miercuri, februarie 12, 2025

Planurile cadru: câteva observaţii

Iată câteva gânduri despre proiectul privind planurile cadru.

Viziunea care stă la baza lor ȋmi pare corectă şi ȋn acord cu vremurile pe care le trăim.

Şi, ȋnainte de a face judecăţi de valoare, haideţi să ȋnţelegem această viziune.

Legea educaţiei propune pentru liceu un profil al absolventului care ar trebui să funcţioneze ca document reglator de nivel ȋnalt, cu rolul de a orienta toate actele educaţionale concrete, de la prima zi la ultima zi ȋn care elevul se află ȋn sistemul educaţional.

Profilul absolventului a fost până ȋn acest moment o poveste frumoasă (au existat versiuni anterioare desigur), nu este cunoscut, nu este aplicat, nu contează de facto. După părerea mea, profilul propus acum este generos şi bogat, iar actuala propunere de plan cadru vrea chiar să îl ia ȋn serios. Acesta e un prim lucru bun. (Profilul absolventului poate fi consultat aici)

Al doilea punct pozitiv este că proiectul propune o viziune mai corectă ştiinţific cu privire la parcursul de specializare a unui elev, mai exact că elevul trebuie să se specializeze ȋn faza superioară a educaţiei formale obligatorii. În esenţă, se propun trei componente ale planului cadru, care sunt folosite ca instrumente fundamentale atât pentru formarea unei culturi generale solide cât şi pentru formarea competenţelor cheie (vezi tot profilul absolventului), dar şi pentru a asigura o voce mai consistentă a elevului şi a şcolii.

În fine, strâns legat de pasul anterior, al treilea punct forte este creşterea ȋn principiu a responsabilităţii şi autonomiei decizionale ale elevilor, părinţilor şi şcolilor.

Astfel, trunchiul comun (TC) este acea parte a planului cadru care nu poate fi negociată, se regăseşte ȋn legea naţională şi ȋn legislaţia subsecventă şi care ar trebui să asigure (laolaltă cu achiziţiile din gimnaziu, desigur) formarea unei culturi generale solide şi a competenţelor cheie (le regăsiţi tot ȋn profilul absolventului).

Curiculum de specialitate (CS), este, de asemenea, stabilit la nivel naţional, este relativ scăzut ȋn clasele IX-X şi mai crescut apoi. Este principalul element de diferenţiere ȋntre diferitele specializări şi are o parte flexibilă (care poate fi aleasă de elev şi şcoală) şi una fixă (care este impusă). Aşadar, e incorect să spui că anumite obiecte sunt scoase din planul cadru la anumite specializări. Mai corect e să spunem că dispar din trunchiul comun şi că migrează, ȋn forme aprofundate, ȋn CS. Aşa devin inteligibile prevederi care, altminteri, ar părea complet ilogice (de exemplu, excluderea unor discipline realiste la profilul realist sau umaniste la cel umanist).

În fine, curiculum la decizia elevului din oferta şcolii (CDEOŞ) este o parte a planului cadru care oferă libertate deplină elevului ȋn funcţie de interesele lui (motivate intrinsec, extrinsec sau ȋn ambele feluri). Disciplinele din CDEOŞ sunt parţial decise de Ministerul Educaţiei, parţial decise de şcoală. Această parte a planului cadru este cea mai consistentă ȋn clasele mari.

Despre asta vorbim ȋn linii mari.

Din punctul meu de vedere, este un proiect ambiţios, primul cu potenţial real reformator după decenii de mimare reformistă.

Să vedem acum ȋn ce condiţii ar putea merge bine şi în ce condiţii ar putea merge prost.

Ca să facem asta, trebuie să ȋnţelegem principiile de filosofie educaţională care stau la baza lui şi, nu, nu mă refer la motivaţia cu guler alb de la ȋnceputul proiectului, ci la asumpţiile valorice, conceptuale şi ideologice de la bază.

1. Educaţia fundamentală contează, cultura generală este importantă, competenţele cheie (finalităţi de nivel ȋnalt) pot fi formate. Proiectul acordă 11 ani profesorilor şi şcolilor pentru a forma cultura generală a elevilor şi competenţele cheie. Cultura generală este partea cea mai consistentă a planului cadru, prin urmare mesajul ar trebui să fie limpede: nu există specializare fără o cultură generală solidă, fără gândire profundă şi sănătoasă, fără valori şi fără acele competenţe structurante necesare unui om demn de acest nume.

Cum stăm: cultura generală nu este de facto preţuită ȋn şcolile din România (da, nici măcar ȋn cele foarte bune) şi la această stare de fapt contribuim toţi. Absolut toţi. Profesorii devin cel mai adesea vânători de credite şi oportunităţi formale de a avansa ȋn carieră şi rareori rămân intelectuali curioşi şi critici, ajung mult mai des funcţionari ai manualului decât oameni capabili să ȋntreţină curiozitatea şi pasiunea pentru cunoaştere ȋn şcoli (iar asta nu e integral şi poate nici măcar ȋn primul rând vina lor, dar voi lăsa discuţia asta pentru altă dată). Elevii, orice s-ar spune şi fără să idealizăm inutil, prezintă caracteristici generaţionale care favorizează mai degrabă nişarea şi specializarea timpurie. Părinţii reuşesc mult prea rar să opună contramodele eficiente. În parte pentru că nu pot, ȋn parte pentru că nu vor, ȋn parte pentru că nici nu-şi pun problema.

De cealaltă parte, reflecţia, spiritul critic, curiozitatea, deschiderea de minte, sunt caracteristici şi capacităţi transversale, care ar trebui cultivate zi de zi, oră de oră, ȋn fiecare sală de clasă. Or asta nu se ȋntâmplă, am mai scris-o şi am mai spus-o, am reuşit chiar tristul paradox de a face din reflecţie şi ȋnvăţarea profundă mai degrabă piedici ȋn parcursul educaţional al mult prea grăbiților sistemului.

Aşadar, acest plan cadru va produce lucruri bune NUMAI dacă acest prim principiu va deveni efectiv ȋn mintea şi practicile tuturor, profesori, elevi şi părinţi. În acest moment, ȋmi pare dureros de greu şi de improbabil, pentru că am vorbi de o schimbare radicală de paradigmă ȋn raport cu practicile şi mentalităţile majoritare. Fără aceste schimbări profunde de viziune, de sensibilitate şi de practică (ȋn fapt, o revenire de bun simţ la normalitatea ierarhică a proceselor educaţionale), mă tem că orele în plus de latină, istorie sau geografie nu vor ȋnsemna efectiv nimic.

Mai mult, fără aceste schimbări de mentalitate şi viziune, acest model de plan cadru ar putea chiar accelera şi hrăni procesele maligne actuale (specializarea prea timpurie, ȋnvăţatul şi predatul exclusiv pentru examene, lipsa de motivaţie pentru orice disciplină care nu este examinată etc).

2. Tot 11 ani are la dispoziţie sistemul educaţional să facă din elev un individ reflexiv şi activ, capabil să ia decizii ȋn ceea ce ȋl priveşte, să evalueze opţiuni complexe, să ȋşi ȋnţeleagă interesele, raportul lor cu interesul general şi să hotărască ce anume vrea să aprofundeze şi ce anume să facă până la urmă în viaţă.

Iarăşi, principiul este corect şi chiar de bun simţ, dar dureros de departe de realitatea efectivă din şcolile noastre. Norma este ȋn acest moment mai degrabă pasivitatea, excluderea elevului din orice proces de evaluare, cvasiinexistenţa autoevaluării şi a practicii reflexive şi nu ȋn ultimul rând opacitatea de principiu a celor mai mulţi dintre profesori care simt că eventuala implicare a elevilor ȋn procesele decizionale ar fi o subminare a autorităţii catedrei. Nu ȋn ultimul rând, ȋn proiect este implicat principial un nivel de colaborare ȋntre diferitele şcoli şi niveluri de formare prin care trece copilul cum nu s-a văzut vreodată ȋn atomizatul şi anchilozatul sistem românesc.

3. În fine, al treilea principiu, de asemenea corect, este cel al reducerii dependenţei paralizante a şcolilor de instituţiile ierarhice (inspectorate, minister etc), dependență cu o solidă componentă psihologică. Astfel, ȋn principiu, una din sarcinile fundamentale ale directorilor ȋn următorii ani va fi să ȋşi ţină şcolile sănătoase şi să respecte viziunea din spatele acestui proiect. Concret, e de datoria lor să ȋşi ţină aproape elevii, părinţii şi profesorii. Să se asigure că profesorii chiar lucrează efectiv pentru finalităţile care contează, că elevii şi părinţii ȋnţeleg şi colaborează cu profesorii pentru a obţine roadele fiecărui nivel de şcolarizare. Trebuie să-şi ȋncurajeze profesorii să aibă ore atrăgătoare şi solide pentru ca elevii să poată alege ȋntre mai multe lucruri bune şi nu ȋntre mai multe lucruri rele. Trebuie să fie aproape de elevii lor pentru ca aceştia să poată lua cele mai bune decizii. Dacă nu vor face asta, vom avea în continuare ore irelevante si alegerile din CDEOŞ care pot fi ignorate cel mai uşor.

În concluzie, discuţia despre ce obiecte să rămână ȋn trunchiul comun pe toată perioada liceului, care să piardă sau să câştige ore etc este importantă (chiar este şi o voi aborda separat), dar, din punctul meu de vedere, secundară.

Întrebarea care contează de fapt este dacă va exista destulă forţă şi maturitate (politice, dar nu numai) pentru a susţine ambiţiosul proiect propus de ministrul David.

Ca să fiu sincer, mai degrabă cred că nu. Sper să mi se demonstreze contrariul, dar toată experienţa mea de până acum ȋn ȋnvăţământ ȋmi arată că e mult mai probabilă varianta ȋn care ministrul va fi schimbat şi se va reveni la o variantă care va păstra status quo-ul ȋn aplauzele cvasigenerale ale audienţei.

Dacă totuşi nu se ȋntâmplă aşa, cred că ar trebui să urmeze un efort urieşesc de schimbare a mentalităţilor, a practicilor şi deprinderilor individuale şi instituţionale.

Din punctul meu de vedere, lucrurile stau atât de rău acum ȋncât a devenit raţional să cerem şi să visăm imposibilul.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Plaanul cadru propune in fapt o reasezare ale disciplinelor pe anii de gimnaziu si liceu. Dar nu se umbla la cauze, cum sunt aceste manuale, cine si cum le scrie, ce viziune au, ce materiale si metode didactice avem. Numai Fb si Tiktok, Insta, Wiki. Dar multe manuale sunt prost concepute din start. Apoi s- a dat lege pt istoria holocaustului si a comunismului, aiurea. Avem nevoie sa stim istoria recenta, dar aplicata doar ca un numar de ore pe un modul, nu tot anul scolar. Maine invatam obligatoriu despre conflictul Ucraina- Rusia sau despre cel din Orientul Apropiat ca sa intelgem primavara si migratia araba si consecintele ei?!!!

    • Copiii au nevoie de istorii/povești adevărate pe care le pot afla din afara familiei – adică la școală, sub forma unor prezentări individuale în cadrul unui grup. Ideile apar mai ușor în timpul unor discuții între parteneri egali de vârstă și cu preocupări similare, iar înțelegerea concluziilor este ușurată prin dezbaterile conduse de un pedagog real, care ține cont de vârsta copiilor și de nivelul lor de înțelegere.
      Procesul de învățare a istoriei este sau ar trebui să fie modular. Pentru cei cu o vârstă fragedă, lecțiile de istorie trebuie să fie simple și să nu se bazeze doar pe memorare cronologică. În cel de-al doilea modul (la liceu) se pot relua elemente din primul modul, trecându-se prin toate perioadele istorice. În cadrul acestor lecții trebuie expuse și anumite controverse care nu pot fi înțelese de copii în timpul gimnaziului sau care pot să le creeze probleme de comportament social deoarece nu au atins în gimnaziu vârsta biologică necesară înțelegerii unor noțiuni și formării de deprinderi.
      Exclusivismul istoric propus prin lege este dăunător deoarece impune aprofundarea analizării unor evenimente din trecutul recent în dauna unor evenimente care au avut loc în antichitate sau în evul mediu, de exemplu, și care ne pot oferi concluzii asemănătoare cu cele din trecutul recent. Consider că istoricii care studiază trecutul recent (și eu mă aflu printre aceștia, deci nu ar trebui să fiu deranjat de legea respectivă) vor fi poziționați mai sus decât este cazul în ierarhia neoficială a importanței sociale a activităților lor. Diferențierea care se naște printr-o lege care impune studierea unei anumite perioade istorice timp de doi ani poate afecta pregătirea tinerilor care vor trebui să predea istorie generală în gimnaziu. Ei vor dori să se specializeze în studierea istoriei recente și vor neglija celelalte perioade istorice.

      La exemplele dumneavoastră aș putea să adaug Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolșevic). Era, oare, necesară studierea cursului respectiv pe parcursul unui întreg an școlar? Este o întrebare retorică și provocatoare în același timp.

      • Fiecare perioada istorica are importanta ei, cu bune si rele. Arata evolutia omenirii, disparitia unor civilizatii si imperii. Istoria recenta este valoroasa, doar in masura in care aratam sa nu repetam greselile facute de tari si guverne. Dar intodeauna trebuie sa vedem cauzele si nu doar efectele. Ori in multe manuale vedem efectele si mai putin conjucturile politice, economice, sociale care au dus la regimuri de dictatura si genocid.

  2. Pot deveni relevante doar când profesorii vor fi asistați la clasă de studenți în practică (și elevii de pedagogic), in școli cu uși deschise (preferabil toate), in care aceștia să facă practică ore multe, cu obligația de a nota și observa, a trimite feedback. Și ei, studenții, supervizați.
    Noile planuri-cadru vor cere munca mult mai multă peste vară din partea școlilor.

  3. Citesc ca orele de religie vor fi mai multe decat cele de chimie, biologie, istorie. Asta e o uriasa prostie.
    Nu trebuie sa transformam generatiile viitoare in niste habotnici religiosi.
    Importanta e in primul rand educatia stiintifica si culturala, fiindca analfabetismul stiintific si functional e in floare. Nu trebuie sa bagam in capul copiilor niste dogme religioase si conceptii invechite obscurantiste.
    Religia poate fi o materie optionala, 1 ora/sapt e arhisuficient, si indreptata mai mult spre istorie.
    Importante sunt orele de matematica, fizica, chimie, biologie, istorie. Acestea ii vor pregati pentru viitor si pentru o gandire sanatoasa si cuprinzatoare. Nu orele cu sfinti, moaste, si acatiste…!

  4. Toata aceasta poveste privind „planurile cadru pentru liceu” nu reprezinta nimic altceva decat o alta coafare aplicata unui sistem care, in mare, cu toata coafarea, va ramane la fel de inert, inept, inadecvat. Sa lasam timpul sa decida…..si va garantez ca timpul ne va arata ca toata povestea va fi un esec….mai mult, un esec de mare amplitudine!

    Era suficient sa adaptam un model deja existent, care functioneaza sub diverse forme foarte bine in multe tari din lumea civilizata. Ne incapatanam sa construim fel si fel de „scheme” de asa zisa reformare a invatamantului, care, din nefericire, nu reusesc sa scape din paradigma populista.

    Pentru ca adoptarea unui sistem preluat impune asumari la toate nivelurile, la nivel de minister al educatiei, la nivel de scoli si licee, la nivel de corp didactic, la nivel de elevi si studenti, la nivel de parinti, la nivelul intregii societati. Orice sistem care functioneaza bine in afara exclude de la bun inceput populismul, la care noi nu vrem cu niciun chip sa renuntam, cu consecinte dramatice relativ la ceea ce inseamna educatie, rezultand consecinte si mai dramatice privind economia tarii, viata sociala, nivelul trai, nivelul de civilizatie.

    Un prim impediment in realizarea unei schimbari de fond este lipsa de vointa de a ne rupe de comportamente populiste relativ la problematicile educatiei si invatamantului.

    Un al doilea impediment este reprezentat de lipsa infrastructurii scolare necesare pentru a demara astfel de schimbari. O schimbare de fond necesita ca un liceu( o scoala) sa aiba un numar de sali cel putin dublu fata de numarul efectiv de sali in care ar incapea toti elevii lucrandu-se evident intr-un singur schimb. Nu intru in amanunte de ce, cei care stiu ce inseamna invatamant in Olanda, Finlanda, Germania realizeaza de ce sunt necesare.

    Un al treilea impediment este reprezentat de numarul de oameni care reprezinta personalul scolii ! La noi un liceu mediu ca marime are in jur de 40-45 profesori, 1 administrator, 2-3 secretare, 2-3 muncitori de intretinere. Un astfel de liceu, ar necesita un personal de peste 120 de oameni. Sunt necesari psihologi, profesori de supraveghere, de teme …. pentru ca elevul petrece 8-9 ore la scoala.

    Poate ca sunt si unii in minister care stiu ce trebuie facut, care stiu ce inseamna reforme profunde, dar avand in vedere impedimentele 2 si 3 care la acest moment sunt insurmontabile, prefera sa demareze fel si fel de sferturi sau jumatati de masura.

    Invatamantul diferentiat trebuie sa inceapa mai devreme, nu la liceu, ci pe la 12 ani. Nu toata lumea merge la liceu si asta e o problema ce tine strict de performante scolare….scoala indruma si nimeni nu se opune…..nici elevi, nici parinti……se merge catre invatarea unei meserii…..daca evoluezi in timp poti merge la liceu mai tarziu, daca treci niste teste.

    Nu exista note decat cele obtinute la teste( 1-2 pe semestru sau 1-2 pe modul…..nu am nimic impotriva impartirii pe module, doar ca nu se prea practica in afara, datorita fragmentarii) unde fenomenul numit copiat( adica furt intelectual) este exclus…..deci notele puse aiurea si ocupand timp degeaba dispar.

    Exista un anume numar de discipline obligatorii, dar la fiecare exista 2 sau 3 nivele de programa. Deci, sa zicem, poti parcurge Mate 1 sau Mate 2 sau Mate 3. Poti parcurge Mate 3, dar poti promova Mate 1, daca vrei si daca esti in stare de asta. Exista o arie foarte larga de discipline optionale, dar este obligatoriu sa iti alegi cel putin un anume numar dintre acestea.

    Exista mai multe nivele de bacalaureat, cel putin doua.

    Universitatile tari nu te primesc fara Bac-ul cel mai tare. Nu e nevoie de nicio clasificare de universitati, totul se stie, e transparent, totul se bazeaza pe bun simt social, bun simt academic….daca esti mai nedotat nu te duci la Oxford, Cambridge sau Imperial College !

    Niciun sistem nu e perfect, dar ceea ce facem noi in invatamant de vreo 10-15 ani este o aruncare de bani pe fereastra.

      • Multumesc! Felicitari si dumneavoastra pentru asiduitatea cu care expuneti opinii intotdeauna pertinente pe platforma contributors!

    • Corect, si nu uitati ca efectele unor legi bune ale educatiei se vor vedea abia peste 20 de ani. Formarea elevilor in spirit occidental necesita timp.. Apoi, programa scolara trebuie adaptata in functie de varsta elevilor. NU poti sa predai la clasa a V-a o matematica de clasa a VII-a si sa dai zeci de teme la fiecare materie, astfel incat copiii nu mai vad lumina zilei. In vest, nici macar nu exista conceptul de teme dupa scoala pana la o anumita clasa. Dupa scoala, copilul trebuie sa se relaxeze, sa iasa cu prietenii la joaca, sa mearga la alte activitati, etc.
      Nu trebuie obligatoriu sa copiem sistemele educationale vestice mot-à -mot. Daca putem si stim sa adaptam programele scolare si sa stabilim un profil al absolventului cu elemente inovatoare, atunci foarte bine, insa nu cred ca Romania este Finlanda din pacate.
      Apropo de universitati de top, comisiile de evaluare se vor uita lung, foarte lung chiar si la un Bacalaureat obtinut cu 10 pe linie, pentru ca vor sti ca un 10 „romanesc” nu este la fel cu unul obtinut in Germania, UK sau Belgia.

      • In general ai dreptate in ceea ce spui, Mike! Unele aspecte insa nu tin de organizarea institutionala a invatamantului, ci pur si simplu tin de tembelismul si incapacitatea de a intelege chestiuni elementare a unora dintre profesori. E ciudat ca unii dintre acesti profesori au petrecut ani la rand lungi perioade in vizite prin programul Erasmus, dar se pare ca nu au inteles nimic din ceea ce se petrece pe acolo….bani irositi degeaba….doar s-au plimbat pe banii altora !

  5. Interesant articol si idei. Am citit si eu profilul absolventului la care faceti trimiere in acest text. Exista acolo elemente definitorii importante si de bun simt, chiar daca unele, precum „responsabilitatea” si „etica” par copiate din anumite politici europene obscure („responsabilitatea pentru mediu”, „intelege consecintele sale asupra propriei persoane, celorlalti si mediului in ansamblu”). Se creeaza astfel impresia de limitare, de vina pentru tot ce se intampla cu mediul, clima, etc. Sunt elemente in profilul absolventului care intra in sfera „corectitudinii politice”, cel putin asta este impresia mea.
    Legat de „specializarea prea timpurie si ȋnvăţatul şi predatul exclusiv pentru examene”, aceste probleme se regasesc inclusiv la scolile din statele vest europene, unde profesorii si programa scolara anuleaza orice placere de a studia si de a invata lucruri noi. Profesorilor nici nu le pasa prea mult de cultivarea spiritului critic, a curiozitatii sau atragerii elevilor catre o stiinta sau alta. La fel de bine ar putea sa vina niste roboti la clasa in locul profesorilor, pentru ca nu s-ar simti diferenta. Scopul lor este de a urma cu strictete programa examenelor, testelor si de a umple cataloagele de note. Probabil ca au si niste cote foarte clare privind durata predarii unui nou capitol, pentru ca nici nu apuca bine sa-l predea, pentru ca apoi urmeaza testtul. Practic, elevii invata doar pentru teste si note si nu exista nici o atractie sau placere de a afla lucruri noi. Mare pacat! Apoi ne miram ca vor sa devina „influenceri” pe retele sociale sau sa aleaga joburi lejere din care sa faca multi bani.

    • Chestia asta cu profilul e o idiotenie! Chipurile formam „responsabilitate”….se zice! Cunosc foarte bine sistemul! Va fi ceva de genul: Astazi intre orele 10-11 avem o ora in care formam „responsabilitate” !! Un fiasco previzibil!

      Responsabilitatea se formeaza prin intregul mod in care se desfasoara activitatea intr-o scoala! Atitudinea tuturor angajatilor scolii trebuie sa „emane” responsabilitate in orice moment, si astfel, traind cateva ore bune pe zi intr-o comunitate in care responsabilitatea e regula de viata, copilul( elevul) va capata un stil de viata in care va gandi responsabil, il va caracteriza responsabilitatea. Acum sper ca intelegi ca asa ceva nu e posibil in Romania pentru ca:

      – o buna parte dintre profesori sunt iresponsabili atunci cand dau teme aiurea, atunci cand incearca sa explice elevilor lucruri pe care nu le stapanesc perfect, atunci cand dau note pe ochi frumosi, atunci cand tolereaza atitudini antisociale, etc

      – personalul didactic auxiliar sau nedidactic este iresponsabil atunci cand, in timpul serviciului, nu fac ceea ce ar trebui sa faca, fie pentru ca sunt lenesi, fie pentru ca sunt farseuri, fie pentru ca sunt prosti, etc

  6. până când nu văd în programa obligatorie măcar Shakespeare și Dante sau Homer, ca să nu zic de cultura cinematografică, artele plastice etc vorbim de aceeași ciorbă re-amestecată :) „Ecuația de gradul doi înainte sau după Moromeții” nu e o dilemă serioasă pentru mine…

  7. Dintotdeauna am fost tari la teorie. „Praftika” ne omoara…
    Daca e sa regindim invatamintul liceal, trebuie sa pornim de la cel gimnazial.
    Unele materii trebuie coborite in liceu (latina, de exemplu) si derulate pe mai multe ore, in portiuni mai mici pe ora.
    In al doilea rind, trebuie sa organizam mai multe licee vocationale si mai multe vocatii.
    Si sa abandonam aberatia planului unic pentru toti elevii.
    Fiecare elev are propriul ritm de acumulare si dezvoltare. Trebuie tinut cont de acest lucru esential.
    In plus, trebuie sa impunem elevilor (da, sa IMPUNEM) o lista de lecturi obligatorii in vacanta. Cu verificare la revenirea la clasa.
    Dar cine face planurile astea „minunate”, care nemultumesc toti intelectualii?

    • De acord cu cele scrise de dv. La cls 5-8, in anii 70 am avut o lista de 5 carti de citit in fiecare vacanta de vara la care sa scriem un rezumat la fiecare de 3- 5 pagini. Era lectura obligatorie. Acum este zero. Mai aveam de facut cel putin 30-40 de exercitii si probleme matematica, adica geometrie, algebra, trigonometrie, acum zero. Mai aveam recomandari neobligatorii, optionale, carti istorie ori de calatorii / descrieri geografice. Acum zero.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Doru Valentin Căstăian
Doru Valentin Căstăian
Profesor, publicist, traducator, doctor in filosofie (Universitatea de Vest Timisoara), realizator de scenarii pentru softuri educationale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro