vineri, martie 29, 2024

Piticul sovietic

Este cel mai mare pitic din lume, după cum se știe de pe vremea lui Petru cel Mare. Narativul neamurilor ne-evoluate – din care, din păcare, și românii fac parte – conține hiperbola auto-gratificatoare ca element definitoriu. Rusia, pe vremea când constituia nucleul Uniunii Sovietice, era, incontestabil, o putere tehnologică și militară. Pe vremea U.R.S.S., piticul sovietic era mult mai puțin prezent în propagandă, sovieticii preferând să-i pună pe adversarii occidentali în fața evidențelor de necontestat: primul satelit artificial, primul om în spațiul circumterestru, cea mai puternică bombă termonucleară (bomba “Țar”), cea mai bună echipă de gimnastică, cei mai buni patinatori sau balerini. Odată cu prăbușirea Cortinei de Fier, după degringolada anilor 1990 și instituirea unui nou regim autoritar, pe fondul prăbușirii complete a oricărei aspirații la supremație tehnologică a Rusiei în fața Occidentului și, mai nou, în fața Chinei – autoritățile au resuscitat mitul piticului sovietic, exagerând propaganda în detrimentul evidențelor. Această propagandă de multe ori contrazice legile fizicii sau chiar ale bunului simț, însă acest lucru nu pare să deranjeze o populație în care studiul științelor exacte a fost trecut pe planul al șaptelea – iar aici nu vorbesc de Rusia, ci mai ales de România.

Avem în primul rând propaganda militară. Țara în care se rup închizătorile de la cabinele autocamioanelor Armatei în prezența comandantului suprem se laudă cu cele mai sofisticate și imbatabile arme, cum ar fi planorul hipersonic Avangard sau torpila nucleară Kanyon. Ambele ultrarapide și care ar putea lovi orice țintă, fără vreo posibilitate de a fi interceptate de inamic. Să le luăm pe rând.

Planorul hipersonic Avangard atinge viteza maximă de Mach 20 (de 20 de ori viteza sunetului, adică cca. 6900 m/s, aproape de prima viteză cosmică) și, beneficiind de această viteză, va putea lovi orice țintă fără vreo posibilitate de a fi interceptată (“ca un meteorit”, dixit Vladimir Putin), deci: românilor, puteți să puneți moț pe gunoi scutul de la Deveselu sau rachetele Patriot. Ce a uitat să ne spună domnul Putin este că marea majoritate a meteoriților ard complet în atmosferă. Mai pe înțelesul celor care știu să înmulțească niște numere, puterea consumată (transformată în căldură) pe unitatea de arie este aproximativ (până la un coeficient care nu variază enorm) densitatea mediului în care evoluează obiectul înmulțită cu cubul vitezei de deplasare. Densitatea aerului la sol este de cca. 1,2 kilograme pe metru cub. Rezultă că Avangard, la o viteză de Mach 20, trebuie să suporte un șoc termic de cam 400 GW pe metru pătrat, atunci când ajunge aproximativ la nivelul solului (plus minus un kilometru nu contează). Puterea a mie de reactoare nucleare de la Cernavodă folosită să încălzească o suprafață de un metru pătrat. Iată de ce meteoriții ard în atmosferă.

În realitate, planorul Avangard este un fel de vehicul aproape orbital, el poate evolua cu viteza sus-amintită în spațiu, în vid, urmând ca apoi să reintre în atmosferă și să fie frânat după modelul navetei spațiale, până la o viteză la care să nu fie distrus de frecarea cu aerul, probabil Mach 2 sau Mach 2,5 la nivelul solului, unde se poate calcula că temperatura generată de frecare nu depășește temperatura de topire a unor materiale refractare (maxim 3000 de grade C). Ceea ce nu-l face foarte diferit pe acest planor hipersonic de rachetele intercontinentale obișnuite. După părerea mea, punerea semnului de egalitate între viteza maximă atinsă pe orbită, în vid, și viteza cu care obiectul respectiv își atinge ținta este o inexactitate impardonabilă și este păcat că escrocheria aceasta nu este demascată în mediile largi de informare. Cred că există și un mic interes al americanilor sau NATO să nu demonteze genul acesta de minciuni, pentru că existența piticului sovietic le alimentează și lor conturile.

Torpila Kanyon este de fapt un fel de submarin nuclear fără echipaj, care evoluează la 1000 m profunzime, se deplasează cu 100 de noduri (50 de metri pe secundă, 180 km/h), are rază de acțiune 10 mii de km pe care îi parcurge în 2 zile și ceva la viteza amintită, poate purta încărcături de 100 megatone TNT (dublu față de bomba “Țar”) și poate atinge orice port din lume, pulverizându-l instantaneu și declanșând și un tsunami fără precedent plin de izotopi radioactivi. Cel mai mare pitic din lume face și cel mai mare caca din lume. Iarăși, cîteva calcule de rezistența la înaintarea prin fluid dau o putere disipată de cca. 125 MW pe metru pătrat. Dat fiind că are propulsie nucleară, torpila aceasta nu poate fi prea mititică, măcar o secțiune transversală de 10 metri pătrați tot are, ceea ce ne duce la o putere instalată de peste două unități de la Cernavodă într-un vehicul de câteva zeci de metri lungime. Cam greu de făcut, dar nu imposibil. Ar costa probabil o fracțiune semnificativă din prețul unui submarin nuclear (cca. un miliard de dolari) și ar fi de unică utilizare. Nu cred că Rusia, în stare de colaps economic după prăbușirea prețului petrolului, își poate permite așa ceva. Mai rămâne, totuși, faptul că în general mările și oceanele din preajma porturilor nu au adâncimi de 1000 de metri, deci torpila va fi nevoită să navigheze la adâncimi mai mici când se apropie de țintă și, în consecință, ar putea fi detectată și neutralizată.

Nu-i nimic, piticul sovetic a inventat de curând și leacul la Covid, leac care i-a fost administrat uneia din prea-iubitele fiice ale comandantului suprem. Narativul cavaleresc, medieval, iconoclastic al trimisului lui Dumnezeu pe Pământ a fost descris foarte bine și de Constantin Stere în romanul neterminat “În preajma Revoluției”. Eroul principal, pe drumul de întoarcere din exilul siberian, găzduit în taiga de doi țărani, deci într-un loc uitat de lume, asistă în discuția țăranilor la descrierea cu lux de amănunte a rolului dominant și dominator jucat de împăratul lor în decursul ultimelor tratative între Marile Puteri, în special despre cum acesta a pus-o la punct pe Regina Angliei sau pe nevolnicul de președinte francez. Iertată fie-mi divagația. Tătucul trebuie să dea exemplul personal. În loc ca acest nou leac pentru Covid să fi fost lansat cu documentația completă despre parcurgerea tuturor protocoalelor de testare, reacții adverse etc. (citiți prospectul unui banal medicament), argumentul suprem este faptul că a fost testat pe fiica președintelui!

