joi, martie 28, 2024

Platforma Crimeea

Restituirea Crimeii către Ucraina, din care face parte inseparabilă, este în esență o cerință a dreptului internațional. Turcia nu recunoaște anexarea Crimeii și a declarat încă din prima zi că acest pas este ilegitim și ilegal. Aceasta este o poziție de principiu care are nu numai fundamente juridice, ci și morale.[1]

Recep Tayyip Erdogan

BRIEF

•The Crimean peninsula is a territory with a rich and tumultuous history, which continues to this day in the same tone, due to its unfortunate location on the periphery of the last great colonial empire that survived after the Second World War.

•In 1774, the Russo-Ottoman peace treaty was concluded Kűçűk Kaynarca. This treaty recognized the independence of the Crimean Khanate and its separation from the Ottoman Empire. At the same time, the Crimean Khanate also maintained its independence from the Russian Empire.

•Moscow has always seen Ukraine as a territory over which the loss of control would amount to an intolerable threat to state security, for the simple reason that this former Soviet republic was built post-1954 as an ultra-militarized European outpost against the West. The Crimean peninsula was also a militarized Russian outpost designed to project military force into the eastern Mediterranean.

•The Crimeea Platform is an international organization, established in February 2021 by Ukraine and joined by 42 other states from Europe, America, Asia, the Near East, Oceania and the Pacific. The purpose of the Platform is to coordinate the position of the states that support Ukraine in its effort to restore its sovereignty over the territories illegitimately occupied by Russia.

•If Ukraine (with the support of the West) will force the Russian Federation to admit military defeat and withdraw, the Crimean peninsula will remain perhaps the most complicated item on the agenda of future peace negotiations. It is not excluded that, just as the Ottoman Empire did in 1774, Moscow will now insist on the independence of Crimeea as a neutral and demilitarized state in order to agree to the results of the peace process.

DREPTUL FORȚEI ÎN ISTORIE ȘI DESTINUL PENINSULEI CRIMEEA

Peninsula Crimeea este un teritoriu cu o istorie bogată și zbuciumată, care continuă până astăzi în același ton, datorită nefericitei sale situării la periferia ultimului mare imperiu colonial care a rezistat după al doilea război mondial.

Undeva în secolul V înainte de Cristos, grecii au început să colonizeze peninsula întemeind cetăți pe coastă și la gurile Niprului. Și au rămas acolo și după cucerirea romană, la mijlocul secolului I înainte de Cristos, au supraviețuit divizării imperiului roman, cuceririlor regatului Rus Kievean, rivalităților dintre cele două puteri mediteraneene – republicile Veneția și Genova – timp de aproape două mii de ani, chiar și după cuceririle tătare.

La mijlocul secolului XV se formează Hanatul Tătar al Crimeii, care în curând va fi înglobat în Imperiul Otoman, până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când Imperiul Rus, condus de Ecaterina cea Mare, decide că a venit momentul să își extindă influența în Caucaz, bazinul Mării Negre, spre Balcani, Mediterana, țintind Ierusalimul. Motivația formală sub care Imperiul Rus și-a început expansiunea către Gurile Dunării, Marea Neagră și Mediterana era aceea a apărării fraților creștin-ortodocși.

Primele ciocniri ale războiului ruso-turc dintre anii 1768 – 1774 au avut loc pe teritoriul Basarabiei. În anii 1769-1771, trupele ruse ocupaseră întreg teritoriul otoman de la nord de Dunăre, Marea Neagră și Caucaz, iar o parte din flota militară rusă din Marea Baltică ajunsese în Marea Egee. Între mai 1772 și martie 1773, ostilitățile se opresc, se ajunge la un armistițiu și se negociază la Focșani și la București un tratat de pace, dar fără rezultat.

Negocierile erau atent urmărite de Prusia și Austria, așa că Rusia, care avea ascendentul mai multor victorii pe câmpurile de luptă împotriva otomanilor, formulează o platformă de cereri moderate în procesul de negociere: (i) independența Hanatului Crimeii, (ii) lărgirea autonomiei Principatelor Române, (iii) un acces teritorial limitat la Marea Neagră, libera navigație militară pe această mare, libera navigație comercială pe Marea Neagră, (iv) liberă navigație în strâmtori și estul Mediteranei, precum și (v) despăgubiri de război.

Chiar dacă nu s-a încheiat un tratat de pace, în parte pentru că rușii au crezut că este posibilă o cucerire militară rapidă a Istanbulului, totuși otomanii luaseră cunoștință de condițiile Moscovei și chiar acceptaseră câteva dintre acestea, chiar dacă nu pe cele mai importante. Ostilitățile s-au reluat pentru ceva mai mult de un an, dar după moartea sultanului Mustafa al IV-lea și preluarea conducerii imperiului de sultanul Abdul Hamid al II-lea apetitul otoman pentru continuarea conflictului fără perspective de victorie a scăzut.

Otomanii au acceptat formula de tratat pe care Imperiul Rus o pusese la București pe masa negocierilor. Conform lui Adrian Tertecel[2], tratatul de pace încheiat în iulie 1774 la Kűçűk Kaynarca (Kuciuk Kainargi) a oferit soluții (cele mai multe publice, dar și câteva rămase secrete) pentru chestiunile care aduseseră cele două imperii în conflict, și anume[3]:

(i) Recunoașterea independenței Hanatului Crimeii și a separării acestuia de Imperiul otoman (art. 3);

(ii) Anexările teritoriale pe care Rusia le făcuse (art. 4, 18, 19, 20, 21);

(iii) Libertatea comerțului și navigației rusești și otomane în toate mările Imperiului otoman (art. 11, 12);

(iv) Apărarea și lărgirea drepturilor popoarelor creștine supuse sau vasale Porții (art. 7, 16, 17, 23, 25);

(v) Plata de către Poartă a unor despăgubiri de război în favoarea Rusiei (al doilea articol secret);

(vi) Extrădarea reciprocă a infractorilor (art. 2) și eliberarea prizonierilor de război și a robilor capturați de fiecare parte beligerantă (art. 25);

(vii) Drepturile pelerinilor ruși care vor vizita locurile sfinte din Imperiul otoman (art. 8);

(viii) Abrogarea precedentelor tratate și convenții ruso-otomane (art. 22);

(ix) Restabilirea păcii între Rusia și Poartă, retragerea trupelor ruse de pe teritoriul otoman, ratificarea acestui tratat de pace și schimbul de ambasade extraordinare (art. 1, 10, 15, 24, 26, 27, 28, și primul articol secret).

Prevederile din articolul 3, la care Imperiul Rus deopotrivă cu cel Otoman s-au angajat în 1774 este redat pe larg, în traducerea expusă de Adrian Tertecel în lucrarea citată, în anexă. Deocamdată important de citat aici ar fi următorul paragraf din acel articol:

„Toate popoarele tătare, cel din Crimeea, cel din Bugeac, cel din Yedisan, cel din Canboyluk, și cel din Yediçkul, fără nici un fel de excepție, vor fi recunoscute de către cele două imperii ca fiind guvernate de propriul lor han, din neamul lui Ginghis Han, ales și hotărât de acord și cu consimțământul unanim al popoarelor tătare, pe care le va cârmui după legile și obiceiurile lor vechi, fără a da nici un fel de socoteală vreunei puteri străine.”

În timpul războiului civil dintre rușii albi și rușii roșii, între 1917 – 1921, peninsula a fost la un moment dat fief al unei armate a Rușilor Albi, condusă de generalul Piotr Vrangler. Vrangler a pierdut în cele din urmă lupta cu trupele roșii conduse de Nestor Manho, iar în teroarea care a urmat, s-au raportat între 60 și 150 de mii de victime ale prigoanei comuniste din Crimeea (condusă se pare, printre alții, și de refugiatul comunist maghiar Bela Kun).

În 1921 s-a constituit Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse; revenirea la independența teritoriului, conform tratatului de la Kuciuk Kainargi, nu s-a pus nicio clipă. Turcia, care la acel moment lupta pentru propria independență sub conducerea lui Mustafa Kemal (Ataturk), nu a ridicat pretenții privind Crimeea.

Între iulie 1942 și mai 1944, peninsula Crimeea a fost ocupată de trupele germane și române. Înainte de a se retrage, sub presiunea Armatei Roșii, trupele naziste au exterminat câteva zeci de mii de evrei crimeeni. Ulterior, sovieticii au decis să epureze etnic teritoriul peninsulei, sub acuzația de „colaboraționism cu ocupantul nazist”. Au fost deportați peste 200 de mii de tătari, majoritatea în Uzbekistan, dar și 14.300 greci, 12.075 bulgari și aproximativ 10.000 de armeni.

În fine, la 19 februarie 1954, prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis un decret de transfer al regiunii Crimeea de la Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă către Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, cu următoarea motivație:  „similaritățile economiei, proximitatea și relațiile economice și culturale apropiate dintre regiunea crimeană și RSS Ucraineană”. În ultimii ani ai URSS, în mandatul președintelui Mihail Gorbaciov, o parte a tătarilor deportați s-au reîntors în Crimeea.

În ianuarie 1991, a avut loc un referendum în Crimeea, iar alegătorii au aprobat restabilirea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Crimeene. În 15 mai 1992 s-a creat guvernul Republicii Crimeea și s-a adoptat o constituție. Patru zile mai târziu, Crimeea a acceptat să facă parte din noul stat Ucraina și a renunțat la un guvern propriu, dar crimeenii au cerut un statut de autonomie extinsă. În 14 octombrie 1992, parlamentul crimean a creat postul de președinte al Crimeii, ocupat între anii 1994 – 1995 de Iuri Meșkov.

În martie 1995, autoritățile ucrainene au intervenit și l-au destituit pe Iuri Meșkov din funcția de președinte al Republicii Autonome Crimeea, acuzându-l de tratative secrete cu Moscova pentru a integra teritoriul cu Rusia și, în anul 2011, l-au deportat de pe teritoriul ucrainean.

În august 2009, în Crimeea au început proteste anti-Kiev de anvergură, separatiștii cerând intervenția Federației Ruse pentru a impune pentru Crimeea un statut similar cu cel a Osetiei de Sud și al Abhaziei. Când, în  noiembrie 2013, au început protestele „EuroMaidan” la Kiev, președintele pro-rus Viktor Ianukovici a cerut Kremlinului să trimită trupe în Crimeea pentru a-i proteja pe cetățenii ruși din peninsulă. În februarie 2014 Moscova a ocupat peninsula.

Nici noul stat Ucraina, care din momentul în care și-a declarat independența (ca de altfel și celelalte republici foste sovietice) s-a aflat permanent sub o extraordinară presiune din partea Moscovei, total nemulțumită de pierderea unei părți a imperiului sovietic și, evident, nici Federația Rusă nu au luat în considerare, ca principiu, revenirea la angajamentele din 1774 față de peninsula Crimeea, prin declanșarea unui proces care să-i permită populației care locuia acest teritoriu să se exprime absolut liber asupra independenței, fără un control din partea Moscovei sau Kievului.

Moscova a văzut mereu Ucraina ca fiind un teritoriu asupra căruia pierderea controlului ar fi echivalentă cu o intolerabilă amenințare la adresa securității statului, din simplul motiv că această fostă republică sovietică era construită post-1954 ca un avanpost european ultra-militarizat împotriva Occidentului.

În 1997, Ucraina și Federația Rusă au semnat trei acorduri bilaterale privind modul în care urma să fie împărțită flota sovietică de la Marea Neagră. Federația Rusă păstra 81,7% din flotă, iar Ucrainei îi revenea diferența și, în plus, obținea și o compensație din partea Moscovei de 526 milioane de dolari. Ucraina îi permitea Federației Ruse să ocupe bazele militare din peninsulă pentru douăzeci de ani, cu posibilitatea ulterioară de a prelungi cu câte cinci ani, cu acordul părților, această înțelegere.

În 2010 – după discursul sfidător al lui Putin de la Munchen, din 2007, intervenția armată din 2008 în Georgia a armatei ruse și tensionarea climatului din peninsulă, cu protestele pro-Rusia și anti-Kiev –, președintele pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, acceptă prelungirea acordului privind staționarea flotei ruse în Crimeea până în anul 2042 și semnează un document în acest sens la Harkov, alături de Dmitri Medvedev, președintele Federației Ruse.

Miza peninsulei în planurile Moscovei, de avanpost militarizat pentru controlul Mării Negre și al Mediteranei de Est, începea să (re)devină evidentă. Scandalul politic de la Kiev, după semnarea documentului dintre Ianukovici și Medvedev, a fost uriaș, dar noul acord a fost ratificat în parlament, cu 236 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 212 deputați absenți (ai partidelor Blocul Iulia Timoșenko și Ucraina Noastră).

Esența independenței Hanatului Crimeii din 1774 era tocmai aceea ca peninsula să nu fie folosită nici de ruși, nici de otomani pentru a schimba echilibrul de forțe în Marea Neagră și Mediterana de Est. La acest lucru vegheau atunci Prusia și Austria, același motiv a provocat și conflictele de la mijlocul secolului XIX care au implicat Rusia, Turcia, Franța și Anglia.

În op-ed-ul „On the Historical Unity of Russians and Ukrainians” semnat de Vladimir Putin și dat publicității pe site-ul oficial al Kremlinului în iulie 2021, în privința peninsulei Crimeea președintele rus consemna propria viziune asupra istoriei acestui teritoriu:

(i) „In the second half of the 18th century, following the wars with the Ottoman Empire, Russia incorporated Crimeea and the lands of the Black Sea region, which became known as Novorossiya. They were populated by people from all of the Russian provinces.”

(ii) „The south-western lands of the Russian Empire, Malorussia and Novorossiya, and the Crimeea developed as ethnically and religiously diverse entities. Crimean Tatars, Armenians, Greeks, Jews, Karaites, Krymchaks, Bulgarians, Poles, Serbs, Germans, and other peoples lived here. They all preserved their faith, traditions, and customs.”

(iii) „In 1954, the Crimean Region of the RSFSR was given to the Ukrainian SSR, in gross violation of legal norms that were in force at the time.”

(iv) „The anti-Russia project has been rejected by millions of Ukrainians. The people of Crimeea and residents of Sevastopol made their historic choice. And people in the southeast peacefully tried to defend their stance. Yet, all of them, including children, were labeled as separatists and terrorists. They were threatened with ethnic cleansing and the use of military force. And the residents of Donetsk and Lugansk took up arms to defend their home, their language and their lives. Were they left any other choice after the riots that swept through the cities of Ukraine, after the horror and tragedy of 2 May 2014 in Odessa where Ukrainian neo-Nazis burned people alive making a new Khatyn out of it? The same massacre was ready to be carried out by the followers of Bandera in Crimeea, Sevastopol, Donetsk and Lugansk. Even now they do not abandon such plans. They are biding their time. But their time will not come.”[4]

PLATFORMA CRIMEEA: CE ESTE, CE ÎȘI PROPUNE ȘI CU CE ȘANSE

„Totul a început cu Crimeea și se va sfârși cu Crimeea. Restabilirea de către Ucraina a controlului asupra peninsulei Crimeea va fi un pas istoric împotriva războiului în Europa, restabilind securitatea și justiția. Ocuparea peninsulei Crimeea de către Federația Rusă în 2014 a fost un prim pas pentru războiul declanșat în 24 februarie 2022. În numai șase luni de conflict, din februarie și până acum, peste 700 de rachete au fost trase dinspre Crimeea spre localitățile ucrainene. Pentru a învinge teroarea, pentru asigurarea securității întregii regiuni, Europei, lumii întregi, este necesar să câștigăm lupta împotriva agresiunii ruse”[5] declara Volodimir Zelenski la al doilea summit al Platformei Crimeea, organizat de Kiev.

Rusia imperială și Uniunea Sovietică au ucis visul de independență pe care, pentru ceva mai mult de o jumătate de secol, l-au putut visa tătarii din peninsula Crimeea. Știm cum este, pentru că la fel au procedat și cu Basarabia, pe care au ocupat-o mai întâi, după care au transformat-o în gubernie rusească și, când le-a venit bine, au depopulat-o de elementul românesc și au ciuntit-o teritorial.

După destrămarea Uniunii Sovietice ne puteam aștepta ca noua Federație Rusă pe care Boris Elțîn a făcut-o posibilă să încerce să adopte un proiect democratic și o nouă viziune geopolitică. Nu a fost cazul. De altminteri, nici să-și fi dorit Elțîn o altfel de schimbare, ea nu ar fi fost posibilă, în condițiile în care elitele de la Moscova erau profund marcate de ideile imperialiste sovietice, peste care se așternea un strat nou și tot mai gros de naționalism.

Această nouă Federație Rusă s-a raportat ostil la vecinătatea sa post-sovietică și și-a arogat drepturi asupra tuturor republicilor care au făcut parte din defunctul URSS, atenționându-le că trebuie să continue să facă parte din zona de interes vital rusesc, în caz contrar urmând să sufere consecințe dintre cele mai grave. Singurele state care au scăpat din această strânsoare, adică Republicile Baltice, s-au pus rapid la adăpost în UE și NATO pentru a obține garanții de protecție, dar și în cazul lor presiunea imperiului rus continuă să fie sufocantă.

Ce este „Platforma Crimeea”? Este o organizație internațională, înființată în februarie 2021 de Ucraina și la care s-au raliat alte 42 de state din Europa, America, Asia, Orientul apropiat, Oceania și Pacific. Primul summit al Platformei s-a desfășurat în august 2021, iar cel de-al doilea acum câteva zile. Potrivit Declarației participanților la primul summit al Platformei Crimeea, aceștia și-au propus următoarele obiective:

(i) să continue politica de nerecunoaștere a anexării ilegale a Crimeii de către Rusia, să acționeze pentru introducerea unor măsuri politice, diplomatice și restrictive suplimentare împotriva Rusiei, pentru a rezista noilor amenințări hibride care decurg din militarizarea Crimeii;

(ii) să forțeze Federația Rusă să își îndeplinească obligațiile ca stat-ocupant în conformitate cu normele dreptului internațional umanitar și să oprească imediat toate încălcările drepturilor omului și abuzurile împotriva locuitorilor din Crimeea, pentru a asigura accesul deplin și fără obstacole pe teritoriul Crimeii a misiunilor de monitorizare și apărătorilor ale drepturilor omului;

(iii) să utilizeze mecanismele ONU, Consiliului Europei, OSCE și ale altor organizații internaționale și regionale pentru a aborda problemele legate de ocupația temporară;

(iv) să creeze o rețea de comunicare rapidă permanentă între ministerele afacerilor externe ale statelor membre ale Platformei;

(v) să recunoască rolul parlamentelor naționale în contracararea ocupării temporare a Crimeii și să încurajeze coordonarea activităților cu privire la Crimeea între parlamentele naționale, precum și în cadrul adunărilor interparlamentare.

Federația Rusă a fost invitată de Kiev să participe la Platforma Crimeea, iar diplomația de la Moscova a fost inițial de acord, cu condiția ca „… să se discute reluarea aprovizionării cu apă și a energiei electrice a Crimeii, ridicarea blocadei comerciale și de transport a peninsulei”. Ulterior, înaintea summit-ului din 2021, Ministerul de Externe al Rusiei a denunțat eforturile Kievului de a-și restabili suveranitatea în Crimeea ca fiind nelegitime și a anunțat că participarea oricăror țări și organizații la inițiativa Platformei Crimeea este considerată de Moscova o încălcare directă a integrității teritoriale a Rusiei.

Recapitulând puțin toate informațiile de mai sus, cred că este destul de simplu de înțeles că Moscova a făcut eforturi de mai bine de două secole și jumătate să avanseze către Ierusalim și să ocupe o poziție dominantă în Mediterana de Est, cu multe sacrificii umane și politice, iar în acest efort dominarea Mării Negre și Gurilor Dunării, a Mării Caspice, a Caucazului și Balcanilor este esențială. Invadarea militară a Georgiei și Ucrainei sunt absolut coerente cu acest scop multisecular.

În toamna anului 2013, președintele – „legitim ales”, în viziunea Moscovei și a susținătorilor săi – Viktor Ianukovici a cerut Federației Ruse să intervină militar în Ucraina, punctual în Crimeea, pentru a „opri violențele” ucrainenilor asupra etnicilor ruși. Ceea ce Moscova a și făcut, în februarie 2014 și a continuat, pe scară largă, din februarie 2022. Aceasta este motivația formală de care Federația Rusă se folosește pentru a-și justifica agresiunea, în raport cu normele dreptului internațional, arătând cu degetul către cazul Kosovo, pe care îl consideră similar.

În aceste condiții, cât de rațional este ca Ucraina și Occidentul să se aștepte ca Federația Rusă să își retragă trupele din peninsula Crimeea? Întrebarea este retorică, firește, nimeni nu se așteaptă la așa ceva. Trupele și tehnica militară rusă pot fi îndepărtate din peninsula Crimeea doar dacă Rusia va suferi o cruntă înfrângere militară și, drept consecință imediată, regimul de la Kremlin se va prăbuși complet și va face loc unor forțe politice noi și, pe cât posibil, raționale și dornice să facă ce a făcut Imperiul otoman în 1774, adică să cedeze în schimbul unui aranjament de pace care să repună Ucraina în situația anterioară lui februarie 2014.

Sunt acum create aceste condiții? Nici vorbă. Ca Occidentul să convingă Moscova și poporul rus că se îndreaptă cu adevărat spre dezastru și că, pentru a se salva, trebuie să renunțe la un vis de secole al elitelor sale politice, adică la dominarea Mării Negre și a Gurilor Dunării (și să accepte și alte consecințe care ar putea, inevitabil, urma după o astfel de cedare), va trebui să trecem iarna cu bine, iar în primăvara anului viitor Ucraina să fie în continuare sprijinită de un Occident unit, iar armatele Kievului să fie în ofensivă și victorioase.

La cartierul general al NATO această realitate este bine cunoscută, o dovedește discursul secretarului general Jens Stoltenberg, pe care l-a susținut în fața invitaților la cel de-al doilea summit al platformei Crimeea[6]:

We are committed to our partnership with Ukraine for the long term. We will help Ukraine transition from Soviet-era to NATO-standard equipment. Continue your defence and security sector reform. And help you on the path of post-war reconstruction. 

Winter is coming. And it will be hard. And what we see now is a grinding war of attrition.
This is a battle of wills. And a battle of logistics. Therefore, we must sustain our support for Ukraine for the long-term. So that Ukraine prevails, as a sovereign independent nation.

A strong, stable and independent Ukraine is essential to Euro-Atlantic security. NATO has stood with Ukraine throughout three decades of independence. We stand with Ukraine now.

Emmanuel Macron, Ursula von der Leyen, Olaf Scholz, Boris Johnson, Andrzej Duda au transmis mesaje de susținere a Ucrainei în efortul de a trece iarna și a ieși victorioasă în lupta sa cu Rusia invadatoare. Nicolae Ciucă a insistat – fiind de formație militar – pe ideea că susținerea Ucrainei în perioada care urmează implică eforturi mult mai mari din partea statelor partenere:

„Unitatea și solidaritatea noastră este dovedită de suportul multilateral acordat Ucrainei și de răspunsul dat de comunitatea democratică internațională la adresa agresiunii declanșată de Federația Rusă. Trebuie să ne reconsiderăm pozițiile și să ne dublăm efortul de sprijinire a Ucrainei.”[7]

Ajuns aici, un singur lucru aș dori să mai adaug. Dacă Ucraina (cu sprijinul Occidentului) va forța Federația Rusă să se recunoască învinsă militar și să se retragă, peninsula Crimeea va rămâne poate cel mai complicat punct de pe agenda viitoarelor negocieri de pace. Și nu este exclus ca, la fel cum făcea Poarta în 1774, Moscova să insiste acum pentru independența Crimeii, ca stat neutru și demilitarizat (cu garanțiile adecvate din partea unor terțe puteri), pentru a fi de acord cu rezultatele procesului de pace: „dacă nu mai poate fi a noastră, să nu fie nici a voastră”.

Procedând așa, elitele ruse își vor rezerva (optimist) posibilitatea ca, vreodată, când imperiul se va reconsolida, să își reia aventura militaristă. Pentru că, să fie clar, atât timp cât Rusia va continua să fie un imperiu dotat cu cel mai mare arsenal nuclear din lume, ambițiile sale expansioniste vor prevala, modelând la rigoare scena politică internă și agenda externă.

ANEXĂ:

Articolul 3 al Tratatului ruso-otoman de la Kuciuk Kainargi

„Toate popoarele tătare, cel din Crimeea, cel din Bugeac, cel din Yedisan, cel din Canboyluk, și cel din Yediçkul, fără nici un fel de excepție, vor fi recunoscute de către cele două imperii ca fiind guvernate de propriul lor han, din neamul lui Ginghis Han, ales și hotărât de acord și cu consimțământul unanim al popoarelor tătare, pe care le va cârmui după legile și obiceiurile lor vechi, fără a da nici un fel de socoteală vreunei puteri străine. Și pentru aceasta nici Curtea Rusiei și nici Poarta Otomană nu se vor amesteca deloc nici în alegerea și instalarea sus-amintitului han și nici în treburile lor interne, politice și civile. Ci să recunoască acea națiune tătară în starea ei politică și civilă, pe picior de egalitate cu celelalte puteri care se cârmuiesc prin ele însele și nu depind de nimeni în afară de Dumnezeu cel unic. Pe plan religios, deoarece tătarii au aceeași religie cu ceilalți musulmani, ei se vor supune Majestății Sale Sultanului, în calitatea sa de mare calif al religiei mahomedane, fiind obligați să respecte regulile prescrise de acea religie, fără însă ca acest fapt să aducă nici cea mai mică atingere libertății politice și civile confirmată pentru ei. Imperiul rus va preda sus-pomenitei națiuni tătare – cu excepția fortărețelor Kerci și Yeni Kale, împreună cu ținuturile înconjurătoare și porturile acestora, pe care Imperiul rus le păstrează pentru sine – toate orașele, fortărețele, așezările, pământurile și porturile din Crimeea și Kuban, dobândite cu propriile sale arme (după cum urmează): teritoriul situat între râurile Berda și Konskie Vodî și fluviul Nipru, precum și teritoriul, până la frontiera cu Polonia, dintre Bug și Nistru, cu excepția fortăreței Oceakov împreună cu vechiul teritoriu al acesteia, care vor aparține, ca și până acum Sublimei Porți și promite să-și retragă trupele din posesiunile tătarilor imediat după încheierea și schimbul exemplarelor tratatului de pace. La rândul său, Sublima Poartă se angajează în mod identic din partea sa să renunțe la orice drept pe care l-ar putea avea asupra fortărețelor, orașelor, așezărilor și oricăror lucruri aflate în Crimeea, în Kuban și în Insula Taman, să nu întrețină în aceste locuri nici o garnizoană și nici un fel de oameni înarmați, cedând aceste teritorii tătarilor în același mod în care o va face Curtea Rusiei, adică în deplină proprietate și suveranitate absolută și independentă. De asemenea, Sublima Poartă se angajează în modul cel mai solemn și promite ca în viitor să nu instaleze și să nu întrețină nici un fel de garnizoană sau oameni înarmați în sus-pomenitele orașe, fortărețe, teritorii și așezări și nici în interiorul acestor zone să nu aibă nici un fel de comandanți sau funcționari militari, de orice rang ar fi ei, ci să-i lase pe toți tătarii în aceeași deplină libertate și independență în care îi lasă Imperiul rus.”


[1] https://www.g4media.ro/erdogan-retrocedarea-crimeii-catre-ucraina-este-o-cerinta-a-dreptului-international.html

[2] Istoric, cercetător științific la Institutul pentru Studii Sud-est Europene al Academiei Române

[3] Adrian Tertecel – „Tratatul de pace ruso-otoman de la Kűçűk Kaynarca”

[4] http://en.kremlin.ru/events/president/news/66181

[5] https://www.bursa.ro/sustinere-pe-termen-lung-pentru-ucraina-din-partea-ue-si-nato-28264741

[6] https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_198268.htm

[7] gov.ro/ro/stiri

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

    • Scopul meu principal a fost să subliniez modul în care conjuncturile scriu istoria: peninsula a fost teritoriu independent la finele secolului XVIII, începutul secolului XIX printr-o conjunctură și, cine știe, poate profita de o alta, 250 de ani mai târziu, să devină independentă din nou.
      Și atunci am survolat en passant conflictul de la mijloc de secol XIX, dar l-am punctat, pentru că este important, fără să mă lungesc. Oricum, textul rezultat este destul de amplu și așa.

      • Nu stiu in ce masura Rusia intentiona sa se intinda spre Ierusalim, dar spre Istanbul/Constantinopol in mod sigur, chiar aceasta era misiunea principala a Armatei a XIV-a din Transnistria.

    • @victor L – instructiv e altceva: faptul că Rusia pierde destul de mult teren încât să pună la cale ”independența” peninsulei Crimeea. Genul ăsta de organizații sunt întotdeauna soluția de rezervă pentru Rusia.

      Pe vremea lui Boris Elțîn, până și Bașkiria a avut un tratat de autonomie. Pe care Putin l-a anulat pur și simplu prin 2005, când Federația Rusă a redevenit destul de puternică. E același model și acum.

  1. Probabil că în plin globalism condiționările istorice nu mai au sens, lumea s-a schimbat și realitățile actuale sunt altele. Rusia a rămas încremenită în istorie, ceea ce este un mare pericol. Singura soluție: o noua implozie a Rusiei ca în 1991.

    • De acord cu dvs, lumea s-a schimbat dar nu in atat de multe privinte. Desi e mult mai interconectata
      si democratizata iar in setul de valori al societatilor actuale nu se mai regaseste ideea de solutionare prin conflictele clasice, la scara larga (cu aminte exceptii, inclusiv cel de acum), gândirea geopolitica este cam aceeasi – obtinerea unor pozitii de putere (soft sau nu dar in mod sigur economico-politico-financiara in toate cazurile) fata restul lumii inconjuratoare – usa, china – global; rusia, iran, germania, franta, uk, brazilia, turcia la nivel regional; polonia, austria, ungaria, serbia si alte tarisoare la nivel micro-regional!
      Ca exemple:
      Rusia – vs europa de est, asia centrala, estul mediteranei
      Germania – vs dominatia economica in europa
      Franta – inclinatia spre fostul imperiu, magreb, africa si catre rolul de frate mai mare si influent fata de zona europei de est
      Uk – commonwealth-ul este in continuare o modaliate de proiectie de soft power in general iar in relatiile cu zona est europeana a fost întotdeauna inclinata spre ingradirea rusiei
      Turcia – caucaz, orientul mijlociu, mai nou nordul africii. Si nu numai economic, este in continuare influenta in zona fostului imperiu otoman (neo-otomanism)
      Austria – balcanii si zona fostului imperiu, cu mici evolutii spre asia centrala. Ganditi-va la bănci, leasing, consultanta financiara si de alt tip, combustibili fosili, diverse organisme internationale cu sediul la viena etc.
      Ungaria – bazinul carpatic, tentative in fosta iugoslavie si chiar si in rep. Moldova
      Polonia – economic, zona baltica, est si sud-est europeana
      China si US joaca la nivel global.
      Din cele de mai sus nu putem sa nu ne punem întrebarea – oare chiar au disparut liniile directoare urmarite in istoria ultimelor sute de ani sau doar s-a schmbat modul de punere in opera a „proiectelor” sau proiectiilor fiecăruia dintre actorii principali fata de locul lor in lume? Ca geografia tot aia e!

      • Nostalgia unor ungari si polonezi (la vremuri de mult apuse) se afla departe de realitate. Caci, ambele tari nu mai dispun de resursele necesare pentru a-si revigora puterea de odinioara cu ale ei 3 sfere: economica, politica si militara. Ambii stau prost din pdv al competitivitatii, fara perfuziile din vestul continentului (granturi, fonduri europene, investitii) nu mai sunt in stare sa isi produca nici mancarea. https://www.nytimes.com/2019/11/03/world/europe/eu-farm-subsidy-hungary.html

        In rest, steaua rusilor si a otomanilor au palit si ele. Chiar daca rusii si turcii dispun de unele resurse umane si naturale, sunt si ei ramasi bine in urma dpdv tehnologic. La capitolele inovare, competitivitate, nivel de trai, samd, au si ei un nivel mediocru. Turcii de exempluu isi tin economiile in euros si in dolari, caci rata inflatiei pe ultimile 12 luni a ajuns in jur de 80% (sultanul Erdogan mai arunca el cate o pastila, dar nu mai este luat in serios nici macar in Turcia). Cam atat despre nostalgii si visele umede la noi „poli de putere” si la noi sfere de influenta prin Estul continentului,

      • S-a schimbat proiectul si s-au schimbat si liniile directoare. Am aflat doua lucruri care au schimbat totul: nu putem supravietui utilizarii armelor atomice si nu putem pleca pe alta planeta. Tocmai geografia ne obliga sa acceptam ca n-avem incotro. Noul proiect si noile linii sint obtinerea a doar doua rase distincte fara neaparat legatura cu etniile ori rasele existente.
        Asta deoarece ne-am plictisit de felul cum a ordonat si viteza cu care misca natura lucrurile.

  2. Pe vremuri exista Regiunea Autonoma Maghiara. Acum auzim de Catalonia, frecusuri intre flamanzi si valoni, Tirolul liber, Luxemburg, Andora, San Marino, Fuji, Cehia si separat Slovacia, farimitarea Jugoslaviei si cite si mai cite in intreaga lume.
    Ciudat ca, pe de o parte, lumea cica vrea sa se uneasca, Europa Unita, iar pe de alta parte sa se desparta, fiecare vrea o tarisoara a lui, cit de mica, dar sa fie doar a lui, sa fie belit de proprii politicieni, din famila lui, nu de aia straini. Pt asta istoria e un sprijin deosebit. Prin istorie poti dovedi orice, poti justifica dreptul istoric de a detine un teritoriu, un popor etc. Zilele trecute citeam ca e dovedit istoric ca latinii se trag din daci si deci Italia ar trebui redata Daciei.
    Cam asa e si cu Crimea, ba-i a mea, bai a lui, fiecare se bate pe ea si e convins ca e justificat sa-i apartina. Si se baga si oamenii de bine, de ex. Erdogan, care desigur e un om f generos, nu are nici un interes, actioneaza doar in numele dreptatii.

    Picant e ca Putin, calicindu-se la Ucraina, s-ar putea sa piarda si Crimea.
    Visul meu e o lume a pasarilor, adica o lume fara granite!

    • Toata lumea a detinut candva un teritoriu, un oras, o mare ,etc etc, dar am convenit cu totii ca suntem in secolul XXI si nu ne mai dam in cap cu ghioaga si buzduganul ca acum cateva sute de ani . E cineva nemultumit de locul in care traieste? poate pleca oriunde in lumea mare, Rusia, China, Coreea de Nord ii asteapta pe toti nemultumitii de traiul din Europa

      • Rusia, China, Coreea de Nord ii asteapta pe toti nemultumitii de traiul din Europa

        Logica pura nazista, Hitler i-a bagat pe nemultumiti in cuptoare, Stalin daca nu i-a impuscat i-a trmis in Siberia, Putin agonit citeva milioane de ucrainieni si incearca sa „curete” Crimea. Si din Ro au plecat milioane.
        Nu domnule, nu, Green Grass of Home, de ce sa plecam noi, de ce sa nu plece ei?

      • @Sceptic – dimpotrivă, când locul în care trăiește de secole acel cineva și strămoșii lui, ajunge colonizat de oameni pentru care acel loc nu reprezintă nimic, soluția e să plece ei, nu localnicii.

        Comunismul a mai fost instaurat o dată, bazat pe ”oameni fără Dumnezeu și fără patrie”, pe vremea când tancurile sovietice erau un argument incontestabil. A doua oară nu se mai întâmplă. Așa că poți pleca oriunde în lumea mare.

        P.S. era în urmă cu câțiva ani un politician german, mare suporter al lui Merkel, care tot așa punea problema: cui nu-i convine abordarea guvernului german în problema imigranților, n-are decât să plece din țară. Știi care a fost consecința? Într-o dimineață a fost împușcat în fața casei.

      • Nu este chiar sa de simplu. Prin estul Europei de exemplu, domneste in continuare revansismele, revizionismele, sovinismele, nationalimul primitiv de grota, etc- chiar daca ati mai convenit in comun (sic!) nu stiu ce pe hartie. Atata timp cat societatea „per se” nu se modernizeaza, atata timp cat nationalismul primitiv de grota si stereotipurile nu dispar, oamenii isi vor da in continuare in cap- unii la altii. Caci, „capcauni” care sa exploateze sentimentele urate (in piata cu megafonul in mana) se gasesc la tot coltul.

        • @Florix – well, spre ghinionul tău, societatea NU se modernizează. Ai mai încercat o dată să creezi ”omul nou” și n-a ieșit decât Homo Sovieticus.

          Nu dispare niciun naționalism, dispar doar internaționaliștii de azi care fac jocurile Germaniei, la fel cum internaționaliștii de ieri făceau jocurile sovieticilor.

          • @Harald
            Nice try ;) Valorile democratiei moderne, respectarea drepturilor omului si a demnintatii umane indiferent de origine, meritocratie (aprecierea individului in functie de competente si rezultate), respectarea statului de drept (independenta justitiei, nimeni nu este mai presus ca legea, orice individ are dreptul la un proces echitabil, samd), libera circulatie a marfurilor, a capitalului si a oamenilor, etc, nu au nicio legatura cu internationalismul trambitat (doar asa, de sanchi) pe la congresele sovieticilor.

            P.S. spre fericirea noastra, in ultimile 5-6 decenii, societatile au inceput sa se modernizeze – incepand cu occidentul de odinioara, dar nu numai. Societatile se emancipeaza /modernizeaza in paralel cu cresterea nivelului de trai si al educatiei. Asadar, sarlatanii, pacalicii, patriotarzii, traditionalistii, etc, nu prea au viitor – caci in cativa ani, tineretul de astazi (generatia iPhone) se lateste in spate. Astia sunt bine informati (vezi si ponderea absolvientilor de studii superioare) si evident isi vor drepturile- iti va fi foarte greu sa le dai cu flit, respectiv sa ii duci de nas cu lugu-lugu, lectii de istorie, nationalisme, revansime si alte primitivisme;)

            https://www.youtube.com/watch?v=x9VYKrtziSg

            https://www.youtube.com/watch?v=vVPo8jgyIfc

            https://www.youtube.com/watch?v=v9Ic8u_V3Mo

            • @Florix – ”libera circulație a persoanelor” nu mai e liberă, dacă depinde de certificate de vaccinare. Ai confiscat și libertatea de circulație, tot prin decizie a unor persoane nevotate de nimeni.

              Teoriile tale erau valabile înainte de 2005, acela a fost cam ultimul moment de democrație în UE.

              Nemții sunt cât se poate de naționaliști, iar sub pretextul internaționalismului folosesc ”cozi de topor” dintre români, cam asta se întâmplă în realitate. Ai mai reușit să găsești măcar un singur exemplu de politică greșită a Cancelariei de la Berlin sau tot n-ai voie să scrii așa ceva? 😀

            • @Harald
              In Romanica balariile cat casa (incepand cu statul de drept), trompetistii insa (Dan Andronic, Gigi Muschi, GhitaTv, Felix & co) prefera sa mutam discursul la politicile fiscale si iexterne a altor tari, evenimente istorice, sa aratam cu degetul la „straini” dupa motto: strainii si birocratia bruxelleza sunt de vina. Caci multimea este naiva – ii dam cu flit, punem drapelurile pe umeri si nu se prinde ;) https://www.dw.com/ro/pentru-cine-au-fost-f%C4%83cute-legile-justi%C8%9Biei/a-62958171

      • „E cineva nemultumit de locul in care traieste?”
        Omul perpetuu mulțumit -de neam, de baștină, de politruci, de vorbele ce i le susură presa și guvernul in neuron- are un nume popular: idiot. Tocmai de aceea ăi de s-ar simți bine in China, in Rusia, in Corea de Nord, in Zimbabwe, ăi de s-ar acomoda instant in orice regim, oricât de tiranic și inuman ar fi, sunt chiar omuleții mulțumiți de astăzi din Europa tot mai deraiată spre totalitarism (și pentru că e plină de idioți care cască gura și înghit cu aviditate tot ce vine de la Bruxelles: lumină, directive, mașini electrice, polistiren, biomasă, cioloși, castraveți erecți, defilări cu majuscule, vaccinuri fără de virus, lăcuste delicioase și sumedenie de alte trăsnăi..)

        • @euNuke
          Mai lasati voi bagabonzeala cu „euroscepticismul”, caci banii contribuabililor din Vest (sutele de miliarde) sunt buni, nu? https://www.nytimes.com/2019/11/03/world/europe/eu-farm-subsidy-hungary.html

          P.S. Cica, investitiile private in modernizarea sistemului energetic (un sistem descentralizat, eficient si inteligent bazat pe noi tehnologii, parcuri eoliene, parcuri solare, centrale turbo pe gaz, sisteme de stocare, baterii, hidrogen, centrale pe biomasa, samd) sunt de sorginte neomarxista. Mai nou aveti pretentii de la contribuabilii din vest sa va finanteze centrale „nuke” de stat, sa poata „statul” produce energie electrica @150$ /MWh la turbina, ca apoi s-o vanda baietilor destepti @60$ /MWh. Baietii dastepti si centralele „de stat” din Estul-UE slaveaza capitalismul si ordinea liberala, nu? https://ourworldindata.org/cheap-renewables-growth

          PPS. haideti odata cu reformele autentice: statul de drept, ridicarea MCV, aderarea la Schengen si la Zona Euro, cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene si a investitiilor private, cresterea prosperitatii si a nivelului de trai, samd. Caci asta este ce asteapta cetatenii, dar si IMM-urile – dat fiind ca si ele sunt mulse la maxim pentru a acoperi gaurile baietilor destepti si a altor politruci patriotarzi, samsari, smenari, pseudoconservatori patetici, etc (gen Gigi Muschi, Dan Andronic, Buzaianu, SOV, GhitaTV, Gigi Becali, Felix, Bashescu, Udrea, Ponta, Dragnea, Popoviciu, Mazare, famiglia Adamescu, etc, etc). Cam ajunge cu bagabonzeala… si haideti la treaba doamenolor si domnilor!

        • @euNuke
          Mai lasati voi bagabonzeala cu „euroscepticismul”, caci banii contribuabililor din Vest (sutele de miliarde) sunt buni, nu? https://www.nytimes.com/2019/11/03/world/europe/eu-farm-subsidy-hungary.html

          P.S. Cica, investitiile private in modernizarea sistemului energetic (un sistem descentralizat, eficient si inteligent bazat pe noi tehnologii, parcuri eoliene, parcuri solare, centrale turbo pe gaz, sisteme de stocare, baterii, hidrogen, centrale pe biomasa, samd) sunt de sorginte neomarxista. Mai nou aveti pretentii de la contribuabilii din vest sa va finanteze centrale *Nuke* de stat, sa poata „statul” produce energie electrica @150$ /MWh la turbina, ca apoi s-o vanda baietilor destepti @60$ /MWh. Baietii dastepti si centralele „de stat” din Estul-UE slaveaza capitalismul si ordinea liberala, nu? https://ourworldindata.org/cheap-renewables-growth

          PPS. haideti odata cu reformele autentice: statul de drept, ridicarea MCV, aderarea la Schengen si la Zona Euro, cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene si a investitiilor private, cresterea prosperitatii si a nivelului de trai, samd. Caci asta este ce asteapta cetatenii, dar si IMM-urile – dat fiind ca si ele sunt mulse la maxim pentru a acoperi gaurile baietilor destepti si a altor politruci patriotarzi, samsari, smenari, pseudoconservatori patetici, etc (gen Gigi Muschi, Dan Andronic, Buzaianu, SOV, GhitaTV, Gigi Becali, Felix, Bashescu, Udrea, Ponta, Dragnea, Popoviciu, Mazare, famiglia Adamescu, etc, etc). Cam ajunge cu bagabonzeala… si haideti la treaba doamnelor si domnilor!

      • „Toata lumea a detinut candva un teritoriu, un oras, o mare ,etc etc,”

        Si candva si azi. Si azi toata lumea detine cate un teritoriu national.

        ” dar am convenit cu totii ca suntem in secolul XXI si nu ne mai dam in cap cu ghioaga si buzduganul ca acum cateva sute de ani .”

        Am convenit -vedeti Carta Onu- sa ne dam in cap cu tot ce putem daca matale vii pe nedrept peste mine , peste teritoriul, orasul si marea mea.

        Deci lucrurile stau asa: am hotarit -vezi ONU- ca detinem ce detinem , in granitele de azi, si am hotarit si regulile dupa care sa ne dam in cap.

        Iar in privinta celor nemultumiti de propria guvernare , iarasi am stabilit -la ONU si la CEDO si la Venetia si la CIJ – am stabilit ce are voie un guvern a face propriilor cetateni si ce nu are voie. De exemplu nu are voie ce a facut Milosevici in Kosovo si nici ce a facut Zelenschi in Don coal bassin.

        In ambele cazuri pleaca guvernul abuziv, nu populatia nemultumita. Asta am stabilit si avem si mijloace sa impunem respectarea regulii.

  3. Motivul pentru care SUA isi doreste continuarea razboiului din Ucraina nu este o posibila victorie a Ucrainei (mai ales una care ar implica recucerirea peninsulei si a Donbasului). Nimeni, nici macar Zelenschi, nu crede ca asta ar fi posibil. SUA isi doreste continuarea razboiului deoarece guvernul american este dominat de producatorii de arme care, in mod evident, doresc cat mai multe motive ca armele lor sa fie cumparate. Si de SUA si de altii. Prin urmare, cu cat dureaza mai mult razboiul, cu atat fac ei mai multi bani. Faptul ca vor muri sute de mii de oameni nu este un motiv de greata pentru SUA. Nu e ca si cand le-a pasat de cei 1 milion de oameni care au murit din cauza razboiului din Irak. Mai mult, probabil SUA crede ca l-a prins pe Dzeu de picior – nici nu pun in pericol vieti americane deci riscul politic intern este mult redus. It’s not personal. It’s just business.

    • Veniti cu ceva mai nou. Asta cu SUA se stie de mult. Statele unite au invadat Ucraina, nu Rusia. Daca era dupa Ucraina si nu dupa SUA, Ucraina preda in liniste Rusiei teritoriille. Putin placut!

      • Cineva din administrația SUA a spus la un moment dat un mare adevar: America nu are nici prieteni si nici dușmani; are doar interese. Cam asa e cu marile puteri ale lumii si asa a fost dintotdeauna. Dar bineinteles, după raționamentele care se fac in prezent gen „cauza războiului e ca Rusia a invadat Ucraina” nu prea mai este loc de speranță in înțelegerea unui context mai larg care a cauzat acest razboi si care ne-ar putea ajuta pe viitor sa evităm altele. După acești oameni, cauzele primului război mondial au fost simple: arhiducele Franz Ferdinand a fost asasinat! Doar atat, neluandu-se seama la tensiunile de ani de zile care au existat în Balcani. Atat este ceea ce pot acești oameni, de atât e in stare generația lor civică și mintea lor feciorelnica.

    • Rusia nu are, bineinteles nicio vina aici – ei nu au incept un război, doar s-au luat la plimbare. Mai usor cu fracturile de logica!

  4. O lectie de istorie binevenita ce ne prezinta fapte si urmarile acestor fapte fire ele acelea ce decurg din intelegrile ,semnate si parafate, de-a lungul vremurilor .de partile aflate in conflict pe subietul Crimeea .Minimal textul ,de fata,ofera cititorului posibilitatea de a intelege si de a cunoaste trecutul .Daca revenim in relalitatea zilelor nostre vom observa cum trupele ucrainiene au fost pregatite de multa vreme de catre Occident ( acum aflam ca ele au fost pregatite si de Germania nu numai de SUA si Merea Britanie , spre a face fata invaziei .Putem observa ,cu usurinta , cum Rusia a invadat Ucraina urmare a unor neconcordante ce au prezentat o situatie diferita fata de cea din teren si care a eliminat rapid credinta de a cuceri Ucraina si capitala Kiev in doar citeva zile .Putem realiza , in masura in care faptele deja sunt parte a realitatii , cum Rusia a cazut in capcana intinsa de Occident .Situatiei Crimeei este practic cea care va detrmina plecarea rusilor de bunavoie din Ucraina .Distrugerea podurilor ce leaga Rusia de Ucraina si atacurile ce apar de o parte si de alta , lovind tinte din Crimeea vor determina aparitia unei anume formule migrationiste .Adica pe romaneste Crimeea se va depopula atunci cind aceste atacuri vor produce pagube in rindul civililor si chiar mai devreme ele fiind rapid identificate ca posibile distrugeri in masa .Concomitent rusii, etnicii filorusi si cetatenii ucrainieni nu mai pot convietui in c rimeea si Donbas „usa in usa” .Singura solutie ca razboiul sa se opresca este plecarea neconditionata a cetatenilor de etnie rusa si a armatei Rusiei aflati in acest moment in Crimeea si Donbas . Deja ,generali americani , evident sustinuti si UE , vor sosi in Ucraina spre a oferi stiinta razboiului armatei ucrainiene .Pentru cei care inca mai spera intr-o victorie a rusilor trebuie observata imensitatea sumelor de bani puse in joc de SUA si UE ce evident vor face diferenta .Doar nu o crede cineva ca Occidentul arunca cu banii in stinga si in dreapta doar asa de „ florile marului ”.Undeva in marja de asteptare a jumatatii anului 2024 totul se va fi incheiat .Momentul decisiv tine de implicarea Germaniei in razboi la nivelul militar de forta .

    • Rusia nu a căzut in nicio capcana – ei doar au mers neabătut pe aceeasi linie definita de la Ecaterina cea mare si pastrata de toate elitele conducătoare ulterioare. Doar ca nici ceilalti nu puteau sa facă doar figuratie! Asta e, când ataci trebuie sa te astepti si la riposte.

  5. Crimeea a fost un teritoriu dominat de populatie iraniana si caucaziana in preistorie; in epoca fierului, tracii bosporani s-au intins pina la Marea de Azov si Kerci; iranienii au impins populatia traca si au mentinut controlul vreme indelungata (mai multe etnii ce s-au succedat); pe acest grup vine colonizarea greaca; romanii vor domina regiunea, lasind autonomia cetatilor grecesti (ca si in Dobrogea); pe acest fond vin germanii (gotii), care sunt impinsi de huni; apoi apar khazarii, ce formeaza un regat puternic in nordul Marii Negre si Caspice; khazarii vor trece la mozaism, in tip ce slavii kievieni vor adopta crestinismul -si Ortodoxia, dupa Marea Schisma-;dupa khazari zona e populata de grupuri turcice noi; abia dupa aceeas, vin tatarii.
    Mda, si totusi, a existat si un razboi al Crimeii, in sec. XIX.

    • Iranian=arian cand ne referim la populațiile preistorice. Nu iranian în accepțiunea modernă. Arienii provin din stepele nord pontice si din zona caspica, descind in sud, prin estul marii negre spre ceea ce va fi la un moment dat persia si înspre vest și sud vest (grecia – primele două valuri de migrație așezate peste pelasgoi si minoici). Exista o legatura intre ei si cei ce vor deveni traci, apoi, unii dintre ei geti si mai tarziu daci.
      cimerienii sunt de asemenea urmași ai celor ce raman in zona si spre caucaz. Nu degeaba stramtoarea kerci mai este denumita si Bosforul Cimerian.
      Tot de origine iraniana erau si sarmatii, alanii de asemenea daca nu ma înșel.
      înainte de imperiul persan au fost mezii, populație de origine ariana. După înglobarea lor persanii au devenit la un moment dat un mix între popoarele de origine iraniana(ariana, din zona nord pontica) si cele din zona orientului mijlociu. Stratul turcic a apărut mai tarziu in mixul respectiv.
      Doar vroiam sa precizez un pic termenul aplicabil în antichitatea timpurie.

  6. In ce priveste razboiul Crimeii: dupa razboiul din 1828-1829, rusii au pus stapinire pe Dunare si zonele nordice ale Dobrogei. Dar au administrat prost fluviul; senalul Dunarii era mereu impotmolit; asta a facut ca marea foamete din Anglia si Irlanda sa nu poata fi stopata prin importuri de grine din Valahia si Moldova. Din acest motiv, UK se hotaraste sa apere Imperiul Otoman si sa impinga rusii de la Dunare. Se infiinteaza si Comisia (Europeana a) Dunarii, pentru mentinerea liberei circulatii pe fluviu. Concluzia: rusii au fost si au ramas prost organizatori; provocatori de foamete la nivel mondial. Isi atrag dusmani si din tari care nu au interese directe in zona. La mai mare!

  7. Pentru „vox……” : cred ca te inseli. SUA ajuta U atita timp cat e nevoie. Poate Putler e un agent acoperit al complexului miitar industrial mondial. El a facut o gramada de pocinoage, care necesita reinarmare.

    • SUA ajuta Ucraina atata timp cat are interese sa o faca. După ce războiul se va termina iar Ucraina va deveni un stat esuat, SUA își va retrage sprijinul si se va face ca ploua. Mai mult, va trimite Ucrainei factura pentru tot ajutorul sub forma de armament pe care l-au oferit, factura ce va fi plătită de vreo 3 generatii de ucraineni. Peste cel mult 2 ani se va vedea ca este exact asa cum am spus si nu altfel.

  8. …„dacă nu mai poate fi a noastră, să nu fie nici a voastră”

    Păi, istoric (după cum am scris și eu cu alte prilejuri), Crimeea este firesc să revină Greciei. Cum pare dificil acest lucru, cel mai potrivit este să fie redată tătarilor.

    Nici Rusia, cu atât mai puțin Ucraina, nu au dreptul istoric să emită pretenții asupra acestui teritoriu.

    …Doar că este un moment în care, în mod absurd zic eu, este dificil de rostit adevărul istoric. Felicit autorul articolului pentru reamintirea acestui adevăr, dar remarc prudența domniei-sale în deprinderea concluziilor.

    • Aș spune că doar politicienii extremiști si propagandistii lor afirmă cu „tarie” adevărurile „mari”.
      Pentru noi ceilalți prudența este dictată de o necesară smerenie a abordării: putem noi cunoaște adevărul fără rest? Dacă nu, cum să afirmăm, imprudent, că l-am ști?

  9. „În timpul războiului civil dintre rușii albi și rușii roșii, între 1917 – 1921, peninsula a fost la un moment dat fief al unei armate a Rușilor Albi, condusă de generalul Piotr Vrangler”. Nu Vrangler ci Wrangel a fost numele comandantului Armatei albe din sudul Rusiei. „Vrangler a pierdut în cele din urmă lupta cu trupele roșii conduse de Nestor Manho,….”. Nestor Mahno nu a fost comandant al trupelor roșii ci comandant al Armatei Revoluționare Insurgente din Ucraina, care s-a aliat temporar cu armata bolșevica pentru a lupta contra armatei albe, sfârșind prin a fi alungat peste hotare de bolșevici.

  10. Armata romana a găsit in 1941-1943 câteva sate de „moldoveni” in Crimeea si chiar in Caucaz, emigraseră acolo după 1812, atrași de propaganda rusa. In 1942 a exista o misiune trimisa de autoritățile romane sa caute romani care sa fie aduși in Transnistria.
    Interesanta venirea flotei ruse din Baltica in Marea Egee (si in Adriatica?) in timpul războiului din 1768 – 1774. E a stat acolo pana după 1812 si a avut baza de operațiuni pe niște insule, posibil pana la tratatul de la Adrianopol. Ea este menționata in cartea domnului Armand Groșu, Intre Napoleon si Alexandru I.
    O astfel de mișcare au mai încercat rusii in 1904 când au trimis flota din Baltica spre Japonia, flota a făcut vreo 6 luni si a ajuns prea târziu: japonezii câștigaseră deja războiul cu o armata mai mica, dar mai bine condusa si cu lanțuri logistice mai scurte.

  11. Iti dai seama in ce hal a ajuns societatea atunci când un inginer in mine si petrol publică constant articole pe teme politice si istorice in care nu are nicio competență. Mai mult, se vrea a fi și un formator de opinie. Care opinie, nu știm încă.

    • @Relu
      Ați citit „Povestasul” de Mario Vargas Llosa?
      Ce ne tine pe noi toți uniți intr-o societate? Și ce ne desparte?
      Să auzim numai de bine! Și mulțumesc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro