marți, iulie 7, 2020

Planul Merkel – Macron: un pariu deja câştigat

De mai multă vreme se crease un orizont de aşteptare enorm legat de criza coronavirus din partea Uniunii Europene. Amploarea şi rapiditatea crizei sanitare, urmată de o criză economică previzibilă, a făcut ca întreaga atenţie să fie dedicată gestionării acestei probleme. La momentul intrării în această criză, UE nu avea şi nu are nici în prezent decât atribuţii foarte limitate în materie de sănătate publică, iar fonduri care pot fi alocate statelor membre nu există, datorită lipsei unui mecanism. Din moment ce modificarea tratatelor a fost exclusă din start, datorită unor proceduri foarte complicate şi consumatoare de timp, UE a trebuit să improvizeze pentru a ajuta ţările cele mai afectate şi pentru a încerca să coordoneze politicile naţionale.

Un asemenea efort nu poate fi însă sustenabil decât dacă foarte rapid se poate contura un consens în jurul ideii că gestionarea unei pandemii poate fi făcută mai degrabă la un nivel supra-naţional decât naţional. Deocamdată, măsurile luate de la nivel naţional au fost mult mai uşor de pus în aplicare decât eventuale măsuri agreate la Bruxelles. Spaţiul Schengen a fost practic suspendat, pericolul unor atitudini anti-europene a devenit din ce în ce mai extins. Ȋn acest context, era absolut necesar să se acţioneze conform aşteptărilor cetăţenilor europeni, pentru a nu oferi argumente suplimentare celor care contestă evoluţia UE în direcţia unei integrări mai aprofundate.

Planurile iniţiale au început să fie discutate în aprilie dar divergenţele între statele care doreau un ajutor imediat şi cele care condiţionează acest ajutor de îndeplinirea unor criterii, insistând asupra faptului că orice măsuri trebuie să aibă un caracter limitat, au fost prea mari. Chiar şi atunci când s-a ajuns la acord minimal, acesta nu a putut fi prezentat în mod convingător pentru opinia publică.

S-a ajuns astfel la un punct de inflexiune din care se putea ieşi ori prin găsirea unor soluţii cu totul inovatoare, ori prin aplicarea unor măsuri limitate, cu riscul ca acestea să nu aibă susţinerea cetăţenilor.

Este meritul doamnei Merkel de a fi sesizat existenţa unei oportunităţi imense pentru resetarea proiectului european. Pandemia a concis cu discuţiile pe marginea cadrului finaciar multianual, în aşa fel încât exista cadrul pentru a schimba paradigma. O şansă enormă pentru o propunere îndrăzneaţă a fost şi faptul că doamna Merkel nu mai are ce pierde. Un succesor nu a fost încă găsit, chiar dacă s-a dorit acest lucru, puţini contestă autoritatea de care se bucură Cancelarul în acest moment, iar coaliţia de guvernare de la Berlin este, mai mult ca niciodată, expresia unui consens trans-partinic. Pe de altă parte, Emmanuel Macron a fost deschis de la bun început unei reforme profunde, capabilă să vină în întâmpinarea aşteptărilor statelor membre cele mai grav afectate, cum ar fi Italia sau Spania. A devenit la un moment dat evident că o soluţie radicală nu avea cum să vină decât din partea cuplului franco – german, deşi alegerile de anul trecut pentru Parlamentul European au demonstrat că alianţele la nivel european au devenit mult mai complexe în vederea luării deciziilor.

Planul anunţat pe data de 19 mai de creare a unui fond de 500 de miliarde de euro pentru depăşirea efectelor crizei coronavirus a fost pregătit printr-o serie de consultări preliminare ale Franţei şi Germaniei cu liderii europeni. Desigur, toate aceste consultări nu vor face ca discuţii să nu existe în viitor. Este vorba despre cea mai ambiţioasă reformă a UE din ultimele decenii.

Planul Merkel – Macron presupune crearea unui fond alimentat din împrumuturi luate de Comisia Europeană, în numele UE, de pe pieţele financiare internaţionale. Premisa planului este că UE se va putea împrumuta la dobânzi mai mici decât statele membre, având o mai mare credibilitate. Aspectul potrivit căruia UE va împrumuta aceşti bani este fundamental: un stat care va beneficia de alocaţii din acest fond nu va fi obligat să depăşească deficitul bugetar. Cele 500 de miliarde se vor adăuga cadrului financiar multianual. Nu ştim deocamdată cum va arăta acest cadru dar dacă ne raportăm la perioada 2014 – 2020 când totalul a fost de 1000 de miliarde de euro, se poate observa că UE aşteaptă să atragă bani de pe pieţele internaţionale aproximativ cât jumătate din viitorul său buget pe următorii 6 ani. Conform planului Merkel – Macron, banii nu vor fi repartizaţi în mod egal în cei 7 ani, ci vor fi cheltuiţi rapid, în următoarea perioadă. Aceasta înseamnă că se aşteaptă ca întreaga sumă de 500 de miliarde de euro să intre rapid în bugetul UE.

Banii acordaţi statelor membre vor trebui restituiţi ulterior dar vor exista mecanisme suple prin care acesta să nu fie un efort imposibil, ci unul gradual, proporţional cu alocaţia pe care UE o va acorda din buget prin fondurile structurale.

Aceşti bani nu vor fi destinaţi doar statelor membre, ci se vor aloca şi pentru trei obiective fundamentale:

  • Elaboarea unei strategii de sănătate a UE. Liderii europeni au realizat că este senţial să reducă dependenţa UE de ţările terţe în ceea ce priveşte echipamentele medicale şi medicamentele. Este foarte important să se creze stocuri comune, pentru a asigura traversarea cu bine a unor crize similare. De asemenea, UE doreşte să folosească aceşti bani pentru realizarea unui vaccin pentru COVID – 19.
  • Consolidarea suveranităţii econmice. UE nu mai doreşte să depindă de furnizori din India sau din China, ci va avea ca scop încurajarea producţiilor naţionale.
  • Accelerarea digitalizării şi a “economiei verzi”.

Aceste măsuri nu sunt detaliate dar este important să se obţină un acord de principiu asupra lor din partea liderilor europeni.

Nu este vorba doar de un plan franco – german, din moment ce doamna von der Leyen a anunţat că va prezenta un set de măsuri în aceeaşi direcţie pe 27 mai şi a precizat că propunerea franco – germană este în deplin acord cu preocupările Comisiei Europene. Este nevoie de acordul Consiliului European, al Parlamentului European dar şi al parlamentelor naţionale.

Este foarte posibil ca ţări precum Austria, Olanda sau Finlanda să se opună acestui plan, să formuleze amendamente care îi pot afecta chiar esenţa de funcţionare. Va fi însă mai greu pentru aceste ţări să se opună frontal, câtă vreme nu vor mai avea Germania de partea lor.

De asemenea, Polonia sau Ungaria se vor opune acestui plan în sensul de a cere să li se aloce mai multe fonduri, fără a se ţine cont de gravitatea crizei economice sau sanitare din fiecare ţară. Nici această opoziţie nu va fi decisivă, atâta vreme cât Germania şi Franţa vor putea oricând să schimbe natura acestui plan şi să îl aplice doar la ţările din Europa de sud, prin crearea unui instrument de finanţare distinct.

Statele membre care s-au opus până în prezent unui plan ambiţios de asemenea dimensiuni au argumentat experienţa crizei datoriilor din zona Euro şi ajutorul acordat Greciei care iniţial nu a avut niciun rezultat. Atitudinea Germaniei în favoarea austerităţii a determinat reducerea încrederii în UE în ansamblul statelor din sudul Europei şi a afectat imaginea Germaniei, iar doamna Merkel nu vrea ca Germania să mai repete această experienţă. Natura pandemiei este cu totul diferită de cea a crizei datoriilor, deoarece factorul care a declanşat-o nu este conducerea defectuoasă a unui guvern naţional sau folosirea incorectă a fondurilor europene. Nimeni nu poate acuza în acest moment Italia şi Spania că ar fi putut gestiona mai bine criza coronavirus.

Chiar şi dacă ar fi existat doar aceste argumente, doamna Merkel nu ar fi dorit să meargă atât de departe. Unul din argumentele decisive în favoarea formulării unui plan atât de ambiţios este fără îndoială decizia Tribunalului Constituţional din Germania care a obligat Banca Centrală Europeană să se supună testului proporţionalităţii. Oferind 3 luni BCE pentru a justifica măsurile luate, Tribunalul Constituţional a deschis poarta unei alte crize, de o natură diferită: o criză constituţională. Principiul supremaţiei dreptului UE a fost pus sub semnul întrebării. S-a ajuns la situaţia, extrem de ambarasantă, ca doamna von der Leyen să intre în conflict cu instanţa constituţională din propria ei ţară, o situaţie pe care Germania a dorit să o evite cu orice preţ. Doamna Merkel a cântărit extrem de atent situaţia şi a realizat că, pentru a garanta în continuare supremaţia dreptului UE, este nevoie de măsuri radicale. Un astfel de plan este de fapt dovada pe care BCE ar fi trebuit să o ofere Tribunalului Constituţional: intervenţia BCE va fi, raportată la cea masivă a UE, proporţională. Desigur, nu este exclusă situaţia în care planul Merkel – Macron, odată aprobat, să nu fie supus aceluiaşi tip de verificare din partea unor instanţe constituţionale din statele membre UE.

Planul Merkel – Marcron atinge aşadar simultan mai multe obiective care ţin de integrarea europeană. Statele membre sunt mulţumite de compromisul realizat, opoziţia statelor creditoare şi a grupului de la Vişegrad va fi uşor de anihilat, principiul supremaţiei dreptului UE este garantat în continuare, iar discuţiile pentru cadrul financiar multianual vor fi deblocate pentru a asigura realizarea unui compromis. Singurele aspecte care rămân necunoscute se referă la posibilitatea UE de a atrage această sumă de pe pieţele financiare internaţionale şi de asemenea la ritmul de aprobare al planului la nivel politic, prin obţinerea unui consens între cele 27 de state membre. România va trebui să susţină fără rezerve acest plan care va asigura nu numai trecerea prin criza economică ce va urma crizei sanitare dar şi dezvoltarea sa pe termen lung.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. , UE nu avea şi nu are nici în prezent decât atribuţii foarte limitate în materie de sănătate publică, iar fonduri care pot fi alocate statelor membre nu există
    **********
    UE nu avea atributii nici in domeniul morilor de vint da si-a autoatribuit acest rol incercind chiar sa faca praf 1000 de miliarde.
    Oare nu ar trebui ca UE sa prevada, sa planifice temele pe care ar trebui sa le pregateasca? Cine ar trebui sa-i spuna lui Uschi pe ce sa arunce banii?

    • @NT
      Sunteți sigur UE că nu avea atributii in domeniul la care faceți referire?!? De ce nu argumentați puțin la obiect?!? Simple afirmații poate face oricine.

      • Jebeleani,
        E suficient sa te uiti la componenta politica EU si vei vedea ca verzii sunt, pe total, sub 15%. Cum se explica deci ca 15% hotarasc sa se arunce 1000 de miliarde de euroi?

        • D-le n.tiganu,
          de ce nu răspundeți dvs la obiect ?!?! Vorbim de lucruri diferite. Ati afirmat că „UE nu avea atributii nici in domeniul morilor de vint da si-a autoatribuit acest rol […].” Eu v-am întrebat dacă sunteți sigur de asta și eventual să spuneți pe ce vă bazați. Ce e asa de greu?!? De unde rezultă că UE NU are atributii in acest domeniu, dar „și-a atribuit acest rol”?!!? Concret.
          Care e relevanța ponderii verzilor in PE referitor la lipsa atribuțiilor?!?!

          • de ce nu răspundeți dvs la obiect ?!?!
            **********
            jebeleanu, am impresia ca ai ceva experienta cu interogari… incerca sa-mi pui si lampa-n ochi..

            1. atita timp cit componenta verde a EU e subreprezentata e logic sa spui ca masurile ecologice sunt impinse cu forcepsul.
            2. nu-mi amintesc ca EU sa fi facut vreun referendum, sondaj de opinie, etc. prin care sa se stabileasca temele la care ar trebui sa lucreze, si in consecinta atributiile pe care le-ar avea! Sunt sigur ca daca ar fi facut asa ceva tema sanatate ar fi ajuns pe primele locuri, cu sau fara corona.

            Pur si simplu se dovedeste pt a mia oara ca EU habar nu are oncotro s-o ia, nu a invatat nimic din brexit si e incapabila sa se organizeze.

            • @n.tiganu
              Domnule,
              se vede că e inutilă discuția cu dvs. Insistați in necunoaștere. Vă construiți o realitate modelată după impresiile dvs. Sincer, nu credeam.
              In acest caz „atribuțiile” sunt ceva de ordin legal care permit unei organizații, instituții sau unei persoane aflate într-o funcție x să facă sau să nu facă un lucru.
              UE are competențe atribuite, de către statele membre, prin tratat și prin decizii comune ale statelor membre.
              Vă cauzează dacă citiți puțin pe tema asta?!!? Aveți impresia că deja știți tot?!?

        • Am impresia ca nici Uschi nu stie prea bine pe ce doreste sa cheltuie banii, intreg planul rezumat cuprinde ca. 5 puncte la nivel de propuneri si sugestii.
          Acum, criza economica de care nu s-a tinut cont in dec. 2019 cand acest plan a fost prezentat oricum a dat peste cap intrega „cosmelie” si dupa cate inteleg mai vor sa pluseze cu alte sume exorbitante, sa conditioneze cheltuirea banilor de acest green deal.
          Sunt curios care va fi urmatorul „pacient” care isi va lua ramas bun de la UE si isi va cauta mantuirea in alt loc.

          • @U.Bruno
            Ai impresia ca e cineva tinut cu forta in UE?!? De unde chestia asta?!?
            Daca te intereseaza chestiunea poti afla cu usurinta ca, la inceput, UK nu a vrut sa faca parte din, ceea ce astazi se cheama, UE. No way. Si-a facut propria organizatie asa cum a crezut de cuviinta. EFTA/AELE avea mai mai multi membri decat CECA/CEE/CE/UE. Doar ca a dat faliment, ca si concept. UK a dezertat prima. Si-a avoortat propria conceptie si, cu disperare, a inceput sa bata la usa UE. NU oricum ci ani de zile. Taraboi ca DeGaulle a opus veto, etc. De ce?!? Pai de la razboi a dus-o din criza in criza. Nu exagerez deloc.
            Uita-te la cum era EFTA si la propunerile lui Cameron din 2015. Duceau exact la falimentul care mai fusese experimentat o data. Si azi exista EFTA: Norvegia, Islanda, Lichtenstein. Norvegia si Lichtenstein sunt, practic, membri UE dar fara sa fie de jure. Participa pana si la spatiul Schengen, recunosc dec.CJUE, etc, etc. Ca sa nu mai vorbim de Elvetia.
            UK praseste UE intr-un moment in care protectionismul, eurocentrismul economic sunt in crestere puternica. Crezi ca industria financiara europeana nu vrea sa umble prin pusculita lu’ City ? Poate ca prod.europene o sa aiba un acces restrans la piata britanica, dar prod.financiare britanice o sa aiba viata usoara in UE?!? O sa faca la fel de usor bani din bani?!?

            Da, UE vrea sa pluseze sume exorbitante ptr.a trece de criza ec.din orizontul apropiat. Vrei sa facem o comparatie cu sumele exorbitante alocate de US?!? Doar quantitative easing preconizat de FED este with no limit….. Comparativ, UE este f.moderata. As spune chiar stransa la punga.
            UE mizeaza pe green deal. So what?!? Ce e asa de rau? Daca tot e sa cheltuim sume exorbitante de ce sa nu le cheltuim pe tehnologii de viitor?!? De ce sa nu diminuam dependenta energetica. De ce sa nu asiguram o autonomie strategica reala cetateanului european?!!?

            • Ce treaba am avea acum cu Marea Britanie, s-a dus, gata. Ce facem insa cu Italia,Spania tari care nu pot fi salvate economic cu nici un program al UE si cum va reactiona UE daca China va deveni „salvatorul” acestora ?
              Industria trebuie repornita acum si nu cu planuri fanteziste cu orizontul 2050. Industria auto europeana este pe butuci, asteptam pana ce clientii se vor gandi sa-si cumpere o masina electrica ? acceptanta acestora fiind sub 10 %, despre ce vorbim ?
              Ma deranjeaza enorm ca planurile de la Bruxelles nu spun absolut nimic despre reindustrializarea Europei, investitii masive in tari europene precum cele din estul continentului.
              Se discuta doar de energie si ceva infrastructura in rest vorbe goale.

            • @U.Bruno
              La ce ne servește răspunsul la întrebări pur ipotetice? China are problemele ei, majore, acum. Trebuie să regândească un ecosistem in care să joace un rol major să se hedge împotriva efectelor desprinderii, f.probabile, americane. Să gestioneze posibila adversitate zonală stimulată de US, etc. IT&ES sunt ultimele griji ale CHN in viitorul previzibil. Dar asta e doar o opinie personală la cafeaua de dimineață :-) .
              Din coronavirus s-au desprins niște concluzii pe care doar niște orbi nu le-ar vedea. Sunt subsumate conceptului de autonomie strategică.
              – autonomie industrială in sectoare cheie ce au incidență directă asupra gestionării sit.de urgență. Acestea și modalitățile de acțiune rămân a fi definite.
              – autonomie energetică crescută. Cum nu s-au descoperit rezerve noi si suficiente de hidrocarburi in perimetrul european chestiunea green deal este o necesitate. Trebuie redusă ponderea hidrocarburilor și crescută semnificativ cea „regenerabilă”: solar, wind, hidrogen. Rețineți: nu e o chestiune de choice ci e obligatorie dacă UE nu vrea să depindă masiv de resurse care nu sunt sub jurisdicția proprie.

              Cum protejăm acest concept care include (obligatoriu) și reindustrializarea la care faceți referire?
              E bine ca UE să bată toba avertizându-si concurenții/adversarii că „schimbă foaia” sau să tacă și să facă în căutarea unui start lipsit de piedici externe?!?

            • Finlanda a făcut un experiment cu UBI și l-a terminat. RFG menține azi pentru scurt timp practica cu venituri minime pentru majoritatea locuitorilor.

              …”…. Soluțiile miraculoase: UBI, statul asistențial și renunțarea la capitalism
              În mod paradoxal deși știm atît de puțin despre cum va arăta lumea în care vom trăi în perioada următoare avem o imagine mult mai clară privind felul în care mulți europeni și-ar dori să arate. Concluzia de ansamblu este aceea că ei își doresc niște schimbări radicale. Un procent covîrșitor, 71de procente dintre europeni, se declară în favoarea introducerii unui venit de bază universal garantat, așa numitul UBI (Universal Basic Income), potrivit unui sondaj de opinie realizat, în luna martie, de către o echipă de cercetători de la Universitatea Oxford, coordonată de Timothy Garton Ash, profesor de studii europene la aceeași universitate. UBI, formulă pe care guvernul socialist spaniol, care vrea să o introducă experimental pentru un segment limitat din populație, o vede permanentizată în viitor, înseamnă în esență să primești un venit de bază garantat de la stat necondiționat, indiferent dacă muncești sau nu, indiferent dacă vrei să muncești sau doar vrei să stai acasă, ca acum în perioada de izolare. Timothy Garton Ash se arată, “încurajat”, chiar încîntat, de această posibilitate, într-un articol pe această temă publicat în The Guardian…. „….

              Nu știm care sunt țelurile reale ale cetățenilor în UE.27.
              Pentru forma și competențele UE sunt vizibile două concepte foarte diferite. Cel francez se bazează de la început 1957/CE/EWG pe „economie (socialistă) politică” cu intervenția puternică a statului în economie. Conceptul francez pentru UE diferă esențial de cel scandinav și cel german.
              Pentru RFG „Soziale Marktwirtschaft” a însemnat altceva decât în Franța modelul „economie politică”. Statul în RFG intervine numai parțial și la nevoie cum a fost 2008 în criza financiară (Lehmann Brothers) și actual în cazul pandemiei. Probabil modelul suedez e mai apropiat de realitate, în timpuri bune și acum în pandemie. Probabil nu e nevoie de un lockdown brutal, mai bine e disciplina cetățenilor și evitarea infectărilor cu virusul sarscov2.

              Felul în care Franța și asociații din sud încearcă azi în pandemie să-și impună conceptul și modelul politico-economic în UE.27 e ideologie socialistă veche cu vocabularul „trădători” pentru olandezi care nu se supun orb și „dușmani ai Uninunii Europene” dacă insistă pe altă cale, fără subvenții nerambursabile gratuite din nord înspre sud.
              Ceva mai cumpătat pare modelul socialdemocrat al unei „Federații Europene de state” propagat de SPD/RFG și Grüne. Realizabil peste 15-20 de ani?
              Unele țeluri ale celor două concepte se aseamănă: mai multă suveranitate UE, mai multă independență de lanțurile globale de productie în unele domenii cheie cum sunt sănătate (medicamente, industria farmaceutică), digitalizare (cloud, G5), AI inteligența artificială, economie mai ecologică (sustenabilă, preț pe CO2) etc.
              Nu știm încotro se va îndrepta UE.27 după pandemie.

          • @Ursul Bruno
            @JB
            La 27 Mai Comisia Ursula von der Leyen prezintă budgetul anilor 2021-2028 și planul de reconstrucție economică. Cele trei părți ale budgetului Comisiei de ca. peste 2.000 miliarde Euro sunt de discutat și de decis 2020.
            La 18 Iunie 2020 în consiliul ministerial al șefilor de state se discută planul prezentat de Comisie. Deciziile în UE.27 se iau cu „unanimitate de voturi” în consiliul ministerial al șefilor de state. Olanda, Danemarca, Suedia și Austria au prezentat un concept ca alternativă la planul francez E. Macron-A. Merkel (bani de la alții, subvenții nerambursabile gratuite din nord înspre cei din sud, Italia, Spania, Portugalia, Grecia și Franța). Se va face probabil „un giuveci” din cele două concepte diferite care va fi prezentat la 28 Mai de Comisia UE.
            În principiu e vorba de relansarea economică și reconstrucția acelor părți din economie care au șanse în viitor, vor genera jobs și bani sub formă de impozite pentru budgeturile statelor. Nu se vor subvenționa deficitele de budget și datoriile de stat din sud. Nu se vor „tăia” datoriile de stat ale statelor din sud cum a precizat acum ministrul de finanțe german O.Scholz la TV. Industriile „vechi” nu e neapărat nevoie să fie subvenționate, nici cea de automobile. Aici banii proprietarilor sunt prima sursă de relansare. Renault moare? Dacia?
            E greu de descris care sunt domeniile și intreprinderile care au un viitor și care nu.
            Epoca de salvare pentru toți cei care au rămas fără venituri în prima parte a anului 2020 (cultura, gastronomia, transportul aerian, turismul, etc) se va termina în curând, nu prea mai sunt bani, nici în RFG.
            UE nu se va destrăma acum, se va transforma. Nu e clar în care direcție. Stânga, socialiștii, ecologistii etc vorbesc acum de „Uniunea statelor europene” în viitor. Când nu se știe. Conservatorii/ PP, liberalii preferă competențe bine definite pentru UE pe baza principiului de subsidiaritate. Peroblemele se rezolvă acolo unde se pot rezolva cel mai bine. UE are și primeste competențe în probleme globale, comerțul exterior global cu marile blocuri SUA, China etc. Statele „naționale” ramân suverane asupra budgetului lor (RFG, Verfassungsreichtsurteil). O politică externă comunitară a Uiniunii Europene nu e posibilă ,cu „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale ale celor 27 de parteneri UE.
            Nu sunt sigur că conceptele prezentate de liberali/FDP cum e tehnologia hidrogenului e altceva decât o ideie aruncată în ring din motive pur electorale. Digitalizare, AI, inovatii, cercetare, Green Deal (CO2 în atmosfera a fost de 280 ppm, acum e 405 ppm, Treibhauseffekt. Prețul pentru CO2) vor fi unele din punctele centrale ale Comisiei.
            Cred că înlocuirea principiului de „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale ale celor 27 de parteneri UE cu o majoritate calificată dublă e un prim pas pentru deblocarea UE. Vom vedea când se decide și ce urmează. Democrația e un melc, merge încet dar se mișcă înainte.

            • @Kurt
              Vă mulțumesc pentru răspuns. Comentariile dvs.aduc, mai mereu, în discuție aspectele concrete ale problematicii UE.
              Sper că liberalii/FDP să nu se fi jucat electoral cu tehnologia hidrogen. Ar fi păcat, păcat. Are mare potențial din toate pct.de v. Se fac pași înainte semnificativi. Aici un exemplu f.interesant. https://www.bbc.com/news/science-environment-52328786

              Multă lume așteaptă reindustrializarea europeană. Pe bună dreptate. Acest coronavirus a dat o semnificație mult lărgită și evidentă conceptului de autonomie strategică. Noi, având, ochelarii de cal ai lecturii mot-a-mot ne gândeam strict la aspectele de ordin militar. Iată că ne înșelam grav.
              Acestea fiind, zise am o întrebare către dvs.
              Contextualizand și având in vedere noile desfășurări, relevarea unor slăbiciuni incredibile și presiunea uriașă privind remedierea acestora e necesară reducerea externalizării neeuropene.
              In opinia dvs.UE (prin statele membre) ar trebui să o facă „tambour battant” precum Trump sau discret, administrativ si prin persuasiunea businessului ? E nevoie de un plan public și gălăgios sau ceva drapat in culori pacifice ?!?

            • Technologia hidrogenului fata de cea electrica in propulsia autovehicolelor nu este subventionata de stat , de ce ? personal sunt adeptul acestei technologii si nu pot intelege de ce acordam atentie unei technologii care nu poate fi de viitor datorita numarul mare de materiale care sunt rare pe pamant, ale caror exploatare este costisitoare si produce pagube majore mediului inconjurator.
              Deocamdata la nivel european se bajbaie, nimic nu este clar, aproape fiecare stat in parte avand alte obiective decat cele comune.

  2. Nu prea am inteles ce pariu e castigat si mai ales cine a castigat.
    In primul rand ca se tot forjeaza pe sanatate ca si problema care trebuie rezolvata. De ce? E sanatatea singura chestie critica in Europa? Pai maine vine un meteorit si sa vezi criza de alta natura. Ce avem de fixat cu sanatatea? Sistemele de sanatate in general au reactionat binisor, a fost ceva supra polpulare in anumite spitale si asta e tot. Vorbiti serios?
    daca e intr-adevar o problema atunci rezolvata cu biciul unde dtrebuie. Italia, Romania etc. Ce criza sanitara are Suedia sau Belgia chiar? Nici una. Poate vor trebui mai multi bani sa tii oamenii interesati, dar altfel? Pentru productie de chestii de baza (inclusiv materiale sanitare) e altfel de criza, cea a externalizarilor, a pieteniei cu tari autocrate…aia da. Si eu as vrea rezolvare. Fara China ne va fi tuturor mai bine pe termen lung.
    In rest, eu cunt chibzuit si de partea chibzuitilor. Aia au avut „balls” sa faca curatenie si reforme unde trebuie, oamenii lor au suferit in trecut. Italienii sa se apuce de curatenie, scosi cu forta „profesori” din universitati, functionari si alte specii care tin tara in trecut. Iar italianul pus la munca, nu la asteptat romanii sa le-o faca.
    Fara imprumuturi. Iar daca despre asta e vorba…roaportati frati romani la morti guvizi, ca asta deja e afacere.

  3. Atat tarile oponente, Austria, Olanda, Suedia cat si comisia europeana vor veni cu planuri proprii si o sa fie 3 planuri de redresare a economiei europene, toate finantate din datorii
    si daca cumva se va ajunge la un consens va fi varinata cea mai proasta.
    Nu este nici o schimbare de paradigma si nici de abordare, „inundam” Europa cu bani fara a preciza de unde vor veni banii, de pe pietele finanicare internationale, bravo, China va fi prima care va investi cu pretentile de rigoare iar in momentul in care vor incepe relocarile unor industrii din Asia catre Europa, presiunile o sa fie enorme, daca nu va fi chiar santaj.
    Italia a 3 economie din UE, este de facto in faliment, nici un plan neputand s-o redresesze, credite noi acordate acestei tari a vor infunda si mai mult.
    Se va intra in acelasi cerc vicios ca pana acum, tarile vor fi obligate la masuri de austeritate pt plata creditelor si a dobanzilor.
    Fara taierea datoriilor Europa in veci nu se va putea redresa. Ar fi fost mai inteleapta pornirea unei discutii in acest sens, in ce conditii ar putea fi taiate datoriile suverane unor tari cu probleme finanaciare grave, datorita lor proiectul european si moneda euro fiind in mare pericol.
    Italia nu poate fi salvata, nici Spania atunci pt ce aeste nevoie de aceste credite pe care ele vor fi obligate sa le plateasca, respectiv in cazul planului Merkel-Macron. intrega Europa, crede cine cineva ca estul respectiv nordul sunt dispuse s-o faca ?
    Pt implementarea oricarei variante este nevoie de unanimitate, nu va exista asa cum aceste planuri faraonice se vor narui si pe buna dreptate.
    Europa are nevoie de reforme si nu credite suplimentare, reforme in sensul debirocratizarii masinariei europene de la Bruxelles, usurarea implementarii programelor europene, libera circulatie a fortei de munca, un program de reindustrializare european etc.etc.
    Pactul verde trebuie suspendat pe o perioada de timp orice conditionare nefiind in sensul relansarii economice, vezi industria auto care este pe „butuci”.
    Nimeni sa nu cada prada iluziei ca toate creditele vor fi platite de altii, europenii vor fi cei care le vor platii prin taxe si impozite care vor creste, mai ales daca socialisti, verzi si comunisti vor ajunge la putere.
    Nu se stie incotro o va lua inflatia, poate fi tinuta intr-o marja rezonabila sau ne vom confrunta cu valori pe care pana acum UE nu le-a avut vreodata.
    In orice caz, va avea loc o masiva expropiere a averilor private, incepand cu cel care are cateva mii de euro in cont pt „zile negre” si pana la cele foarte mari care pot genera investitii.
    UE este acum intr-o faza cat se poate de ingrata, este dominata de curenete socialiste/ verzi care nu vor putea fi in masura sa rezolve adevaratele probleme pt ca in gandirea lor, numai statul poate fi cel care ar putea lua masurile cele mai bune si necesare, a abordare fatala.

    • „Ce este clar e că, odată cu recesiunea globală înspre care se îndreaptă economia mondială, guvernele europene, instituțiile publice și companiile se vor îndrepta tot mai mult către China pentru sprijin și investiții, scrie Business Insider.
      Iar deteriorarea opiniei publice europene privind Statele Unite sub conducerea președintelui Donald Trump ar putea însemna renașterea Chinei în detrimentul Americii.”
      Hotnews 21.05.2020
      SUA sub presedintele Trump face greseli capitale in realtiile cu Europa si UE si este pe cale sa piarda atat politic cat si economic „capatul de pod” Europa in suprematia controlului a ce numim Euroasia, Euroasia fiind placa turnanta pe care se decide viitorul planetei.
      Rusia si China si-au dat mainile, Drumul Matasii si alte proiecte din care UE face parte va pune SUA intr-o pozitie extrem de delicata, totul depinzand acum de UE si modul in care va putea depasi criza si nu a-si fi surprins de loc daca Italia si-ar cauta un nou partener strategic, China pt rezolvarea problemelor economice, tara fiind „pacientul” ideal, institutii slabe, multa coruptie, situatie economica catastrofala.
      Va fi SUA dispusa sa intervina economic masiv in Europa pt a contracara China ?

  4. Da și nu. Cred că e mai complicat.

    Deciziile în UE.27 se iau cu „unanimitate de voturi” în consiliul ministerial al șefilor de state. Olanda, Danemarca, Suedia și Austria refuză deja acum planul Macron -Merkel (și nu invers, e un plan francez) și prezintă un alt plan pe bază de credite rambursabile în loc de subvenții nerambursabile plătite de toți cei 27 de parteneri în UE.27. Bruno Le Maire a dat un interviu la TV BBC. Merită văzut.
    Danemarca are în tratatul de aderarea la UE o clauză prin care nu e obligată să întroducă mondeda Euro, la fel Suedia. E puțin probabil ca Danemarca, Suedia, Olanda să accepte „transfer financiar” gratuit nord- sud, deci „Uniunea datoriilor de state” denumită în ideologia socialistă din sudul UE „solidaritate”.
    La 27 Mai Comisia Ursula von der Leyen va prezenta un concept propriu, probabil mult mai mare ca sumă, mai aproape de 1.000 miliarde Euro, pe lângă budegtul 2021-2028 de ca. 1.000 miliarde Euro. Președintele UE C. Michel/Belgia va negocia interesele diferite ale celor 27 de parteneri. Nu rămâne mult timp.

    …”… România va trebui să susţină fără rezerve acest plan care va asigura nu numai trecerea prin criza economică ce va urma crizei sanitare dar şi dezvoltarea sa pe termen lung. …”….

    Care sunt interesele Bucureștiului în această dezbatere politică în spațiul public comunitar european? Care priorități are România azi în UE.27?
    Cunscând interesele românești se poate vota la Bruxelles.
    Cancelara A. Merkel nu poate acționa în afara Verfassung /Constituția RFG. Bundestag/Parlamentul are obligația de a controla activitatea guvernului CDU/SPD, are în Bundesbank Banca centrală germană un alt for care trebuie să țină cont de Verfassung /Constituția RFG. E vorba de suveranitatea Parlamentului/Bundestag asupra budgetului guvernului A. Merkel. Complicat? Se pare că 2020 se va decide „politic” la Berlin, deci mai mult în sensul prezentat de autor?
    UE nu are o Constituție (a murit 2005 la Paris /stânga și în Olanda), nu are un drept european comunitar concludent. Referirea la dreptul UE trebuie să țină cont de acest fapt. Nici un stat UE nu e obligat să acționeze contra sau în afara Constituției „naționale”. E o clauză bine cunoscută și discutabilă. Lucrurile „mici” se stabilesc după legislatia UE. Lucrurile „mari” după relația UE cu Constituțile „naționale”

    Federație UE da sau nu e deci una din întrebările în cele 27 state partenere azi și mâine.

  5. „Singurele aspecte care rămân necunoscute se referă la posibilitatea UE de a atrage această sumă de pe pieţele financiare internaţionale şi de asemenea la ritmul de aprobare al planului la nivel politic, prin obţinerea unui consens între cele 27 de state membre.”
    Un fel de vinzare a pielii ursului din padure.
    „Banii acordaţi statelor membre vor trebui restituiţi ulterior”,
    Ocazie de indatorare a unor tari mai slabe in a returna imprumutul.

    • Huh? Se numeste quantitative easing. Daca moneda ta are credibilitate cat de cat si tu esti cel care o tipareste, CTRL-P, yes. Sau economisesti hartie si virezi bancilor 5000.000.000 euro sau cat doresti. The beauty of FIAT. Sunt curios cati „cetateni” au auzit de fiat sau despre cum este taxpayerul furat discret dar constant prin inflatie :))

  6. Intre timp, UE a reusit interzicerea tigarilor cu mentol. Uff, bine ca avem la nivel suprastatal cea mai complexa si bine pregatita si mega-platita birocratie din lume, ca nu stim ce ne faceam fara ea in caz de pandemie sau doamne fereste razboi cutremur inundatii…..

  7. Samburele Europei de ceva vreme inseamna Germania + Franta, pe nucleul imperiului carolingian. Cred ca singurul mod in care se poate salva actualul construct european e fuziunea politico-economica a celor 2 tari intr-un act fara precedent. In continuare, o extindere pe acelasi tipic insa atent si incet. Si categoric cu punerea in primul plan al intereselor clasei de mijloc europene. Asadar, fara imigratie necontrolata, cu ceva mai putin stat, cu mult mai putina birocratie, readucerea productiei inapoi pe continent, tinta de employment 95%. Europa va fi a cetatenilor sau nu va fi deloc. Nimeni nu doreste un alt URSS (top-down si totalitar) cu exceptia unui cuib de neomarxisti infiltrati la butoanele UE.
    Era mult mai simplu daca ar fi existat o uniune lingvistica… dar operam cu ce avem.
    Culmea, nu am nimic nici cu neoliberalismul economic, atata timp cat se mentine strict in granitele uniunii. Chiar nu putem fi mama ranitilor lumii, cel putin nu pana ne rezolvam problemele proprii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Prof. univ.dr., secretar stiintific, Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)