Putin a făcut și asta. Însă nu singur, ci folosindu-și cozile de topor de la Paris, Berlin, Praga și București.

              Criza energetică actuală e orchestrată începând din 2012 în toată Uniunea Europeană, iar în Germania chiar din anul 2000 încoace. Pentru asta postezi tu de atâția ani, pentru a crea actuala criză energetică.

            • @Harald
              Da cum sa nu, „stapanii” mei, RWE, Siemens, BASF, Bosch, samd! Exploatarea minereului de uraniu romanesc sau ceh a incetat in primul rand din motive economice (calitatea minereului lasa de dorit). Un alt exemplu in acest sens este exploatarea minerului de cupru din Romania. Sau exploatarea unor zacaminte de carbune din Germania – cheltuielile bugetare erau mai mici daca carbunele era importat si minerii primeau salariul sa stea acasa. Pana si Polonia importa carbune din Rusia, Ucraina, etc.

              P.S. deciziile si strategiile energetice din ultimii 20 de an, au fost luate in baza realitatilor si a perspectivei epocii. Asta e, nu toata lumea a prevazut (sau respectiv si-ar fi dorit) revigorarea razboiului rece, razboiul ruso-ucrainean pe continent si toate alea. In fine, este tot mai evident ca liderii si elitele din Vestul continetului au avut intentii bune, dar… ma rog, acum te poti schimonosi la ei (laudantu-te ca ei sunt departe de inteligenta si de abilitatile tale de clarvazator;)

        • @Florix – da, când Gerhard Schröder l-a vrut în mod expres în guvernele lui pe Joschka Fischer, un marxist notoriu, apropiat de gruparea teroristă Rote Armee Fraktion, sigur a fost vorba de ”perspectivele epocii”. Iar când ei doi au anunțat intenția de a închide toate centralele nucleare germane, exact în anul în care Putin a ajuns președinte în Rusia, sigur a fost vorba tot de ”perspectivele epocii”.

          Când justiția germană l-a exonerat de orice responsabilitate pe același Gerhard Schröder, după ce s-a dus să conducă, pentru 1 milion de euro pe an, gazoductul pe care el însuși îl aprobase din postura de cancelar, sigur a fost vorba tot de ”perspectivele epocii”.

          Când fosta secretară UTC, șefa secției Agitație și Propagandă de la Academia de Științe a RDG, a continuat și accelerat peogramul de închidere al centralelor nucleare, sigur a fost vorba tot de ”perspectivele epocii”.

          Iar când aceeași fostă secretară UTC a angajat sute de români emigrați în Germania, ca tine, sigur a fost vorba tot de ”perspectivele epocii”. Iar faptul că fosta secretară UTC se cunoștea cu ”Wladimir” Putin de pe vremea când el avea legitimație de maior Stasi, garantat ține tot de ”perspectivele epocii”.

  10. La una din lectii ati sutat pe langa minge. Nu e vorba doar de pensiile private, ci de cele de tip „defined benefit” – pe care le au in special angajatii statului (care au prins, ca nu se mai poate intra acum). Ca cine altcineva e mai dispus sa promita multe si sa-si asume riscuri decat statul. Un plan defined benefit e prin constructie „short the bond market” – ti-ai asumat obligatii fixe de plata la o data viitoare exact ca unu’ care a emis obligatiuni. Ca sa imunizeze valoarea neta a activelor cand n-au destui bani contribuiti, fondurile trebuie sa creeze un „long the bond market” de undeva cu care sa acopere fluctuatiile diferentei intre valoarea prezenta a pasivelor (ce pensii au de plata) si activelor (ce au cumparat de contributiile stranse). Asa ca intra in pozitii „received” in tranzactii swap (primesc dobanda fixa si platesc o dobanda variabila – cum ar fi, fixezi de acum nivelul dobanzii primite), iar pentru alea trebuie sa mentina „variation margin” cu care sa acopere zilnic valoarea pozitiei. Adica ai pozitii short unde n-ai nicio marja (pensiile), acoperite partial de pozitii long in marja (tranzactii swap). Cand cresc dobaznile / scad obligatiunie, ai de pus bani in plus la marja, bani pe care trebuie sa ii iei de undeva. Ceea ce n-ar fi fost asa o mare problema in conditii de fluctuatii normale de piata. La nevoie fondurile pot sa ceara contributii in plus de la sponsoring employer. Doar ca banii aia vin in ceva gen 10 zile, pe cand banii de marja trebuie sa ii dai maine. Cand guvernul britanic a inceput cu fantezii fiscale la nivelul finantistului Valcov din guvernul Dragnea, piata s-a miscat puternic (miscarile de la sfarsitul lui septembrie nu au echivalent in lumea dezvoltata in recorded history – doar prin lumea a treia mai gasesti). La fel de mult s-a schimbat si valoarea de piata a swapurilor alora. Fondurile au trebuit sa scoata repede din buzunar pana maine cateva sute de milioane de caciula sau mai mult, asa ca au fost obligate sa lichideze cat pot de repede din ce active aveau – adica tot obligatiuni, impingand pretul lor si mai jos. Trebuie felicitat partidul conservator pentru ca este condus de niste adevarati vizionari. Noroc cu banca centrala.

    • Eu punctez ceva simplu, in esență. Fondurile de pensii private care investesc in bonduri sunt vulnerabile la inflație ridicata. Trebuie găsita alta soluție. Soluția nu este implicit pensia de stat. In cazul de fata daca guvernul britanic adaugă la liabilites pensiile, si absoarbe fondurile de pensii nu se rezolva absolut nimic.

      Nu am vorbit de fondurile LDI si ce înseamnă ele, si legătura cu fondurile de pensii (sunt legate). Nu am explicat relația cruciala cu FED si cu creșterea dobânzilor FED si legătura lor cu bondurile britanice. Nu am vorbit despre lichiditatea pietei londoneze de bonduri si efectul Brexit asupra ei. Este un univers de conexiuni pe care am încercat sa-l reduc la o explicație care sa poată fi citita si înțeleasa si care sa surprind ceea ce cred eu ca este esenta problemei.

    • Ai punctat foarte bine documentat. Poate trebuie sa clarific suplimentar anumite aspecte.
      Trebuie spus ca fondurile de pensii din UK (sau USA) sunt in alt univers decât cele din Romania. A traduce ce se intampla cu fondurile de investitii de acolo in ce se intampla cu cele de aici este destul de dificil.

      Fondurile de pensii sunt de foarte multe feluri. Nu știu exact in UK daca fondurile cu opțiunea (strategia) LDI sunt restricționate la angajații din sectorul public. Știu ca înscrierea la un fond de pensii sau altul este opționala sau la dispoziția angajatorului care co-finanteaza pensia. Si utilizarea creditului pentru un fond sau altul este opționala. Exista o varietate de fonduri si sub aspectul structurii investițiilor, cu diverse ponderi ale portofoliului pre-definite, titlurile de stat (bondurile) variind ca procentaj. Mai mult, utilizarea levierului financiar a fost permisa se pare in UK, ceea ce in condiții predictibile de piață poate multiplica profiturile, in timp ce in condiții impredictibile poate multiplica pierderile.

      Nivelul de reglementare a fondurilor de pensii in UK este foarte diferit de cel din Romania. Intr-un sens este poate mult mai lejer reglementat, dar, daca luam in calcul sistemul juridic bazat pe precedente s-ar putea sa fie in final mult mai reglementat decât pare.

      Problema, pe care vreau sa o punctez eu aici este următoarea: conform Legii nr. 411/2004 art 25. fondul de pensii din pilonul 2 trebuie sa investească in „b) titluri de stat emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor din România, de state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spaţiului Economic European, în procent de până la 70% din valoarea totală a activelor fondului de pensii”.
      Daca avem o situație de inflație care depășește randamentul titlurilor de stat, practic fondul va pierde pentru 70% din valoarea investita diferența dintre randamentul titlurilor de stat si inflație. In condiții de inflație fluctuanta cu valori aproape sau peste doua cifre previzionarea randamentelor este problematica. Pana de curând norma erau rate de inflație mici (2-3%), ori aceasta „regula” s-a schimbat la nivel internațional.
      Problema se complica in realitate daca avem in vedere ratele de schimb fluctuante la care se operează tranzacțiile, cursul la data cumpararii si cursul la data vanzarii, poate avea influente majore asupra randamentului. Probabil o tactica de a investi in bonduri din diverse state UE, cumparate ulterior emisiunii dar inainte de scadenta si exploatand la maxim diferentele de curs ar putea fi aplicata cu succes dar este mai degraba o probabilitate decat o regula constanta.

      • LDI nu sunt restrânse doar la companiile de stat. Ele au existat cam pana in anul 2000 in multe mari companii occidentale. Cine a fost membru într-o astfel de schema doarme mai liniștit azi.

      • Problema porneste de la pensile defined benefit – n-am fost nici eu suficient de clar in primul comentariu. De acolo vine nevoia de LDI = liability driven investments. Tocmai pentru ca astfel de planuri au liabilities mari si batute in cuie – adica fix pensiile alea defined benefit. Alea trebuiesc acoperite cu derivative atunci cand nu ai contributi suficienti bani, cum ziceam mai sus.

        Asta spre deosebire de marea majoritate a planurilor de pensii tot private, care sunt defined contribution, unde face aministratorul ce poate si incearca sa depaseasca alti administratori, dar nu e obligat sa garanteze suma. Ce leverage au facut aia este small potatoes pe langa aia cu defined benefit.

        Inflatia nu e asa o problema, pentru ca exista o piata destul de mare de „linkers” si inflation swaps in majoritatea tarilor dezvoltate. E si inflatia o piata cu vazatori naturali si cumparatori naturali – sarim amanuntele.

        Cresterea dobanzilor e o problema daca ai duration risk foarte mare si te pune cineva sa vinzi portofoliul maine – ceea ce nu e cazul. Au si aia niste teste de stres, niste reguli, nu sunt de capul lor. Pe termen lung (adica ala care conteaza pentru pensii) cresterea dobanzilor e mai degraba o veste buna, pentru ca ai mai mult de castigat cand reinvestesti obligatiunile existente in altele noi cu dobanda mai mare.

        Lectia e mai degraba ca trebuie avut grija mare cand promiti pensii defined benefit, ca daca ai promis asa ceva, ti-ai asumat niste riscuri destul de mari. Nu stii cand te trezesti cu vreun populist la butoane.

        • Fara sa fiu sigur, ma bag si eu un pic in sama.
          Prima.
          Eu stiu ca pensiile defined benefit sunt legate mai degraba de un algoritm care tine cont de anii lucrati in companie, salariu si are si ceva limite de genul media pe niste ani, cei mai buni trei ani consecutuv etc.
          M-am inspirat de aici
          https://www.forbes.com/advisor/retirement/what-is-a-defined-benefit-plan/
          Bun, in UK nu cred ca e mult diferit, nu mai dau linkuri ca nu e cazul :P
          Algoritmul de calcul se negociaza atunci cand aplici sau e unul dat de companie via „aia” din schema de pensii cu care lucreaza compania sau la care aplici tu.
          As spune ca nu e musai ca pensia defined benefit sa fie linkuita cu inflatia.
          A doua
          Aici e o chestie e mai complexa si nu imi e foarte clar cum functioneaza.
          Sigur ca funding position depinde de diferenta intre assets si liabilities, care dinamica, daca liabilities cresc fiind linkuite cu interest rate sau inflation ( nu e musai) atunci trebuie ca „aia” din fond sa se hedguiasca cumva, in caz de volatilitate peste prognoza (care oricum apare, schemele nu sunt pe termen scurt)
          Cum se managiuieste liabilites risk in mod normal?
          1.Projecting future payments
          2.Calculating the value today of future payments
          Chestia naspa e cand „projectingu”ala se duce dracu si trebuie sa te hedguiesti pentru cazul asta, care apare oricum.
          Ei, aici e ce nu prea pricep…
          Teoretic avem doua instrumente de hedging clasice:
          -swaps (interest rate, iflation swaps sau chiar longevity swaps sau ce-o mai fi acum)
          -repos
          Teoretic fondurile de pensii au la indemana o paleta suficienta ptr a managiui prin hedging sau arbitraj ( sau asta nu e permis?) riskul pe liabilities
          Ce nu pricep e cum se hedguiesc aia care asigura hedgingul, apaoi ailati care asigura hedgingul ptr hedgiuitorii de rang mai mic etc, adica exact amanuntele pe care le-ati sarit :P
          Poate explicati un pic sau imi dati un link mai bine. cu multumiri anticipate!
          P.S. Evident ca am recitit, nu sunt in domeniu, m-am inspirat de pe o chestie din 2021 „AN INTRODUCTION TO LIABILITY DRIVEN INVESTMENT”
          Finalul suna frumos:
          „After projecting the impact of interest rates, and inflation if required, on the present value of liabilities, it is possible to invest in specific bonds, repos and swaps to match the impact of any changes.
          Pension schemes usually do not hold enough bonds to match their liabilities, and bonds bear limited hedging characteristics.
          By using swaps, repos and pooled LDI funds it is possible to build a more precise and effective hedge for liability risks, as shown in Figure 9 for the impact of a change in interest rates.
          This means that when interest rates or inflation change, the pension scheme’s assets will rise and fall in value in line with liabilities, effectively offsetting any impact on the scheme’s funding level.”
          Dar nedumerirea ramane cine-i hedguieste pe hedgeri? :P

          • Dar nedumerirea ramane cine-i hedguieste pe hedgeri? :P

            Principiul general e ca in fiecare piata financiara exista, ca in orice piata, cumparatori naturali, vaznatori naturali, intermediari si speculatori, chiar daca distinctia intre roluri e mai clara in teorie decat in practica (in sens larg, putem spune ca speculatori sunt toti care nu rateaza ocazia sa cumpere cat mai ieftin si sa vanda cat mai scump – adica multa lume). Mai mult decat atat, fara cumparatori naturali si vanzatori naturali nu ai cine stie ce piata. Asa ca intrebarea dvs e echivalenta cu “de unde ia casa de schimb valutar dolarii pe care mi i-a vandut mie”. Ideal pentru casa de schimb ar fi sa ii ia direct de la alt client. Posibil sa nu-l aiba, dar nu e nicio tragedie. O sa aiba alt intermediar the other side of the flow iar cei doi intermediari se vor intalni in piata lor. In povestea asta e vorba de tranzactii cu lucruri mai complicate (interest rate swaps, repo, bond forwards, inflation swaps) dar principiul nu difera cu nimic.

            • Cred ca difera.
              Acei dolari exista pe undeva, in conturi, tranzactiile au acoperire (in general :P).
              Ma gandeam la Grecia, CDS-urile, „haircutul” de pomina. De ce nu au platit „asiguratorii” si a trebuit sa se faca haircut?
              Imi aduc aminte cat de ingrijorati erau nemtii tocmai din acest motiv : aveau expunere mare, nu exista acoperire pentru cei care „asigurau” riscul, nu existau sumele necesare de fapt, prognozele cand s-au facut „dealurile” nu s-au dus pana la acest secenariu naspa (si din cauza ca grecii ascunsesera dezastrul sub pres, via GS), si problemele se transferau in mare masura si in Germania, via cei care asigurau aia, aia.
              Mai simplu spus e cam ca atunci cand shortezi dolarul, pe un levier consistent, ca sa castigi gras, ai marja pentru o variatie contra,up, de 2%, datele fundamentale „zic” ca down, fed e dovish, na, scade rata scade si dolarul, ca stie toata lumea asta :P si pac, dolarul up 5% ca nustiuce.
              Fie primesti apel in marja(nici macar la 2% ci inainte) si trebuie sa vii rapid cu bani de acasa, daca mai ai si esti dispus sa risti in continuare, fie te executa brokerul instant si ramai la cucul gol :P Ptr ca brokeul nu-ti cumpara niciun risc :P Te imprumuta pe riscul tau.
              La „astilalti” cineva le cumpara de fapt riscul, pe piata aia naturala.
              Cine-i executa pe „asiguratorii” care „anuleaza” riscul fondurilor de pensi ( o carca de bani in joc) asumandu-si ei insisi un risc? Pentru care au incasat bani buni cand riscul nu s-a concretizat ..dar acum se intoarce roata, si trebuie sa plateasca in locul fondului care a „vandut” riscul de fapt. Natural, pe piata care a mers bine merci ….pana atunci.
              Si trebuind sa plateasca niste bani pe care de fapt nu-i au?
              Da, ei se baga „natural” in tradeuri de acest gen, cand merge in proiectia lor levierul aduce castiguri grase de tot, dar de fapt e ceva „naked”, nu au in spate sumele respective cand proiectia iese din canal, nu au nici macar suficient colateral.
              Nimeni nu are, pentru ca ar fi bani morti care ar scadea randamentele in vremuri bune, canci bonusuri!
              Cred ca explicatia dlui Bolos e mai aproape: BoE in prima faza, tiparnita, apoi guvernul emite bonduri cu dobanzi mai bune (na, sau invers, intai guv si apoi BoE :P) iarasi fondurile, si in final tot contribuabailul.
              Multumesc pentru raspuns…mai sap. inca nu-mi e clar.

            • daca doriti sa va imaginati ca aia care sunt contrapartida fondurilor de pensii la interest rate swaps stau cu riscul ala asa si se uita la el, de ok :) nu mi-am dat seama ca intrebarea era retorica.

          • „Liability Driven Investment” este o strategie financiara utilizata de fondurile de pensii pentru a se asigura ca vor putea plăti in viitor pensiile deponenților, cu mențiunea ca aceste pensii sunt pre-determinate ca valoare si nu depind de longevitatea contribuitorilor la fondurile de pensii. In esență toate fondurile de pensii (in special cele europene) au o problema critica legata de tendința pe termen lung de diminuare a numărului de deponenți datorita natalității scăzute, si o alta problema cu creșterea speranței de viață. Exista doua „riscuri” pentru fondurile de pensii, primul risc este ca încasările de la deponenți sa fie mai mici decât pensiile care trebuie plătite (cash-flow negativ), si al doilea risc, ca pensionarii sa trăiască mai mult , pensiile datorate trebuind sa fie plătite chiar daca suma depusa si creșterile acumulate nu acoperă plățile. „Riscurile” sunt de fapt aproape certitudini, pentru ca natalitatea, îmbătrânirea populației si scăderea numărului de angajați clasici sunt tendințe care nu e probabil sa se schimbe.
            LDI presupune actualizarea sumelor care se estimează ca vor trebui plătite anual in viitor si gestionarea capitalului acumulat de fond pentru a produce suficiente venituri ca sa acopere plățile viitoare. Indiferent de formele de plasament alese, si cat de sofisticate sunt ele, randamentele țintite trebuie atinse, si aceste randamente sunt mari. Din acest motiv, fondurile intra pe piața derivativelor, o piață foarte dinamica, foarte profitabila, dar riscanta.
            In primul rând sa vorbim de ratele de actualizare folosite pentru discontarea datoriilor din viitor. In condiții de inflație ratele de actualizare cresc, cea ce înseamnă ca datoriile din viitor sunt din ce in ce mai mari. Asta pune presiune pe fond sa genereze venituri mai mari, pe de o parte, si introduce incertitudine in strategie datorita variabilității imprevizibile, pe de alta parte.
            Pentru a păstra nivelul de risc in cote rezonabile, activele in care investesc fondurile trebuie sa fie relativ sigure, motiv pentru care de regula fondurile de pensii folosesc ca instrument principal obligațiunile de stat, si eventual obligațiuni corporate foarte bine cotate si lichide. Obligațiunile sunt folosite pentru diverse operațiuni, fiind active acceptate ca garanție pentru orice împrumuturi. Aici intervin operațiunile swap si repo, care permit utilizarea portofoliului de obligațiuni pentru beneficiile adiționale țintite prin LDI. Un salt al inflației depreciază obligațiunile existente ceea ce scade capacitatea lor de garantare, ceea ce face ca anumite împrumuturi garantate cu obligațiuni sa fie in deficit de garanție, ceea ce duce la nevoia de a vinde un pachet mare de obligațiuni pentru a rambursa împrumutul. In contextul utilizării levierului financiar, adică împrumuturi garantate cu obligațiunile fondului investite in alte active cu exigibilitate sau lichiditate diferite, folosite pe scara larga de o multitudine de fonduri de pensii nivelul de risc de incapacitate de plata devine sistemic.
            Simplificat la maxim, situația din realitate a ieșit din scenariile previzionate, si brusc toate calculele fundamentate pe trecut sunt greșite, iar fondurile de pensii sunt prinse cu activele investite pe baza unor prognoze greșite. LDI e o capcana in condiții de incertitudine ridicata. Eu cred ca exista o probabilitate ridicata ca fondurile de pensii care au prevăzut clauze specifice LDI in contractele cu deponenții sa nu poată sa-si onoreze obligațiile in viitor.
            „Dar nedumerirea rămâne cine-i hedguieste pe hedgeri? :P”
            In prima faza, pe termen scurt, BoE, ulterior, probabil guvernul britanic, probabil prin emisiuni de obligațiuni cu randamente bune pe care le vor cumpăra… fondurile de pensii, si eventual subvenții, plătite din deficit finanțat din obligațiuni cu randamente bune, vândute către… fondurile de pensii. Randamentul si principalul obligațiunilor va fi suportat de contribuabilii britanici in cele din urma, după ce se rostogolește mulți mulți ani, si administratorii de fonduri încasează multe multe comisioane. Sau, dau faliment, si o mulțime de pensionari vor vinde o mulțime de active ca sa supraviețuiască.

            • Teoretic pare asa…dar nu cred ca e atat de simplu cu derivativele.
              Fondurile de pensii cred ca au limitari clare de tranzactionare pe derivative, in mod normal nu au ce sa caute pe acest tip de piete, riscul e imens, sunt banii oamenilor, exista alte institutii care au ca baza specula-e ceva normal, numai la noi era rusinos sa speculezi …si chiar daca traduiesc pe acolo ar trebui sa aiba SL-uri si mai clare.
              Aici e naspa de fapt, SL-urile sunt greu de executat pentru ca nu au contraparte la sume atat de mari, mai ales pe spikuri, se pot executa ordine nu la nivel de SL- clar ci la cel mai „bun” pret din piata, un fel de limit order plus market order, ma gandesc, nu stiu, iar daca petul merge rapid in cap pierderile sunt imense.
              De aia nu prea cred ca la fondurile de pensii sunt permise traduieli pe derivative cu levier mare pe sume sxemnificative.
              Si atunci de unde acei bani care echilibreaza liabilities?
              De la hedger, ca de ai le dai proțănt din castig..daca au, daca nu..canci, poate aia sunt „bazati” sau sunt too big to fail, fondul poate e numa bun sa fail…dar daca si el e too big, pac, BoE cumpara ce nu mai cumpara piata naturala, cu banii aia se cumpara alte bonduri cu dobanzi mai bune, colateral, aia, aia… de la capat
              Multumesc pentru explicatie, mai sap, inca nu-s dumirit stiu ce ‘pot” derivativele, la modul practic…de aia nu-mi e clar teoretic :P

        • no worries mate, it’s all about actuaries…
          multă lume nu știe că o economie monetarizată se bazează pe două lanțuri la bicicletă; unul pe active (accounts receivable) și unul pe pasive (accounts payable)… bagi o inflație cu dobânzi și fiscalități, se mișcă diferit în funcție de tipul expunerii
          mnoh… toate bune cât piramida demografică împinge o bază de consum tânără mai mare dec\t un vârf de acumulare în retragere la senectute… dar nu mai suntem acolo… și nici nu ne mai putem întoarce
          plus de asta, schemele de asigurare diferă de la non-life la life: orizont de timp și tip de angajament… dar actorii sunt cam aceiași… sistemele de reasigurare diferă ca risk-management
          acum, pentru că exporturile maritime ale rusiei sunt banate de la asigurări maritime, majoritar 90% europene, sunt atacate sisteme de asigurări life… o vulnerabilitate sistemică…
          acest „reshuffle” al piețelor financiare va dura niște ani, până se descoperă un alt spațiu de echilibru… cu un alt model… probabil mai sectorial…
          și ne întoarcem la actuaries… vom fi 11 miliarde în 2100, sau rămânem 6-7 miliarde… aici ar fi buba modelului

          • Buba modelului este ca dobitocii de la baza piramidei nu inteleg ca sint folositi . La baza piramidei trebuie sa fie oameni educati care sa nu accepte sa consume dobitoceste si sa fie parte a sistemelor publice de pensie si sanatate . Traiasca munca la negru ! Cine munceste la negru munceste pentru sine si nu pentru a sustine sisteme publice imbecile ( si guvernanti mincinosi si tilhari ) . Poporul roman doarme cu spume . In restul timpului se uita in gura guvernantilor ( pe toate canalele media , mai ales tv ) dupa ….plombe .

  11. Ca părere, crizele multiple sunt obiective, în sensul că sunt urmarea unor politici economice greșite și iresponsabile ( ca de ex. QE). În plus, ca în teoria vaselor comunicante, egalizarea puterilor economice impune și egalizarea puterilor politice. Gaura neagră asiatică ( China, India, etc) atrage absorbția capitalurilor și o dată cu asta creșterea puterii economice și politice a acestor state în dauna (fostelor) mari economii occidentale.

    • După părerea mea, QE e o capcana a modelului clasic de intervenție in economie. Creativitatea in economie este deficitara, dezvoltarea științelor economice este prinsa in capcana ideologiilor si a unor dogme politice, deci soluțiile vechi sunt aplicate la probleme noi. QE este pur si simplu emisiune monetara ca soluție la tot, pe mentalitatea ca pentru orice problema banii sunt soluția.

  12. Asistam la punerea in aplicare a unor decizii indelung pregatite si ale caror efecte se repercuteaza nu numai in sistemul economic mondial prin resetarea legilor pietei , ce acum nu mai pot fi folosite eficient , marii jucatori economici, ce detin resurse energetice importante , schimbind rapid regulile (vedeti recenta decizie a OPEC) ci si in modul prin care se redefineste noua ordine mondiala la nivel politic, economic si social . Uniunea Europeana isi redefineste si ea regulile de functionare . Deciziile militare se muta la NATO iar cele juridico-economico-sociale la Bruxelles . Raboiul din Ucraina ofera democratiilor lumii sansa nesperata vreodata ce se numeste unitate .Suntem pusi in fata faptului implinit . Nici un jucator statal nu mai poate rezista , de unul singur , in piata de capital ,cum nu poate rezista nici la nivel militar .Aliantele sunt obligatorii de pus in practica . Noul concept numit Pactul de la Kiev ofera impreuna cu decizia Frantei ,ce aduce alaturi de Occident tarile non NATO si UE din Europa si nu numai adaugind si aliatii acestora, formeaza un bloc economico militar ce alaturi de SUA, Japonia si Coreea de sud devin o forta imbatabila . economic , Romania nu are probleme, extrem de dificile, de rezolvat .Rezervele de gaze exista , PNNR aduce plusvaloare si sunt identificate toate procedurile si capitolele esentiale ,unde se vor cheltui sumele ,uriase ,de bani ,din PNNR . Intreg circuitul banilor este sub control si el este etapizat accesat, de catre guvernele din Romania ,pina in anul 2028 .Razboiul din Ucraina trebuie cistigat si sumele de bani oferite Ucrainei impreuna cu armamentul de inalta tehnologie , obtinerea lor , ne pun in situatia de a intelege cum ca nimic nu va conta spre a se atinge acest tel ce era previzibil de observat inca din anul 2015.Va exista de buna seama un moment de prabusire a Rusiei moment determinat de pierderile armatei Rusiei din teatrele de razboi si de efectele deja vizibile ale sanctiunilor de tot felul .Pretul gazelor , pentru o vreme , va fi plafonat iar pe masura ce efectele, negative ,acumulate sau provenite ca efecte ale razboiului , in sistemele energetice ca si in aprovizionarea cu energie , vor fi rezolvate, ne vom intoarce la mecanismele economiei de piata .Peste tot in Europa cetatenii defavorizati vor fi protejati prin masuri punctuale iar cei mai avuti vor contribui cu putin mai mult la nevoile societatii .Deja UE decide oferirea de noi sume de bani Ucrainei .

  13. Mulțumesc tuturor pentru comentarii

    Observ ca discuția s-a centrat in mare parte pe problema energetică, deși nu era subiectul articolului. Energia este un subiect fierbinte care este in miezul problemelor actualei crize, dar, nu este singura cauza, ideologia este probabil o cauza la fel de importanta.

    • Fara energie, in toate formele ei necesare/utile, restul este tacere (inclusiv ideologica).

      ENERGIA este RADACINA conflictelor (nu ideologia) si fara o sursa/forma primara abundenta/densa/prietenoasa cu existenta in 3D/usor si eficient transportabila-adaptabila diverselor cerinte tehnice, nu vom avea pace si abundenta pe scara larga la nivel global.

      O fi tacerea de aur, da’ parca nu ne dorim sa tacem de tot sau sa tacem in bordeie/pesteri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro