duminică, noiembrie 27, 2022

Pledoarie pentru carnea de cal

De când a izbucnit scandalul cărnii de cal ma tot gândesc cu nostalgie cum, recruţi mici şi proşti ȋn armata RSR, primeam pachete cu mâncare de acasă, după obiceiul din acele timpuri. Şi cum ne ȋmpărţeam tot ce primeam ȋntre noi. Meniul meu favorit era din pachetul unui coleg, de fel tătar din Constanţa, căruia ai lui ȋi trimeteau un excelent güdem facut ȋn casă, din cal şi Dumnezeu ştie din mai ce animal exotic, cel puţin pentru bucătărie. Cum şi de unde făceau rost de atare materie primă, ȋn asprii ani ’80, nici nu vreau să mă gândesc; cum nu contează nici faptul că tipul respectiv a ajuns, mult mai târziu, după glaciaţiune, cumva implauzibil, deputat PRM.

Mă ȋntreb unde mai găsesc eu azi aşa güdem. Altfel, sunt convins că am mai mâncat carne de cal de multe ori de atunci şi până azi – doar că, la fel ca toţi care citesc acest articol, fără s-o ştiu. Şi de câteva ori, puţine, ȋn cunoştinţă de cauză, de exemplu ȋn nordul Italiei unde există delicatese locale tip mezel de cal şi măgar. Faptul că aţi mâncat şi n-aţi ştiut arată că de fapt e foarte bună, greu de deosebit de cea de vită; ba chiar mai bună, spun unii.

Consumul conspirativ s-o fi petrecut mai ales de vreo doi-trei ani ȋncoace, de când au explodat preţurile globale la produsele din carne o dată cu răbufnirea pe piaţa de consumatori solvabili a chinezilor de rând şi altor asitici din ţări până atunci sărace. Presiunea pe costuri a crescut imens şi industria răspunde şi ea cum poate de vreme ce i se cer lucruri complet contradictorii, ȋn special ȋntr-o zonă sofisticată şi hiper-reglementată cum e UE: pe de-o parte să producă ieftin, pentru că mâncarea scumpă crează probleme politice; dar pe de altă parte să respecte farmaceutic reguli incredibil de detaliate de igienă, lanţ de frig, trasabilitate, etichetare, termene de valabilitate, etc, ce inevitabil ȋi cresc costurile.

Nu mă mir atunci că a apărut această piaţă paralelă a cabalinelor şi sunt convins că stocurile vehiculate sunt mult mai mari decât ne ȋnchipuim. Din ȋntâmplare ȋn scandalul franco-britanic noi am ieşit bine, etichetasem corect. Insă dacă te apuci să scuturi serios toţi producătorii pentru piaţa internă românească, naiba ştie ce găseşti. Oricum, sugestia mea ar fi să nu mai tratăm problema asta ca pe una de securitate alimentară, sau chiar de otrăvire ȋn masă, cum pare că ȋnclinăm uneori s-o facem, de parcă ar fi vorba, Doamne fereşte, de vreo vacă nebună, ci doar ca pe una de ȋnşelătorie la preţ. Iar când prind autorităţile pe câte unul din ăsta să-l pedepsească pentru evaziune – dar carnea de cal, dacă e in regulă, s-o eticheteze corect şi pună ȋn vânzare.

Sunt convins că s-ar găsi destui cumpărători, mai ales dintre cei săraci, dacă lăsăm cererea şi oferta să se ȋntâlnească prin preţ, rezolvând astfel prin elegante metode de piaţă o problemă de isterie publică.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Nu e vorba de securitate alimentară, pentru englezi e şocantă ideea de a fi mâncat carne de cal fiindcă pentru ei calul e animal de companie. Nu e ceva dezgustător, comparabil cu a fi mâncat carne de câine, dar ideea de a fi mâncat carne de cal aduce pentru englezi un fel de sentiment de vinovăţie: e ca şi cum şi-ar fi mâncat calul din curte, nu doar carne de cal, la modul general.

    Sau poate mai uşor de înţeles pentru români, e ca şi cum şi-ar fi mâncat canarii din colivie, ori canarii nu erau pentru mâncare, în asta constă indignarea publică. Calul e ornamental, ca şi canarii, cam aşa văd englezii lucrurile. Chiar dacă e comestibil, asta nu contestă nimeni.

    În Germania mai poţi să vezi cai înhămaţi la un camion cu bere (acolo termenul „camion” exista dinainte de a exista motoarele) dar în Anglia n-ai să vezi aşa ceva. Rolul utilitar al calului e demult uitat, îl mai găseşti doar în povestiri istorice. Se practică echitaţia, ca sport, dar calul e partener în acest sport, nu „unealtă” cum e crosa de hochei.

    • Tare asta cu „partener”! :-) Imi aminteste de parteneriatul romano-sovietic, cand unul din parteneri il incaleca pe celalalt.

    • Hm, interesant. Dar in schimb englezii mananca vita, adica bou, care este prin traditie animal utilitar (as in, Oxford). Cu alte cuvinte, daca esti bou si muncesti, ti-o iei, dar daca faci doar frumos din picioare prin curte, nu te deranjeaza nimeni. Oare unde am mai vazut eu asta…

      • @Sorin Ioniţă: orice psiholog vă poate confirma că omul are nevoie şi de bucurii pentru suflet, nu doar de necesităţi biologice. Aşa cum sunt jucăriile pentru copii, aşa e nevoie de bucurii pentru suflet şi în cazul adulţilor.

        În Anglia, caii sunt scoşi la plimbare pe şosea, iar obligaţiilor conducătorilor auto în prezenţa lor sunt prevăzute chiar şi în Highway Code. În practică, atunci când întâlneşti pe drum un călăreţ, încetineşti când treci pe lângă el şi nu ambalezi motorul ca să nu sperii calul, iar asta îţi oferă numai bine timpul necesar pentru a te saluta cu călăreţul, deşi nu-l cunoşti. În esenţă, asta e civilizaţia.

    • :)
      bou’ i bou. cine l pune sa traga la jug ?
      nu inteleg de ce nu i protejat si porcul, oare pentru ca i prezent peste tot ?
      la pisici si papagali nu sint obiectii.
      totusi daca protejam ciinii si sacrificam gainile, nu i discriminare ?

    • Orice ocazie e buna sa se mai bata un cui in cosciugul unde zace prietenia franco-britanica.

      We don’t eat horse here. The U.K. may be famous for its bad food; we may have produced such culinary abominations as deep-fried Mars bars and haggis pizza. But a Brit would no sooner eat a nag than a dog. We have our pride. Not eating horseflesh is one of the main ways in which we differentiate ourselves from barbarian races like the French.

      – See more at: http://www.thedailybeast.com/newsweek/2013/02/18/the-real-scandal-behind-britain-s-horsemeat-fiasco.html#sthash.AKb0GBHU.dpuf

      Pe unde sunt eu s-au suparat multi cand au aflat ca francezii cumpara cai din SUA ca sa-i manance.

  2. Ei, d-l Ionita, stiti dvs. problema nu-i atat carnea de cal, ca-i buna si asta, fara indoiala, ca si cea de maimuta ori de alta vietate de pe fata pamantului …

    Carne de cal sa fie, nu-i bai, dar s-o stim si noi, cam asta-i amarul acum la occidentali. Necazul nu-i calul, ci ca li s-a vandut calul drept vaca, asta-i. Se tem ca maine sa nu li se vanda cianura in loc de esenta de migdale, mai stii pacatul !!!

  3. Banuiesc ca totul se reduce la pret: carnea de la noi, fie ea de vita sau de cal, este semnificativ mai ieftina decat carnea de vita din alte surse.

    Daca premiza de mai sus este adevarata si cererea de carne de vita ieftina este mai mare decat oferta, se poate explica cum problema aparuta este una de inselatorie la pret: carnea de cal de la noi a fost mai ieftina decat carnea de vita de la ei si cineva a cedat tentatiei de a inlocui o eticheta pe un produs dealtfel bun pentru consum. (dpdv norme)

    Totusi eu unul as fi tare curios sa aflu niste informatii clare despre preturi: pretul carnii de vita si respectiv de cal la nivel european, pretul carnii de vita si respectiv de cal exportata din Romania.

    Ceva nu se leaga bine in toata povestea asta, apar niste intrebari de bun simt:
    1. Daca cererea de carne de vita este atat de mare la nivel european, de ce mai producem noi carne de cal?
    2. Daca, prin reducere la absurd, carnea de cal produsa legal este mai ieftina decat cea de vita, de ce nu apare pe piata ca atare, la un pret corespunzator?

  4. Cred ca articolul de sus e doar o gluma, nu? Mai sunteti multi in tara asta cu mentalitatea puternic alterata?? Deci asa, domnule, nu mai poti nici sa te revolti, pe fata sau in forul tau interior, cand se dovedeste ca esti inselat. Despre asta e vorba, daca e gustos sau nu calul? Sau despre incalcarea unor drepturi?

  5. E dreptul fiecaruia sa refuze sa consume asemene carne. Parerea mea sincera seamana cu a dvs.
    Doar ca problema e alta, cum de a ajuns aceasta carne sa fie vanduta pe post de altceva, ca teoretic e mai scumpa? No fi fost (aproape) expirata? Ne testata? Ne depozitata corect? etc.

  6. Calul, in mod normal, este mai scump decat vita. Daca au preferat sa puna cal in loc de vita sunt doua posibilitati (ce vad eu acuma, poate este si alta explicatie): fie caii aveau probleme (de ii primeau pe gratis practic) fie erau pensionari din aia ca ai nostrii, la a 4-5 ordonanta.

    • Calul e mult mai scump decat vita. Conditia e sa fie viu. Mort, se pare ca e mai ieftin, chiar si premiat. Paradox, nu? :)

  7. Fireste ca aveti dreptate, d-le Ionita, atata doar ca oferiti o solutie de piata unei probleme care nu exista. Problema nu e a carnii propriu-zise, chit ca isteria prosteasca din unele media ar putea sugera si asta, ci a fraudei, iar in acest context furia oamenilor e foarte justificata.

  8. Pai se stie de cand lumea ca salamul e facut in general din carne de cal.
    De cand ma stiu caii s-au dus la abator si de acolo i-am cumparat salam si i-am mancat in sandwich-ul pe care mi-l punea mama la scoala.

    Mare branza… carnea de cal.

  9. Mie unul imi place carnea de cal si nu ma deranjeaza ideea, dar nu cred ca e cazul sa le-o bagam pe gat si celor care nu vor sa manance asa ceva, cu argumente logice gen ce mi-e calul, ce mi-e boul. Nu e cazul sa le spunem noi altora ce este logic sa manance. In general, nu e o chestie asa buna sa ne apucam sa cautam consecventa pana in panzele albe de dragul regulilor si logicii. Unele bariere cred ca e bine sa fie lasate acolo chiar daca nu avem explicatii prea bune pentru ele. Altfel ne trezim maine poimaine ca e foarte gustoasa si sanatoasa si carnea de om, poate si destul de ieftina in anumite zone ale lumii, ceea ce, acum cu criza… etc. (nu stiu cum o fi cu colesterolu’)

  10. Problema este uriasa, pur si simplu nu stim ce mincam. Cal, pisica sau sobolan? Mai este si problema responsabilitatii, cine va fi gasit vinovat pentru „etichetarea gresita”? Una din cele 3-4 firme casute-postale din Cipru? Nici macar nu poate fi aflat administratorul acelei firme!

    Asta in timp ce, conform dispozitiilor UE, toti producatorii mici au fost eliminati de pe piata. Cel mult au dretul sa-si vinda produsele local, asta daca obtin miile de autorizatii (bineinteles, cei mai multi se lasa pagubasi).

    Deci, pe de o parte avem o legislatie extrem de stricta si de aspra cu taranii, dar extrem de permisiva si usor de ocolit de catre marile corporatii.

  11. Nu cred ca trebuie sa ne inventam acum pofte inexistente numai pentru a spala scandalul carnii de cal. Prin traditie in Romania nu se mananca acest tip de carne. Se pare ca a fost buna numai disimulata, ceea ce e bizar pentru o carne scumpa, nu-i asa? Calul in Romania fiind unul de munca, e foarte probabil sa nu corespunda cerintelor pietei, de ex sa fi fost indopat cu medicamente, deci impropriu consumului. Nu ar fi mai bine sa faceti un exercitiu de imaginatie in sensul Cum ar fi fara carne deloc?

  12. In Spania (bine, nu stiu sigur daca in toata dar cel putin in zona mea de rezidenta)
    magazinele specializate pe de carne de cal au ditamai „firmele” puse la vedere
    iar in mercado-urile obisnuite carnea de cal sta alaturi de celelalte sortimente
    de carne in galantare.
    Vrei – cumperi, nu vrei – nu cumperi. Eu, nu vreau.
    Cand ma hotarasc sa mananc te miri ce traznaie o fac la propria-mi hotarare si
    daca vreau eu manan si carne de drac.
    Dar nu-mi place sa platesc mere si cand deschid acasa punga sa gasesc pere,
    sub nici un chip.
    Ponta le-a zambit frumos la europeni si a incercat sa-i duca cu presul dar ce e
    lucru neserios nici nu prea are de unde porni mai sanatos la vale decat din
    mioriticele plaiuri, de la falsii fii ai mioarei, acei lupi imbracati in piele de miel
    de care toti declaram ca fugim dar pe care ni-i ascundem pe sub poalele fustelor
    imediat ce au sutit portofelul.
    Spania, Italia si de ce nu Romania ar cam iesi din Europa (dupa ce mai intai nu
    prea stiau cum sa intre.
    O fi vreo legatura cu a lua bani imprumut si a te face apoi ca uiti sa-i dai inapoi?
    Eu cred ca, mai ales, da.
    Mie unul nu-mi place sa-mi calc cuvantul, indiferent cum si l-ar calca vreodata
    cineva. Asa ca sunt (si voi ramane) in Europa cu particica mea (atata cata efectiv
    este a mea) de Romanie.

  13. Calul de dar nu se caută în dinți…în realitate nu vorbim despre o friptură rătăcită ci despre zeci sau sute de tone de carne care au traversat frumos frontiere de nu știm unde până nu știm unde și care sigur că nu puteau să treacă niște granițe serios păzite -apropo de suspiciuni alimentare- fără ca responsabilii de top cu securitatea alimentelor să nu știe în mod sigur despre ce e vorba în caserolă. Că s-a făcut un experiment pentru a ieftini mâncarea- probabil. Altfel mă îndoiesc și n-am cui că fermierii francezi care răsturnau pateul de gâscă venit din Ungaria în șanț pentru că le distrugea nobilele tradiții ale foie gras-ului n-au făcut un ni-ha-ha hotărât dacă măcar 1 burger din carne de cal ar fi trecut granițele fără acordul onor guvernanților europeni.

  14. Problema este ca dupa „inselatoria la pret” orice incercare de-a revinde respectivele produse la pret scazut si etichetate corect ar fi fost un dezastru din punct de vedere comercial : ar fi fost vazuta ca o increcare de-a face totusi profit dupa ce-ai fost prins cu minciuna. Nu-mi imaginez firme cu nume precum „Findus” facand asta. In schimb, cred ca s-ar fi putut dona toate aceste produse unor organizatii caritative, fel in care s-ar fi evitat distrugerea lor in conditiile in care sunt oameni care n-au ce manca.

  15. Avem probleme la nivel de retail, de ANPC, de ANSVSA, de marketing. Este o problema daca Uniunea Europeana, desi ne-a promis un control riguros al traseului alimentelor, la nivel de mecanism si de activitate al agentiilor nationale, in realitate orice fel de carne este posibil a intra in lantul alimentar. Apoi am putea fi surprinsi de faptul ca in ultima saptamina, vreo doua abatoare clandestine din Romania, arunca carne la drumul mare, probabil de cal, si autoritatile sanitar veterinare se fac ca ploua. In sensul ca nu stiu de astfel de abatoare, nu stiu de unde este carnea si in general le va trebui luni de zile sa ne spuna de la ce fel de animale provine. In registrul glumei, oamenii aia de la CSI Miami afla in cateva minute. Ce este si mai interesant, este faptul ca in ecuatia din Romania, nu apare sau evita sa apara ANPC. Pentru ca ne intrebam, ca simpli consumatori, cine anume verifica conformitatea (nu ce elemente de continut sunt pe eticheta) etichetei. Daca un procesator din industria carnii publica ce vrea el pe eticheta, cine anume controleaza, uneori, cate sare chiar exista in produs ? Ce mai este de spus este ca nu avem abatoare specializate pe tipuri de carne. Cand spunem urma de ADN de carne de cal, inseamna cata carne de cal intr-un produs, doar urme ? Adica prin abator a trecut si carne de cal, dar nu au fost instalatiile curatate.
    Solutiile sunt lant alimentar scurt, indicarea originii produsului, mai mult comert de retail, mic, nu supermarketuri.

  16. Cel mai bine e să mănânci ce crești cu mâna ta prin bătătură, dacă o ai. Dacă nu, îți încerci norocul prin bătăturile altora :)

  17. De unde dracului fac rost de carne de cal pentru ca vreau sa mananc asa ceva ! Cat despre imbecilii care duc o campanie impotriva consumului de carne de cal nu pot decat sa ma gandesc malitios la originile lor si in mod special pe linie materna, cele care, banuiesc, au multe amenzi pentru prostitutie, sau, pentru intelesul multora, sunt acuzate de faptul ca au fost si sunt echitabile, adica… de la echitatie, sau si mai pe sleau, prea mult calarite !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Carti noi

 Colocviu la NEC:  Languages of Hospitality. The Legacy of André Scrima in Lebanon 24 noiembrie a.c. Se poate urmări prin intermediul aplicației Zoom.

André Scrima(1925-2000), monah ortodox de origine română, a viețuit pentru mai bine de trei decenii în Liban (1961 – 1991), între mănăstirea ortodoxă antiohiană Sfântul Gheorghe, din localitatea druză Deir-el Harf și Beirut, unde a predat la Universitatea Saint-Joseph și la Universitatea Saint Esprit, Kaslik.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro