marți, mai 17, 2022

Pilda lui Mang – orice societate are nevoie de repere morale

Exemplele bune de urmat constituie tot atatea modele de comportament. Ele ne furnizeaza o geografie a scopurilor si ne dau posibilitatea sa ne situam mai aproape sau mai departe de un comportament ideal.

Daca la “nordul” acestei geografii se situeaza cei buni, exemplele proaste sunt la “sud”. Ca si primele, cele din urma ne furnizeaza o multime de idei folositoare, constituind limita extrema de jos a moralitatii si dandu-ne posiblitatea sa ne miscam in sus si in jos in acest interval.

Ceea ce i s-a intamplat dlui. Mang constituie o premiera care trebuie punctata cum se cuvine. Cazul sau furnizeaza un reper al lui “asa nu!”. Oamenii au acum o notiune clara, cu un exemplu viu de persoana care nu are ce cauta intr-o functie publica. Este un precendent cat o piatra de hotar. Pilda lui Mang va fi in inscrisa cu litere groase in procesul de evaluare al unui demnitar. Fiecare generatie de prim-ministrii care ii vor urma dlui. Ponta vor stii exact ce tip de ministru nu este acceptabil. Fiecare demnitar numit va intelege ca presa vegheaza.

Este acesta momentul in care societatea romaneasca iese din letargie, reactioneaza la ceea ce i se propune si isi impune propriile standarde (fie si minime) de moralitate? Este acesta momentul in care vechiul cliseu “in Romania orice e posibil.” este respins? Incepem sa ne indreptam timid catre un tip de normalitate non-Mang?

Dl. Mang ne face sa ne simtim bine pentru ca nu suntem ca el. Cu cat ne departam de limita pe care el o reprezinta cu atat ne simtim mai bine. Daca nu e clar pe cine sa copiam, stim exact pe cine nu vrem sa copiem (pun intended). Orice societate are nevoie de eroii sai negativi care furnizeaza celor “din mijloc” confortul  de a nu purta povara geniului, dar nici rusinea lui Mang. In Norvegia (si probabil nu numai) cazul Breivik constituie probabil umanitatea in forma sa cea mai rea, un fel de summum mallorum. In acelasi timp, cazul sau creeaza o forta, o miscare de ricoseu  sau de bumerang inapoi catre centru, catre echilibru si stabilitate. Extremele imping catre centru si creeaza un spatiu confortabil de miscare. Dincolo de limita respectiva nu putem trece.

Asadar, multumim Dle. (fost?) prof. Mang. Ne-ati furnizat, poate printr-o pedagogie total neortodoxa, o lectie foarte importanta: lectia lui “asa nu!”

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. sa nu fim naivi.de data asta m ai prins,data viitoare o sa fiu mai atent;la asta se reduce.ce moralitate?despre care normalitate vorbitzi?sute,nu zeci de ani sint necesari…
    cazul breivik!?incercatzi sa l dezvoltatzi;individu a facuto din dragoste de patrie;oare unde ma duce gindul..?

    • „sa nu fim naivi.”
      „cazul breivik!?incercatzi sa l dezvoltatzi;individu a facuto din dragoste de patrie;”

      Cred ca in cazul tau e mai mult decat naivitate. E ingrijorator cati cred asemenea imbecilitati.
      Conteaza asa mult pretinsul motiv??? Nu! Faptele conteaza mai mult decat vorbele.

      Poate sa spuna Breivik si indivizi asemenea lui ca au comis crimele pentru binele universului – e egal cu zero, iar asemenea justificari stupide nu fac decat sa confirme ca sunt niste psihopati.

  2. Eu, sa fiu sincer nu as fi atat de optimist.
    Intr-adevar este o victorie. Doar atat. O victori de etapa. :)
    Lupta cea mare se da in timp. Intr-un timp cu care noi, din pacate,nu vom fi contemporani.
    Foarte multi cetateni de rand, care nu sunt membrii de partid, au vazut in acest episod doar o simpla razbunare politica. E trist, dar adevarat. Din nefericire n-au constientizat normalitatea, firescul, fenomenul cotidian.

  3. Vorbiti ca si cum pana la Mang, societatea asta n-avea nicio idee clara asupra raului. Nu prea cred. Oportunismul, arivismul, impostura, escrocheria (intelectuala) etc nu sunt pacate de ieri de azi si n-au inceput sa se vada mai bine abia acum. Cazul Mang nu reprezinta o noutate sub aspect moral, mai curand reflecta vitezele extrem de diferite cu care se schimba societatea noastra.
    Altminteri, Mang nu e o premiera. Cazul Beuran: dovedit de plagiat in sept 2003, plecat de la Ministerul sanatatii in oct. Scandalul nu l-a afectat prea rau, e in chirurgie si azi (l-a operat inclusiv pe Omar Haissam in 2007), dar a trebuit sa lase ministerul. Mang s-ar putea totusi sa nu scape la fel de usor. Lumea s-a mai schimbat intre timp

    • Multumesc pentru comentariu.

      Articolul nu e neaparat despre cazul Mang, cat mai degraba despre anumite tipuri de dinamica sociala in care fie ai anumite repere bune si rele, fie lucrurile sunt complet diluate si ai senzatia ca totul e acceptabil.

      Romania pare mai degraba apropiata de al doilea caz. Cazul Mang iese totusi din tiparul lui ‘orice e posibil’ si contribuie involuntar la asezarea unor limite.

      Spre deosebire de alte societati oarecum mai conservatoare, Romania pare in continuare deschisa multor nuante. Ceea ce furnizeaza atat frustrarea cat si pitorescul romanesc.

  4. Stimate Domnule Antonescu,

    Ma deranjaza in articolul Dumneavoastra cateva erori gramaticale:
    – „procesul de evaluare al unui demnitar”
    – „generatie de prim-ministrii”
    – ” vor stii”
    precum si de punctuatie:
    – „Exemplele bune, de urmat constituie tot atatea modele de comportament.”
    – ” “in Romania orice e posibil.” ”

    Multumesc.

    • Astea-s erori mult mai grave decit cele din categoria [innot].

      Altfel,… sint de acord ca „orice societate are nevoie de repere morale” printre multe altele. Dar si de „predicatori” ai acestor repere in stare, macar, sa se exprime / sa scrie corect in limba materna.

      Vad, in coltul din dreapta sus al paginilor (alaturi de poza), ca multi autori de pe Contributors isi flutura, fuduli nevoie mare, diplomele de doctori, masteri, mesteri, ce-o fi, nu conteaza ce, in ce, cum si unde obtinute. Diplome sa fie! Cu cit mai la vest de Romania institutia de invatamint, cu atit mai gonflata fudulia. Romanul tot roman si dupa 10 ani la Harvard.

      E de prost gust si nu impresioneaza pe nimeni. Sa si le puna in cabinetele lor de mari specialisti in ceva si, cind o sa am nevoie de serviciile lor, o sa le studiez cu atentie.

      Multi romani care s-au chivernisit, numai ei stiu cum, cu vreun doctorat prin Franta, Anglia sau USA (foarte putini in Germania; oare de ce nu tine figura la nemti?) sar pe prima scena care le iese in cale si se inghesuie, dind din coate, la microfon sa le explice conationalilor fara diplome cum se invirte Pamintul. La 25-30 de ani se cred deja capabili sa dea lectii la tot cartierul si, in loc sa continue sa citeasca si sa priveasca atenti in jur inca vreo 15 ani, ei se apuca de scris, ca deja le stiu pe toate. N-o sa gasesti printre ei insi cu doctorate in hard sciences insa. Aia lucreaza, fac bani, sint ocupati. Cei mai multi sint din zonele humanities, ethic studies, film studies, sociology, anthropology… Rezerva de cadre a socialistilor.

      P.S.
      In 2010, in USA erau „5,057 janitors with Ph.D.’s”, iar 317,000 ospatari (peste 8,000 dintre ei cu doctorate), 80,000 barmani, si peste 18,000 parking lot attendants aveau „college degrees”. In total, „some 17,000,000 Americans with college degrees are doing jobs that the Bureau of Labor Statistics says require less than the skill levels associated with a bachelor’s degree.”

      Coboriti din inalturi, redeveniti paminteni, tovarasi doctori, masteri, mesteri etc. Si ginditi-va de doua ori inainte sa urcati la tribuna. Poate nu e rau sa mai asteptati, sa mai vedeti, sa mai cititi, sa mai chibzuiti…

      • Nu poti sa nu razi amar cand vezi cum cei care nu gasesc argumente logice impotriva ideilor expuse „ataca” cu gramatica si ortografia. Iar in 90% din cazuri dupa ce citesti prima fraza gasesti cate un ‘deranjaza’, ‘decit’ etc.

  5. Dom’lor, oare un CV continînd date eronate nu este un fals in acte publice atunci cind este folosit pentru a obtine o functie publica? Daca da, cred ca exista articole de lege care condamna acest fapt.
    Plagiatul reprezinta o incalcare a deptului de proprietate intelectuala, deci ar putea fi condamnat conform legilor in vigoare.
    Deci, dupa modesta mea parere, legea dispune de instrumente pentru sanctionarea imposturii. Ar ramine doar ca aceste instrumente sa fie folosite. Problema este ca frauda de acest fel este atit de raspindita incit cu greu i se va veni de hac

    • PS. As sugera celor care descopera un plagiat sa sesizeze editura care a publicat materialul original. Marile edituri nu iarta asa ceva!

  6. „Orice societate are nevoie de eroii sai negativi ”

    Din pacate ne lipsesc sau sunt foarte rari eroii pozitivi, asta e problema. Iar eroii negativi sunt „vedete” de care toata lumea vorbeste,vrea sa ii vada si sa citeasca despre ei.

    Pana la urma e o confuzie intre bine si rau, intre pozitic si negativ, o lipsa de repere morale.

    „Problema” morala a ajuns ceva de genul „imi e ciuda ca unii pot sa fure iar eu nu”. Adica ne deranjeaza moralitatea doar la altii, care ne sunt antipatici. Ca daca ne sunt simpatici nu ne deranjeaza, ci ne place. Morala nu mai e un principiu, ci un sentiment.

    Observati si ca daca un personaj este prezentat de media ca rau, urat si antipatic, nici nu mai e nevoie de justitie, ca principiu, respectivul poate fi executat fara vreu proces si toata lumea aplauda.

Dă-i un răspuns lui Baba Ana Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

George Antonescu
Functionar public in cadrul Parlamentului Irlandez unde lucreza in cadrul sectiei Comisii Parlamentare. Masterand la Trinity College Dublin unde studieza Lingvistica. Masterat in cadrul Dublin City University pe Relatii Internationale. Absolvent al Facultatii de Filosofie, Universitatea Bucuresti, sectia Filosofie Morala si Politica.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro