sâmbătă, mai 8, 2021

Pledoarie pentru exceptionala revista „Verso”: Scrisoare domnului rector Ion Aurel Pop

Stimate domnule Rector,

Ne-am intalnit candva la o conferinta stiintifica aici, in Statele Unite. V-am urmarit activitatea profesionala si va asigur de respectul meu. As dori sa va spun ca doua sint publicatiile din Cluj de care ma simt extrem de atasat si la care colaborez de o maniera consecventa: „Apostrof”, condusa de distinsa poeta, romanciera, eseista si profesoara de istoria filosofiei Marta Petreu si „Verso”, condusa de admirabilul poet Ion Muresan. Va rog sa-mi ingaduiti sa impartasesc cu Dvs si cu cititorii platformei „Contributors” ingrijorarea mea, si nu doar a mea, in legatura cu ceea ce pare a fi o decizie a Rectoratului Universitatii „Babes-Bolyai”. Este vorba de incetarea sustinerii lunarului de cultura „Verso”, o revista care face onoare spiritului critic din Romania, o tribuna veritabila a culturii politice pro-occidentale, libera de orice prejudecati colectiviste, moderna si in acelasi timp atenta la ce inseamna veritabila traditie a umanismului occidental. In paginile revistei „Verso” se intalnesc armonios filosofia, poezia, politologia, istoria artelor si alte discipline umaniste.

Este acesta un timp in care publicatii precum „Verso” rezista cu greu variilor intemperii economice, evaporarii mecenatelor de orice fel, evadarii atator cititori potentiali inspre alte orizonturi mediatice. Este un prilej de mandrie, cred eu, pentru redactorii revistei si pentru Universitatea „Babes-Bolyai” ca aceasta minunata revista nu numai ca a depasit acest gen de obstacole, dar a a reusit sa-si construiasca un public loial, sincer si mereu interesat de dezbaterile de idei de o mare profunzime din paginile ei. Sunt convins, domnule Rector, ca ati avut prilejul sa cititi numarul despre anti-americanism, unic prin intuitii si informatii in ansamblul presei intelectuale romanesti. Le fel, actualul „dosar Virgil Nemoianu” este un autentic tezaur de rationalism critic.

„Verso” nu este o revista partizana in sensul ingust si limitativ al cuvantului. Optiunile sale filosofice sunt limpezi si sunt intotdeauna sustinute cu argumente de perfect profesionalism: umanismul, traditia autentica, neromantizata, luciditatea, refuzul corectitudinilor politice si istorice, al relativismului etic. Ghidata de principii, nu de interese efemere, revista „Verso” sustine ceea ce marele filosof D. D. Rosca definea candva drept valori vesnice.

Spre a cita din memoriul redactat de prietenii de la „Verso”: „UBB este la ora aceasta singura universitate din ţară care susţine o publicaţie culturală deschisă publicului larg (si nu doar cu circuit închis); de aceea Verso a devenit singurul demers din România de apropiere a culturii de mediul universitar si de punere în dialog a culturii non-instituţionale cu mediul intelectual academic”.

Sunt convins ca nu vorbesc doar in numele meu, ci al atator colegi si prieteni, indiferent de optiunile si preferintele politice, atunci cand spun ca socetatea deschisa are in revista „Verso” o voce cat se poate de elocventa si persuasiva. Tocmai din acest motiv am trimis mesajul de mai jos redactiei:

„Stimate domnule Luigi Bambulea [redactor al Verso]:

Sunt întristat, socat si revoltat. Am colaborat impecabil la revista „Verso”. Am constatat în chip statornic deschidere intelectuală, transparenţă, angajament pentru valorile liberalismului civic si pentru un dialog dezinhibat. Respectul pentru lumea ideilor a făcut din „Verso” o revistă de prim rang, cum prea puţine există în România de azi). Nu înţeleg si resping ideea opririi apariţiei acestei tribune a libertăţii intelectuale. Luptele politice nu au de ce si nu trebuie să influenţeze lumea spiritului. Poate sunt utopic, dar asa văd eu lucrurile. Mă solidarizez în termeni lipsiţi de orice echivoc cu demersul intelectual al revistei.

Nu am simţit niciodată, sub nicio forma, vreo orientare partizană. Dimpotrivă, revista „Verso”, desi susţinută public, spre meritul său, de profesorul Andrei Marga (cu care sunt prieten de decenii, dar de care mă despart acum numeroase poziţii), a publicat un număr întreg despre resentiment, coordonat de Vlad Muresan si de mine. Pe baza acestui număr a apărut volumul „Anatomia resentimentului” la Editura Curtea Veche. Vă asigur de solidaritatea mea si vă rog să transmiteţi colegilor deplina mea preţuire. În caz că doriţi, puteţi publica acest mesaj după cum veţi crede de cuviinţă. Cu cele mai bune gânduri, Vladimir Tismăneanu”.

Va rog, asadar, stimate domnule Rector, sa reconsiderati decizia si sa sustineti continuarea publicarii revistei „Verso”. Veti binemerita din partea tuturor celor care credem in libertate si adevar. Va multumesc si va asigur de gandurile mele cele mai bune.

http://www.revistaverso.ro/

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Stimate domn,

    Nu poţi fi judecător, călău, dar şi victimă în acelaşi timp…
    Universitatea BB are prea multe „soparla dosaris”…

    1. Prof. Andrei Marga – in cardasie cu carlanii… O! Doamne!

    2. Rectorul Ioan Aurel Pop… membru CNATDCU…
    „Nu am participat la şedinţă pentru că eu consider că este de competenţa unei alte instanţe constatarea unui plagiat”…

    Noi nu avem simţul dreptăţii în ADN.

    • Pai ideea este tocmai ca Verso e o revista culturala care a mentinut intradevar discutia culturala intr-o independenta de politica proxima si care in 100 de numere a adus discutii academice in lumea revistelor culturale care sunt sau politizate sau exprima o boema locala apatica – cu exceptia a doua pagini foarte distincte de comunicate ale rectoratului care mai exprimau si pozitii legate de legea educatiei si care erau comentate pe la colturi in aceasta cheie.

      • Daca dorim sa directionam 2% spre revista Verso, permite cadrul Dvs. de functionare acest gen de ajutor financiar? Probabil multi cititori de pe contributors ar sprijini proiectul Dvs.
        Puneti, undeva la vedere, pe interfata contributors un HELP pentru cauza VERSO cu 2%.

        • E o idee foarte buna, si in egala masura legala. Ar putea fi pusa in practica incepand cu anul fiscal urmator (fiindca data limita pt. depunerea acelor formulare de redirectionare a 2% din impozitul pe venit a expirat la 15 Mai). Folosirea fondurilor stranse ar fi justificata in costurile – publice – de tipar. Avem in vedere propunerea Dvs. si va multumim pt. sprijinul pe care ni-l oferiti! Ar fi ceva inedit in Romania, un proiect cultural serios care sa fie sustinut de un mediu privat si prin colaborarea unei comunitati intelectuale stranse in jurul proiectului, avand membri fideli.

  2. Verso este singura revista care cu certitudine chiar nu are nimic cu politica; 99% din continut abordeaza teme atemporale cu totul abstrase de lume; insa ea ofera un vehicul pentru dezvoltarea unor idei si a unui mod de gandire, coagularea unor grupuri si afirmarea unor personalitati, care sunt vadit opuse modului de gandire inchistat, nul valoric, ceva isoriografie nationala inchistata mai mult de parada, al elitelor PSDiste, coafoat acum cu cateve clisee „progresive”, neomarxiste, sustinute de aripa intelectuala, cat de cat, PNLista. Din acest motiv, ea trebuie eliminata – adica, spus altfel, nu se poate permite aparitia unei noi generatii de metfazicieni, noicisti, conservatori, „legionari”…etc adaugati aici toate insultele cunoscute pe care le obisnuiesc unii semidocti notorii cu scaune universitare care valoreaza ceva doar in Romania si doar din greseala, e de ajuns una cu Plesu, Liiceanu etc, asta e mesajul! Este o decizie luata printre intelectualii USL, mai exact personaje conectate partizan aflati in functii birocratice de autoritate in sistemul universitar, educational, . Cititi si articolul lui Vlad Nistor din Evz, coleg de petitii cu Ion Pop, care atentioneaza pe cei caure nu e de-acord, ca nu sunt „neutri”, ca fac politic desi zic ca sunt interesati doar de statul de drept, ca si cum statul de drept nu e politica – desigur, nu una de la coltul strazii si de conflicte personale asa cum o intelege dumnealui ca toti fac daca o face el….Asa se ajunge ca in Romania nu vor mai aparea poeti, filozofi, intelectuali etc decat cu aprobare sau pe bloguri, din lipsa de publicatii, spatiid e dezbatere, o piata culturala neafectata de administratori politruci, partizani, cenzori, in fine, cu orice alte preocupari decat continutul valoric

    • Ideea de a da numele ”Verso” revistei ii apartine unuia din membrii primei redactii, care a tiparit 8 din cele 107 numere. E vorba de Al. Cistelecan (jr.). De aici acest titlu, care preia intr-adevar emblema unei edituri stangiste occidentale. In rest, e evidenta, cred, orientarea liberal-conservatoare a nr. 8-107 ale revistei, realizate si coordonate de a doua redactie, formata din Calin Pop, Vlad Muresan, Luigi Bambulea, Mircea Diaconu.

      • Precizarea e utila, iar revista merita tot respectul.

        In orice caz, comentariul meu nu fusese rautacios sau aluziv-ironic… imi plac doar coincidentele…

        • Va multumesc pt. intrebare. Nu, nu e vorba de actorul Mircea Diaconu, nici de criticul literar Mircea A. Diaconu, decanul Literelor de la Suceava, ci de un tanar absolvent de Filosofie, care ni s-a alaturat in urma cu mai bine de un an. Textele lui pot fi citite in arhiva revistei: http://www.revistaverso.ro.

          • Mi se întâmplă de ceva vreme să fiu confundat cu actorul Mircea Diaconu, mai ales de când prezenţa domniei sale la TV a crescut datorită activităţii politice; o mică biografie despre mine se poate găsi pe blogul meu:

            http://mirceadiaconu.wordpress.com/

            Sunt absolvent de masterat în filozofie la UBB şi redactor la Verso de 3 ani.

  3. Acum ceva vreme pe adresa de email de pe websiteul revistei am trimis o propunere privata de sprijinire a Revistei ca un filantropocapitalist practicant ;).
    Nici un raspuns. Au ajuns sa depinda exclusiv de cei din conducerea unei universitati de stat, desi exista o multime de liberali-conservatori in privat .
    Sunteti trait prin SUA si ar trebui sa transmiteti mai multe despre filantropocapitalismul american, preferat de subsemnatul socialismului european, adica finantarii in marea majoritate exclusiv pron granturi din bani publici, furati prin asa zisele taxe de la privati.
    Propunerea ramine valabila si cred ca asta este singura sansa de a continua prouiectul, chiar daca vor lua intr-un asa zis „board of advisors” si oameni din privati care practica zi de zi liberalismul.

    • Mi se pare o idee excelenta. Incurajez si eu, de mult timp, adoptarea modelului american de sustinere privata a proiectelor intelectuale (think tanks, muzee, reviste). As fi extraordoar daca ati putea ajuta aceasta revista. Cel mai bine ar fi sa intrati in contact direct cu dl Luigi Bambulea. Il rog sa publice aici adresa de mail la care poate fi contactat.

  4. Stimate Domnule Dan,
    Ma uimeste si ma surprinde placut mesajul Dvs. Mai intai, primiti scuzele Redactiei pentru tacerea cu are ati fost „intampinat”: am vorbit deja cu secretarul general, nu a vazut nici dansul (la fel, nici eu) mailul Dvs.: fiti sigur ca, si daca am fi fost obligati, din varii motive, sa declinam oferta Dvs., o faceam intr-o maniera politicoasa, raspunzandu-va imediat si multumindu-va; ne-raspunsul nostru e un accident. Daca Dvs. puteti oferi o varianta de supravietuire a proiectului „Verso”, atunci textul si gestul Domnului Tismaneanu sunt, iata, nu doar onorante si laudabile, ci de-a dreptul salvatoare. Din discretie am evitat sa fac asta aici, dar nu cred sa gresesc acum, multumindu-i pentru pozita publica pe care si-a asumat-o in ideea sustinerii revistei noastre. Asa cum va multumesc si Dvs., constient fiind ca, daca modelul american, pe care il practicati, ar fi mult mai prezent in Romania (unde cad guverne si presedinti pt. a nu fi sustinut modelul statului asistential socialist), lucrurile ar sta cu totul altfel, inclusiv la nivel cultural (sau universitar). Stimate Domn, va voi raspunde prompt la revistaversocluj@yahoo.com sau la adresa luigi16sem@yahoo.com. In masura in care o astfel de sustinere financiara, ca cea propusa de Dvs., nu implica angajamente ideologice sau politice, nu pot decat sa sper ca oameni ca Dvs. si ca Dl. Tismaneanu au salvat proiectul – greu, dar solid articulat – al revistei „Verso”.

    • Stimate domn B. , multumesc pentru raspuns. V-a contactat intre timp via facebook un prieten lector de la literele upm.ro . Acum am ajuns de la Cluj de la aeroport si miine imi voi duce partenerii inapoi la Cluj. Sper sa reusim sa ne vedem fata in fata si sa putem discuta.
      Sigur ca voi spera sa pot face parte dintr-un grup de sponsori privati, care sa sustina o revista care sustine idei libera-conservatoare. Nu sustin idei socialiste ;) .

  5. Este prima data cand aud de revista „Verso”, spre rusinea mea. Am deschis fisierul atasat de Alina, si am ramas foarte placut surprinsa. O sa imi fac timp sa citesc arhiva. Nu-mi ramane decat sa sper ca revista va supravietui. Poate ca in afara filantropilor cu posibilitati financiare substantiale, sunt si altii care ar putea ajuta cu sume mai mici daca ar avea ocazia sa o faca, eventual printr-un cu cont de PayPal deschis in numele revistei?

  6. Este nemaipomenit gestul domnului Tismaneanu si este de sperat ca „deus ex machina salvator” sa se intrezareasca pentru revista Verso. Verso nu este o publicatie doar de opinii (in fond, cu totii avem pareri) – ea extinde domeniul cautarii in plan artistic si cultural, dezvolta atat o mentalitate, cat si un filon solid al ideilor, al gandirii, al atitudinilor. Pentru oricine e curios si interesat sa o citeasca, acest lucru este evident. Dosarele, eseurile, articolele, interviurile, recenziile sunt substantiale, documentate, ceea ce presupune un efort de detasare de „curentele timpului” pentru o analiza lucida. Este vorba, pana la urma, de interesul oferit unui nucleu de gandire, caruia nu-i spunem cultural doar pentru a-l plia unei formule. Ati vazut, probabil, ca pe site-ul revistei e scris: „Cultura, nu refugiu in cultura”: adica interogatii ale omului despre om, nu ideologeme aruncate intamplator. Daca revista Verso s-ar fi limitat la un simplu refugiu, acela s-ar fi daramat cu sau fara finantare. Problemele ridicate in Verso, insa, sunt de tipul celor care adancesc un fagas un gandire – un drum al intrebarilor si al expunerii, drum care, intelectual si uman, trebuie parcurs.
    Il sustin pe Luigi Bambulea – revista nu are nevoie de angajamente politice si ideologice. Din pacate, se ajunge la probleme de ordin material, lucru neplacut, dar necesar in acest moment pentru existenta revistei. Si, binenteles, e nevoie si de intelegerea conceptului Verso, dar cred ca foarte multi deja ii recunosc meritele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Jurnal de cărți

Amintindu-ți trecutul îți retrăiești viața Au trecut deja câteva luni- nu multe- de la apariția în atât de prestigioasa...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro