luni, mai 16, 2022

Planul Macron: veștile bune și mai puțin bune pentru România

După ce Jean Claude Juncker a prezentat în cadrul discursului său anual privind starea Uniunii propriul scenariu privind viitorul construcției europene, președintele francez Emmanuel Macron a ținut, în stilul sau voluntarist deja consacrat, să fie primul lider european care se pronunță pe această temă, asumându-şi astfel rolul de lider în dezbaterea despre viitorul Europei. Însă, dacă viziunea președintelui Comisiei s-a dovedit în foarte mare măsură pozitivă pentru România, nu același lucru se poate spune și despre discursul lui Emmanuel Macron.

Începând cu aspectele pozitive, trebuie remarcat în primul rând tonul categoric pro-european al lui Macron dublat și de determinarea de a trece de la vorbe la fapte, acest tip de leadership asumat pe chestiuni europene lipsind în ultimii ani nu doar în Franța dar peste tot în Europa.

Deși propunerilor prezentate în discursul de aproape două ore al lui Emmanuel Macron le lipsește încă partea concretă și o ierarhizare clară între priorități, putem remarca câteva linii de acțiune care au mai degrabă un potențial pozitiv atât pentru UE in ansamblul sau cât și pentru România.

În primul rând, Macron specifică clar, la fel ca și Juncker, faptul ca valorile fundamentale ale Uniunii sunt ne-negociabile. Cu alte cuvinte, premisa de la care pleacă orice plan de modernizare al UE este aceea că statele membre respectă statul de drept și regulile democrației – un lucru care deși pare evident, nu este, mai ales daca privim în țări ca Polonia, Ungaria sau chiar și România.

În al doilea rând, președintele francez prezintă câteva propuneri destul de ambițioase în ceea ce privește integrarea militară, de reacție în caz de dezastre și de schimb de informații între serviciile de informații la nivelul Uniunii Europene. În mod concret, Macron propune crearea unei forţe comune de intervenție, a unui buget și a unei doctrine comune europene în materie de apărare, precum și a unei forțe europene de protecție civilă.

Dacă, în principiu, ideea creșterii capacitații militare a UE poate fi văzută într-o lumină pozitivă inclusiv de România, rămân totuși semne de întrebare legate de felul în care aceste inițiative ar fi integrate în contextul apartenenţei la NATO, mai ales ținând cont de lipsa referințelor clare la organizația Nord-Atlantică din discursul președintelui francez. În mod categoric, NATO și Uniunea Europeană sunt complementare și pot fi complementare inclusiv în cazul creșterii capacității și coordonării militare la nivel UE însă rămân anumite aspecte care merită să fie mai clar precizate precum relația cu SUA sau regimul viitor al achizițiilor militare pentru țările europene.

În aceeași notă pozitivă putem remarca și propunerile privind creșterea schimburilor între studenții europeni, armonizarea și recunoașterea reciprocă a diplomelor pre-universitare, creșterea capacitații UE de a face faţă migrației precum și ideea creării unui procuror european pentru terorism și crimă organizată.

Cu toate acestea, există câteva aspecte îngrijorătoare în discursul președintelui francez.

În primul rând, spre deosebire de Jean Claude Juncker care a promovat ideea unei Europe care „respiră cu ambii plămâni Est și Vest”, Macron pare ca rămâne consecvent unei viziuni tradiționale care pune „motorul franco-german” în centrul de putere al UE, neglijând astfel statele mai mici sau pe cele periferice. Astfel, el asumă în mod clar construirea unei Europe cu mai multe viteze care ar funcționa în jurul cercului zero Franța-Germania și a cercului unu, adică zona euro.

Deși principiul pe care îl statuează de „diferențiere prin nivelul ambiției” și de păstrare a deschiderii către țări care nu sunt membre în aceste configurații evoluate ale UE, în practică, Macron a dovedit deja prin refuzul integrării României în Schengen că ceea ce predică nu este neapărat şi ceea ce face.

În același timp, faptul că acesta militează pentru o integrare mai profundă a zonei euro prin armonizare fiscală sau prin introducerea unui buget separat nu poate fi de bun augur pentru o Românie care nu este membră a zonei euro și care nu își propune un calendar de aderare clar.

Un alt aspect care este îngrijorător ține de ideea promovată de președintele Macron privind armonizarea taxării și a sistemelor sociale ca precondiție pentru accesul la fondurile europene. Acesta este un atac destul de clar în special la țările din estul Uniunii Europene care practică, în general, rate de impozitare mai mici decât în vestul continentului sau care au legislații mai laxe ale muncii care duc, în viziunea Franței, la un dumping social și fiscal în interiorul Uniunii.

Concomitent trebuie semnalată și paradigma în general protecționistă din discursul lui Emmanuel Macron, ambalată sub conceptul tautologic de „Europa suverană”, care presupune o mai mare reglementare și încadrare nu doar în ceea ce privește politica fiscală cât și aspecte precum impunerea unei taxe minime de carbon, a unui sistem special de taxare a marilor companii digitale sau a încadrării mai stricte a muncii, inclusiv a muncitorilor detașați.

Deși aceste elemente sunt legitime pentru un stat cu o economie puternică și cu un nivel de protecție socială ridicat cum este Franța, ele sunt totuși nefavorabile economiilor est-europene prea puțin competitive în raport cu media europeana și care ar fi grav afectate dacă această nivelare în sus către standardele Europei de vest s-ar face mai brusc decât și-ar putea permite. Pe de alta parte, însă, convergența reală a economiilor încă puțin dezvoltate precum cea a României trebuie să fie obiectivul central al oricărui guvern responsabil iar soluția pentru aceasta convergență nu poate fi decât aceea a promovării de reforme structurale solide.

Dincolo de aceste propuneri ambiţioase ale președintelui francez care pot fi analizate fie pozitiv, fie critic din perspectivă românească, trebuie spus că problema fundamentală a ţării noastre nu ține atât de propunerile altora ci mai degrabă de lipsa unor propuneri din partea României. Pentru a conta în jocul european și în special în marea dezbatere privind viitorul Uniunii, este important să nu ne rezumăm doar la a spune cu ce suntem sau cu ce nu suntem de acord studiind propunerile altora. Este esențial ca România sa pună ea însăși pe masa un proiect al său privind viitorul Uniunii care să intre apoi în dezbaterea europeană.

Deși președintele Juncker ne-a oferit o mulțime de oportunități în discursul său privind starea Uniunii, autoritățile romane încă au reacționat în mod consistent, arătând disponibilitatea de a folosi oportunitatea. În condițiile în care România va deține președinția Consiliului UE și va organiza summitul de la Sibiu din martie 2019, este extrem de important ca proiectul României sa fie cat mai curând cristalizat și promovat la Bruxelles și în capitalele europene.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Cand vechile state membre EU15 au un avantaj este bine, cand noile state membre au un avantaj introducem noi reglementari ca sa dispara cat mai repede.

  2. „O multinațională trebuie să ofere salarii similare pentru joburi similare în toate statele UE în care activează !” – asta ar trebui să fie deviza României promovată la Bruxelles. …Unii se vor opune acestei idei spunând că vai, dacă s-ar aplica chestia asta, investitorii veniți în România atrași de posibilitatea de a angaja forță de muncă ieftină ( a se citi -Sclavi) ,vor pleca spre alte zări. Dar n-ar fi mare pagubă în ciuperci: că pleacă cu 2-3 ani mai devreme sau mai târziu către Asia, cam tot aia e. ..Cu modelul economic actual, România pierde câte 100,000 de oameni pe an. Trebuie inovat și găsit un alt model care să pună în valoare mai bine cetățeanul. Nu suntem chinezi ca să putem munci pentru 10 $ pe zi ,pe termen mediu și lung.

    • Nope. Orice companie (multinationala sau multijudeteana :P ) trebuie sa ofere lefuri competetitive pentru piata in care opereaza. Pentru ca altfel ma jefuieste pe mine actionarul sau, ca sa-i dea lui Gica (pe care nu-l cunosc) o leafa semnificativ mai mare ca cea pe care e el dispus sa lucreze. Iar daca ma simt pradat de compania la care am actiuni, atunci le vand cat de rapid pot si le investesc in altele care nu risipesc aiurea banii ce mi se cuvin mie. N-asa?!

      Orice reglementari din astea absurde si ridicole ca cele de care vorbiti dumneavoastra au exact doua consecinte posibile:

      1. Cresterea pretului pentru consumatori spre a se prezerva profiturile actionarilor (de regula asta e variatna cea mai uzitata)

      2. Inchiderea tarabei sau reducerea la maximum a activitatilor in tara care practica reglementari excesive si stupide.

      E ceea ce socialisti nu reusesc nicicum sa priceapa.

      Oamenii buni si capabili vor contiua sa plece din Romania pentru ca pur si simplu nu mai pot indura costurile sociale enorme ale tarii. Sau mai pe sleau, cineva capabil, care se descurca oriunde in lume trebuie sa fie complet idiot ca sa stea acolo sa va plateasca unui ca dumneavoastra pomana de stat. :P

      Modelul ce poate scoate Romania din mlastina e relative: Trebuie reduse reglementarile si fiscalitatea (inclusive cosntirbutii sociale, etc.) la intre 1/3 si 1/4 din ce e acum. Cheltuielile trebuie reduse si ele corespunzator. astfel ecoenomia patriei va icnepe cu adevarat sa inflioreasca dincolode orice asteptari.

      Alterantiva e la fel de simpla: Oamenii capabili vor contirnua sa plece. Pomanagii statului vor continua sa astepte pomeni tot mai mari pana ca patria ajunge la colaps. Atunci se poate pleca de la 0. Evident ca varianta colapsului bugetar si social e cea mai probabila in lipsa unui miracol.

      • „Tarabele” se inchid si in vest, nu doar la noi, datorita efectului de Brexit. Am prieteni care au primit dimineata e-mailul prin care erau anuntati ca nu mai lucreaza, iar pana seara trebuiau sa impacheteze si sa plece. Se intampla acum in Belgia, de exemplu. Sunt multe companii britanice in vestul Europei care isi reduc masiv cheltuielile, fuzioneaza, pleaca spre tari mai calde si mai ieftine, etc… In Romania forta de munca este inca ieftina pentru aceste corporatii si nu pleaca. Mai putin in IT, insa acolo romanii sunt foarte buni, creativi si chiar daca sunt mai scumpi, companiile au nevoie de ei ca de aer.

        • Da într-adevăr tarabele se închid oriunde când ceva nu merge, Capitalismul fără faliment ar fi ca creștinismul fără iad :P , Însă problema Europei e alta, Întreaga Europă e scufundată de 10 ani într-o nesfârșită bălteală economică. Cam ca URSS-ul lui Bejnev. Pe atunci se numea „epoca stagnării” Și exact ăsta e motivul băltirii europene: fiscalitate sovietică și reglementări aburde. Tot mai multe companii (nu numai britanice) fug din Europa sau își restrâng activitatea la maximum. Păstrează acolo mai ales vânzările.

          România nu e nicidecjum o țară ieftină Dimpotrivă, costul muncii e enorm. Pentru $1 brut plătit angajatului român angajatorul ajunge să plătească în jur de $4. E mai ineficientă chiar ca Grecia. De asta țara are o balanțp comericală cronic negativă. De asta nu apar mari companii românești și toată economia română depinde de câteva mari concerne stăine în frunte cu Renault. Care Renault își mută copăcel, copăcel taraba mai spre nordul Africii…

  3. Propunerea de la Bruessel pentru acordarea Schengen României este azi o veste bună.
    Conceptul francez prezentat de E. Macron trebuie analizat atent. Sunt de părerea autorului: nu tot ce vine de la Paris 2017 e favorabil României. Franța păstreaza în mod tradițional distanță mai mare față de SUA/ NATO. Nu e în interesul României (mourir pour Danzig 1939? … nu e uitat în Polonia 2016- 2017, în estul continentului)? Angagamentele militare franceze din ultimii ani, prea multe în prea multe părți ale lumii, nu sunt acoperite de budgetul limitat al Franței (șeful statului major a demisionat după parada militară din 14 iulie la Paris, din cauza … 850 milioane Euro tăiate de E.Macron din budgetul militar 2017, pentru a rămâne sub 3 % deficit de budget, promis). La arte TV s-a discutat după alegerile prezidentiale 2017 cu experți militari francezi, generali, lipsa unui concept militar stategic francez (prea multe intervenții în lumea arabă-musulmană, în Siria, Irak, Afganistan, nu e azi o zonă importantă pentru Franța). S-a discutat concentrarea fortelor militare franceze pe Africa de Nord și lumea francofonă din zonă.

    … „.. În mod categoric, NATO și Uniunea Europeană sunt complementare și pot fi complementare inclusiv în cazul creșterii capacității și coordonării militare la nivel UE însă rămân anumite aspecte care merită să fie mai clar precizate precum relația cu SUA sau regimul viitor al achizițiilor militare pentru țările europene. … „…

    Refondarea UE după modelul de la Paris 2017 și Bratislava 2016 înseamnă scindarea în blocuri (două viteze F. Hollande 2016). Nu e în interesul României?

    E. Macron 2017 vrea „budget“ ZE, vrea bani de la partenerii (Berlin) în Euroland. Nu le va primi azi, nu va obtine „refondarea“ UE de azi pe mâine. UE e în permanentă transformare, de la început 1957 cu 6 parteneri, cu 16 parteneri 2003, cu 28 parteneri 2016 (Brexit). Nu cred că pensionarii din Olanda (de 100 de ani au acumulat fonduri de pensii din care se plătesc pensiile de azi. Devalorizare cu monedă „moale“ Euro după traditia din sud-est, Franc & Lira & Drahme e în defavoarea Olandei) vor fi multumiti de prezentarea de la Paris 2017. Conflictele de interese amintite de autor sunt reale și arzătoare. Nu pot fi neglijate, nu trebuie uitate la București 2017- 2019, președintia UE 2019, alegerile PE 2019 și alegerile prezidentiale în România 2019.

    Eu cu cine votez?

    • Cred ca sunteti constient ca Schengen-ul inseamna asistenta sociala, … etc. Credeti ca vom fi primiti in urmatori 5-7 ani ?

  4. Concis si clar despre discursul lui Macron. Nu putem trece pe planul doi relatia noastra cu SUA si cu NATO; orice plan de aparare militara a Europei si in particular a Romaniei fara acestia e o iluzie periculoasa ! „Doi plamani” dupa Juncker ar fi bine, „mai multe viteze” nu ne favorizeaza, mai ales ca perspectivele aderarii noastra lal „moneda” s-au indepartat. Daca am criticat pana acum lipsa de decizie sau interese oculte ale BNR la amanarea aderarii, din perspectiva debusolarii fiscale prin care trece Romania azi – cu toata cresterea semnificativa a PIB in ultimii doi ani – azi trebuie sa accept prudenta conducerii BNR.
    Despre planuri de viitor, ce sa mai vorbim. Cand „firul rosu” ramane un manifest electoral , bun de castigat un public famelic, naiv si desamagit de atatea ori dar nepotrivit si neadaptat la situatia reala, asumat de catre o persoana imatura,cu probleme penale si fara experienta de guvernare, cand intr-o jumatate de an am schimbat un premier si vre-o cinci ministri, ca nu mai stii pe cine sa tregi la raspundere ( sau stii dar .. n-ai de ce sa-l tragi) …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alin Cristian Mituta
Alin Mituţa este director executiv al Platformei România 100. El a fost director de cabinet/secretar de stat al prim-ministrului Dacian Cioloș după ce în prealabil fusese director de cabinet al șefului cancelariei premierului, Dragos Tudorache. Înainte de cooptarea în guvernul Cioloș, Alin a urmat o carieră în funcția publică europeană, lucrând pe rând la Consiliul Uniunii Europene, la Parlamentul European și la Comitetul Economic și Social European. Totodată, este fondator și fost director al think-tank-ului specializat în politici europene Europuls – Centrul de Expertiză Europeană. În cadrul activităților sale, s-a ocupat de teme precum spațiul Schengen, politica europeană a vizelor, migrație, precum și de coordonare intra și inter-instituțională. A absolvit un master în afaceri europene la Institutul de Studii Politice din Paris - Sciences Po (2009) și are, de asemenea, două licențe în științe politice și în studii europene din partea Universității Paris X (2007), respectiv a SNSPA București (2007).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro