„Gura satului” este realitatea de care politicienii trebuie să țină cont atunci când vor dezbate în Parlament ordonanța de urgență care plafonează prețul lemnului de foc pentru populație la 400 lei/metru cub. Noua lege nu numai că nu protejează oamenii simpli, dar omoară micile afaceri și stimulează creativitatea de tipul „ne descurcăm noi cumva”.
Pe tanti Maria am găsit-o la poartă. Stă pe băncuță cu mâinile în poală și se uită în zare cu o privire senină. Așteaptă pe cineva de la Corabia, care îi aduce pește proaspăt. Cu ilicul tricotat, mirosind a naftalină și atent închis la toți nasturii, are vocea blândă, făcută parcă să spună povești. A fost aproape patru decenii profesoară de istorie la școala locală din Grojdibodu, un sat de pe malul Dunării, în sudul județului Olt.
Și-a cumpărat lemn de foc încă din vară, cum face orice gospodar. Puțini sunt cei pe care mijlocul toamnei îi găsește nepregătiți. „L-am luat cu 600. Ce chitanță, n-am văzut niciodată așa ceva. Fie îl aduce pădurarul prin sat, de la pădure, fie îl aduce de la Corabia. Vine cu remorca și o varsă în curte. Îmi spune cât costă și eu plătesc.”
Toți sătenii știu cât costă lemnul, dar prea puțini înțeleg ce cantitate trebuie să primească dacă plătesc cât li se cere. Pentru ei prețul este doar un număr, indiferent dacă este exprimat în metri cubi, metri steri sau kilograme. Și sunt invariabil păcăliți de comercianți, care așază în așa fel lemnele în remorcă încât să pară cât mai multe. Iar dacă cumpără lemnul la kilogram au șanse mari să fie înșelați, căci greutatea depinde de specie și de cât timp a stat lemnul după tăiere.
„În pădure, ei îți iau banii la metru cub, dar îți încarcă apoi lemnul la metru ster, care e mult mai mic. Totul e ochiometric. Dacă cumperi 8 metri steri, ai de fapt 5 metri cubi. Dar, dacă așază aiurea lemnele, nu ai nici 4 metri cubi în curte. Omul își ia țeapă. De unde să știe cât lemn e de fapt?”, explică Alexandru Ionescu, un economist școlit în București, care trăiește aici, în satul natal, și are câteva mori.
„Fiecare se descurcă acum cum poate ”
Îi ajută pe oamenii din sat plafonarea prețului la lemnul de foc la 400 de lei/metru cub? Reuniune ad-hoc în mijlocul zilei la „Poiana lui Iocan” din jurul fântânii dezafectate de lângă primăria din Gârcov, la 30 de kilometri de Grojdibodu. Cinci săteni, atotcunoscători ca și Moromete, dezbat subiectul.
„Ce ordonanță? La prețul ăsta, mâine mă duc și iau două tone”, spune nea Costel, îmbrăcat într-o salopetă de lucru care a văzut și zile mai bune. Sună la un depozit de lemne din zonă. „Alo, șefu, ai lemn de foc? Esență tare, fag. 700? Bine, trec pe la matale mai încolo”. Se bate pe burtă și râde. Vezi cât costă, de unde 400? Nu știe dacă e vorba de metri steri, cubi sau tone. Știe doar prețul.
Pentru săteni, legea plafonării lemnului de foc este ceva despre care au auzit doar la televizor, dar nu există în realitate. „E pentru ei, la politicieni”. Dacă au nevoie de lemn de foc, oamenii știu că trebuie să sune la unul din cele câteva depozite din zonă, aflate la marginea orașului Corabia.
Primul depozit care ne-a ieșit în cale este închis. Domnul Adrian i-a pus lacăt și a plecat la pescuit. Ziua dă la caras și seara la somn. Face un grătar, bea o bere și a lăsat de pază un câine slăbănog care nu știe dacă să latre sau să cerșească niște mâncare la gard. „Am lemn dar nu-l pot vinde, că nu am cum. L-am cumpărat cu 650 din zona Sibiului și mă obligă să-l vând cu 400. Așa că eu și alți prieteni am luat o pauză, așteptăm să vedem ce se mai întâmplă. Acum fiecare se descurcă cum poate”, spune el.
La vreun kilometru, domnul Cristi se pregătește să plece să își ia fetița de la școală. Vinde „cu acte” lemnul de fag și carpen cu 700 de lei (nu spune cum îl măsoară, ci doar cât costă). Îl aduce de la Albița, după Sibiu, de la 360 km distanță, de unde l-a cumpărat cu 600. Politicienii ăștia, spune el, ar trebui să se uite la ocolul silvic de stat, care alaltăieri a scos plop la licitație (adică o parcelă de pădure care poate fi tăiată) cu 470 de lei. Cum să îl vândă el în final cu 400, când ai atâtea costuri de exploatare și de transport? Cine acoperă diferența de cost? Ce, face muncă benevolă?
Aflăm din sat că în Grojdibodu e un depozit care vinde lemn de foc, de fag, cu 900 de lei și nu dă chitanță. Se aude activitate intensă în depozit încă de departe. Stavile de lemne, drujba abia face față. Domnul Sandu taie lemnele, o doamnă le încarcă în remorcă. „Eu dau lemnul la 400, cu chitanță, că m-am înțeles cu furnizorii. Da’ e blocaj. Automat va dudui piața neagră”, spune el.
Unii antreprenori s-au orientat deja. Un fost comerciant de lemn, care a ieșit din business încă de anul trecut, ne explică. Unii rezolvă problema din pix și, în loc să vândă lemn de foc, vând lemn rotund. Problema e că aici TVA e de 19%, față de 5% cât e la lemnul de foc. Profitul comerciantului trebuie să fie același, așa că diferența o plătește tot săteanul, care îl cumpără cu 750 de lei. Alții dau două facturi, de 400 de lei pentru lemnul de foc și de 3-400 lei pentru prestări servicii, eventual de pe o altă firmă. Sau pur și simplu cer diferența de preț la negru.
Dovadă clară că orice plafonare a prețului unui produs sub prețul de achiziție, fără nicio compensare a furnizorului acelui produs, afectează până la urmă consumatorul final și încurajează economia neagră.
Are tanti Maria așteptări de la noua lege? „Lasă, maică, că am trecut noi prin perioade mai grele.” Zâmbește știrb, arătându-și ultimii doi dinți de metal, și intră în curte. Patru căței micuți sar în jurul ei și aproape se împiedică. Îi ceartă blând. Ia de sub șopron un braț de lemne. Se mișcă cu grijă, căci o mână i-a fost frântă cu ani în urmă și o folosește cu greu. Intră încetișor în casă. Se lasă seara și trebuie să aprindă focul.
Articol aparut pe site-ul wwf.ro
Foto: WWF România
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O clasa politica inepta, cleptomana si incapabila. O gandire reflexa idioata, mostenita din vechea oranduire, cand orice decizie luata „sus” se aplica, fara cracnire. Conducatori incapabili sa evalueze realitatea, sa gandeasca mai mult de o mutare in avans, incapabili sa intuiasca posibilele reactii ale pietei, incapabili sa abordeze strategic implementarea unei decizii, folosind mecanisme functionale.
Dar parca noi nu stiam ce guvernanti valorosi avem!…
…Iata-ne invartindu-ne intre peretii aceluiasi cerc al viciului pe fond…izbindu-ne de aceeasi pretentie a noastra, a electoratului, vs. inteligenta si priceperea politicienilor nostri, cei „alesi” democratic, prin vot. Cineva facea referire la cauza: mostenirea valorilor reduse, din trecutul recent, acela al epocii de aur. Sa admitem ca acesta este un motiv, desi efectul valoric al dobandirii de cunostinte cu adevarat valoroase, este determinat de „Educatie”. Dar si de nivelul valoric real, al mentalitatii configurate in societate, de catre acelasi reper din sistemul educational: Scoala. Scoala romaneasca oare?. Or, se pare ca aici la mentalitate avem o problema, inca ne rezolvata, desi e inceputa de ceva timp…
In urma cu ceva ani, Solomon Marcus, o somitate academica romaneasca, atragea atentia asupra dificultatilor pe care le intampina elevii, vs. programa scolara nepotrivita: excesiv de incarcata. Asta nu a impresionat insa pe nimeni dintre diriguitorii „mersului”, spre si prin educatie scolara, in Romania. Iar de atunci, lucrurile s-au complicat si mai rau. Doctoranzii nostri, acei politicieni cu vechi state de serviciu in ajutorul electoratului, au mari probleme in construirea tezelor, pentru acelasi motiv si nemaifacand fata, sunt obligati sa plagieze la greu: dupa aceea mult mai destepti de cat ei…Pai cum sa dovedesti ca esti mai destept si sa ajungi si doctor, daca munca de zi cu zi in Parlament, le rapeste tot timpul ?.Este un non sens si astfel fiind nevoiti sa plagieze, spre a demonstra ca sunt mai destepti decat ceilalti: aia fara doctorat.
Si iata rezultatul: nu pot rezolva problema lemnelor de foc pt. populatie. Lista problemelor are puncte supuse atentiei, fara numar…
P.S.
O solutie ar fi, emanatia unei ordonate de mare urgenta, prin care sa-i oblige pe pompieri sa “capteze instantaneu” toata caldura emanata de incendii produse la case si apartamente, s-o inmagazineze in recipienti adecvati, rezistenti la temperatura, pe care mai apoi sa o livreze pe baza de comanda ferma, oricarui doritor de caldura de buna calitate. Cum ar fi mini aruncatoare de flacari, racordate la sistemul de incalzire al imobilului. Ceva asemanator cumva, povestii lui Ray Bradbury, ” 451 grade fahreinheit
Detaliile tehnice le pot stabilii si ei, politicienii, in dezbateri in comisia dedicata incalzirii globale-adecvate, de catre ceilalti, aceea fara doctoratul adecvat.
La o scara mai mica, primariile pot da dispozitii amabile, cetatenilor, propunandu-le parjolirea porcilor sacrificati pt. craciun, in chiar interiorul caselor, cunoscut fiind randamentul inalt al focului de paie. Desigur cu luarea masurilor adecvate, impotriva incendiilor…In care caz, aspectul intra sub incidenta ordonantei de mai sus; aia cu si pentru, pompieri…
Pe vremuri comunistii afisau un mercurial in piete, unde erau stabilite preturile produselor. Cu timpul pietele au inceput sa se goleasca, fiecare aveam un „prieten” la tara, de unde cumparam la negru. Cu cit preturile sunt mai mici cu atit se va consuma mai mult. Piata la negru va incuraja exploatarea ilegala.
Asta e rezultatul politicii ecologice!
Eu mi-am adunat lemne de iarna, am taiat un prun, am mai taiat crengi, am mai cules din parcuri si paduri.. https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2022/07/batrinu-si-prunu.html
Plafonarea prețului la lemnul de foc nu are substrat ecologic, ci populist. Evident, nesustenabil.
Articolul exprimă pdv al WWF și chiar critică această plafonare.
Hantzy, daca se scumpesc combustibilul fosil, gen petrol, gaze, carbune, atunci omu trece la alternative, cum ar fi lemnul furat cinstit. Scumpirea fosilelor e consecinta politicii ecologice si are rezultatele pe care le-a avut si Mao cind a omorit vrabiile.
Eu zic că este exact invers: politicile ecologice au atenuat scumpirea combustibililor fosili. Pe două căi. Pe de o parte a asigurat o parte din necesar. Mult-puțin, a preluat o parte din cerere. Cererea mai mică diminuează prețul. Pe de altă parte cf poluează mediul, iar combaterea poluării necesita resurse suplimentare, ceea ce crește cererea, respectiv prețul.
ca de obicei, cand exista un pret fixat de politruci, marfa dispare; piata trebuie lasata libera; puteau ajuta altfel, nu limitind pretul; dar si banii aia dati ca ajutor la pensionar i-au gresit; in loc sa-i adauge natural la pensie(fie la 2 luni, fie lunar), i-au pus pe card(?!!!); de ce? pe linga faptul ca nu au carduri si unii asteapta de luni bune sa le vina smecheria aia; sau le e frica de faptul ca pensionarii vor bea banii?
netoti…
E .. lemn e bine .. da i8a uiotai aici : https://fortune.com/2022/10/08/energy-crisis-europe-wood-chimneys-dung-gas-shortage/
Europeans are hoarding wood, cleaning chimneys, and mulling horse dung as winter looms in an energy crisis
Inexperience is also evident in Germany, where the country’s association of chimney sweeps is dealing with a flood of requests to connect new and old stoves, and customers are inquiring about burning horse dung and other obscure fuels.
Ptr orice eventualitate horse dung si mulling horse inseamna bălegar de cal.
Bălegar de cal?!! Ca in Bobrogea anilir 20-50? Ca in Buceagul anilor 20-30?! Ca in MONGOLIA !!!
Unde ?
In Germnaia ?! Tara fanion a UE ?!!!
Da.. da …
SI cica viitorul europei este verde.. Ca un subprodus (necombustibil) de gasca …..
Mai tineti minte parerea Nulandei despre UE ?
E .. nu era o vorba „urata” ci un program. Dar a omis sa zica we will . Acum e ziua aia in care UE suporta ce zise Victoria in 2014 …..
În goana după senzațional, apar articole care, deși descriu un fenomen punctual, sugerează că ar fi un fenomen de masă.
Iar, până la urmă, ce este atât de eronat în a folosi resurse de orice tip. Posesorii de cai sunt în general oameni cu venituri mult peste medie, deci folosirea bălegarului imparicopitatelor nu e dictată atât de rațiuni financiare, cât mai ales de confortul reciclarii acesteia.
Acum câțiva ani am înnoptat la o pensiune pe Valea Rinului, amenajată într-o veche casă boierească. Proprietarul ne-a servit vinul propriu din podgoriile sale și ne-a uimit când a povestit că niciun „winzer” din zonă nu e interesat de modernizarea producției peste un anumit nivel. Mai mult decât inox și curățenie la tescuire și depozitare nu vrea nimeni. Culesul tot cu ranița de răchită și doar transportul este cu motorină de la baza dealului. Un tractor care aduce o remorcă goală și o duce pe cea plină este singura diferența față de tehnologia de acum un secol.
strugurii nu trebuie sa vina in cntact cu fierul; la cules sau dupa; se produce casarea ferica a vinului; f. neplacuta; de asta se pastreaza cosuri de rachita si budane de lemn/plastic la transport; singura exceptie e reprezentata de valturile de inox care zdrobesc strugurii
Nu sunt de specialitate și foarte probabil aveți dreptate. Dar nu cred că acesta e singurul motiv pentru care viticultorii de pe Valea Rinului nu modernizează producția, deși unii vând cantități industriale.
Niște gondole pentru coborârea poamelor de pe dealurile abrupte nu ar fi un efort prea mare. Dar cred că exploatează munca manuală din motive de marketing. Vara-toamna se face acolo puternic agroturism: oaspeții merg la cules, la zdrobit cu picioarele șamd. Puțini ar fi atrași de instalații sofisticate cu încărcare și descărcare automatizate, chiar dacă strugurii nu vin in contact cu fierul in nicio etapă.
de fapt, noi ii zicem „tizic” si e balegar de oaie, presat de picioarele oilor; ramine in tirla, dupa plecarea oilor; se taie cuburi -primavara, vara, cand tirla e goala- si se pune la soare pentru uscare; se foloseste iarna; tizicul era folosit in toata stepa eur-asiatica; ba si in zonele aride nord-africane; si la noi se folosea pina mai an; se spune ca l-au ironizat pe Constantinescu, care nu stia ce e -intr-o vizita de lucru prin Moldova- si i s-a spus ca e un nou tip de roca, ce arde;
In cartea lui Dan Lungu, Sunt o baba comunista, eroina crescuta într-un sat din Moldova, are oroare de acesta tehnologie si fuge la oraș.
Metrul cub nu se poate masura (lemnul nu creste patrat :P) se calculeaza.
In padure bustean cu bustean, se masoara diametrul mediu (la mijloc) si se inmulteste cu lungimea.
Padurarii au si un instrument si tabele de cubare…dar asta n-ai sa o vezi la lemn de foc, doar la bustean, care e mult mai scump si cumparatorii stiu ce si cum.
In stiva e imposibil si sa masori si sa calculezi mc, avem diametre diferite, uneori lemnul e despicat etc.
Se poate masura doar sterul, adica lemnul cu tot cu aer.
De regula 6 cubi sunt socotiti 10 steri.
Ca unul care ma incalzesc de vreo 30 de ani cu lemne cumparate si incarcate de mine in padure stiu cam toate tertipurile. Si remorca mi-o incarc eu cu manuta mea :P
Un ex: padurarul iti masoara remorca Lxl stabilind un h, ca sa sti cat trebuie sate inalti ca sa iasa aia 10 steri=6cubi :P…e cea mai naspa, o remorca are 2,2×4,4 m=9.68 mp, iti iese o inaltime de cam 1m.
Teapa maxima si la ster, nu doar la mc, ptr ca lemnul ar trebui sa se taie „la metru”, dar nimeni nu-l taie cu ruleta, de cele mai multe ori e intre 0,8 si 0,9m…ala mai gros chiar si mai scurt, sa poata s-l urce baietii in remorca.
La latime vei avea de fapt 0,9+0,9=1,8 m, in cel mai bun caz, nu 2,2 cat are remorca, 1,8×4,4=7.92mp…fata de 9,68mp ai cam 82%…la ster!
Daca mai primesti si lemn subtire, stramb, daca il incarca in scarba sau intentionat aiurea….ajungi sa ai in 10 steri vreo 4 cubi.
La noi la padure „regula” e cu h=1,1m…ca sa fie pe bune pui 1,2 si atunci ai sanse
sa ai 6 mc.
La pret avem o nasolile si mai mare in OUG..
Citind OUG vad ca toate referirile se fac la metru cub…adica ala care nu se poate masura :P
Tare imi e ca aia care au scris OUG se refereau la ster.
400 lei un cub inseamna 240 lei sterul!!! sau 2400 remorca de 10 steri=6cubi.
Pretul asta nu mai e valabil din primavara, daca luai direct de la prima mana , din padure.
Prin august se vindea camioneta de 5 steri cu 1800, deci 3600 pentru 10 steri=360 sterul.
Acum e 550 sterul!!! deci vreo 900 mc.
Si astia dau OUG cu 500 mc.
Tare imi e ca toate referile la pret din articol, la omul de rand, sunt pe ster…aia 900 din Grojdibodu cam pusca cu socoata mea
Concluzie: cred ca aia care au scris OUG au incurcat sterul cu mc, oricum nu poti sa masori in mc, si preturile sunt total pe langa piata aia suportabila din iulie, august…ce sa mai vorbim de acum!
Un caz scoala de tembelism si habarnavism ceva de speriat!
Am citit tot comentariu si da, big up. E scris repede, dar e pe bune.
Imi pare rau ca nu pot sa contribui cu ceva.
Bravo MirceaM, in sfirsit o postare cu care sunt de acord.
Piața lemnului nu s-a blocat, e vorba de o neînțelegere. Guvernul a dictat doar că retailerii locali nu mai pot tranzacționa lemnul brut pentru foc (plafonarea privește strict prețul de vânzare național). Deci au fost eliminați de pe piață (unde au rămas in continuare destui samsari cotizanți ce vând la negru). Insă cei internaționali pot achiziționa local și vinde afară fără probleme. Și cumpără in veselie lemnul românesc, in cantități mult mai mari decât înainte și poate la un preț mult mai bun.
O fi moral? O fi legal? păi tocmai și-au acoperit fărădelegea cu o ordonanță. E statul sau nu stăpân pe toate bogățiile solului și subsolui? iară noi…chiriași, adică iobagi pe plantația lui, sau cetățeni suverani?
Ce piata *libera* poate fi in productia si distributia de energie electriica si gaze naturale? Cel mult oligopoluri…
că doar nu te duci în Piața Mare după o găleată de curent sau după un sac de gaz, de la badea Ion sau lelea Floarea…!!!!!
Scalat la nivel mare se poate intampla si cu plafonarea pretului gazului la nivel european daca se va implementa procedura, dupa cate am inteles, liderii de guvern europeni nu s-au putut intelege datorita temerilor, navele cu gazul lichefiat s-ar putea indrepta catre destinatii care platesc mai mult, Asia.
Bulibaseala creata in Romania datorita unei ordonante data gresit arata ce se poate intampla, comerciantii dau faliment sau pleaca la pescuit.
Asemena proceduri nu functioneaza pe piete libere doar daca statul preia diferenta intre pretul plafonat si cel al pietii numai ca si aici pericolul este foarte mare, comerciantul ridica pretul cat vrea muschiul sau daca statul preia necontrolat diferenta.
Se pot elimina comerciantii prin vanzarea directa de catre stat a lemnului numai ca apare concurenta neloiala a statului datorita preturilor de dumping practicate in acel moent de catre stat.
Oricum o dai nu iese bine, cel care plateste fiind nevoiasul iar la lemne se pot lua tepe mari, o data datorita masuratorilor masei lemnoase, a calitatii acestuia care poate fi bine mascata etc.etc.
comerciantii fiind foarte inventivi in aplicarea metodelor ilegale.
In zonele de campie ale Romaniei instalatiile de biogaz pot fi una din solutiile de viitor si mai putin arderea lemnului adus de la mari distante cu efort si costuri substantiale.
Acum fiecare alearga pe unde apuca sa-si rezolve problema cu incalizirea insa este nevoie de metode inteligente de incalzire pe termen mediu si lung, zonele de campie ale tarii avand destul potential energetic, vezi eolian si solar prin care s-ar putea rezolva intr-o mare masura problema incalzrii pe timpul perioadelor reci ale anului.