Piticul sovietic va trimite și misiuni pe Venus cu scopul de a aduce eșantioane de sol de pe această planetă. Probabil aici se mizează pe faptul că misiunea cea mai de succes pe Venus a fost o misiune a U.R.S.S., Venera 13 (1981), care a asolizat și a reușit să transmită câteva fotografii chiar de pe suprafața planetei. Nu contează faptul că o misiune similară care avea în vederea aducerea de eșantioane de pe Marte nu a avut niciodată succes, nici faptul că este mult mai greu să lansezi un obiect de pe Venus decât de pe Marte înapoi spre Pământ (viteză necesară evaziunii de pe planetă 10,4 km/s de pe Venus față de 5 km/s de pe Marte), nici că, din cauza presiunii atmosferice și temperaturii extrem de ridicate (92 bar, 470 grade C), precum și a uraganelor și a ploilor acide, orice activitate la solul venusian ar fi serios îngreunată, iar cele mai longevive misiuni terestre au activat acolo numai vreo două ore.

Asemenea narative mizează pe (i) natura memoriei colective, care a devenit de scurtă durată în perioada contemporană; (ii) nivelul extrem de scăzut de cultură științifică și tehnică a publicului; (iii) scăderea puternică a capacității de analiză concomitent cu preluarea fără vreo analiză informații de oriunde, fără a le chestiona verificitatea, atâta vreme cât alimentează idei preconcepute. Sună cunoscut?

Pitici sovietici au existat – și există – și la noi, unii pe creier, alții în realitate. Din păcate, în unele cazuri s-a lăsat cu cheltuieli inadmisibile pentru un popor nevoiaș. Oare la ce ne-o fi trebuit Casa Poporului sau Catedrala Neamului? Palatul Parlamentului nu numai că este mare, dar este și hidos de-a dreptul, materialele din care este construit au început să-și dea obștescul sfârșit, înăuntru aerisirea este deficitară (miroase a caca de pitic sovietic). Am intrat o singură dată, mi-a ajuns. Vă promit că nu voi lucra niciodată acolo, în nicio calitate. În Catedrala Neamului n-am intrat, dar nu cred că poate afirma cineva că ar fi vorba de vreo bijuterie arhitecturală.

Ajungem și la ce ne doare mai tare, cel puțin în comunitatea științifică la momentul actual. Cel mai puternic laser din lume. Extreme Light Infrastructure, care deocamdată pare a-și merita numele de Extreme Dark Infrastructure. A tras sau nu a tras 10 Petawați? Și dacă a tras, unde i-a tras, pentru că nu există cameră pentru ținte? Sau există? Ce se întâmplă cu sursa de radiații gamma? Era soluția propusă de EuroGammaS funcțională și domnul fost director general al IFIN HH s-a încăpățînat să nu le permită “italienilor” să modifice clădirea? (Este ca la instalarea unui pian, spunea domnia sa.)

Să începem cu sfârșitul, adică finalitatea proiectului. Narativul oficial preluat până la exasperare este că “Laserul de la Măgurele va trata cancerul”, mai nou și Covidul, va neutraliza deșeurile nucleare, sau va preveni terorismul nuclear. Lăsăm la o parte teleportarea sau generarea de energie din nimic, idei care și ele au fost vehiculate în spațiul public.

În ceea ce privește tratarea cancerului, de fapt este vorba despre protonterapie, care este o metodă cunoscută și implementată în multe centre medicale mari (se vorbește despre deschiderea unui asemenea centru și lângă Spitalul Fundeni). Aceasta se realizează în mod tradițional cu acceleratoare de particule cu tehnologie bine verificată, validată de multe decenii de experiențe în centrele de acceleratori din lume. Aici ni se propune altceva: atunci când un laser extrem de puternic lovește o țintă suficient de subțire, există posibilitatea accelerării la energii foarte mari a tuturor protonilor din țintă, iar acest experiment este propus a fi efectuat și la ELI – NP, după cum se efectuează și la alte centre de laseri de mare putere din lume. Dar de aici până la a trata cancerul la Măgurele mai sunt mulți pași importanți de făcut. În primul rând, trebuie efectuate experimente încununate de succes. În al doilea rând, trebuie trecut la partea cantitativă, inginerească a studiului: ce flux de protoni se obține, la ce energii, cât de focalizați și, mai ales, care sunt costurile comparate cu acceleratoarele de protoni tradiționale? Apoi, fiind vorba de domeniul medical, trebuie obținute fel și fel de aprobări și acreditări. Spunea cineva că s-ar putea întâmpla așa ceva peste 20 de ani. Sunt sceptic.

Legat de neutralizarea deșeurilor radioactive, aceasta trebuia efectuată cu sursa de radiații gamma, care nu există, deocamdată. Era vorba să se inducă transmutații ale nucleelor dintr-un container cu deșeuri radioactive, astfel încât să fie transformate în alte nuclee cu durate de viață mult mai scurte, care să se dezexcite mult mai repede. Există mai multe evaluări bazate pe intensitatea fasciculului gamma prevăzut și pe secțiunile eficace tipice de interacțiune din fizica nucleară. Unii au avansat cifra de 60 de milioane de ani ca timpul necesar neutralizării materialului radioactiv dintr-un container, mie mi-a dat numai 30 de milioane de ani pentru un volum de 10  10  30 centimetri cubi. Da, se pot face studii privind reacții fotonucleare în vederea împlinirii acestui deziderat, dar partea inginerească a studiului încă este science fiction, dacă nu se inventează surse de radiații gamma de miliarde de ori mai intense decât ce se vrea la ELI. Deocamdată, fasciculul de radiații gamma prevăzut a scăzut cu un factor 100 între ce se afirma în primul “ELI white book” și ce se deducea din caietul de sarcini publicat pentru sursa gamma.

Terorismul nuclear poate fi prevăzut instalând câte o sursă de radiații gamma după modelul celei de la ELI în terminalele portuare sau aeroportuare, ceea ce ar permite detecția de material fisil chiar și dacă acesta este bine ecranat, de exemplu într-un container de plumb. Numai că aici nu este vorba propriu-zis de nicio descoperire științifică, ci, iarăși, de optimizarea procedeului și în special de reducerea costului, a dimensiunilor și a prețului surselor gamma, astfel încât să poată fi instalate în mai multe locuri, eventual chiar îmbarcate în autocamioane. Americanii au făcut și fac aceasta, pornind de la prototipul dezvoltat la laboratorul Livermore, pe care, de altfel, se bazează și procedeul virtualei surse gamma de la ELI, indiferent dacă va fi produsă de EuroGammaS sau de Lyncean Technologies, Inc.

Puse laolaltă, descoperirile de Premiu Nobel de la ELI–NP despre care se făcea la un moment dat vorbire nu prea pot fi intuite din narativul de mai sus. Este, mai ales, vorba despre dezvoltări experimentale. Se pare că piticul sovietic de la noi nu prea are imaginație, cel puțin nu în ultima vreme.

Marea realizare românească de la ELI–NP este deocamdată o clădire construită de Strabag (Austria) și un laser construit și pus în funcțiune de Thales (Franța), pe care se pare că tot cei de la Thales îl vor opera vreo câțiva ani în continuare, până când colegi de-ai lor români vor căpăta abilitățile necesare. Ce nu s-a spus în media de multă vreme este că proiectul ELI–NP i-a făcut atenți pe nucleariști pentru că o astfel de sursă gamma în Europa ar fi reprezentat o ustensilă foarte de folos pentru spectroscopia și spectrometria nucleară, mai pe românește pentru descoperirea de noi stări excitate ale nucleelor, sau analiza celor existente cu statistică sau rezoluție mai bună. Aceste studii erau de natură fundamentală și, da, ar fi putut contura un posibil premiu Nobel în fizica nucleară, dacă, vorba marxist-leninistului, acumularea cantitativă de date experimentale ar fi însoțită de un salt calitativ (de înțelegere). Numai că sursa gamma încă lipsește, deși tocmai am aflat că proiectul este 95 % finalizat.

Ar fi cazul ca guvernanții noștri să răspundă la câteva întrebări pe care, iată, le fromulez public: (i) Cât a decontat Uniunea Europeană până acum din proiectul ELI–NP? De exemplu, a fost decontată partea de laser de mare putere? Dacă da, cine a avizat această decontare, din punct de vedere științific? (ii) Funcționează pompele de căldură de la ELI–NP, bazate pe acele foraje de foarte mare adâncime (parcă 180 sau 200 m) pentru care a fost diferendul cu Apele Române și pentru care s-a întârziat aproape doi ani cu clădirea? Dacă da, câtă energie produc? Era vorba ca toată facilitatea, mai puțin laserul de mare putere și sursa gamma, să fie alimentată din această energie. (iii) ELI–NP a fost inclus în mai 2020 pe lista Instalațiilor și Obiectivelor de Interes Național (IOSIN), prin Hotărâre a Guvernului Orban. Satisface această facilitate toate criteriile de funcționare, inclusiv proceduri pentru accesul utilizatorilor din exterior? A existat o evaluare în 2018 a noilor propuneri de IOSIN unde în dreptul ELI- NP figurează o notă de subsol “comisia propune ca această instalaţie să fie inclusă în lista de propuneri după finalizarea tuturor lucrărilor și punerea în funcţiune a instalației în totalitate”. Mă scuzați că nu pun link-uri; cine știe să caute, găsește. Ce s-a schimbat de atunci până acum? Ce înseamnă “în totalitate” pentru adepții piticului sovietic?

Nu voi vorbi aici prea mult despre recent demisul Director General al IFIN–HH, Acad. Nicolae V. Zamfir. Constat doar că totalitatea mass mediei și mai cu seamă Biroul Prezidiului Academiei Române i-au sărit în ajutor după ce a fost demis de Ministrul Educației și Cercetării. Toată lumea leagă demiterea academicianului numai de ELI–NP, de faptul că facilitatea era aproape gata, de mâna italienilor sau francezilor invidioși pe noi etc. etc. Văd că nimeni nu pomenește vreun cuvânt despre diferendul cu dizolvarea unui Consiliu Științific al cărui Regulament și compoziție fusese inițial aprobată de Consiliul de Administrație. Și, dacă tot se vorbește mai ales de ELI–NP, despre schimbările inadmisibil de multe suferite de echipa de management a proiectului. Doi directori științifici și 4 directori tehnici în 8 ani este cam mult (iar postul de Director Tehnic este, din nou, scos la concurs, data limită de depunere a candidaturilor sfârșitul lui august 2020). În momentul în care o asemenea echipă cu geometrie variabilă conduce instituția beneficiară a unui contract, furnizorul (EuroGammaS) este format din mai multe entități din Europa care n-au lucrat prea mult până atunci împreună, iar obiectul contractului este un dispozitiv care nu a mai fost realizat niciodată, rezultatul nu poate fi decât unul. Și aici nu este vorba despre un pian, domnule academician.

Narativul putinist și cel ELI-ist au foarte multe lucruri în comun, iar Vladimir Putin are măcar scuza că nu este fizician.

Ultimul paragraf va enunța o idee mult mai importantă decât ELI–NP, persoana academicianului Zamfir sau a Ministrului Educației și Cercetării. Piticul sovietic trăiește printre noi. Narativul bombastic și exagerările fără simț fizic sunt la ele acasă și la Mama Rusie, și la cățeaua balcanică gudurându-i-se Mamei la picioare.

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. Extrem de interesant! Mulțumiri autorului.
    Și totuși, modalitatea în care dna Anisie a efectuat destituirea este cel puțin discutabilă!

  2. Excelent articol.
    Mulți oameni nu au iq suficient de mare în România. Sau în Rusia.
    Mulți se comporta ca niște copii și nu pun la îndoială poveștile politicienilor sau ale managerilor.
    Evident nu ne putem aștepta să fim toți la nivelul intelectual al autorului articolului.
    Eu personal chiar am crezut ca laserul de la Măgurele va aduce mari progrese. Nu știam povestea cu cancerul sau cu deșeurile nucleare dar fiindcă nu ma pricep sunt sigur ca as fi înghițit pe nemestecate.
    Și aici e cheia în cercetare. Vin mulți cercetători cu povesti în documente. Alții vin cu peer reviews si cei care au scris lucrarea inițială sunt obligați sa se apere.
    Doar ca aici se cam rupe firul în România și mult mai rău inRusia.
    Asa se ajunge la doctori aruncați de la balcon în Rusia, la medici care sar etape de testare pentru a câștiga respectul președintelui și a scoate primii vaccin covid.
    Sau la concedierea cercetătorilor cu opinii contrare în România.
    Câștigăm ceva din asta? Nu, dar pe termen scurt cineva se va umple de glorie.
    Gândirea pe termen lung lipsește. În România parca mai mult ca în alte parti.
    Evident continua sa fie popular mitul ca romanii sunt cei mai deștepți, ca doctorii noștri sunt cei mai tari și ca practic noi suntem alfa și omega.

    Ignorance is bliss.. Trăiască piticul sovietic
    PS nimeni nu mi-a explicat vreodată ce facem cu catedrala neamului și palatul parlamentului (ultimul construit cu mari sacrificii în condițiile în care viata oamenilor obișnuiți era plina de lipsuri, curent, mâncare sau căldură) dar mi se spune sa fiu mândru de ele. Probabil la fel li se spune și egiptenilor despre piramide.

  3. https://en.wikipedia.org/wiki/VA-111_Shkval

    Cu torpila de viteza mare treaba sta in felul urmator:

    The VA-111 is launched from 533 mm torpedo tubes at 50 knots (93 km/h) before its solid-fuel rocket ignites and propels it to speeds of 200 knots (370 km/h). Some reports indicate that speeds of 250+ knots may be achieved, and that work on a 300-knot (560 km/h) version was underway.[3][4] This high speed is due to supercavitation, whereby a gas bubble, which envelops the torpedo, is created by outward deflection of water by its specially-shaped nose cone and the expansion of gases from its engine. This minimizes water contact with the torpedo, significantly reducing drag.[2]

    Permanent ii subestimam pe rusi cred ca asa dintr-un complex de inferioritate. L-au batut pe Napoleon si pe Hitler. Nu sunt nici pro nici contra dar imi place sa fiu corect. Acordati-le creditul pe care il merita unde il merita.
    Americani la fel sunt super destepti, Apple, Intel, AMD system de operare Google etc. Cei a lor este al lor.

    • Pe Napoleon iarna rusească l-a bătut iar pe Hitler doar cu banii americanilor ”L-au bătut”. Fără materialele livrate la Murmansk, rușii erau fiii ploii. Ei au asigurat doar carnea de tun. Din 1917 rușii doar distrug, nu construiesc nimic. Cu două orașe de vitrină (Sankt Petersburg și Moscova), în rest mizerie și sărăcie cruntă. Ar pierde orice război care durează mai mult de trei zile. Li se termină banii. Dar amenință și șantajează în neștire, în cel mai clasic mod comunist. Toate acestea la fundul gol.

    • Rusii se lauda cu o superioritate tehnologica doar daca e un bluf. Tehnologia e reversibila, odata ce stii Ia ce te astepti poti sa iei contramasuri intr-un timp relativ scurt. Daca adversarul nu are un handicap tehnologic evident, un avantaj tehnologic nu dureaza mai mult de cativa ani de la momentul in care e dezvaluit. Pur si simplu nu merita sa cheltui o gramada de bani doar ca sa te lauzi, cand poti folosi bluful, cu avantajul de a putea trimite adversarul pe o pista falsa.
      Cat despre faptul ca rusii i-au batut pe Napoleon si Hitler, asta e adevarat, dar acest lucru nu s-a datorat superioritatii lor tehnologice, ci exploatarii prostiilor fenomenale savarsite in mod gratuit de catre acestia. Primul a avut ocazia sa ii zdrobeasca de nenumarate ori, inclusiv in campania din 1812, dar a refuzat sa faca acest pas, tot visand la o alianta imposibila cu ei. Iar tot umbland dupa fantasma asta a reusit sa isi incalce toate principiile militare si a sfarsit cu armata infometata si ingropata in zapada. Meritele rusilor se limiteaza la faptul ca au avut rabdare sa il lase sa se autodistruga.
      In cazul lui Hitler, tehnologia ar putea fi luata in discutie, pentru ca inferioritatea militara a nemtilor la inceputul razboiului era indiscutabila, cam la toate capitolele. Dar pana la urma asta nici nu a contat, pentru ca rusii si-au pierdut toata armata in primul an, luptand restul razboiului doar cu rezervele. Soarta razboiului a fost decisa pana la urma de rasismul grotesc de prostesc al lui Hitler si erorile sale strategice uluitoare, acesta batandu-si joc pur si simplu de sansele uluitoare de care a avut parte.
      Ciudat e totusi ca un stat atat de puternic ca Rusia, s-a cam limitat in toata istoria sa militara sa incerce sa fie zmeul puterilor de mana a doua, de la care insa si-a luat-o de nenumarate ori peste bot, in ciuda superioritatii sale zdrobitoare. Iar in cele cateva ocazii in care a avut adversari cat de cat comparabili, a trebuit de fiecare data sa inceapa prin a lupta din rasputeri ca sa evite la limita dezastrul total.

    • Bla-bla rusesc…
      Cu tot respectul, ce cititi acolo este „wishful thinking”.
      Da, rezistenta de frecare se reduce prin folosirea gazului ca lubrifiant in apa (sa folosim un termen simplist). Dar si producerea acelui gaz (chiar si din cavitatie) necesita energie. Nu exista minuni. Acea energie anuleaza mult din ceea ce se cistiga prin reducerea frecarii. Cistigul este cel mult marginal.
      Mai sint si alte probleme, legate de uniformitatea stratului de gaz, stabilitatea directionala, etc.
      Rezistenta de presiune (cealalta componenta importanta) ramine aceeasi, nu scade. Dupa cum a indicat si autorul articolului, rezistenta totala (presiune+viscoasa/frecare) creste cam cu viteza la 2.5. Energia necesara propulsiei este enorma, ginditi-va ca presupunind ca chiar „ar merge” ce vor rusii, ce autonomie are asemenea torpila? Citeva zeci de m?
      A naibii torpila, nu a vazut-o nimeni… asta imi aduce aminte de intrebarea de la Radio Erevan daca e adevarat ca Serghei a cistigat o Volga la Loto: „Da, este oarecum adevarat, dar nu era o Volga, ci o bicicleta, si nu a cistigat-o la Loto, i-au furat-o in piata…”

    • Ce legatura e intre Kanyon si Shkval? Amandoua sunt torpile, asta e drept, doar ca una e fictiune si una a fost utilizata din ’77 (nu stim cu ce succes). Shkval are o raza de actiune de 15km, asta din poveste are 10.000 km (e un pic de diferenta aici), poate o ghideaza prin cablu transoceanic., Nu stiu destula fizica pentru a cugeta asupra principiului supercavitatiei la 1000 m adancime, dar cumva ma indoiesc ca torpila de poveste foloseste acelasi principiu, e o presiune maricica la 1 km adancime. In ceea ce priveste cele 100 megatone, asta chiar e ceva de basm. Ce-o sa scufunde cu ea, Pearl Harbour? :))

    • ba sunteti nebuni ??? ….. daca piticu sovetic detoneaza vreuna din bombe si urmeaza riposte …. dupa asta chiar nu mai conteaza care a fost mai bun ….. vom fi toti in epoca de piatra, chiar si piticu sovetic ….si probabil vom putea sa-l doboram pe piticu sovetic cu o prastie …… si piticu sovetic si piticu corean si chiar piticu turcalete joaca la cacealma si pana acuma e clar ca obtin tot de la incapabilii UE si SUA ……. problema va fi cand vor contrati de oameni capabili …..

    • Subestimarea cuiva se face dintr-un complex de superioritate a subiectului, care realizează evaluarea, în raport cu persoana evaluată, în timp ce supraestimarea este consecința unui complex de inferioritate. Cât despre ruși, aceștia au fost obiectul unei supraestimări din partea Occidentului, ca urmare a plecării acestuia după fenta propagandei ruse. Abia după observarea, la lucru, a armatei ruse, pe un teatru de război, în condițiile sec.XXI, Occidentul a putut să aprecieze cât adevăr conține propaganda rusă și cât de avansată este tehnologia militară aflată sub acoperirea acestei propagande.

  4. Eu știam că piticul sovietic era cel mai înalt din lume. Măgarul sovietic era cel mai mare măgar din lume, dar deh, pînă la urmă nici nu contează, important e că există și azi, își mențin poziția și sînt tot nambăr oan!

  5. 1/o putere tehnologică = Nu, nu era o putere tehnologică; 2/academicianul Zamfir = ca și alți membri ai Academiei – după modelul ante 1990 – prezența personajului în cel mai înalt for științific poate fi amendată după valoarea prestației științifice ori de aplecarea către o anume filozofie politică.

  6. Incurcate sunt caile pe care umbla piticii astia…

    In timp real o sa ii descurce cineva??? Poate totusi se termina ceea ce a fost inceput si aici ma refer la ELI-NP. Stiu ca finalizarea este partea cea mai dificila dar poate cu putina incordare…

  7. Jos pălaria!
    „Vladimir Putin are măcar scuza că nu este fizician.” Nu mai dureaza mult si o sa ajunga si fizician de renume…

  8. Inca o valoroasa contributie la paguboasa deviza a neamului „romanii nu sunt in stare de nimic”. Felicitari autorului pentru stilul mult mai spumos decat al d-lui Victor Barsan.

  9. Piticul sovietic nu e chiar pitic, are 1/6 din suprafaţa terestră a globului. Plus că este un pitic atomic. Plus că este mult iubit de „Europa noastră”….

  10. Dintr-un articol de pe HotNews:
    „Dar instalația românească, care se numește ELI-Nuclear Physics (ELI-NP) și este concepută pentru a efectua cercetări de ultimă oră în fotonica nucleară, a rămas întârziată din cauza problemelor cu o componentă cheie, sursa gamma / γ. Celelalte componente ale ELI-NP, două brațe laser cu o putere de 10 petawatt – cel mai puternic construit vreodată – sunt la termen.

    În 2018, dezacordurile au izbucnit între Zamfir și EuroGammaS, consorțiul care construia sursa gamma. Zamfir a anulat contractul cu EuroGammaS, chiar dacă majoritatea componentelor au fost construite și a contractat Lyncean Technologies din Fremont, California, pentru a finaliza sursa, împingând finalizarea acestuia până în 2023. Instanțele din România deliberează cine ar trebui să plătească pentru lucrarea deja completat de EuroGammaS.”
    Se pare ca exista si alte interese.

  11. Articol foarte bun cu o remarca. Autorul are o mica problema cu Catedrala Mantuirii Neamului si o livreaza la pachet cu Parlamentul. Sunt sigur ca pe vremea voievozilor romani, de-a lungul istoriei, au fost multi insi carora le”mirosea a caca de pitic sovietic” ridicarea de manastiri( care azi sunt cuprinse ca valori universale in UNESCO). Catedrala este si un monument inchinat tuturor eroilor care s-au jertfit pt tara incepand cu razboiul de independenta, primul si al doilea razboi mondial precum si pt marea unire, monument la care au visat elitele Romaniei(mai putin comunistii) de-a lungul unui secol si jumatate, chiar daca autorul nu o considera o”bijuterie arhitecturala”.

  12. Sau Transfăgărășanul, cand puteau face cu același efort doua strapungeri ale Carpatilor, de o parte si de alta, in regim de autostrada – ca la Cernavoda si Giurgeni vaduoii!
    Mentalitatea ca mentalitatea, nu dispare/ se schimba prea usor insa cu laserul pot face en strapugeri, da nenumarate gauri in buget si intr un final sabia laser cu care Luck sa ne scape de cancerul/ deseurile periculoase care ne conduc pe ultimul drum impreuna cu soborurile de preoți prorusi.

    • Te-ai gindit la ceea ce vezi cind mergi printr-un tunel si la peisajele care ti se arata ochiului cind mergi pe Transfagarasan?

      • Mai ales de pe Locu Mortului, mergând in coloane infinite ambuteiati 3 luni pă an!
        Probabil la asta sunt bune coloanele, ca cei care le formeaxa sa admire peisaje stând în mașini cu aerul conditionat pornit, exe un efort fizic si mintal minim, eventual frecând compulsiv niste ecrane.
        Drumurile si Casele poporului au cu totul alte meniri pe lume – ceea ce prin Elveția Austria rep o necesitate, avand un sens, la noi incarneaza doar……

  13. Faptele vorbesc la urma si mai bine

    De ce atata “ravna” in atacarea cercetatorilor si descoperitorilor din domeniile stiintei, tehnicii si tehnologiei?! Se uita ca ei sunt cei atat de putini carora cei atat de multi le datoreaza civilizatia?! Cateva cuvinte in apararea lor, daca intr-o dezbatere ideile critice sau divergente chiar conteaza.

    Dupa parerea mea, judecatile de valoare, antepronuntate, ale fizicii teoretice privind fizica experimentala sunt destul de discutabile. Fizica teoretica este domeniul cuvantului, predat savant in universitati. Fizica experimentala este a faptelor, produse in laboratoare sau in campuri de cercetare. Spre deosebire de reputatii profesori, cercetatorii sunt de cele mai multe ori niste anonimi, inainte de a deveni cunoscuti prin publicarea descoperirilor lor, unele epocale. Nu e nevoie, aici, de o noua demonstratie privind deosebirea esentiala dintre cuvant si fapta. Voi remarca numai ca fara prospetimea si, uneori, rasturnarile de paradigme aduse de fizica experimentala, fizica teoretica risca sa devina o “dogma” si propovaduitorii ei niste “sectaristi”.

    Dar genericele “teoretic” si “experimental” si deosebirile dintre ele sunt aplicabile tuturor stiintelor, indiferent ca e vorba de chimie, medicina, cosmos etc. Fiziciana si chimista Marie Curie a fost o victima a cercetarilor sale experimentale privind radioactivitatea. Tot datorita experimentarii si-a pierdut viata si cosmonautul Iurii Gagarin. Am remarcat cu dezamagire futilitatea a doua articole, tendentioase, de acelasi autor, care unui fizician ii facea un titlu de “glorie” din faptul ca s-a opus proiectului “marelui laser”, iar pe unii cercetatori ii denumea “Locotenentii Marelui Laser”.

    Evident, niste opinii ex cathedra despre ceea ce presupunea ca s-a intamplat, se intampla sau se va intampla in cercetarea stiintifica ELI-NP, care chiar si pentru cercetatori este in unele privinte un fel de black box. Asa cum nici Albert Einstein sau Nikola Tesla nu au stiut dinainte ca vor ajunge la descoperiri geniale si neconforme cu multe dintre teoriile din vremea lor. Sau cum Elon Musk nu stie niciodata daca banii investiti in cercetare i se vor intoarce, cand sau sub ce forma. Despre “piticul sovietic” remarc o alta abordare, desprinsa de laudarosenia propagandistica a fostilor comunisti. S-ar putea sa fie mai inteleapta si mai productiva faptic, dupa principiul “tace si le face”.

    Insa ceea ce te descumpaneste, si sper ca la nivel social sa nu se intample la fel, este ideea ca am fi un neam ne-evoluat si ca, in aceasta privinta, ne-am asemana cu rusii. Imi sunt cunoscute multe exemple istorice in care unii savanti s-au detestat reciproc, cu o virulenta iesita din comun, dupa cum la fel si-au denigrat si respins preocuparile si rezultatele din domeniul lor comun de cercetare. A fost treaba lor, ceea ce nu i-a impiedicat sa realizeze descoperiri geniale. Despre cei care manipuleaza doar cuvantul, stim sigur ca nu vor ajunge le performantele unor savanti care s-au calomniat unul/unii pe altul/altii. Dar despre cercetatori, care opereaza cu experimentul, stim ca oricand pot fi atinsi de aripa inspiratiei si a geniului, prin care sa aduca umanitatii o descoperire remrcabila, care ne poate usura viata sau chiar o poate schimba in bine din temelii. Il felicit pe dl Cristian Mihail Teodorescu pentru ca, intr-o forma subtila, ne-a deschis si un alt orizont de reflectie, ca decat sa iriti lumea cu aere si discursuri de superioritate, de neam “ales” sau “suprematist”, mai bine sa te preocupe modestia si faptele, care vorbesc la urma si mai bine.

    • 1) E bine ca aveti interes in probleme stiintifice. Si apreciez ca intelegeti ca aceste dispute dintr-un institut apartinand unei platforme (Magurele), nu fac bine nimanui. In ce alt domeniu problemele de management dar si stiintifice ale unui proiect se discuta in presa la modul zeflemitor? In ce alt domeniu se umbla cu liste de sustinere sau de infierare ca in anii ’90? Mai grav, se iau decizii influentate de aceste liste. De ce toate aceste actiuni triste de autodenigrare? Singura explicatie ar fi ca institutele de la Magurele se tem ca ELI va fi finantat numai din tara, lasand fara fonduri restul domeniilor.

      2) Totusi lucrurile nu functioneaza cum le-ati descris, adica: „Dupa parerea mea, judecatile de valoare, antepronuntate, ale fizicii teoretice privind fizica experimentala sunt destul de discutabile. Fizica teoretica este domeniul cuvantului, predat savant in universitati. Fizica experimentala este a faptelor, produse in laboratoare sau in campuri de cercetare. Spre deosebire de reputatii profesori, cercetatorii sunt de cele mai multe ori niste anonimi, inainte de a deveni cunoscuti prin publicarea descoperirilor lor, unele epocale. Nu e nevoie, aici, de o noua demonstratie privind deosebirea esentiala dintre cuvant si fapta. Voi remarca numai ca fara prospetimea si, uneori, rasturnarile de paradigme aduse de fizica experimentala, fizica teoretica risca sa devina o “dogma” si propovaduitorii ei niste “sectaristi”.”
      Nu exista o dihotomie intre teorie si experiment. Acolo unde se face cu adevarat cercetare, ele merg minunat impreuna si marii profesori sunt si mari cercetatori. La noi lucrurile nu merg totdeauna asa, din lipsa unor secole din istoria noastra stiintifica, inceputa de fapt in secolul 20.

  14. Este posibil ca autorul sa nu aiba toate datele problemei in ce priveste planorul Avangard. Poate ca aliajele din care este construit rezista la temperaturi inalte. Sigur, teoretic „scula” piticului s-ar topi la viteza aceea, insa in articol nu se face nici o referire la tehnologia respectiva. Desigur, din punct de vedere fizic, orice obiect ar putea fi afectat intr-un astfel de mediu si la vitezele acelea mari, insa este posibil ca „planorul” respectiv sa reziste si sa-si atinga tinta cu succes. Nu subestimati tehnologiile militare, chiar daca ele sunt facute de rusi.

  15. Mostră de piticism sovietic într-o emisiune Antena 3, moderator Răzvan Dumitrescu (RD), invitați Nicolae Victor Zamfir (NVZ), Ecaterina Andronescu (EA), Ioan Dăncuș (ID), imediat după demiterea NVZ de la conducerea IFIN–HH.

    RD, în prezentarea invitatului NVZ: Se întoarce în țară în 2004 pentru acest proiect, care acum începe să funcționeze.
    Fals, în 2004 nu apăruse nicăieri nici ideea de Extreme Light Infrastructure, nici de ELI–Nuclear Physics. De altfel, RD va face pe parcursul emisiunii de mai multe ori confuzia între ELI–NP, care este un proiect european și constituie un departament al IFIN–HH, și institutul propriu-zis.

    NVZ: Programul ELI a fost condus de un laureat al premiului Nobel.
    Fals, numele lui Gérard Mourou nu apare nicăieri printre autorii diferitelor secțiuni din primul ELI-NP White Book. Cei care eram prin preajmă în anii aceia ne amintim de omniprezența agasantă a lui Dieter Habs, de exemplu.

    NVZ: Știința din România nu era izolată pe vremea lui Ceaușescu, cercetătorii păstrau contacte cu Occidentul, Securitatea și P.C.R. mai închideau ochii.
    Chiar așa? Când nu puteai trimite o scrisoare în străinătate (nemaivorbind de un articol) fără avizul organelor? Fără să mai vorbim de dificultatea de a călători chiar și în celelalte țări foste comuniste.

    ID: Laserul funcționează zilnic. Se lucrează la comisionarea sistemului de transport a pulsurilor laser, un sistem complex. Ne aflăm undeva la 99 %. Experimente la 1 PW se vor face la sfârșitul anului, la 10 PW anul viitor.
    Cum s-a calculat atunci acel 99 %? Ca timp necesar, ca sume? Dacă este vorba de timpul necesar, dat fiind că proiectul rulează de aproape 8 ani (92 luni, mai precis), ar trebui ca în cca. o lună să fie gata. Pentru mine, dacă acum se fac experiențe la 100 TW și intenționăm să facem unele la 10 PW, ne aflăm de fapt la 1 % (din puterea la care se fac experimentele).

    NVZ: Motorul la mașină este gata. Acum se pun roțile. Urmează să se pună ambreiajul, apoi volanul. (Suntem la mai puțin de 99 %, recunoaște domnia sa.)
    Motorul este conectat prin ambreiaj la cutia de viteze (de aceasta se pare că a uitat domnul academician), iar aceasta prin sistemul de transmisie la roți. După ce s-au pus roțile, nu se mai poate monta ambreiajul.

    EA: ELI-NP are angajați peste 40 de străini, dintre care un laureat al premiului Nobel.
    Surprinzător, nu? Dacă este adevărat, iar Dl. Mourou semnează pe statul de plată al IFIN-HH, atunci pozițiile lui extrem de favorabile în favoarea conducerii institutului nu pot fi citate ca susțineri din partea unei somități internaționale, ci ca susținere a unui angajat pentru șefii săi. Dacă nu este adevărat, atunci EA dezinformează, sau în cel mai blând caz exagerează în stilul “pitic sovietic”.

    EA: La nivel european s-au finanțat 3 proiecte: 2 proiecte de 3,5 PW, plus cel de 10 PW care s-a construit în România.
    ELI-NP vrea să ofere două linii de câte 10 PW fiecare. ELI–Beamlines (Cehia) conține și el un laser de 10 PW și unul de 1 PW. ELI–Attosecond Light Pulse Source (Ungaria) nu mizează pe nicio putere extremă, pe ei interesându-i în special pulsurile ultrascurte, chiar și la energii foarte mici ale unui puls.

    NVZ: Fasciculul gamma începe să fie montat și va fi finalizat în 2023.
    Ar fi bine să apară și fotografiii cu ce s-a montat până acum, ca să nu se alimenteze tendințele denigratoare.

    RD: Înțeleg că succesorul (actualul Director General al IFIN HH) crede că programul ELI este o minciună.
    Din nou, confuzia dintre a fi Director General la IFIN–HH și a fi Directorul Proiectului (sau departamentului) ELI–NP.

    În final, reproducerea aproape ad-litteram a unui fragment al discuției:
    ID: Conduc un departament care are spre 40 de oameni, dintre care majoritatea sunt tineri absolvenți care, atunci când au ajuns la noi, nici nu știau ce este ăla un laser (unii dintre ei), dar aveau sclipirea aia în ochi, aveau chestia de care e nevoie…
    NVZ: …aveau pregătirea de bază…
    Întrebare: unde se termină pregătirea de bază? Înainte sau după ce se află ce este acela un laser?

    Triste vremuri mai trăim.

  16. Nu ma pronunt asupra celorlalti pitici, dar afirmatiile vehiculate in jurul piticului hipersonic sint false.

    Avem aici un pitic american care a mistuit un soc termic cu un ordin de marime peste cel vehiculat in articol: https://en.wikipedia.org/wiki/Galileo_Probe

    Aici avem o filmare cu un pitic sovietic inalt hipersonic in tropsfera: https://www.youtube.com/watch?v=kPKiEkqsBkc

    Iar aici un alt pitic hipersonic, de data aceasta american, ca sa nu fim acuzati de partinire: https://www.youtube.com/watch?v=rk9mvLFNqMQ

    In concluzie, 10^2 gigawati pe metru patrat este o problema rezolvata din anii saizeci, de cind dateaza fibra de carbon impregnata in rasina fenolica si geometria sferoconica a capsulei de intrare in atmosfera: https://www.youtube.com/watch?v=9aJai8loUo8

  17. “Narativul bombastic și exagerările fără simț fizic sunt la ele acasă și la Mama Rusie, și la cățeaua balcanică”…

    …..Foarte adevarat. Exagerarile fara simt fizic sunt insa pentru consum public. Vulgul, se hraneste cu povesti, enormitati sau exagerari prostesti, cum bine spune autorul. Dar asta tine mai degraba de un etos local, de orgolii ranite sau complexe istorice nerezolvate. Problema de fond apare cand investitii importante nu-si gasesc sens si finalitate. Cand corpul stiintific implicat in “aventura cunoasterii” este divizat, nehotarat sau indoielnic atunci se ridica intrebari legate de competenta, instruirea sau lipsa de imaginatie a acestuia. Si asta e o chestiune serioasa care n-are de a face cu piticul sovietic. …

  18. Desi nu stiu fizica mai mult decat am invatat in liceu, am inteles multe atat din articol, cat si din comentarii. Multumesc tuturor.

  19. Pentru a atenua socul loviturii in plin trasa atat “idioteniei generalizate” care domneste in societatea romaneasca ,vezi exemplul cu Casa Poporului si catedrala Mantuirii Neamului cat, si cu dedicatie speciala unui sector mai ingust ,vezi cercetarea romaneasca cu varful de lance laserul de la Magurele,se recurge intai la o manevra de „anesteziere” aratandu~se ca nu suntem singurii tampiti de pe lumea asta ci avem o companie „selecta” in persoana piticilor sovietici.

    Ca sa se arate cat de pitici sunt rusii se iau cateva exemple ,Avangard,torpila nucleara,vaccinul leac al Covidului si se elaboreaza pe seama lor (dupa parerea mea un pic cam fortat).

    Daca ne uitam mai atent Rusia este totusi a doua putere militara a lumii,putere intemeiata pe inalta tehnologie pe care rusii au dezvoltat~o in domeniul militar si necontestata ci doar temuta de altii, inclusiv de americani ( nu degeaba au anuntat americanii ca lucreaza si ei la arme hipersonice desi sunt,in opinia autorului, inutile)
    Rusii mai au si in domeniu civil ceva realizari in premiera,de exemplu centrala nuclearoelectrica plutitoare.

    In acest context am putea sa ne intrebam totusi care ar fi temeiul comparatiei cu Romania,care nu se poate lauda cu ceva,indiferent ce domeniu am lua in consideratie.

    Si ca fapt divers laserul de la Magurele a tras acum vreo doua zile, cateva salve inclusiv una de 10PW o fi de bine ,o fi de rau?

  20. „Este cel mai mare pitic din lume…”

    Dincolo de gluma cu pitici, aș îndrăzni să observ că în cazul celui de la Măgurele, au fost cooptați în proiect specialiștii, reperele reale în domeniul piticilor, inclusiv cei care au definit conceptul de pitic, prin urmare, este cu adevărat mare. Nici nu se putea altfel, pentru că cei care au marcat banu’ s-au asigurat mai ‘nainte că-i remarcabil.

    Problema piticului românesc este alta. Anume, este problema noastră a tuturor, inclusiv a celor de dimensiuni normale, aceea că s-a născut în România!

    Deși colaboratorii și consorțiile implicate au sperat într-un demers științific, România a dus piticul într-un bâlci, fără niciun haz. Ei nu spun că piticul nostru nu-i pitic, pentru că s-au asociat – fără România – spre a continua demersul piticilor. Spun doar că nu suntem capabili să ducem niciun lucru până la capăt, iar piticul nostru va sfârși în derizoriu. …Deși este, într-adevăr, cel mai mare.

  21. Eu zic ca autorul ar trebui sa mai rasfoiasca putin niste carti si reviste.
    In incercarea de a-l face pe piticul sovietic mai mic decat cel american, se modifica legile fizicii dupa bunul plac. (Nu e ceva nou, toti pro-americanii fac asta, se numeste manipulare si este foarte raspandita pe la noi)
    Haideti sa dezvoltam:
    1. Avantagrd este un glider hipersonic care vine cu doua probleme pentru adversar: prima e ca-i hipersonic si a doua e ca face manevre pe axa tranversala. Asta se traduce prin faptul ca nu poate fi interceptat de actualele sisteme anti-racheta care pot intercepta doar balisticele care vin pe o traiectorie previzibilă. Viteza lui nu este deloc imposibila, vehiculele spatiale de reintrare in atmosfera au viteze similare, just google it.

    2. Ideea promovata de autor cum ca orice vehicul aerian se topeste in atmosfera la viteze mai mari de Mach 2 – 2.5 este falsa. Ii contrazice pe americani cu al lor SR71 Blackbird care poate atinge viteze mai mari de mach 3, pe francezi cu a lor racheta MBDA Meteor (mach 4) si pe rusi cu multitudinea de rachete inalt sipersonice si hipersonice cum ar fi Zirkon (mach 10), Kinzhal (mach 9), Iskander (mach 10), R33 (mach 6), R77M (mach 6) Topol, Sarmat, Bulava, PRST-1M, Gazelle ABM, Gorgon ABM, etc etc.
    Mai jos un video cu PRS-1M (cea mai mare acceleratie din lume, cotata la 300 G) care atinge mach 17 in cateva secunde, deci in atmosfera. Si care NU se topeste:
    https://m.youtube.com/watch?v=qLV1Ao9QkpE

    3. Torpila „Kanyon” care de fapt se numeste Poseidon sau Status 6, are un diametru de aproximativ 2 metri( aria de aproximativ 3,14 metri) deci puterea instalata trebuie sa fie mult mai mica decat cea mentionata de autor. Daca mai punem la socoteala ca rusii au fost number 1 in instalatii nucleare si subdimensionarea lor, iese treaba corect.

    4. Scutul de la Deveselu si merele de aur. Pai bine, draga domnule, dar pana la rachete hipersonice si supersonice mai sunt rachetele subsonice, alea care au le-au dat Sauditilor peste ochi cu tot cu Patriot si AEGIS, sau iranienii americanilor in irak. Cu alea ce facem? Daca sistemele americane nu pot intercepta niste clone chinezesti si iraniene, cum am putea crede ca ar putea intercepta niste supersonice sau hipersonice rusesti????

    Deci, americanii sunt ramasi mult in urma rusilor dpdv al tehnologiei militare si noi spunem ca piticul societic e mincinos? Dar de afirmatia lui Trum cum ca ei fac o racheta care are o viteza de 17 ori mai mare decat au „inamicii” (adica mach 20 x 17 = 340) cand ne spuneti? :)))

    Toate cele bune. Am ras cu lacrimi la articolul asta.

    • @AlexIS
      Mach 340 inseamna cam de 10 ori a doua viteza cosmica (11,2 km/s). Niciun dispozitiv macroscopic fabricat de om nu a atins vreodata o asemenea viteza. Pana la a rasfoi tot felul de site-uri, ar fi bine sa rasfoim tabla inmultirii si fizica de gimnaziu.
      Putem dezvolta si subiectul acceleratiei de 300g, mai precis al rezistentei unei structuri metalice de cca. 10 m lungime la o asemenea acceleratie. Ganditi-va ca ar trebui sa construiti un turn din ce aliaj doriti Dvs. cu inaltimea de 3 km.
      Putem intra in detalii privind forta necesara a motoarelor rachetei si cat combustibil ar trebui sa consume. E adevarat, aici trebuie un pic de fizica de clasele 9-10.
      Nu mai reiau ultima fraza din articol.

    • Daca tot e sa radem cu lacrimi:
      – 300 g inseamna 3000 m/s2.
      – vehiculul sa zicem ca are 10 tone, 10000 kg
      rezulta o forta de 30 milioane de N (cam cat cele 5 motoare Saturn V)
      – asta se obtine din ejectatea unor gaze cu viteza de 3 km/s si un debit de 10 tone pe secunda
      – adica, presupunand ca masa rachetei fara combustibil e neglijabila, arde complet intr-o secunda!
      – deci viteza care se atinge e 3000 m/s (acceleratia x timpul) pe o distanta (at2/2) de 1,5 km.
      – deci nu iese din troposfera, iar la viteza asta arde complet si destul de repede.
      – pentru orice alta masa initiala, rezultatul este acelasi.
      Evident, filmand ceva si accelerand filmarea nu mai arde nimic.
      Piticii sovietici, pe stil nou, nu stiu deloc carte.

      • Stimate domnule Teodorescu, eu sunt perfect de acord cu dvs in privinta vitezei Mach 340. Dar dvs ar trebui sa il convingeti si pe piticul mai mare Donald J Trump.
        Pesemne ca dvs nu ati auzit inca de „Super Duper Missile”, de aceea va atasez eu un link impreuna cu citatul distinsului domn presedinte:
        „We have, I call it the super-duper missile, and I heard the other night – 17 times faster than what they have right now”
        https://www.telegraph.co.uk/news/2020/05/15/donald-trump-touts-new-super-duper-missile-will-17-times-faster/
        Deci, de 17 ori mai rapida decat ce au rusii acum, eu am fost modest si am luat doar mach 20 nu mach 28 pentru Avantgard, inseamna fix mach 340 otherwise mach 476!!!
        Si daca ar fi sa luam de 17 ori viteza celei mai „pricajite” hipersonice rusesti, Kinzhal, ar insemna 17 x mach 10 = mach 170, ceea ce cred ca sunteti si dvs de acord ca e imposibil dpdv al tehnologiei actuale.
        Deci piticul cel mai mincinos nu este cel sovietic.

        Apoi sa analizam viteza interceptorului hipersonic rusesc PRS-1M.
        Filmarea a fost facuta din mai multe unghiuri, banuiesc ca tocmai pentru a evita anumite indoieli si dezbateri inutile, care totusi exista.
        Analizand in detaliu: viteza norilor, viteza cu care flutura steagul si viteza cu care se imprastie gazele arse ale rachetei si raportandu-le la viteza actuala a rachetei vom constata ca e cat se poate de reala.
        Totusi, sa presupunem ca rusii au trişat iar videoul este accelerat la 2x (de doua ori). Chiar si asa, tot am obtine o viteza de mach 8.5 despre care majoritatea siturilor americane sustin ca este imposibila pentru ca se topeste racheta. Ridicol, nu-i asa? Deci cum facem?
        Referitor la acceleratia de 200 – 300 G, ei bine, si americanii au reusit mai demult sa faca o racheta pe nume Sprint, tot interceptor, dar au reusit numai 100 G cu ajutorul a 650 mii de newtoni pentru o masa de 3500 kg.
        Sa inteleg ca ori americanii erau ramasi in urma, ori nu stiau carte, ori rusii ating viteze pe care americanii nu le pot intelege de aici si propaganda lor prosteasca cum ca sovieticii mint.
        Acelasi lucru se aplica si in cazul tancului T14, zic americanii ca e ar fi banana, in conditiile in care ei au pe al lor Abrams tunul si blindajul de conceptie straina, mai noi si Trophy APS e israelian, ca ei s-au chinuit si n-au reusit sa faca unul bun.
        La fel este si in cazul torpilei rusesti Skhval. La inceput americanii au zis ca e imposibil o asemenea viteza sub apa, apoi cand s-au dumirit putin au incercat sa faca si ei una similara iar cand au vazut ca nu le iese au spus ca Skhval e o banana ca nu face manevre. Idem si cu multe alte, pot exemplifica.

  22. Priviet ! Haideti sa va zic eu despre un alt Pitic si mai sovietic foarte real si trist cu impact emotional asupra tuturor romanilor: dupa cum bine stiti (unii dintre dumneavoastra stiu altii pot afla ceva din link-ul de mai jos) mai sunt ceva probleme de rezolvat pe la IFIN- unele de interes pentru sanatatea romanilor. Poate Directorul General Interimar ar dori sa investigheze (audit extern de la firma specializata) si sa incerce sa rezolve situatia critica de la : https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/o-speranta-pentru-bolnavii-de-cancer-la-magurele-s-a-deschis-un-centru-de-cercetare-in-radiofarmacie.html
    !!! In toata lumea la mai putin de 2 ani dupa instalare s-a inceput productia (cred ca echipamentul de la IFIN-HH a devenit operational in 2013)! Suntem singurii de pe Terra care platim managementului unui centru ce nu produce nimic (nimeni nu intelege cum e tinut in functie si pe sume prea mari pentru cat face si pentru cate a realizat). Poate trebuie si pe acolo o schimbare/inlocuire cu persoane competente. Domnul Director N. Marginean ar trebui sa curete putin cangrena si sa aduca oameni capabili sa porneasca motoarele si sa dea o mana de ajutor romanilor aflati in suferinta. Sau cineva are mare interes ca lucrurile sa nu se miste in sensul obtinerii documentelor care ar inlesni pornirea productiei de radiofarmaceutice si romanii nu ar mai plati 4500 lei la privat pentru PET-CT. Ce ziceti este un subiect interesant pentru cititorii acestui articol precum si pentru Ministerul Sanatatii, MEC, CSAT si pentru noul Director general interimar instalat care are acum posibilitatea sa dovedeasca ce poate? Toti directorii stiintifici perindati pe la institut printre care si renumitul savant L. Trache au incercat sa rezolve situatia si au esuat! Hai Romania sa fii o tara ca afara !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Mihail Teodorescu
Cristian Mihail Teodorescu
Cristian Mihail Teodorescu, născut la București în 1966. Studii: Liceul de matematică-fizică “Gheorghe Lazăr” București, 1984; Facultatea de Fizică, Universitatea București, secția Fizică Tehnologică, 1990; Université Paris Sud, doctorat în Chimie Fizică, 1995; Universitatea București, Facultatea de Fizică, abilitare de conducător de doctorate în Fizică, 2015. Premiul III la Olimpiada Internațională de Fizică 1984, Sigtuna, Suedia. Premiul “Radu Grigorovici” al Academiei Române în 2015, Premiul Ad Astra pentru Excelență în Cercetare, Științe Fizice și Chimice, 2018. Între 1991 și 2002 a lucrat în străinătate (Franța, Germania, Regatul Unit). Autor a cca. 150 de articole științifice în reviste cotate ISI, peste 2500 citări, indice Hirsch 32 pe Google Academic și 27 pe Web of Science (2019). În prezent, Cercetător Științific Gr. 1 și Președinte al Consiliului Științific la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor. Profesor universitar asociat Școlii Doctorale de Fizică a Universității București. Conducător de proiecte de cercetare în valoare totală de peste 10 milioane Euro. Conduce un grup de cercetare de cca. 25 de persoane. Scriitor de literatură science fiction, trei volume publicate: “SF unu” (Editura Bastion, 2008), “SF Doi” (Editura Bastion, 2010), “Senzoriada” (Editura Nemira, 2014). Premii literare: Premiul Helion în 2007, Premiul “Ion Hobana” în 2011 pentru Cartea Anului, Premiul “Vladimir Colin” în 2014 la categoria Cel mai bun volum de povestiri. Membru fondator (2009) și Președinte (din 2011) al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro