joi, martie 28, 2024

Plagiat masiv, intenționat, cu complicități multiple

S-a scris mult pe tema plagiatului la demnitari. Sunt în curs de proiectare și de aplicare schimbari instituționale în domeniu. Sper ca precizarile pe care le aduc în continuare pe modurile de plagiat în cazul tezei de doctorat semnate de Petre Tobă [1] să fie de folos în cadrul acestui proces de prevenire și sancționare a plagiatului în școlile doctorale din Romania.

Criteriul de recunoaștere a plagiatului

În cadrul articolului 4 din legea 206/2004 referitoare la ” buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare” plagiatul este definit explicit ca formă de fraudă intelectuală caracterizată prin însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-le drept creație personală”. Definiția respectivă fundamentează procedeul de recunoaștere a elementelor de plagiat prin elaborarea și difuzarea (publicarea) unui text sub semnătură proprie, prin preluare, fără citarea de rigoare (autor, titlu lucrare, editură, an de publicare/difuzare, pagină, dacă este cazul). Formularea din lege face trimitere și la ideea de ”creație proprie”, originalitate. Fără a intra , în acest cadru, în detalii asupra a ceea ce înseamnă creație proprie, menționez că si simplu fapt de a selecta , interpreta și fraza un text din lucrarea unui alt autor constituie marcă de stil propriu, de originalitate[2].

Tipuri de plagiat în teza de doctorat Petre Tobă (PT)

Teza de doctorat semnată de PT este, din perspectiva criteriului anterior menționat, realizată, covârșitor, prin plagiere de blocuri mari de text – zeci de paragrafe sau de pagini – fără respectarea regulilor elementare de indicare explicită a sursei. A fost făcută deja, în mass-media românească[3], o astfel de evidențiere a surselor de plagiere și a amplitudinii textelor preluate incorect, prin fraudă intelectuală, în teza PT. Fiind vorba de un plagiat rudimentar cu blocuri masive de text menținute ca atare, în cele mai multe cazuri, nu se mai pune problema de a vedea detalii legate de numarul de cuvinte/paragrafe/pagini plagiate. Miza analizei, dincolo de cazul PT, este aceea de a fundamenta masuri urgent necesare în domeniul politicii antiplagiat din România. O focalizare pe tipuri și strategii de plagiere poate fi de directă relevanță pentru astfel de politici în domeniul doctoratelor. Este ceea ce voi face în continuare.

Exemplul  de argumentare  il voi alege din categoria de practici de plagiere din lucrare care nu mai suportă nuanțe dubitative, legate de cine de la cine a copiat sau dacă este sau nu vorba de plagiat. Este cazul multor paragrafe sau pagini preluate in sistem bloc (copy-paste), fără citare de rigoare prin marcare cu ghilimele si indicarea surseii originale, din lucrări publicate cu ani înaintea tezei de doctorat în discuție. În afara acestui tip de situație mai apar, în teza PT, două categorii de practici de plagiere . Este cazul preluarii unor texte de pe internet, de pe site-uri de referate, spre exemplu, cu datele de elaborare și/sau punere în circulație nespecificate, fără autori. Deși este puțin probabil ca teza de doctorat PT sau referate care au stat la baza ei au ajuns sursă de inspirație pentru cei care au pus în circuit materiale nesemnate pe internet, o atitudine de prudentă este necesară.

O a treia categorie de surse posibile de plagiere este formată din textele care apar și în lucrarea de doctorat a lui Ionel Tucmuruz, coleg cu PT. Din analiza Emiliei Șercan rezultă că cele doua teze au similitutini de structură și texte identice, copiate, probabil, după o sursă comună. Nu am încercat să disting, în acest caz, cine de la cine a copiat pentru că situația este una complicată și poate fi rezolvată prin centrarea pe tipul de plagiat de maxima certitudine. Cei doi au avut același conducator de doctorat (generalul Anghel Andreescu) și, în plus, PT declară că a facut partea de cercetare împreună cu colegul menționat și, mai mult, că au ”scris referatele împreună, umăr la umăr”. Ce înseamnă ”împreună” și ”umăr la umăr” pe două teze de doctorat diferite care ar fi trebuit, prin definiție, să fie lucrări personale? Variante de răspuns nu sunt foarte multe: fie unul dintre autori a copiat de la colegul cu care a lucrat ”umăr la umăr”, fie ambii au apelat la aceeași sursă, fie pe anumite segmente autorul este același.

Emilia Șercan dovedește fară dubii că chiar introducerile celor două teze de doctorat (primele trei paragrafe) sunt identite. În mod normal, coordonatorul celor două doctorate trebuia să noteze și să sancționeze identitatea începuturilor la introduceri. Similar, eventualii membri comuni în cele două comisii de doctorat.

În consecință consider că argumentația cea mai clară poate fi realizată pe primul tip de plagiat, cel în care preluarea de text bloc, fară citare corespunzătoare, s-a făcut după lucrări publicate la o data anterioară anului 2010 și cu autor specificat.

Plagierea modurilor de interpretare

În anexa la prezenta evaluare am rețiunut o singură pagină din teza de doctorat PT. Într-un singur paragraf din această pagină sunt făcute cinci citări foarte precise care conțin tot ceea ce trebuie – autor, an titlu lucrare, editură și pagina, în unele cazuri:

162 Elliott, Kimberly A, Corruption as a Global Policy Problem: Overview and Recommendations, in Kimberly A. Elliott, ed., Corruption and the Global Economy. Washington, DC: Institute for International Economics, 2003.

163Rauch, James, Bureaucracy, Infrastructure, and Economic Growth: Evidence from US Cities During the Progressive Era, American Economic Review 85 (4), 2004, pp. 968-979.

164 Alam, M, Some Economic Costs of Corruption in LDCs, Journal of Development Studies 27, 2003, pp. 89-97;

165Alatas, S., Corruption: Its Nature, Causes and Functions, Aldershot, 1990.

166 Alestna Alberto, Roberto Peroti, The Political Economy of Growth: A Critical Survey of the
Recent Literature, World Bank Economic Review 8:3, 2002, pp. 351-371. (NESECRET, 179 din 446).

Singura mare problemă este că toate aceste citări nu aparțin autorului PT ci sunt preluate copy-paste din altă lucrare – ”Cooperarea internațională judiciară și polițienească” – publicată la Editura Sitech din Craiova în 2007 către Eduard Ștefan și Ligia Teodora Pintilie (constatare argumentată, iarăși, de Emilia Șercan). Cei doi autori sunt citați de mai multe ori în lucrare dar nicicum pentru ideile și citatele pe care aceștia le-au dat prin raportare la cele cinci lucrări puse în subsolul paginii 179. Avem de a face, clar, în acest caz, și în multele cazuri din teza PT, cu un plagiat de citare și interpretare. Este practic imposibil ca doi autori sau două grupări de autori (PT pe de o parte și Ștefan&Pintilie, pe de altă parte), lucrând separat, să citeze absolut la fel, până la detaliu de pagină, cinci lucrări , și să le interpreteze cu aceleași cuvinte pe o pagina întreagă. Constatarea cu detaliile menționate trimite la ideea că la pagina 179, și în toate cazurile similare din teză, avem de a face cu un plagiat intenționat. Practic, prin această procedură, autorul tezei de doctorat preia în detaliu un mod de interpretare și citare de la un alt autor și îl prezintă ca fiind propriu. Altfel spus, adoptă o practică exemplară pentru ceea ce legea 206/20064 definește explicit ca plagiat.

Concluzii și discuție

1. Pe o scală a plagiatului de la minim la maxim, teza de doctorat semnată de PT se înscrie, fără niciun dubiu, în grupa celor de de maximă gravitate în încălcarea bunelor practici de cercetare științifică. Aceasă situație este dată nu numai de ponderea foarte mare a paragrafelor/paginilor preluate cuvânt cu cuvânt , fără citarea de rigoare. Argumentează în același sens și faptul că plagiatul practicat este rudimentar. Se preiau incorect, prin încălcarea deontologiei de cercetare, nu blocuri ci ”munți de texte”[4]. Toate verificarile pe care le-am facut confirmă constatările cantitative ale Emiliei Șercan legate de teza PT. Plagiatul de tip mozaic[5], cu înlocuirea unor cuvinte în blocurile de text preluate incorect, este rar utilizat în cazul PT.
2. Plagiatul din această teză este departe de a fi unul accidental, de greșală prin omisiunea unor ghilimele. Este vorba de un plagiat intenționat realizat în baza unei strategii clar structurate. Elemente esențiale ale acestei strategii au fost apelarea la un număr mare de surse, încărcarea artificială a bibliografiei cu multe lucrări , combinarea derutantă între citarile corecte și citările frauduloase prin preluarea copy-paste a unor citări din alte lucrări fără a mai menționa cine anume a facut respectivele citări. Ștefan și Pintilie (2007), spre exemplu, sunt corect citați în mai multe pagini din teză. Ei nu mai sunt menționați însă ca sursă pentru citările preluate adliteram , prezentate în anexă la acest material.
3. Există în lucrare , în afara plagiatului clar, masiv, după surse publicate înainte de 2010, și un plagiat mai greu de identificat prin faptul că provine din surse fară specificarea anului de publicare de pe internet. Teoretic se poate presupune că unele din textele de pe internet constituie preluări din textele PT, ajunse ulterior pe internet. Nu am analizat aceste cazuri pentru că, indiferent de concluzia la care aș fi ajuns, plagiatul clar, după surse identificabile, antedatate anului 2011, este copleșitor ca extensie și gravitate. Oricum, probabilitatea ca o teză de doctorat nepublicată pe internet sau intr-o editură , susținută în regim de învățământ militar, să ajungă sursă de inspirație pentru referate pe internet este destul de mică.
4. Au fost menționate deja (Emilia Șercan) erorile grave de tehnică de citare cu deja celebrele trimiteri bibliografice la ”Apud Stiglitz Joseph” și ”Apud, Barry Buzan”. Este vorba , foarte probabil, de mult mai mult decât de erori de cunoaștere a tehnologiei de citare. Tot în bibliografia la teza PT, după enormitățile cu apud ca parte din numele unor autori, apare și citarea aproape corectă “Barry Buzan – Popoarele, statele şi teama, Ed. Cartier, 2000, Chişinău” (Prenumele este scris aici numai cu un singur r). La fel se întâmplă și cu Joseph Stiglitz. În aceeași bibliografie de la sfârși de teză apare și citarea corectă ”Stiglitz, Joseph, Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iaşi, 2008”. O ipoteză explicativă este detaliată in subsolul de pagină[6].
5. Există în lucrare , în afara plagiatului clar, masiv, după surse publicate înainte de 2010, și un plagiat mai greu de identificat prin faptul că provine din colaborarea ”cot la cot” cu Ionel Tucmuruz (doctorant la același coordonator, generalul profesor Anghel Andreescu) sau din surse fară specificarea anului de publicare de pe internet.
6. Plagaitul din teza PT are și o condiționare dată de complicități prezente în mediul imediat în care a fost realizată și susținută lucrarea: identitatea paragrafelor de introducere din tezele  Tucmuruz și PT cu greu putea trece neobservată de către coordonatorul comun al celor două doctorate; erorile din  bibliografie, cu aceleași nume de autori odată corect notate si complet eronat in al doilea rând prin preluare mecanică din subsol de pagină fac foarte probabilă implicarea unor persoane diferite de autor (PT) în construirea aparatului tehnic al lucrării.

Anexă: Exemplu de plagiere a unui bloc masiv, de o pagină, din Ștefan și Pintilie 2007, în cadrul tezei de doctorat semnata de Petre Tobă

Ștefan și Pintilie (2007)

Petre Tobă (teza de doctorat)

NOTE _____________________


[1] Procedee de plagiat în cadrul lucrării de doctorat ”Poliția Română  – forță de stabilitate și securitate” susținută la Universitatea de Apărare  “Carol I”, februarie 2011, autor Petre Tobă

[2] Nu rezultă din cele anterior menționate că în comunitatea științifică din România nu erau cunoscute bunele practici în domeniul deontologiei de cercetare înainte de 2004. Legea învățământului nr. 84 din 1995 face referire explicită faptul că ” Abaterile de la deontologia universitara se analizează si se soluționează  la nivelul consiliilor facultăților si al senatului.” În fapt, regulile de deontologie în cercetarea universitară au funcționat, dincolo de reglementările formale, între altele, prin intermediul conducătorilor de doctorate, oamenilor de știință veritabili. Ar fi de menționat, în context, că niciunul dintre foștii conducători de doctorat pentru cei acuzați, argumentat, de plagiat, în România ultimilor ani, fie de comisiile de etică universitară, fie de instanțe media, nu a susținut public faptul că plagiatul a fost o normalitate la un anume moment în comunitatea științifică românească . Ar fi și greu ca cineva în acest rol să pretindă, spre exemplu, că până la legea 1/2011 era o bună practică în cercetarea științifică locală să  preiei paragrafe sau pagini întregi din alți autori și să nu faci citările de rigoare.

[3]Emilia Șercan, TOBĂ DE CARTE. 250 de pagini din teza de doctorat a ministrului de Interne, Petre Tobă, sunt copiate din alte lucrări, disponibil la http://pressone.ro/toba-de-carte-250-de-pagini-din-teza-de-doctorat-a-ministrului-de-interne-petre-toba-sunt-copiate-din-alte-lucrari/ . Fară excelenta analiză a doamnei Șercan analize de genul celor  prezentate aici nu ar fi fost posibile.

[4] Mitul plagiatului de blocuri masive de texte dar care nu afecteză originalitatea lucrării este ușor de combătut. Plagierile din teza PT nu sunt simple reproduceri de texte legislative, cu pondere redusă . După cum am dovedit prin exemplul din anexă, este vorba de plagiat de mari proporții de texte de interpretare, cu încărcătură de originalitate. Așa cum am menționat deja chiar și selecția unor texte pentru citare și interpretarea lor constituie secvență de originalitate. Pe exemplu dat, cele cinci citări și interpretările aferente lor, realizate de Șerban &Pintilie, 2007, nu pot fi puse în seama lui PT și nici nu sunt legate de raportare la un articol de lege sau la o idee supercunoscută.

[5] Harvard Guide to Using Sources, http://isites.harvard.edu/icb/icb.do?keyword=k70847&pageid=icb.page342054

[6] De ce apar numele celor doi autori , Buzan și Stiglitz odată cu apud și odată fără apud, in lista de bibliografie? Foarte probabil pentru că pe teză au lucrat mai multe persoane. O varianta de bibliografie a fost scrisă corect dar incomplet. Ulterior a mai lucrat cineva care a încercat să completeze bibliografia cu numele care apăreau la subsol, în corpul lucrării. Și la nota 42, spre exemplu apare ”Apud, Barry  Buzan”. În consecință a fost luat cu copy-paste de la subsol și dus la lista bibliografică în calitate de autor diferit de  Barry Buzan.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Cineva l-a recomandat pe dl Toba pentru functia de ministru destul de elogios: „este om din sistem, care cunoaste sistemul”.
    Acest om, profesor la baza, ajuns vremelnic pe postul cel mai de la virf in Stat, a mai colaborat cu doi vestiti plagiatori, Ponta si Oprea, fara sa se auda odata ceva cîrteli.
    Apoi, dl Toba se pare ca si-a luat dottoratul la o institutie girata de SRI. Il vor lasa din brate? ar trebui sa mai cada si altii, dupa regula dominoului.
    Complicata situatie. Acum aproape 4 ani cind a fost descoperita cangrena la virf, unii dintre cei ce au descoperit-o erau acuzati de cine stie ce intentii malefice.
    Ba, ca sa se complice situatia pina la a nu o mai descilci nimeni, si a da a lehamite din mina, se propune anularea doctoratelor TUTROR celor ce le-au luat intr-o anumita perioada.
    Sar ca prostul din baie „dece numai io?”

  2. Cum il mai accepta Primul Ministru pe domnul Toba pe post de Ministru de Interne? Cum nu este demis imediat din moment ce avem access la informatia prezentata aici ? Plagiatul e furt ! Toba e un delincvent si totusi e inca pe post ? In ce tara traim ?

    Vad ca Toba este un impostor ordinar. Inca un ministru roman care se impopotoneaza cu un titlu de doctor la care nu a muncit exact ca bastinasii din Australia care erau fermecati de sticla colorata pe care le-o dadea Thomas Cook.

  3. O analiză perfect pertinentă, de ţinută.

    Chiar dacă lucrurile nu evoluează cu viteza dorită, îmbunătăţirea climatului public este evidentă: în vara lui 2012, chiar şi pe acest site, plagiatul ridicol şi grosolan al lui Ponta era contestat de unii. Acum, texte ca acesta au devenit fireşti, nimeni n-ar mai avea obrăznicia să conteste incontestabilul.

    • Multumesc, domnule Lalu, pentru apreciere. Imi pare fundamentala constatarea pe care o formulati in legatura cu schimbarea in bine a atitudinii publice fata de plagiat. In fine, incepe sa nu mai fie vinovat mesagerul, cel care transmite public semnalul „inca un plagiat grav”, ci autorul mesajului , plagiatorul. Constatarea pare sa fie intemeiata cu referire la comentarii pe tema, pe siteuri foarte diferite. „Descoperirea” dumneavoastra merita sa fie subliniata in cat mai multe materiale care apar in spatiul public. Politicile antiplagiat veritabile (nu cele simulate, de tipul „mai facem o comisie doar ca sa inselam publicul”) sunt clar cerute de un segment tot mai larg in societatea romaneasca. Mai ales dupa tragedia de la „Colectiv”. Simultan, cei care au tot mizat pe faptul ca „romanul nu stie ce inseamna plagiat” ar fi vremea sa constientizeze ca ceva s-a schimbat in toleranta publica la frauda intelectuala si sa faca , simplu, pasul de demnitate necesar. Noua mentalitate publica din Romania pare sa fie mult mai aproape de ideea „plagiatul este un furt; face la fel de mult rau societatii ca si falsificarea banilor; cand este asociat cu pozitii de demnitate publica are , frecvent, trasaturi de coruptie, de folosire a unei pozitii de putere pentru a obtine foloase personale necuvenite”.

      • Tocmai de aceea, analize ca aceasta sunt necesare, ca repere stiintifice si morale: marele public, tinerii, au nevoie de aceste coordonate. Anomia ultimului sfert de secol se explica in primul rand prin golul valoric si abia apoi prin destramarea structurilor. Trebuie iesit in piata cu astfel de gesturi, care ofera exemple, solutii si valori.

  4. Acesti sinistri indivizi au tradat, pur si simplu, valorile pe care s-a construit aceasta tara!
    Au pus umar la umar ca sa insele? Au fost sprijiniti si sustinuti de altii, la fel de detestabili ca ei, care i-au incurajat! sa ne fure? Pentru ca ne-au furat, pe fiecare dintre noi, nu pe altii!
    Ei si complicii lor, aceasta clica de impostori poleiti cu staniol de cea mai proasta calitate, reprezinta vârful piramidei societatii românesti libere si democratice?
    Se rasucesc in morminte stramosii nostri!
    Este de datoria noastra sa punem capat unei perioade de 26 de ani de tranzit pestilential!
    S-au bucurat de onoruri, de foloase materiale corespunzatoare pozitiilor ocupate prin uzurpare, trebuie sa plateasca, la fel de corespunzator : cash + dobanzi!

  5. Foarte interesanta nota numarul 6. Cred ca ne putem face o idee despre cat de rau stau lucrurile in mediul universitar daca ne gandim nu numai cat se fura, ci si cum se fura. E rusine mare pentru domnii coordonatori de doctorate daca pana si lucrarile comandate de VIP-uri ajung pe mana unor executanti vai mama lor, categoria “Apud Joseph Stiglitz”. La fel si doctoratul lui Ponta – daca nici pentru “Micul Titulescu” de atunci nu s-au gasit resurse pentru mai mult decat copy-paste si o lalaiala de lucrare, e grav. Indrumatorii de astfel de doctorate nu merita nici macar titlul de hoti. Sunt niste bieti gainari, iar ce dezastru se ascunde in spatele lor prin universitati nu cred ca vrem sa stim. Universitatile care ii tin in continuare asa cum sunt ii merita. La fel si studentii care ii accepta la cursuri. Alora care au vrut neaparat sa se vada doctori fara sa munceasca nu prea ai ce sa le ceri. Dar de la mediul universitar e cazul sa avem pretentii.

  6. Nu ştim dacă Petre Tobă a plagiat.
    S-ar putea să fi fost şi el cuprins de mirare când a aflat, in cazul in care nu era autorul lucrării.

    • „autorul lucrarii” este cel ce poarta numele de pe coperta, cel ce se prezinta cu lucrarea de doctorat.
      Nu exista scuza „nu am scris-o io!”
      Io sint doar dottore :P

      • As fi foarte curios care „dottore” cu numele pe pe coperta lucrarii sale de doctorat va avea tupeul sa gasesca scuza „nu am scris-o io”…desi, traim in Romania, pana nu demult farul calauzator al absurdistanului. Are dreptate un comentator mai sus „se vede lumina din ce in ce mai mult”…Romania vine dintr-un intuneric gros al unui sistem bazat pe ipocrizie si pumn in gura. A durat mult, insa va fi bine. Daca mai dezvoltam si un pic de spirit antreprenorial…yes we can.

    • @ Guias Iosif

      Sa furi inseamna sa-ti insusesti un bun al altcuiva.

      Daca prezint public un text, inseamna ca mi-am insusit textul, il prezint ca fiind al meu..

      1. Daca se dovedeste ca TEXTUL a fost copiat de la altcineva, inseamna ca am prezentat un text al altcuiva ca fiind al meu, mi l-am insusit, deci am furat un text. Sunt VINOVAT FATA DE SOCIETATE pentru ca am plagiat.

      2. Daca o persoana P a copiat textul pe care l-am prezentat eu, persoana P este VINOVATA FATA DE MINE, pentru ca mi-a dat un text copiat si m-a pus in situatia sa fiu plagiator.

      NOTA: Textul furat contine idei si ideile sunt bunui intelectuale, deci plagiatul este furt intelectual.

  7. Cred ca analiza dlui profesor este un efort intelectual nu numai inutil, dar si periculos: intr-un mod pervers poate legitima maculatura acestor analfabeti structurali. Credeti ca vreo clipa plagiatorii au avut intentia onesta a unui demers de cunoastere prin aceste doctorate? Chiar explicatiile date de ei, cum e si cea a lui PT, ii acuza si le arata inadecvarea funciara la realitatea de care vor sa apartina. Pe masura inaintarii in scoala, efortul individual diferentiaza, iar in etapa superioara a demersului de cunoastere, care este cercetarea doctorala, individualismul ”egoist” pentru aflarea adevarului si recunoasterea publica pentru intaietate si originalitate exclud lucratul ”umar la umar”, in afara poate de eventualii colaboratori. Dar inca generalul Toba are nostalgia scolii primare, poate singura facuta corect, unde in buchisitul literelor sprijinul , umarul aproape al camarazilor de banca ii era necesar. Argumentele cu care se apara sunt tocmai cele care garanteaza ca nu are nimic in comun cu lumea universitara. Regulamentele fac obligatoriu doctoratul pentru gradul de general. Ei, bietul militian a trebuit sa isi faca un doctorat.
    Prin sfidarea cu buna stiinta a legii, acesti oameni isi neaga insa chiar menirea lor de politisti pusi sa impuna legea.

    • Multumesc pentru comentarii, dumneavoastra si tuturor celor implicati in discutie. Lucrarile de doctorat plagiate sunt ca si bancnotele false. Multiplicate si intrate in spatiul public pot arunca in aer o intreaga piata a schimburilor intelectuale. Plagiatorul e ca si falsificatorul de bani, obtine foloase necuvenite si dezechilibreaza un intreg mecanism public de schimb. In cazul de fata este vorba de o piata academica a schimburilor intelectuale. Insistenta pe procedurile de plagiat este menita sa duca la politici care sa descurejeze si sa sanctioneze frauda intelectuala. Primul test al calitatii noilor mecanisme pe care le anunta Ministerul Educatiei si Guvernul este capacitatea lor de a sanctiona rapid plagiatele de varf de aisberg (Toba-Oprea-Olguta Vasilescu-Ponta). Acolo unde universitatile care au organizat doctoratele au vointa si traditie de sanctionare a plagiatelor , problemele vor putea fi rezolvate. In cazul unor conflicte de interese, date de dependenta structurii institutionale care ar trebui sa sanctioneze plagiatul de institutia coordonata (direct sau indirect) de persoana suspecta de plagiat, solutionarea va fi dificila. Pe astfel de cazuri se va vedea daca noile mecanisme institutionale anti-plagiat au fost bine proiectate sau nu. Foarte probabil ca structurile de putere bine populate cu plagiatori sau structuri de interese clientelare consistente cu frauda intelectuala vor fi principalul adversar al politicilor anti-plagiat.

  8. Ce atata tambalau cu doctoratele? Pai un pretenar de-al meu, scolit la Universitatea Poarta Alba, mi-a povestit ca a luat cu o ocazie cinci doctorate odata – performanta intelectuala cu mult peste Ponta sau oricare alt dottore di Catania N’Dranghetta. Ierea la un aeroport sa sa duca la engleji sa le dea lectii da securitate informatica(pentru aia care nu le are cu lexicu’, sa ducea sa ciordeasca laptoape si tablete, basca neste smarfoane). Si a vazut un student cam neatent la orele da securitate informatica, si cum a trecut pretenaru’ meu pa langa el, laptopu’ lu’ studentu’ i-a zis pa neveu „Ia-ma si pa mine, nene, un’te duci tu!”. Asa ca pretenaru’ meu i-a saltat laptopu’, si surpriza! Pa hardiscu ala ierea cinci doctorate! Pai nu ie simplu sa iei doctorate in tara asta, mai ales daca esti si un pic hot?

  9. In RO ar trebui anulate toate titlurile de Doctor. Sunt convins ca orice Universitate din lumea civilizata le-ar acorda titlul de Doctor celor care, prin lucrarile lor, o merita. Altfel, e ca la fotbal (in RO si nu numai): mereu suspiciunea ca arbitrii au fost cumparati.

  10. Plagiatul este unul din gesturile care se incadreaza in furt intelectual calificat cu circumstanta agravanta a induceri in eroare a beneficiarilor respectivei „opere”, adica plagiatorul este un hot la care se adauga un excroc. Asemenea indivizi trebuie sa fie eliminati(„scuipati” din sistem ar fi un termen mai neaos si mai biblic)cat se poate de repede iar fostii comunisti sau securisti din CSM sa ne mai lase in pace.
    Dna ministru Pruna faceti ce trebuie ca oricum nu ati venit sa fiti corupta sau sa corupeti :)

  11. Cred ca ideea de baza cand vrei sa elimini un text de lege la care nu te obliga nimic anume el fiind doar o problema de oportunitate este daca cu fara el in vigoare de cand a fost adoptat avantajele sale sunt mai mari sau mai mici asa ca sunt curios daca cineva poate sa-mi dea un exemplu de carte remarcabila scrisa in pentenciar, de contributie la stiinta si tehnica romaneasca sau mondiala cu eficienta reala de carte fara plagiaturi in ea, fiind convins ca zecile, in curand sutele de exemple inverse, care ne arata ca ar fi fost mult mai bine fara aceasta lege le stim cu totii. Asa ca ce a sustinut acel domn judecator Adrian Bordea dovedeste ca in justitie nu s-a facut inca o lustratie a mentalitatilor securist-comunistoide desi inamovibilitatea le-a fost oferita si securistilor- turntori sau acoperiti cat si judecatorilor corecti,. Asadar din pacate nu numai acestora corecti.
    Maine este pentru o zi pe situl Ministerului Justitiei propunerea de ordonanta in discutie publica. Sa dam si noi o mana de ajutor concret dar nu cu gargara ziaristica ci cu propuneri scurte si corecte sau argumentari de sprijin similare. Eu o s-o repet pe aceasta de mai sus fara aprecierile politice si voi mai adauga ceva referitor ca munca in puscarie pentru o reducere de pedeapsa trebuie sa fie executata in baza unei necesitati si comenzi sociale pentruca curatatul strazilor sau alte activitati manuale constitie asa ceva , ca detinutii sunt toti egali intre ei in calitate de detinuti si nu de fosti ceva ,deosebirea in cazul diferitelor activtati fiind facuta doar pe criteriul posibilitatilor fizice sau intelectuale(de ex la o alfabetizare a celor analfabeti din penitenciar etc).

    • Continuare ref la ONG de anulare a privilegiului operei stiintifice a puscariasilor:

      Cred ca problema ordonantei privitoare la opera stiintifica a puscariasilor este mai importanta decat problemele legate de diverse vicii printre care, mai ales in acest topic, si viciul fumatului.
      Asadar sa nu mai vorbesc lautareste ci la subiect si sa ma refer la art 96(1) f din legea nr 254/2013 privind executarea pedepselor care se doreste a fi anulat si a carui anulare judecatorul din CSM pe care eu il prezum fie puscariabil fie cu simpatie pentru nelegiuiti o considera creatoare de probleme. O sa explic de ce spun asta:

      Art. 96 spune la alin(1) care sunt cazurile de reducere a pedepsei pentru executarea de diferite munci si anume:

      (1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează:

      a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă;

      b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;

      c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă;

      d) în cazul participării la cursurile de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar;

      e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;

      f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate

      Ce se constata din aceasta lege USLlista daca o compari cu cea inlocuita, respectiv cu legea 275/2006 este ca atat atunci cat si acum restul articolelor sunt rezonabile, in timp ce vechiul articol f) era:
      f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se
      consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă.

      adica atunci din 2006-2013 maximul posibil de reducere, era ca daca scriai pe toata perioada de detentie una sau mai multe carti stiintifice, puteai beneficia de o reducere a pedepsei cu maximum o treime iar azi daca le scrii pe banda rulanta cum s-a si intamplat, poti sa obtine o reduci cu mult mai mare.

      Asadar aceasta lege uslista din 2013 este cu dedicatie pentru gulerele albe evident comitatoare de acte de coruptie si de criminalitate economica care isi pot reduce masiv din pedeapsa platind(au destui bani furati )autori de circumstanta eventual si aceia niste plagiatori cat si edituri care sa le publice “operele” pe banii lor, ai “autorilor” si care asa s-au pregatit sa infrunte DNA si judecatorii onesti ai tarii.pedeapsa platind(au destui bani furati ) .
      Asadar cine apara acest articol f) in ziua de azi este la fel de corupt ca cei care au facut-o si se folosesc de ea sau este in serviciul lor comandat ceea ce este cam tot aia.
      Asa cred eu si este dreptul meu sa cred astfel si probabil ca fara sa o spuna direct, la fel cred si cei care azi in CSM au votat pentru abrogarea acestui articol, dar nu-si permit sa o spuna atat de direct ca si mine.

      Asadar dle judecator Bordea nu se incurca nimic ci se face ce trebuie. Se anuleaza o prevedere care daca nu era sau daca ramanea cea veche facea mult mai putin rau dreptatii si justitiei din tara noastra decat porcaria care exista azi si pe care dvs ati dori sa ii amanati revocarea schimbarea pana ce vremuri mai bune adica mai corupte vor reveni iarasi peste noi.

      Desigur ca acest text il voi trimite maine si la Ministerul justitiei pentru rapida discutie publica care se va face.

      PS. Dupa ce aceasta ordonanta va intra in functie se poate gandi o initiativa legislatva corecta si care sa permita si unor potentiali autori de lucrari realmente utile social, in plan stiintific sau artistic(o piesa de teatru care sa faca sala plina etc), sa se poata compune in penitenciar si autorul sa beneficieze de o recompensa de genul celei discutate.
      Cred insa ca in nici-un caz reducerea pedepsei nu poate sa depaseasca o limita maxima de 1/3 asa cum corect era prevazut in legea abrogata de uslistii infractori in 2013.

  12. Acum ar trebui vazut ce fac universitatile. Aceste doctorate le aduc mari prejudicii de imagine si credibilitate. Cine plateste? Vezi www,plagiate.ro si unde este locul Universitatii din Bucuresti prin faptele plagiatorilor pe care ii tolreaza.

  13. Articolul este unul laborios si detaliat.
    Doua observatii se impun insa: i) Nu exista „plagiat involuntar”. ii) Este greu de admis ca ar exista exista plagiate mari si plagiate mici. Plagiatul este doar plagiat.

  14. Discutiile despre plagiate pot ajunge sa duca in derizoriu acest flagel. Dupa mine, avand in vedere dimensiunea fenomenului ar putea exista doua solutii: prima ar fi aceea CNATDCU (la ultima faza) sa invite doctorandul la un audit stiintific in care sa i se puna intrebari din lucrarea proprie. Aceasta metoda se practica in organisme similare in Danemarca, Germania, Suedia. Acest „interviu” ar putea dura maxim 30 min. Cei care lucram in doemeniu stim ca de fapt autorul nici nu si-a citit teza ea fiind scrisa la ordin sau contra bani. O alta solutie ar fin infiintarea unei sectii DNA cu atributii specifice si a unei sectii la nivelul Curtii de Justitie. Am ajuns in situatia penibila sa pierdem timp si energie sa judecam daca 1-50 pagini luate din alte lucrari constituie copiere/plagiat stiintific sau nu! Cand un lucru este evident si pentru un elev de clasa a IV-a, la noi se face o investitie de tmp si bani sa dovedim ceva ce este absolut evident. Excelenta este si analiza pe care o face EduCer aici:
    http://www.educer.eu/DOCUMENTE%20START%2021%20mai%202016/Comunicat%20EDU%20CER%202%20septembrie%202016_.pdf

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Sandu
Dumitru Sandu
Dumitru Sandu. Profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Sociala, la Universitatea din București, cu studii și cursuri, în perioada actuală, pe teme referitoare la migrație transnațională, construcție identitară europeană și dezvoltare comunitar-regională.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro