miercuri, iunie 19, 2024

… Plagiind plagiatul, iata portile normalitatii!

… si, inutil sa ma precizez – nadajduiesc -, aceasta e o parafrazare dupa Nichita Stanescu (ca sa n-avem vorbe). Imi veti spune : « De plagiat ne arde noua acum ? Tara arde si baba se piaptana.»  Va voi raspunde : « (1) Mie imi plac babele pieptanate chiar si in timpul incendiilor; Ce sa faca ? Sa alerge sontac de colo pana colo, smulgandu-si parul din cap ? Daca tot e sa mori pe Titanic, sa zicem, ce poate fi mai frumos decat s-o faci cu stil ? (2)  Tara arde tocmai pentru ca babei nu i s-a ingaduit sa se piaptane. » Cu alte cuvinte, intre plagiatul lui Ponta (si nu doar al lui) si toate celelalte incalcari abuzive ale legii exista o legatura directa si indestructibila.

In ultimele 48 de ore am vazut oameni inteligenti argumentand ceva de genul : « Mda, se vor mai fi incalcat cateva legi, pe ici, pe colo, vor mai fi fost ignorate cateva regulamente, dar per ansamblu intentia a fost corecta si are suportul populatiei. » Nici acum nu observati legatura ? E vorba aici despre un anumit fel de a gandi, un pattern, un Weltanschauung, daca preferati. Incepi prin a o da-o cotita cu un plagiat – oricare : c-o fi, ca pati, ca poate comisia nu e indrituita, ca poate legile plagiatului din 2003, ca poate albul nu e chiar negru, doar putin cenusiu, ca poate nu e un capat de tara, si sfarsesti unde ? Cu un capat de tara. Sau cu o tara la capat, cum preferati. Are si limba asta intelepciunea ei, vorba lui Heidegger.

Daca-i asa, inclin sa cred ca se cuvin solutii radicale. Miron Damian se intreba pe Contributors, « ce-ar fi daca ? » Ce-ar fi daca nici Basescu n-ar respecta decizia de suspendare, nici Avocatul Poporului, nici alte institutii calcate in ultima vreme in picioare ? Daca sa mai calci in picioare o lege, doua, un regulament, doua, trei NU e un capat de tara, unde e problema ?

Absurdul se cuvine impins pana la capat. Pana scoate ochii. Nu degeaba in logica se numeste reducere la absurd.

Va propun asadar sa procedam precum la mersul pe bicicleta : cand te inclini intr-o parte, rasucesti ghidonul in aceeasi directie. Va propun sa incepem prin a plagia tot ce prindem, oriunde, oricand. Cuvantari, autori celebri, postari pe bloguri, stiri Mediafax (oricum, ziarele sunt obisnuite de  multisor cu asta). Plagiem tot, pana nu mai stie nimeni cine ce-a zis. Plagiem pana si plagiatele.

Sa vedem ce iese. Daca primim raspunsuri ofuscate din partea autorilor, cerem o comisie – dupa care le plagiem pana si ofuscarea.

Intr-o tara in care evidentele logice nu mai impresioneaza pe nimeni, absurdul poate servi pe post de logica. Spre deosebire de logica, absurdul macar iti scoate ochii si te plezneste peste nas. Incercati sa va imaginati cum arata o tara in care fiecare si-ar permite sa « incalce o lege, doua, un regulament, doua », o tara in care nimeni nu mai stie cine ce-a zis, pentru ca toata lumea plagiaza pe toata lumea, y compris alte plagiaturi.

Va spun : avem un nod gordian, o incalcitura de interese, partide, nerusinari si multe altele. Nu e nevoie de o sabie pentru a-l deznoda. E nevoie de un capat de care sa tragem pentru a-l descalci. Il avem – absurdul.

Plagiind plagiatul, iata portile normalitatii !

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. „In ultimele 48 de ore am vazut oameni inteligenti argumentand ceva de genul : « Mda, se vor mai fi incalcat cateva legi, pe ici, pe colo, vor mai fi fost ignorate cateva regulamente, dar per ansamblu intentia a fost corecta si are suportul populatiei. »”
    Ei bine, asta mi se pare groaznic; „oameni inteligenti”.
    Doar cind li se face lor o nedreptate, atunci vad ca nu e buna nedreptatea, si sar ca arsi.

  2. Astia au luat-o razna de tot:

    „CAPITOLUL II
    Drepturile şi libertăţile fundamentale

    Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică ARTICOLUL 22
    (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

    (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

    Libertatea individuală ARTICOLUL 23
    (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
    (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

    (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.”???????????????????????????????????

  3. „Intunecand, intunericul..iata portile luminii” … era ca un fel de negarea negatiei, aici daca plagiem plagiatul, este un plagiat la patrat, in traducere libera V. Ponta :)
    absurd sau nu, daca la vehiculata data de 29 Iulie se va tine referendumul va fi a doua duminica a orbului…. Pentru cei mai tineri, prima a fost pe 20 Mai 1990.

  4. Si in ca ceva, ca uitasem…

    Absurdul se cuvine impins pana la capat. Pana scoate ochii. Nu degeaba in logica se numeste reducere la absurd.

    Va propun asadar sa procedam precum la mersul pe bicicleta : cand te inclini intr-o parte, rasucesti ghidonul in aceeasi directie. Va propun sa incepem prin a plagia tot ce prindem, oriunde, oricand. Cuvantari, autori celebri, postari pe bloguri, stiri Mediafax (oricum, ziarele sunt obisnuite de multisor cu asta). Plagiem tot, pana nu mai stie nimeni cine ce-a zis. Plagiem pana si plagiatele.

    Sa vedem ce iese. Daca primim raspunsuri ofuscate din partea autorilor, cerem o comisie – dupa care le plagiem pana si ofuscarea.

    Intr-o tara in care evidentele logice nu mai impresioneaza pe nimeni, absurdul poate servi pe post de logica. Spre deosebire de logica, absurdul macar iti scoate ochii si te plezneste peste nas. Incercati sa va imaginati cum arata o tara in care fiecare si-ar permite sa « incalce o lege, doua, un regulament, doua », o tara in care nimeni nu mai stie cine ce-a zis, pentru ca toata lumea plagiaza pe toata lumea, y compris alte plagiaturi.

    Va spun : avem un nod gordian, o incalcitura de interese, partide, nerusinari si multe altele. Nu e nevoie de o sabie pentru a-l deznoda. E nevoie de un capat de care sa tragem pentru a-l descalci. Il avem – absurdul.

    Plagiind plagiatul, iata portile normalitatii !

  5. Remarcabil exercitiu!
    Eu inca mai astept un final ca in „Ucenicul Vrajitor”, astept ca maestrul sa se intoarca si potoleasca dezmatul. Ucenicii astia nu pot fi pedepsiti, nu sunt responsabili.

  6. „Incercati sa va imaginati cum arata o tara in care fiecare si-ar permite sa « incalce o lege, doua, un regulament, doua »”
    De ce sa-ti iumaginezi ceva ce se vede aievea, zi de zi si clipa de clipa? Romanica! Tara care e imaginata demult.

  7. Ref cursurile de „master” ale d-lui Ponta care s-au dovedit a fi doar cursuri fara echivalent cu un masterat, nu stiu daca cu cei 4 ani de drept se putea inscrie la doctorat pe vechea lege(in vigoare cand VP a inceput studiile doctorale) . la universitati de pilda mai aveai nevoie de anul 5 de specializare. asa ca e posibil ca ponta sa fi folosit diploma, fara valoare, de la Catania pe post de diploma de master, pentru a se inscrie la doctorat. asta se poate vedea numai in dosarul lui de doctorat. Ar fi grav daca a facut asta, ca si cum ai intra la facultate cu diploma de BAC falsa.

  8. Demonstratiile prin reducere la absurd sint printre cele mai simple si elegante din matematica. Nu stiu insa daca metoda poate fi aplicata corpului social. Fiindca, desi matematica e tot timpul in spate si guverneaza aproape totul, matematica nu se aplica imediat sau simplu oamenilor sau societatii. Iar asta nu e doar pentru ca matematica pe care o stim e insuficienta. E-adevarat, in acest stadiu, daca s-ar putea aplica totusi ceva din matematica, acel ceva ar fi, cred si eu asta, reducerea la absurd.

    Haideti sa facem un exercitiu simplu cu ICR-ul. Sa zicem ca actualul directorat al ICR-ului ar refuza sa cedeze presiunilor si ca ar continua ca si cind nu nimic nu s-ar fi intimplat intre timp. Probabil ca miscarea imediata a guvernantilor ar fi blocarea conturilor ICR-ului. Sa zicem ca societatea civila s-ar mobiliza exemplar si ar finanta ea insasi, direct, demersurile curente ale ICR. Cred ca asta ar putea functiona, desi inca nu am luat in calcul aici toate detaliile care ar putea impiedica functionarea ICR, de pilda chichitele juridice cu ajutorul carora conducerea ICR ar putea fi hartuita continuu. Ar fi insa un exercitiu extraordinar sa vedem o institutie culturala romaneasca de dimensiunea si importanta ICR functionind strict pe baze private.
    Sa luam acum presedintia: sa zicem ca presedintele ar refuza si el sa plece. Guvernantii blocheaza din nou conturi, noi finantam din nou: in loc sa-l votam pe presedinte, il finantam direct. Sintem vreo citeva milioane bune, putem face asta.
    Se pot face chiar calcule. ICR-ul are un buget (anual) de ordinul milioanelor de euro: este evident ca sint suficiente citeva milioane de votanti care sa se transforme in finantatori, caci sarcina fiscala a unui sustinator ar fi de citeva zeci de centi lunar pentru ICR si probabil cam tot atita pentru presedintie.
    Sa zicem ca am proceda similar cu toate institutiile care ne intereseaza in mod esential, asadar: presedintie, ICR, CCR, DNA, ANI, ICCJ, CSM, Arhivele Nationale si ICCMER dar si doua partide liberale sau de dreapta (daca am finanta doar unul, atunci n-am avea sistem pluripartit). Ginditi-va, ca sa finantam direct toate institutiile astea, probabil ca nu ne-ar costa mai mult de citeva zeci de euro pe luna de participant.
    Intrebarea cheie de aici este daca simtul nostru civic este suficient de dezvoltat sau pregatit pentru a ne transforma din votanti in finantatori.
    Bineinteles ca in acest caz am putea cere presedintiei schimbarea constitutiei si am finanta direct proiectul unei noi constitutii: bineninteles ca justitiei i-am putea cere sa inceapa cu Procesul Comunismului facut dupa legi internationale, cu un tribunal international.
    Este evident acum ca noi, cei care am avea aceasta initiativa ar trebui sa fim foarte eficienti, ceea ce inseamna ca ar trebui sa uzam de mijloacele de comunicare in retea mai mult decit pina acum.

    E oare absurd sa ne cumparam tara inapoi bucata cu bucata?
    Ce ziceti? Sintem in stare de asa ceva?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro