miercuri, aprilie 23, 2025

Pledoarie pentru o politică externă asumată a României față de Ucraina

Dintre statele membre ale Alianței Nord Atlantice (NATO) și ale Uniunii Europene (UE), România este țara cu care Ucraina împarte cea mai lungă graniță (581 km) – față de 542 km cât are frontiera Ucrainei cu Polonia, 137 km frontiera Ucrainei cu Ungaria și 98 km frontiera Ucrainei cu Slovacia. România și Polonia (cei doi piloni ai flancului estic al NATO) ar trebui să fie cele mai vizibile susținătoare ale Ucrainei în acest moment. Cu toate acestea, cele două țări au îmbrățișat strategii diametral opuse: în timp ce Polonia (împreună cu Ţările Baltice) s-a afirmat în calitate de cel mai puternic și vocal susținător din Europa de Est al Ucrainei, România a optat pentru un profil public mai șters, lăsând totuși să se înțeleagă că ar ajuta victima agresiunii rusești, fără a spune însă exact cu ce – politica sintetizată prin sintagma „România tace și face”. În același timp, în spațiul public se fac declarații contrare Ucrainei, care coroborate cu alte fapte, lasă impresia ca România vorbește pe două voci: una care sprijină Ucraina și alta care, dimpotrivă, nu o susține deloc. Care sunt aceste semnale contradictorii, care sunt gafele din politica României față de Ucraina, și de ce în fond politica României este atât de diferită de cea a țărilor de pe flancul nord-estic al NATO? Cât de bună este decizia României de a nu participa la discuția publică despre războiul Rusiei, și de a fi zgârcită în comunicarea publică cu privire la aportul său pentru victoria Ucrainei, și ce beneficii sperăm să ne aducă absența din conversație la 18 luni de la începerea războiului?

Dincolo de sprijinul diplomatic al României, dincolo de „declarațiile corecte” spuse în plan extern și de obicei după ce direcția de comunicare este trasată de SUA, UE și NATO (niciodată înainte!), incapacitatea oficialilor români, a instituțiilor din domeniul politicii externe, apărare și securitate de a înțelege Ucraina contemporană și contextul istoric în care trăim este evidentă și ar trebui să îngrijoreze pe orice om responsabil. Deși o parte a societății romanești a manifestat empatie față de suferința pe care o trăiește poporul ucrainean și s-a solidarizat imediat (și peste așteptări) cu Ucraina pe fondul antipatiei față de Rusia, o altă parte a societății (aripa naționalistă și lipsită de discernământ) continuă să nutrească sentimente anti-ucrainene.

Lipsa de discernământ

La nivelul elitei politice există un puternic sentiment anti-ucrainean, prezent atât în zona Partidului Social Democrat (PSD), cât și în cea a Partidului National Liberal (PNL). Acest fenomen poate fi observat și în zona academică și în destule instituții ale statului român (inclusiv în Parlamentul României). Merită amintite câteva din aceste momente:

  • Declarațiile lui Vasile Dâncu, ministru român al apărării (din partea PSD) între noiembrie 2021 – oct. 2022, atât de la începutul invaziei ruse, conform căreia, românii ar trebui să se obișnuiască cu ideea de a fi vecini cu Federația Rusă – „Vom învăța să trăim cu rușii la graniță” (februarie 2022), cât și din octombrie 2022, conform căreia „singura șansă a păcii poate să fie negocierea cu Rusia” și că „ideal ar fi să se ajungă la o situație de negociere, chiar dacă s-ar ajunge la un conflict înghețat, negocierea tot ar face mai mult bine decât ceea ce se întâmplă acum” (Prima TV).[1] Într-un final, Vasile Dâncu și-a dat demisia motivând-o prin „perspectiva imposibilității colaborării cu Președintele României, comandantul suprem al Armatei”.[2] Faptul că, în cea mai mare criză de pe continentul european de la al doilea război mondial încoace, Ministerul Apărării (MApN) al unei țări membre NATO, țară care are graniță directă cu statul atacat, se solidarizează cu țara agresoare, este un fapt extrem de grav și arată gradul înalt de inadecvare a celor numiți să ocupe funcții-cheie în statul roman. Chiar dacă președintele Klaus Iohannis a încercat o corecție: „În acest război, Rusia atacă Ucraina. Ucrainenii plătesc prețul de sânge în acest război și trebuie să acceptăm ideea, cu toții, că doar Ucraina va decide când și cum și ce negociază. Această poziție este poziția noastră oficială, este poziția oficială a Uniunii Europene[3], răul a fost deja făcut. Romania, vecina Ucrainei și pilon al flancului estic al NATO, prin gura Ministrului său al Apărării (nu orice minister) sprijină atacatorul, e de acord ca Ucraina să piardă teritorii și ca dreptul internațional să fie calcat în picioare.
  • Declarațiile lui Andrei Marga, fost membru PNL, filozof, fost ministru al educației (1997-2000), fost ministru de externe (2012), fost rector al celei mai bine cotate universități din România (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, UBB) declara în septembrie 2022 că Ucraina „este în frontiere nefirești” și „trebuie să cedeze teritorii: Transcarpatia – Ungariei, Galiția – Poloniei, Bucovina – României, Donbasul si Crimea – Rusiei. Acestea sunt teritoriile altor tari”.[4] „Soarta democrației” (acesta este titlul ultimei cărți scrise de dl Marga) este cu adevărat tristă în România, dacă oameni de o asemenea anvergură intelectuală (care ar trebui să știe ce este gândirea critica și să cunoască istoria) rostogolesc nefiltrat propaganda rusă, aceasta fiind chiar teza promovată oficial de către Rusia (că Ucraina nu ar fi o țară adevărată). Ministerul Afacerilor Externe (MAE) român a avut o reacție promptă la adresa fostului ministru de Externe: „MAE respinge ferm poziționarea domnului Marga, care preia, încurajează și propagă narativele maligne emise de Rusia. (…) Aceste declarații sunt în flagrantă contradicție cu poziția oficială a României față de agresiunea ilegală, nejustificată și neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei, precum și cu principiile fundamentale de drept internațional” (…) MAE reiterează susținerea sa fermă pentru suveranitatea și integritatea teritorială ale Ucrainei, în granițele sale recunoscute la nivel internațional”.[5] În ciuda încercării MAE de a face damage control, dl Marga persistă: „Repet oricând afirmațiile rostite (…) Afirmațiile mele corespund adevărului istoric, dreptului internațional și intereselor generale”, uitând că dacă te duci prea mult în trecut, orice țară, inclusiv România, poate fi acuzată că are „frontiere nefirești”.  

Cele doua exemple ne semnalează un lucru extrem de grav: lipsa totală de discernământ la nivel politic și academic, pentru că (atenție) emitenții acestor puncte de vedere sunt un demnitar în funcție (șeful MApN la momentul respectiv, dar și profesor universitar la Universitatea din București și fost profesor la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, care pregătește cadrele operative ale numeroaselor servicii de informații românești) și un fost ministru de externe al României, ambii profesori universitari, conducători de doctorate, oameni cu publicații și care se presupune că au gândire critică. Amândoi formați intelectual la UBB, amândoi incapabili să înțeleagă realitatea contemporană și deficitari la capitolul politică externă. Dl Marga bunăoară este din 2011 și „Consultant Senior al Rețelei Internaționale a Institutelor Confucius”[6] – institute cunoscute ca formând rețeaua de propagandă a regimului de la Beijing, care sub pretextul promovării limbii chineze, de fapt promovează ideologia partidului comunist și auto-cenzura și restricționează libertatea de gândire acolo unde sunt înființate,[7][8] motiv pentru care universitățile din Occident au început să le închidă.

  • Închiderea abuzivă și total nejustificată a unor site-uri care erau în mod explicit pro-Ucraina de la începutul agresiunii ruse din 2022 (de exemplu: www.aktual24.ro/)[9], fie din exces de zel, fie folosind pretextul luptei împotriva propagandei ruse (rațiuni de securitate cibernetică) pentru a închide site-uri „incomode” pentru putere – o practică care nu are nimic de a face cu democrația. Precedentul este periculos și demonstrează lipsa de discernământ a instituțiilor statului în a distinge ce constituie propagandă rusă și ce nu, sau chiar mai rău – apetitul autorităților de a abuza de puterea de care dispun folosind o situație gravă în plan extern pentru a pedepsi un site critic cu PSD.
  • Continuarea nestingherită a activității Centrului Cultural Rus, situat în proximitatea guvernului (Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 50), timp de un an și jumătate (!) după ce Rusia a atacat Ucraina, timp în care și-a continuat nestingherit activitatea de propagandă în timp ce rușii masacrau sistematic civili ucraineni este alt fapt extrem de grav. Pe cât de rapide au fost instituțiile românești în a bloca platformele independente pro-Ucraina, pe atât de greoi s-au mișcat în a închide canalele rusești de dezinformare din România. Însuși momentul în care a fost deschis Centrul Cultural Rus de la București dă de gândit – 15 mai 2015 – la un an după anexarea Crimeii, anexare care nu a afectat deloc decizia guvernului român de atunci de a promova „cooperarea culturală” cu Rusia. În februarie 2023, într-un final, România a decis închiderea centrului pe motiv că acesta s-a transformat în instrument de propagandă și dezinformare.[10] Însă Centrul Rus a funcționat ca un centru de propagandă și dezinformare încă din momentul deschiderii lui, în primăvara 2015. Închiderea efectivă urmează a fi realizată până la 20 august 2023. Practic, centrul e lăsat de generoasele (cu propaganda rusă) autorități din România să funcționeze încă 6 luni (din martie până în august 2023).  
  • Vizitele dese ale Dianei Şoșoacă (fost senator AUR, acum senator independent) la Ambasada Rusiei: prima dată în martie 2022 pentru „a negocia” (deși nimeni nu a mandatat-o) „neutralitatea României” în războiul dintre Rusia și Ucraina, a doua oară în noiembrie 2022 pentru a celebra Ziua Unității Naționale a Rusiei, a treia oară – la 9 februarie 2023, la recepția organizată de Ambasada Rusiei pentru Ziua Diplomatului Rus[11],  a patra oară în mai 2023 la recepția organizată cu ocazia aniversării a 78 de ani de la victoria Aliaților împotriva puterilor Axei în cel de-al Doilea Război Mondial[12], și cel mai recent în iunie 2023 cu prilejul Zilei Naționale a Rusiei.[13] Cunoscută pentru poziția sa anti-occidentală, militantă pentru ieșirea României din UE (RoExit) și decuplarea de NATO, un senator al României face deschis și asumat nu doar propaganda pro-rusă în spațiul public, ci și activitate legislativă anti-Ucraina în Parlamentul României. De exemplu, senatoarea este autoarea unui proiect de lege care propune amendarea Tratatului de buna vecinătate dintre România și Ucraina (din 1997) în sensul anexării teritoriilor din vechiul regat al României, care acum aparțin de drept Ucrainei. Art. 3 al propunerii legislative sună așa: „România anexează teritoriile istorice care i-au aparținut, respectiv Nordul Bucovinei, Herța, Bugeacul (Cahul, Bolgrad, Ismail), Maramureșul istoric și Insula Șerpilor.”[14] Drept răspuns, purtătorul de cuvânt al MAE de la Kyiv a catalogat-o pe senatoare drept o „persoană care reprezintă o amenințare la adresa securității naționale” și a anunțat ca MAE Ucrainei va iniția sancțiuni împotriva ei. Chiar dacă mulți o consideră un politician marginal, ajunsă accidental în Parlamentul României, răul pe care îl produce Diana Şoșoacă este cât se poate de real, într-o țară cu un procent mult prea ridicat al populației de analfabeți funcționali[15], adică oameni incapabili să distingă propaganda de informația corectă.   
  • Declarațiile lui George Simion potrivit cărora nici Ucraina, nici Moldova nu trebuie sprijinite. Activitatea partidului AUR provoacă discordie sociala și îi învrăjbește pe români împotriva vecinilor (ucraineni, moldoveni, maghiari). Creșterea în sondaje a acestui partid (de la 9%, cu cât a intrat în parlament în 2020, la 20% în intenția de vot a românilor măsurată în iulie 2023[16]) este un real pericol la adresa siguranței naționale și a democrației românești. Activitatea acestor politicieni va declanșa procese care NU vor putea fi controlate, cu consecințe dramatice pentru România, cum ar fi ieșirea de pe parcursul european, reîntoarcerea la un naționalism feroce, antisemitism, abandonarea modelului economiei de piața și al democrației, subdezvoltare, șomaj și criminalitate pe scară largă.

AUR a fost înființat ca partid unionist, cu toate astea în februarie 2023, în timpul unui congres al AUR, George Simion a vorbit despre faptul că România ar trebui să oprească „orice ajutor suplimentar acordat vecinilor săi, atât Republicii Moldova, cât și Ucrainei (în special refugiaților ucraineni)”.[17] Un asemenea derapaj, pentru o formațiune politică cu un singur obiectiv pe agendă (unionismul) cu greu poate fi explicat. Deci, este evident că acest partid are alte obiective politice și anume: îndepărtarea României de Occident, înstrăinarea României de Alianța Nord-Atlantică, scoaterea țării din UE și NATO și re-intrarea sub influența rusă (sub flamura așa-zisă a „suveranismului”).

Este cu atât mai emblematic faptul că, vecinii estici ai României (Ucraina și Moldova două țări cu mari dificultăți – una în război, alta în colaps economic, și ambele prăduite și sărăcite de corupție și oligarhi) au îmbrățișat ferm valorile și parcursul euro-atlantic și au înțeles mai repede decât România (țară membră în UE și NATO) potențialul distructiv și destabilizator al acestui politician și au luat măsuri: George Simion fiind expulzat din Republica Moldova în 2015 și având interdicție de a intra atât în Moldova cât și în Ucraina până în 2024.[18] 

Inventarea unor false probleme (cum ar fi încălcarea drepturilor etnicilor români din Ucraina sau dragarea Deltei Dunării de către partea ucraineană – de altfel, o lucrare de întreținere care nu pune în pericol biodiversitatea[19]) are ecouri în largi segmente ale societății românești, ceea ce arată o vulnerabilitate extremă a României la propaganda rusă care este „înghițită” pe nemestecate de o mare parte a publicului și amplificată de lipsa de educație. Minimalizarea de către autoritățile române a pericolului pe care îl reprezintă acest partid ne poate costa foarte scump. Miza este foarte mare. Măsurile de contracarare a propagandei rusești trebuie intensificate. Trebuie devoalate minciunile și demontate pericolele imaginare (avem suficiente pericole reale). Trebuie taxate public derapajele oficialilor (cazul Vasile Dâncu) dar și a universitarilor (cazul Andrei Marga) de la poziția oficială a României asumată internațional față de Ucraina. Vocile care propagă narativele rusești în România nu sunt inofensive, ci pot avea efectul unui „bulgare de zăpadă” peste câțiva ani cu efecte devastatoare pe care azi nici nu ni le putem imagina. 

Prin urmare, tactica ajutorului militar acordat secret, ca să nu știe românii de rând cum ajută România Ucraina este greșită. Ajutorul trebuie asumat public, deschis (nu doar la nivel de CSAT, președinție și MAE). La nivelul acelor instituții care au contact mai des cu Occidentul, poziționarea lor să fie fermă, de sprijinire a Ucrainei.

Electoratul AUR nu trebuie dădăcit, nu trebuie menajat (ținând la secret ce se face), ci trebuie educat. De aceea, în paralel, trebuie demarată o amplă campanie de informare a opiniei publice românești pentru a demonta toate narativele anti-ucrainene construite în ultimii 30 de ani în instituțiile românești care au făcut, conștient sau doar în calitate de idiot util, jocul Rusiei. Trebuie îndepărtate din instituțiile militarizate, unde se face politica externă (MAE, Președinția) și de securitate a României (SIE, SRI, DIA), cadrele care au îmbrățișat aceste narațiuni profund anti-românești (pentru că astăzi narativele anti-ucrainene, în fond pro-rusești și anti-occidentale sunt profund anti-românești). Câteva sute sau chiar mii de pensionari de lux din instituțiile militarizate, ar reduce semnificativ amenințările la adresa securității României, pe care prezența lor în funcții înalte în aceste instituții o mențin ridicată).

Mult prea mulți în România de azi încă învinovățesc Ucraina pentru ce a făcut Uniunea Sovietică. Ca și România, Ucraina este o victimă a URRS. Să învinovățești astăzi Ucraina pentru ce a făcut URSS e ca și cum ai învinovăți Republica Moldova pentru că Uniunea Sovietică a luat Basarabia. Iar dacă este să fim onești până la capăt cu noi înșine, ar trebui să ne amintim că nu doar URSS a luat, ci și că România Regelui Carol II a dat Basarabia și Nordul Bucovinei, lui Stalin. Nu a existat nici o tentativă de împotrivire a Guvernului Regal al României la ultimatumul sovietic din 1940, nu s-a luptat militar sau diplomatic pentru a păstra Basarabia și Nordul Bucovinei în componența României. Armata și administrația română s-a retras pur și simplu, pentru a evita o confruntare armată cu Uniunea Sovietică. Poate și această neasumare a propriei vinovății istorice (abandonul „teritoriilor istorice românești”) este cea care otrăvește și subminează relația de vecinătate. Pentru că, nu-i așa, e mult mai ușor să dai vina pe Ucraina (și nu pe Rusia) pentru pierderea acestor teritorii decât să recunoști că României nu i s-au luat, ci că România a cedat (mult prea ușor chiar) ea însăși aceste teritorii.

Astăzi, România și Ucraina au mai mult în comun decât își dau seama, iar evenimentele dramatice pe care le trăim din februarie 2022 demonstrează clar că Rusia și Ucraina nu sunt același lucru. Iar elita militarizată de la București trebuie să se adapteze acestei realități. Gândirea anacronică care a subminat potențialul de cooperare dintre cele două țări vecine (România si Ucraina) în cele trei decenii post-comuniste trebuie lăsată in trecut. E timpul pentru un nou si curajos capitol în relațiile dintre cele două țări. Acest capitol este unul fără revendicări și pretenții teritoriale din partea României, deci fără „unionism”, revizionism sau alte „– isme”. Atât față de Ucraina, cât și față de Republica Moldova. Nu doar în plan diplomatic, dar și societal. Acest nou început trebuie să vină la pachet cu asumarea pe deplin a statutului de țară membră NATO și UE, țară care nu adoptă doar papagalicește poziția oficială a  NATO și a administrației americane cu privire la cum vom sprijini Ucraina „atât timp cât va fi necesar”, ci articulează propria viziune cu privire la războiul Rusiei și arhitectura post-război în Europa de Est. Din păcate, România este total absentă în acest plan – al conversației regionale și internaționale cu privire la războiului din proximitatea noastră. Opțiunea guvernului de a păstra un profil redus, de fapt cvasi-invizibil, referitor la ceea ce face România pentru Ucraina, echivalează de fapt cu o neasumare a acestei politici de sprijin. Neasumarea acestui sprijin (mai ales în comparație cu sprijinul detaliat făcut public de celelalte țari – Polonia, Ţările Baltice, Olanda, Marea Britanie, Bulgaria etc) pune România într-o lumină proastă.

Dacă sprijinirea Ucrainei „atât timp cât va fi necesar” este politica oficială a Bucureștiului și dacă asta înseamnă sa te poziționezi de partea corectă a istoriei, ce rost are să te ascunzi ? Motivele pentru care la București s-a optat pentru această strategie ridicolă sunt multiple, însă „marii vinovați” sunt doi: o clasă politică extrem de slabă (cu tot cu aparatul instituțional și de consilieri care ar fi trebuit să o ghideze către decizii mai înțelepte) și cultivarea deliberată a sentimentelor anti-ucrainene timp de decenii în interiorul societății românești.

Încrederea românilor în instituțiile statului (parlament, președinție, guvern) este la pământ. Dimensiunea dezastrului este surprinsă în cel mai recent sondaj de opinie CURS, realizat între 8 și 20 iulie 2023 (vezi grafic), care relevă faptul că 89% dintre români nu au încredere sau au foarte puțină încredere în partide politice. Asta poate că nu este atât de surprinzător, cât faptul că 86% nu au încredere în parlament, 82% nu au încredere în președinție și 83% nu au încredere în guvern. Deci, avem de a face cu un colaps total al încrederii cetățenilor în instituțiile statului de la nivel central! Este o situație fără precedent, comparabilă doar cu situația din vremea lui Nicolae Ceaușescu.

Nici mass-media nu se bucură de încrederea oamenilor (71% neîncredere), nici ONG-urile (65% neîncredere). Nici măcar Uniunea Europeană (de unde vine finanțarea pentru marea majoritate a investițiilor care au îmbunătățit viața românilor) nu se bucură de încredere printre români (doar 36% au încredere în UE față de 59% care nu au încredere). În plin război de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, 52% dintre români nu au încredere în NATO, iar 50% dintre români nu au încredere în educație. Singurele instituții care se bucură de încredere sunt: pompierii (83%), armata (67%) și biserica (66%). 

Sursa: sondaj CURS[20], iulie 2023

Dat fiind dezastrul surprins de acest sondaj cu privire la starea de spirit a populației și relațiile la nivel social, este clar că elita politică, care ar fi trebuit să explice activ românilor de ce sprijinim Ucraina și să contracareze sentimentele anti-Ucraina, este total decredibilizată. Totuși, deși românii nu au încredere în liderii lor, printr-o minune, românii (în marea lor majoritate) se poziționează corect față de războiul lui Putin: 59% identifică Rusia drept principal vinovat pentru război, în timp ce 24% identifică occidentul (UE, NATO) drept vinovat, iar 8% consideră că vinovată este chiar Ucraina.

Sursa: sondaj CURS, iulie 2023

Ultima întrebare din sondajul de opinie citat măsoară reacția față de refugiații de război, în special tipul de ajutor pe care ar trebui să-l acorde statul român: 63% dintre respondenți sunt pentru sprijinirea lor, iar 34% se pronunță împotrivă. Din cei 63% care sunt pentru ajutorarea refugiaților, doar 9% ar face-o creștinește (fără să le ceară nimic), 20% ar oferi ajutor ca să se integreze, iar 34% i-ar ajuta condiționat (doar dacă refugiații se integrează, de exemplu își găsesc un loc de muncă). Din cei 34% care sunt împotrivă ca statul roman să ajute refugiații, 8% ar dori ca statul român să nu îi ajute cu nimic pe refugiații de război, 12% ar dori ca statul român să îi încurajeze să plece înapoi, 7% ar dori ca statul român să nu îi primească la graniță sau să îi trimită înapoi și alte 7% ca statul să îi încurajeze să plece mai departe în occident. Deci, o treime dintre români ar dori ca mame cu copii și bătrâni care fug de război să nu fie ajutați cu nimic, fie să fie trimiși înapoi la ei în țară (unde e război), fie să nu fie primiți la graniță și, dacă sunt primiți, să fie direcționați mai departe către alte țări, ca nu care cumva să rămână în România.

Sursa: sondaj CURS, iulie 2023

Pentru a reseta optica prin care românii privesc Ucraina, poate cel mai bun punct de plecare ar fi fost tocmai ajutorul umanitar oferit în această perioadă refugiaților ucraineni care au cerut protecție temporară în România. Startul (reacția societății civile) a fost excelent și cu mult peste așteptări. Gestionarea din prezent însă a acestui aspect de către statul român lasă mult de dorit, ceea ce determină tot mai multe mame cu copii să se reîntoarcă înapoi în Ucraina, deși acolo războiul continuă! Se pare că această indiferență guvernamentală este corelată cu sentimentele a cel puțin o treime dintre români și poate fi chiar o politică deliberată a statului român: ajutor pentru Ucraina cât mai superficial, cel militar secretizat, cel umanitar de ochii UE și NATO, acordat de așa manieră încât să nu rămână prea mulți în România. Conform datelor Ministerului de Interne, în contextul invaziei ruse din Ucraina, în perioada 10.02.2022-18.07.2023 prin România au trecut 5,089,388 de cetățeni ucraineni, dintre care 4,997,878 (98,2%) au părăsit România și doar 91,510 (1,8%) au rămas.[21] Dintre cei rămași, pe datele UNHCR, 80% sunt femei cu copii, iar 20% sunt bărbați.[22] Cu toate acestea, deși are în grija sa în acest moment mai puțin de 100,000 refugiați (față de cca. 1 milion care au rămas în Polonia de exemplu), modul în care se ocupă statul român de acești oameni rămâne deficitar.  

Un exemplu elocvent este Programul 50+20, înființat în martie 2022 și finanțat de UE, deși minciuna că acest program este finanțat în totalitate de către România a fost propagată și nesancționată în spațiul public, perpetuând-se (în mod eronat) că banii pentru acest program vin exclusiv de la România, când de fapt vin de la Uniunea Europeană. Programul oferea un ajutor de 50 lei/zi/persoană pentru cazare și 20 lei/zi/persoană pentru mâncare pentru fiecare refugiat ucrainean, banii nefiind însă oferiți refugiaților, ci românilor care îi cazau. Acest format a vulnerabilizat și mai mult niște oameni care și așa erau în cea mai vulnerabilă situație posibilă, majoritatea fiind femei, copii și vârstnici. În loc să le ofere acești bani direct refugiaților, o formulă care le-ar fi respectat demnitatea și nu i-ar fi infantilizat (adică, tratat ca pe niște copii), presupunând ca nu știu să se descurce nici măcar să închirieze o locuință, banii au fost direcționați către proprietarii români lăsând refugiatul la mila sau lipsa de omenie a romanului – fiecare cum a avut noroc să nimerească. Sunt foarte multe cazuri de abuz ale romanilor față de refugiați ucraineni. De exemplu, situații când proprietarul român efectiv nu le-a dat banii de mâncare (și așa putini – 4 euro /zi) refugiaților (care, atenție, sunt femei cu copii în întreținere, unii sugari). Nu există mecanisme adecvate prin care refugiații să reclame proprietarii-hoți, iar statul nu verifică dacă proprietarul asigură condiții adecvate de trai sau dacă le oferă banii de mâncare care li se cuvin. În condițiile în care 80% din refugiații care au rămas în România sunt femei cu copii (date ale UNHCR), „protecția temporară” numai a protecție nu arată. Implementarea programului înregistrează întârzieri mari la plăți (de chiar 3-4 luni). Conform Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), valoarea plaților neefectuate (deci a ajutorului neacordat) pentru lunile aprilie-iulie 2023 se ridica la 312 milioane lei (63,7 milioane euro).[23] De foarte multe ori, mame disperate postează anunțuri pe rețele de socializare în care cer ajutor – scutece și lapte praf pentru bebelușii lor – un semn clar că programul nu funcționează și este gândit nu atât pentru binele refugiaților, ci pentru înavuțirea românilor sau pentru a ajuta pensiunile turistice lovite de pandemie. Cu ce bani le asigură mămicile hrana copiilor săi, dacă banii pentru hrana din aprilie nu ajung la beneficiari nici în august este greu de imaginat. Noroc cu organizațiile non-guvernamentale locale și internaționale care mai acordă vouchere și mâncare. Însă, cu așa prieteni și cu așa „ajutor”, nici dușmani nu îți trebuie…Deci, din start designul programului a fost deficitar, fiind gândit mai degrabă ca o sursă de venit pentru susținerea pieței imobiliare din România decât ca ajutor umanitar pentru refugiați de război, adică un fel de ajutor pentru industria hotelieră, dar pe bani europeni. Refugiații – doar un pretext. Atenție vorbim despre femei și copii, ai căror tați/frați/soți stau în tranșee, sunt luați prizonieri, se întorc mutilați pe viață (dacă se mai întorc)…

Expert Forum (EFOR) a făcut un inventar excelent al problemelor cu care se confruntă refugiații de război în Romania întru-un raport publicat recent.[24] Decidenții români ar trebui să-l studieze și să depună efortul pentru a schimba în bine paradigma de asistență a statului. Recomandările și rezolvarea problemelor semnalate în raportul EFOR constituie un prim pas necesar pentru a înțelege specificul problemelor rămase nerezolvate pentru cei 91,510 de refugiați ucraineni pentru ca Romania să se ridice totuși la înălțimea momentului istoric pe care îl trăim și să nu își bată joc suplimentar de niște oameni și așa greu încercați de soartă.

În concluzie, politica externă a României față de Ucraina continuă să fie modelată de atitudini și perspective învechite, inadecvate vremurilor pe care le trăim. Abordarea bazată pe secretomanie, neasumarea sprijinului acordat (în contradicție cu normele unei societăți deschise și democratice) nu va aduce avantaje României, ci dimpotrivă – vor scoate România din nou arhitectura post-război a regiunii, plasând țara noastră pe o orbită secundară. Fereastra de oportunitate deschisă de agresiunea Rusiei trebuie utilizată pentru resetarea relației bilaterale dintre România și Ucraina și așezarea ei pe o bază modernă, solidă, care să reflecte înțelegerea transformărilor profunde prin care a trecut societatea din Ucraina din 2014 încoace. Ambiguitatea strategică care definește comunicarea publică a României față de Ucraina în prezent nu este demnă de o țară membră NATO care are graniță directă cu victima agresiunii, iar politica tăcerii trebuie abandonată imediat, întrucât face mai mult rău decât bine. România nu trebuie să lase loc de interpretare cu privire la poziționarea noastră în acest conflict, ci trebuie să își asume public, autentic și fără echivoc sprijinul țării vecine. Mai mult, în paralel, România trebuie să demareze un amplu proces de educare a opiniei publice în spiritul actualizării cadrului de referință prin care populația privește și analizează țară vecină. Oficialii români și structurile militarizate care iau deciziile în politica externă, de securitate și apărare ar trebui să abandoneze perspectiva naționalistă, care viciază relația bilaterală, generând animozități și inventând false probleme.


note:

[1] Sebastian Jucan, “Cum i-a răspuns Zelenski lui Vasile Dîncu, care a îndemnat la negocieri de pace cu Rusia: „Când cineva vrea negocieri nu face asta”, 10 octombrie 2022, disponibil la: https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25837258-cum-raspuns-zelenski-lui-vasile-dincu-care-indemnat-negocieri-pace-rusia-cand-cineva-vrea-negocieri-nu-face-asta.htm

[2] Maria Dinu, “Vasile Dîncu a demisionat de la Ministerul Apărării: Motivez prin imposibilitatea colaborării cu președintele”, 24 octombrie 2022, disponibil la: https://adevarul.ro/politica/vasile-dincu-si-a-dat-demisia-de-la-2214920.html

[3] Ibid. 

[4] Andrei Chirileasa, “Former Romanian foreign minister makes controversial statement on Ukraine’s „artificial” borders”, Romania-Insider, 19 septembrie 2022, disponibil la: https://www.romania-insider.com/andre-marga-controversial-statement-ukraine-borders;

Sebastian Pricop, Un fost ministru de externe și al educației cere ca teritorii din Ucraina să fie împărțite României, Ungariei și Rusiei: „Sunt teritoriile altor țări”, Libertatea, 17 septembrie 2022, disponibil la: https://www.libertatea.ro/stiri/andrei-marga-ucraina-sa-cedeze-teritorii-romaniei-4280541 

[5] Reacția MAE la declarațiile lui Andrei Marga: Încurajează și propagă narativele emise de Rusia, Digi24, 18 septembrie 2022, disponibil la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/reactia-mae-la-declaratiile-lui-andrei-marga-incurajeaza-si-propaga-narativele-emise-de-rusia-2086619

[6] CV oficial Andrei Marga, disponibil la: http://andreimarga.eu/cv/

[7] US Department of State, Factsheet, “Confucius Institute U.S. Center” Designation as a Foreign Mission”, 13 August, 2020, disponibil la: https://2017-2021.state.gov/confucius-institute-u-s-center-designation-as-a-foreign-mission/

[8] Lee Edwards, Confucius Institutes: China’s Trojan Horse, Heritage Foundation, 27 mai 2021, disponibil la: https://www.heritage.org/homeland-security/commentary/confucius-institutes-chinas-trojan-horse

[9] Mihai Roman, “Ziaristul Ovidiu Albu acuză guvernul că a închis site-ul independent Aktual24.ro pentru presupusă propagandă pro-rusă: ”Mă trezesc interzis în baza unei minciuni cât Rusia de mare” / Site-ul era cunoscut ca având o poziție anti-PSD”, G4media, 4 martie 2022, disponibil la: https://www.g4media.ro/ziaristul-ovidiu-albu-acuza-guvernul-ca-a-inchis-site-ul-independent-aktual24-ro-pentru-presupusa-propaganda-pro-rusa-ma-trezesc-interzis-in-baza-unei-minciuni-cat-rusia-de-mare-s.html;

Timeea Teodoru, “Directoratul Național de Securitate Cibernetică a închis siteul de știri Aktual24.ro. Organizația ActiveWatch: Nu există nicio bază factuală!”, 4 martie 2022, disponibil la: https://www.qmagazine.ro/directoratul-national-de-securitate-cibernetica-a-inchis-siteul-de-stiri-aktual24-ro-organizatia-activewatch-nu-exista-nicio-baza-factuala/

Adrian Vasilache, “Jurnalistul Ovidiu Albu acuză Guvernul că i-a închis site-ul Aktual24.ro în baza unei minciuni cât Rusia de mare: „Sunt mii de trolli care ma înjură că scriu rele de Putin”, Hotnews, 4 martie 2022, disponibil la: https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25409787-jurnalistul-ovidiu-albu-acuza-guvernul-inchis-site-aktual24-baza-unei-minciuni-cat-rusia-mare-sunt-mii-trolli-care-injura-scriu-rele-putin.htm

[10] Adina Căpîlnean, “România închide Centrul Rus de Cultură din București, pentru că s-a transformat într-un organ de propaganda”, Buletin de București,  21 februarie 2023, disponibil la: https://buletin.de/bucuresti/romania-inchide-centrul-rus-de-cultura-din-bucuresti-pentru-ca-s-a-transformat-intr-un-organ-de-propaganda/

[11] Melania Cincea, “A treia „închinare” a Dianei Șoșoacă la Ambasada Rusiei”, Revista 22, 21 februarie 2023 https://revista22.ro/opinii/melania-cincea/a-treia-inchinare-a-dianei-sosoaca-la-ambasada-rusiei

[12] Șoșoacă merge la Ambasada rusă pentru a sărbători Ziua Victoriei cu Valeri Kuzmin. Senatul a publicat anunțul dar apoi l-a șters, Digi24, 4 mai 2023, disponibil la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/sosoaca-merge-la-ambasada-rusa-pentru-a-sarbatori-ziua-victoriei-cu-valery-kuzmin-senatul-a-publicat-anuntul-dar-apoi-l-a-sters-2337013

[13] “Șoșoacă a mers din nou în vizită la Ambasada Rusiei: „Opriți războiul, vesticilor! Vrem pace!””, Digi24, disponibil la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sosoaca-a-mers-din-nou-in-vizita-la-ambasada-rusiei-opriti-razboiul-vesticilor-vrem-pace-2379695

[14] Diana Șoșoacă, în vizită din nou la Ambasada Rusiei. Anunț pe site-ul Senatului, Hotnews, 4 mai 2023, disponibil la:  https://www.hotnews.ro/stiri-politic-26245635-diana-sosoaca-vizita-din-nou-kuzmin.htm; Șoșoacă propune anexarea unor teritorii din Ucraina. Analist: O propunere aberantă. Stârnește reacții pro-ruse, Adevărul, 21 martie 2023, disponibil la: https://adevarul.ro/politica/sosoaca-propune-anexarea-unor-teritorii-din-2252067.html

[15] Raportul BIRO cu privire la literație (2023) indica un procent de 89% din elevii din clasele 1-8 ca fiind analfabeți funcționali, din care 42% nefuncționali si 47% minim funcționali. Vezi Lorena Mihaila, “Analfabetizarea României. 89% dintre elevii de școală generală sunt analfabeți sau semianalfabeți funcțional, Adevărul, 30 aprilie 2023, disponibil la: https://adevarul.ro/stiri-interne/educatie/analfabetizarea-romaniei-89percent-dintre-elevii-de-2262856.html

[16] AUR creste susținut in sondaje: de la 10% (in mai 2022), 12% (iulie 2022), 15% (septembrie 2022), 12% (noiembrie 2022), 14% (ianuarie 2023), 16% (martie 2023), 17% (mai 2023) atingând 20% (in iulie 2023).

[17] Defense Romania, Caracatița Rusiei: Anchetă media de amploare în Ucraina privind legăturile demnitarilor români George Simion și Diana Șoșoacă cu FSB, 6 aprilie 2023, disponibil la: https://www.defenseromania.ro/caracatita-rusiei-ancheta-media-de-amploare-in-ucraina-privind-legaturile-demnitarilor-romani-george-simion-si-diana-sosoaca-cu-fsb_622048.html

[18] General ucrainean: George Simion are interdicție în Ucraina până în 2024 / AUR confirmă interdicția (…), Hotnews, 7 aprilie 2023, disponibil la: https://www.hotnews.ro/stiri-politic-26191733-general-ucrainean-george-simion-are-interdictie-ucraina-pana-2024-aur-raketii-serviciului-spionaj-ucrainean-declansat-ofensiva-impotriva-unionistilor-romani.htm

[19] Magda Gradinaru, Fact checking: Ce înseamnă adâncirea canalului Bâstroe? Seacă Delta? Dispar sturionii? Și ce poate să facă România – soluția de compromis, Interviu cu profesorul universitar Alfred Vespremeanu-Stroe, director al Stațiunii de cercetări marine și fluviale Sf. Gheorghe (jud. Tulcea) a Universității din București, Spotmedia, 22 februarie 2023, disponibil la:  https://spotmedia.ro/stiri/politica/fact-checking-ce-inseamna-adancirea-canalului-bastroe-seaca-delta-dispar-sturionii-si-ce-poate-sa-faca-romania-solutia-de-compromis-interviu-video;

Cristian Otopeanu, Directorul Stațiunii de cercetări marine Sf. Gheorghe: Nu seacă Delta pentru că se draghează Bâstroe, este o trăsnaie, Libertatea, 27 februarie 2023, disponibil la: https://www.libertatea.ro/stiri/directorul-statiunii-de-cercetari-marine-sf-gheorghe-nu-seaca-delta-pentru-ca-se-dragheaza-bastroe-este-o-traznaie-4462649 

[20] Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS), Sondaj de opinie la nivel național, iulie 2023, disponibil la: https://curs.ro/sondaj-de-opinie-la-nivel-national-iulie-2023/ 

[21]Câți refugiați ucraineni au ales să rămână în România după declanșarea războiului. Numărul reprezintă sub 2% din cei care au intrat în țară”, 18 iulie 2023, disponibil la: https://ziare.com/razboi-rusia-ucraina/refugiati-ucraineni-romania-1816133

[22] Pașaport Diplomatic, Interviu cu Pablo Zapata, Reprezentantul UNHCR in Romania, Digi24, iulie 2023.

[23] Bianca Iosef, “România datorează refugiaților ucraineni 300 de milioane de lei. În schimb, îi trimite la muncă”, PRESShub, 16 august 2023, disponibil la: https://presshub.ro/exclusiv-romania-datoreaza-refugiatilor-ucraineni-300-de-milioane-de-lei-in-schimb-ii-trimite-la-munca-282164/

[24] Expert Forum (EFOR), “Problemele refugiaților ucraineni si ce ne spun ele despre Romania”, Policy Brief nr. 152, iulie 2023, disponibil la: https://expertforum.ro/wp-content/uploads/2023/07/Problemele-refugiatilor-ucrainieni.pdf

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Adevarat, dar pledoaria ar fi luata in calcul probabil intr-o corporatie…
    Guvern, Presedentie, Parlament? Lasitate, birocratie, incompetenta.

  2. Daca nu ai buletin de identitate cum inchiriezi un apartament unui cetatean strain? Ce garantie poti oferi proprietarului? De aceea s-au dat bani direct celor care inchiriau. //

  3. Respectfully disagree
    Faptul ca ucraina este o tara din bucati asupra carora ucraina nu a avut niciodata pana acum suveranitate, si care au fost dobandite fortat de urss in urma celui de-al doilea raboi mondial e un fapt. Nu e o interpretare.
    Faptul ca asta nu mai conteaza acum ce a fost si ca nu se mai pot modifica granite in 2023 in europa sitrebuie sa ne concentram pe sustinerea ucrainei in razboi e o alta realitate evidenta.
    Faptul ca independent de opinia doamnei cu privire la cum ajuta romania in aceasta situatie, ucraina a multumit de fiecare data romaniei, inseamna ca s-au facut lucuri bune, poate nu e nevoie sa ne autoflagelam inutil.
    Faptul ca minoritatea romana (si nu doar romanii) este lipsita de drepturi elementare intr-o tara civilizata e un alt fapt.
    In plus, doamna autoare a selectat foarte specific vocile care au emis opinii pentru negocieri cu rusia, uitand sa mentioneze ca pentru fiecare astfel de voce au fost probabil 100 care s-au opus. In mod evident asta inseamna ca societatea in mare sustine efortui de razboi ucrainian (lucru verificabil si in sondaje) dar exista si voci care isi doresc o alta evolutie mai nuantata. Well…asta se cheama o democratie draga doamna in care lumea isi permite nuante. Nu sunt toti aliniati. Cum pare ca isi doreste doamna. In particular nu sunt de acord cu acesti domni, insa goana asta isterica dupa unanimitati mi se pare dezgustatoare.

    • Libertatea de opinie dintr-o democratie nu inseamna ca putem avea opinii diferite despre crima, viol, genocid, terorism, adica exact ce fac rusii in Ucraina

    • @Marcus Tulius

      Permiteți-mi, vă rog, să observ unele comentarii la comentariul dumneavoastră care așază etichete, adeverind că atacul la persoană vădește epuizarea argumentelor interlocutorului. Nu observ, însă, tendințe „suveraniste” în textul dumneavoastră, sau elemente ale discursului „aurist”.

      Pe de altă parte, cred că este remarcabil faptul că doamna Eugenia Gușilov condamnă ferm reticența autorităților române de a detalia ajutorul acordat Ucrainei, tocmai la cererea beneficiarului care, de altfel, recunoaște importanța excepțională a acestuia, dar scapă din vedere alte elemente ale relațiilor statelor Occidentale cu Ucraina, mai importante, în opinia mea.

      Spre exemplu, utilizând premise irelevante, desprinde, sofistic și surprinzător pentru cineva care cunoaște bine situația de fapt, concluzia că România nu ar susține lupta de eliberare și pentru integritate teritorială a Ucrainei. Asta, deși autoritățile ucrainene au mulțumit în repetate rânduri și de la cel mai înalt nivel pentru susținerea venită din partea României și a poporului român.

      În context, sunt ignorate în mod cu totul surprinzător pozițiile exprimate de Emmanuel Macron, spre exemplu, care a scandalizat Ucraina, dar și aliații nordici, după ce au sugerat că Rusiei ar trebui să i se ofere „garanții de securitate”. Sau, poziția oficialului NATO Stian Jenssen, care a declarat recent că Ucraina ar putea, în cele din urmă, să cedeze teritoriu Rusiei, ca parte a unui acord pentru a pune capăt războiului, spre exemplu. Despre foști înalți funcționari, foști șefi de guverne șamd., relevante personalități publice din Occident care au vorbit despre „teritorii contra pace”, autoarea nici nu pomenește, dar menționează două personaje complet irelevante din România care au spus câteva bazaconii, cu mult mai neînsemnate și condamnate deja ferm de publicul român.

      În fine, susținerea românilor pentru libertatea și unitatea Ucrainei este, după cum spun ucrainenii înșiși, în ciuda opiniei autoarei textului acestuia, una solidă. Simpatizanții AUR dați drept exemplu, unii convinși că Pământul este plat, alții că vaccinurile ucid șamd. nu strâng la manifestațiile lor mai mult de câteva sute de persoane.

      Sunt, însă, câteva state membre UE cu atitudini asumat pro-ruse, Austria, Bulgaria și Ungaria, pe care doamna Eugenia Gușilov omite să le analizeze. Or, în acest context, putem spune că există un număr de cetățeni români, etnici maghiari, care sunt fideli susținători ai FIDESZ și urmează poziția pro-rusă și revizionistă a Președintelui V Orban.

      https://www.g4media.ro/narative-pro-rusesti-promovate-la-cluj-de-analisti-maghiari-conflictul-din-interiorul-ucrainei-nu-a-fost-declansat-de-rusi-ei-doar-l-au-exploatat-in-scopuri-proprii.html

      Aceștia constituie un grup compact și bine organizat, cu o ideologie revizionistă asumată și o susținere fățișă a lui Vladimir Putin, dar autoarea articolului îi ignoră în analiza domniei-sale în mod cu totul inexplicabil …

  4. Compara mere cu pere. 1.Ucraina și Basarabia la fel, în care unii sunt slavi și ceilalți sunt latini? 2.Nordul Bucovinei și sudul Basarabiei antebelice au fost vreodată ucrainiene înainte de a fi oferite de Stalin ucrainenilor. 3.Condamnă acceptarea ultimatumului fără să țină seama de împrejurări, România era înconjurată și de fapt a acționat cât și-a permis de corect un an mai târziu. 4. Nu sunt probleme cu minoritatea lor română? Minoritatea română se așează la fel ca minoritatea rusă din Ucraina? Reacția minorității lor ruse e aceeași cu a minorității lor române sau maghiare? Deci textul și cu cele 10 mențiuni alese de bibliografie nu stabilesc o imagine mai aproape de realitate care sa explice cele 4 obiecții de mai sus. Atacul rușilor în războiul ruso-ucrainian este ilegal, inuman, nedrept, dar nu absolv pe ucrainieni de orice vină față de vecini. Viața e mai complexă, e momentul să desfacem firul în mai mult de două părți, cu ucrainienii albi peste tot într-o parte..

  5. Acest text este cam incomplet, pornind doar de la premizele pro-Ucraina, dar neglijând aspectele de forță deja enunțate de Rusia prin Ultimatumul adresat Occidentului, cum că acesta să părăsească Europa centrala și de Est care ar trebui să devină un areal sub controlul Rusiei. Deci, este vorba de un ULTIMATUM, de o anunțare a punerii în aplicare a unor acțiuni de forță în contra întregului Est european.
    Apoi, comparația a ceea ce face Polonia cu ceea ce face România este și ea inadecvată, Polonia este de vreo trei ori mai puternică decât România, economic vorbind, iar militar este și mai puternică.
    Chiar nu se înțelege că România este veriga slabă pe Frontul din Est? Chiar nu se înțelege că, la o adică, România poate rămâne singură în fața Rusiei? Iar cine crede că vor veni occidentalii să-și verse sângele pentru România este cel puțin naiv.
    Nu de Istorie este vorba, ci despre Viitor.
    Apoi, să nu uităm Moldova. Pe care trebuie să o scoatem din ghearele Rusiei.
    Privită prin analiza de forță/ putere, Rusia este Răul cel mare, iar Ucraina Răul cel mic.
    Suntem singuri pe Frontul de Est, fără prieteni, iar unii deja au început agresiunile(deocamdată verbale, ca Austria și Ungaria… poate chiar Serbia și Bulgaria…)
    Cred că România face bine ce face. Să ne vedem de ale noastre.

    • @Lucifer _ „Iar cine crede că vor veni occidentalii să-și verse sângele pentru România este cel puțin naiv.”

      În naivitatea mea, cred că nerespectarea Articolelor 4 și 5 din TRATATUL NORD-ATLANTIC de la Washington DC, 4 aprilie 1949, pentru oricare dintre membrii alianței ar crea un precedent inacceptabil.

      Desigur, există nenumărate inițiative de minimalizare a importanței Tratatului, cu rol atât de descurajare a statelor membre și scădere a încrederii în NATO, cât pentru susținerea inamicilor Occidentului. Până în prezent, proiecția umbrelei de securitate a NATO asupra întregului său spațiu a fost cât se poate de fermă.

      …Dimineața văd cerul brăzdat de urmele reactoarelor care fac exerciții deasupra Bucureștiului și știu că atât timp cât avioanele NATO zboară pe cerul României eu și familia mea putem dormi liniștiți. Astfel, ne putem concentra asupra ajutorului, după cum putem, pentru vecinii noștri din Ucraina, care au fost invadați de Federația Rusă.

    • Hey Lucifer, atunci când diaspora romana din SUA o va depăși numeric pe cea poloneza sau va ajunge măcar la fel de influenta în alegerile prezidentiale americane cât cea poloneza, americanii ne vor privi poate cu alți ochi si ne vor ajuta mai mult. Pana atunci însă, nu uitați ce a spus Ben Hodge acum câteva zile despre intenția americanilor de a ne apara-parafrazez : „armata romana a evoluat fata de acum 20 de ani, dar va fi greu sa va apărăm din moment ce infrastructura este deficitara”. Cam asa se pune problema la Washington: „ce câștiga SUA dacă se angajează sa apere România?” Măcar voturile polonezilor vor cântări serios la alegerile viitoare.

    • Stimate ‘Lucifer’
      Opinia mea e ca spuneti doar ineptii. Occidentalii sunt deja aici si gata sa-si dea viata daca Romania este atacata. Avem baze militare NATO unde soldati americani, francezi, belgieni si olandezi sunt stationati definitiv si gata sa raspunda rapid unei agresiuni rusesti. Avem politie aeriana asigurata de avioane si piloti din occident, fie italieni, fie spanioli, fie canadieni. Cand rusii incalca spatiul aerian cu un avion militar de-al lor, primii care merg in intampinare sunt piloti occidentali ce decoleaza de pe Mihail Kogalniceanu. Asadar, eu zic sa iesiti din bula izolata in care va aflati acum, sa deschideti ochii, sa mai cultivati niste discernamant si dupa aia vorbim pe realitati nu pe inchipuirile dvs. fanteziste.

      • Sunteți cel puțin naiv. Chiar credeți că, de exemplu, Germania, Austria și Ungaria vor lupta PENTRU România? Poate CONTRA României.

    • Nu de Romania depinde soarta Ucrainei. Doamna Gusilov ar trebui sa scrie la fel de vehement si despre politica duplicitara a Occidentului. Ori vreti ca Ucraina sa-si castige teritoriile luate cu japca de rusi, ori nu vreti. Cum arata lucrurile acum, parca Vestul nu ar dori nici ca Rusia sa piarda, nici ca Ucraina sa castige. Atunci cum? Daca e asa, trebuia spus de la inceput la ce sa ne asteptam. Exista teama ca totul se va termina in coada de peste. Un alt subiect pentru autoarea articolului.

  6. Părerea mea este ca diplomatic vorbind noi ca tara nu mai avem diplomație. Spun asta nu numai referitor la relațiile cu Ucraina ci în general, vezi „relațiile” cu SUA, Austria, Ungaria, etc.
    Exacerbarea antagonizarii fata de Rusia, respingerea unor relații mai intense cu China nu cred ca este un lucru bun pentru ca sunt tăiate niște opțiuni din care tara ar putea câștiga ceva nu numai dpdv economic.
    Aceste doua mari tari vor exista și după terminarea războiului iar noi și acum suntem vecini cu Rusia în Marea Neagra, cu sau fără Crimeea.
    Exploatarea resurselor de gaze din Marea Neagra va depinde și de situația militara din apropierea perimetrelor. Turcia a început deja exploatarea la adăpostul unor relații speciale cu Rusia bazate și pe faptul ca economic și militar contează.
    Faptul ca nu suntem foarte vocali legat de Ucraina este legata cred eu de starea precara a dotării armatei noastre, ca și de subdezvoltarea economica din ultimele decenii, transformarea tarii doar într-o piață de desfacere pentru UE și sursa de forță de munca.
    România are foarte multe probleme interne din care cea mai mare e cea demografica in strânsă legătură cu situația economica și sociala actuala.

  7. Una din problemele care își au originea, până la urmă, tot în istoria micilor (sau marilor) activiști comuniști, la școala cărora majoritatea politicienilor de la noi și-au făcut ucenicia, e că aceștia nu își asumă nimic, nici bun nici rău. Pentru că nu se știe niciodată cum „se hotărăște” în final și e bine să o poți cârmi la nevoie ( se știe că un deviaționist e un membru care păstrează linia partidului atunci când conducerea o schimbă) . Până la urmă ești la putere, vrei sau nu trebuie să iei niște decizii, dar la momentul oportun, dacă vezi că nu merge bine, găsești un vinovat: fie au fost impuse de Uniunea Europeană, de Banca Mondială, fie dimpotrivă, opoziția te-a împiedicat să le pui în practică. Evident că asta ajută în continuare la menținerea politicianului în „activul de partid” ( ceea ce în PCR era singurul lucru care conta) . Dar imaginea asta a politicianului lipsit de coloană vertebrală a erodat îngrozitor imaginea partidelor politice și a politicii în general, ceea ce duce la un efect catastrofal în planul recrutării de resurse umane. Practic dacă faci o analiză „om la om” vezi cât de rău a decăzut fiecare partid în parte. Ce fel de tânăr se poate gândi azi la o carieră politică, în afară de unul care chiar așa vrea să fie, corupt și fără coloană? De fapt succesul lui Băsescu, ca și căderea lui la fel de fulminantă sunt datorate tocmai faptului că a contrazis această imagine, și și-a asumat lucruri. Și „licuriciul” , și salariile și „iarna nu-i ca vara” au generat o imensă polularitate. Chiar și diminuarea salariilor bugetarilor. Din păcate și-a asumat și poșetele Vuiton… iar căderea ce a urmat probabil că i-a descurajat pe alții să urmeze modelul.

  8. Subiectul este de actualitate și, fără îndoială, de interes pentru un stat aflat în vecinătatea unui conflict militar care, probabil, va influența în mod determinant istoria mondială cel puțin pentru o generație. Am parcurs textul și am vrut să trec mai departe… Biografia doamnei Eugenia Gusilov, însă, m-a oprit. Este, după cum se prezintă, o persoană care are expertiză în relațiile internaționale și, prin urmare, cunoaște bine lucrurile despre care scrie. Inclusiv cele asupra cărora, cu permisiunea autoarei, îndrăznesc să exprim câteva observații…

    În primul rând, într-adevăr, poziția geostrategică a României creează premisele unui rol important al acesteia la Marea Neagră și în flancul sud-estic al NATO, așa precum Polonia l-a definit pe al său în flancul nord-estic.

    Doar că, în ciuda apelurilor repetate ale României pentru consolidarea securității în regiune, NATO a acordat incomparabil mai multă atenție flancului nord-estic, considerând că Turcia este forța care poate face față amenințărilor la Marea Neagră. Desigur, Turcia – aliat fidel, de altfel – a promovat în interesul său o astfel de politică de securitate a NATO. Nu putem neglija, în context, „polivalența” politicienilor turci, ceea ce poate genera unele surprize.

    Așadar, aceasta a fost politica NATO și abia recent s-a luat în discuție în mod serios consolidarea flancului sud-estic, în contextul amenințărilor de securitate la Marea Neagră și nu a fost o „scăpare” de strategie a politicienilor români.

    În al doilea rând, despre susținerea Ucrainei de către România a vorbit recent prim-ministrul ucrainean, în termeni extrem de elogioși. Nu rea obligat să o facă, dacă susținerea nu era reală, iar declarațiile critice cu privire la poziția autorităților bulgare, spre exemplu, dar și a unor state din Europa de Vest, indică lipsa de reținere în exprimarea realităților din partea oficialilor ucraineni.

    Nu vedem, bunăoară, cerealele ucrainene trecând prin România și nu vorbim mult despre aceasta, dar cantitățile menționate de către autoritățile ucrainene sunt absolut impresionante. O parte însemnată din efortul de război este susținută cu siguranță și din această sursă. Nu am nicio îndoială, de asemenea, că sprijinul militar NATO este transmis inclusiv prin România, dar nu-mi doresc ca Rusia să fie informată prin declarații publice despre aceasta.

    Nu-mi doresc ca România să fie un susținător „vizibil” al Ucrainei, ci unul real și eficient, iar dacă ucrainenii spun că este, am toate motivele să cred că așa este.

    În al treilea rând, este cunoscută ruso-fobia polonezilor și românilor, state care avut o cumplită istorie a relațiilor cu URSS. Declarațiile împotriva sprijinului pentru Ucraina, stat atacat mișelește de Federația Rusă, sunt cu totul marginale, neimportante, venite din partea unor extremiști pro-ruși nereprezentativi în raport cu majoritatea cetățenilor din România. De ce autoare le augmentează importanța este un mister, cum un mister este și concluzia că din România nu sunt înțelese „Ucraina contemporană și contextul istoric în care trăim”. Nu văd deloc „un puternic sentiment anti-ucrainean” în „destule” instituții ale statului român.

    Menționarea declarațiilor domnului V Dâncu, condamnate imediat ce au fost făcute și care au determinat plecarea din funcție, reprezintă mai degrabă un argument contrar. „Destule” instituții ale statului român și numeroși cetățeni s-au întrebat cum s-a rătăcit domnul Dâncu la Ministerul Apărării și astfel, trecerea domniei-sale pe-acolo n-a durat, tocmai datorită sentimentelor pro-ucrainene ale majorității cetățenilor și politicienilor români.

    Domnul Marga este și mai puțin reprezentativ…Mă rog, se poate reprezenta pe domnia-sa și eventual familia domniei-sale, poate și câțiva vecini de pe strada pe care locuiește. La fel doamna Șoșoacă, ori domnul G. Simion. A fi prezentate aceste personaje drept „nivelul elitei politice și academice” pare a fi, dacă nu o glumă, o rea intenție.

    În al patrulea rând, este adevărat că românii sunt alături și îi sprijină pe ucraineni din motive umanitare (a se vedea numărul impresionant de refugiați în România, despre care nu se vorbește, dar care au nevoie în continuare de ajutorul pe care îl primesc) și din teamă față de invadatorul Rusia. Suntem conștienți că ucrainenii apără R Moldova și ne apără inclusiv pe noi de un atac din partea Rusiei. Dar…

    Încălcarea drepturilor etnicilor români din Ucraina nu este o invenție și, dacă autoarea nu are drum prin Cernăuți, spre exemplu, poate urmări declarațiile publice făcute de cetățenii ucraineni de etnie română. Aceștia nici măcar nu sunt recunoscuți drept minoritate etnică, ci sunt considerați moldoveni, vorbitori de limba moldovenească etc. Recunoașterea diplomelor absolvenților de învățământ superior din România urmează (dacă va fi) în urma unui extrem de recent acord. Desigur, asupra subiectului dureros legat de tratamentul aplicat de ucraineni bunicilor și părinților noștri din Bucovina, spre exemplu, nu zăbovim acum, dar despre dreptul copiilor de a studia în limba maternă putem vorbi.

    De asemenea, este dificil de înțeles cum „întreținerea” canalului Bîstroe, pe care acum pot trece vase cu un pescaj cu mult mai mare decât cel posibil anterior, este asociată cu un partid politic extremist. Adâncirea, mai mult decât limita acceptată, după cum arată specialiștii (eu nu mă pricep la hidrologie, cum nici autoarea) are mai multe efecte. Unul este reducerea cantității de apă pe alte canale ale Dunării, care afectează atât biodiversitatea, cât și debitul canalului Sulina. Altul este anularea/reducerea traficului pe canalul Sulina, convenit drept cale de transport prin acordurile bilaterale româno-ucrainene. În fine, transportul prin Bîstroe fiind pe teritoriul ucrainean, există riscul de securitate generat de atacurile Rusiei. Prin urmare, această „falsă problemă” și „pericol imaginar” a fost discutată recent împreună cu partenerul SUA la Galați și s-a decis utilizarea canalului Sulina pentru transportul cerealelor ucrainene și stoparea adâncirii canalului Bîstroe.

    În al cincilea rând, „tactica ajutorului militar acordat secret”, considerată de autoarea textului „greșită” este apreciată de ucraineni, care cer ca nici măcar imaginile filmate de români cu efectele atacurile Rusiei asupra porturilor ucrainene să nu fie făcute publice. De ce? Nu pentru „ca să nu știe românii de rând cum ajută România Ucraina”, ci pentru ca să nu știe Rusia cum ajută România Ucraina. Un demers fervent în favoarea publicării acestui ajutor – recunoscut public în mod repetat de Ucraina – ar fi în folosul Rusiei. Și, mă întreb, de ce am promova interesele Rusiei, spunându-i cum și în ce fel ajutăm Ucraina, când Ucraina însăși ne cere să nu o facem?!…

    Desigur, nu pot să nu apreciez și susțin pe deplin opiniile și recomandările autoarei articolului cu privire la partidul extremist AUR. Eu cred că, asemenea R Moldova, România poate începe demersurile pentru scoaterea acestui partid extremist în afara legii.

    Despre evenimentele din 1940 cărțile de istorie spun mai multe decât textul la care, cu modestie, aducem comentariile noastre, prin urmare, îndrăznesc invitația la lectură. A considera invazia un act de voință națională precum „cedarea” sau „abandonul” teritorial este o nesocotire a tragediei suferite de bunicii și părinții noștri. Ceea ce știm cu siguranță este că, așa cum Ucraina documentează crimele săvârșite de invadatorul rus, există documente și mărturii cu privire la crimele înfăptuite de ucraineni asupra românilor din teritoriile pe care le-a ocupat în contextul acelor evenimente. Eu cred că este un act de complicitate criminală să considerăm, spre exemplu, invadarea teritoriilor din estul Ucrainei un act de cedare sau abandon, justificând astfel crimele, deportările, strămutarea copiilor etc. din teritoriile ocupate.

    În fine, pentru a exprima propria concluzie, textul pe care cu îngăduința autoarei și a administratorilor platformei contributors.ro îl comentăm pare să fie parte a unei lucrări mai elaborate, poate un fragment dintr-o comunicare prezentată în cadrul unei manifestări publice/științifice, poate o carte. Spre regretul meu, am întâlnit de-a lungul său mai numeroase imperative „trebuie” decât argumente în favoarea lor. Iar imperativul iterat că „trebuie” să spunem public, adică implicit Rusiei, în ce constă ajutorul oferit de România Ucrainei, pe care ucrainenii îl recunosc, ne cer să îl menținem confidențial și pentru care ne mulțumesc de la cel mai înalt nivel, este de natură să satisfacă în mod direct interesele Rusiei. Prin urmare, mă raportez la el cu prudență.

  9. Excelent articol. Oameni ca dvs. ar trebui sa fie la varful institutiilor din Romania insa din pacate ne-am pricopsit si la varful politicii si la varful celorlalte institutii (Justitie, Universitati, Culte, Federatii sportive) cu fosti securisti sau fosti informatori ai securistilor si ai unor ofiteri SRI (ca sa nu ne ascundem dupa deget) care odata retrasi din structurile statului s-au transformat fie in moguli penali fie in mafioti de-a dreptu’ si cu fondurile obtinute manipuleaza din spatele cortinei scena politica, institutiile de forta si restul institutiilor din Romania.

    Recunosc ca am citit inainte de articol CV-ul dvs. si alaturandu-l numelui dvs. de familie m-am gandit: „dna. Eugenia este sau a fost ofiter SIE”. Dar nu asta e important. Importanta e calitatea dvs intelectuala si convingerile pe care le expuneti aici. Catalin Drula spunea ca e plin de oameni foarte competenti si inteligenti in serviciile secrete romanesti. Si atunci eu vin si intreb:

    Dvs. toti oamenii inteligenti si foarte competenti plus patrioti si interesati de tara, cum suportati ca niste fosti securisti transformati in mafioti precum Dan Voiculescu, Sebastian Ghita si toti ceilalti ca ei sa-si ia pe persoana fizica preedinte, partide, guvern, parlament, CCR, Inalta Curte, Presa, etc. etc.? Chiar nu puteti face nimic din pozitia in care sunteti mai ales impreuna cu partenerii strategici pt a-i scoate de la butoanele puterii pe acesti fosti securisti mafiotizati?

    Eu inteleg toata teoria cu democratia si etc. dar SUA, UE si NATO au o mare problema in Romania: in timp se Rusia prin serviciile sale secrete actioneaza aici subversiv si mai ales prin mecanisme de coruptie, SUA, UK, Franta, Germania si serviciile lor secrete nu fac nimic aici. Pai cand Rusia ii plateste pe Marga, Adrian Severin, Cosmin Gusa ca sa nu mai spun de Simion si Sosoaca plus restul gastii lor ca sa ii vanture propaganda si nu doar verbal ci prin vadite actiuni subversie, CIA, MI6, DGSE, BND, etc. ce se asteapta sa se intample? Ca totul sa se vindece de la sine? Nici vorba! Romania este un stat profund penetrat de spionajul rusesc si asta pt ca Securitatea a avut un nr mare de cadre cu o veche traditie de colaborare cu Rusia, cu reflexe formate pe manualele KGB si deci Rusia nu intampina niciun obstacol in a-si recuta agenti aici. E cazul ca toate aceste servicii occidentale sa puna piciorul in prag si sa raspunda simetric actiunilor FSB si GRU de-aici. Se devoaleaza Marga drept agent de propaganda al rusilor care evident ia bani de la rusi ca se le vanture minciunile aici? Pac, un agent CIA sau MI6 din institutiile romanesti il concediaza pe Marga din toate institutiile. Ca sa se invete minte si sa ivnete si ceilalti agenti rusi de-aici. Isi foloseste Sebastian Ghita televiziunea RomaniaTV ca sa vanture propaganda ruseasca? Pac niste agenti CIA de la varful Justitiei romanesti dau drumu’ la niste dosare prin care televiziunea este falimentata si inchisa. Si tot asa. Asta cu jocul democratic nu tine intr-o tara ca Romania unde 60% sunt semianalfabeti si in clasa politica, servicii, armata, justitie si presa e plin de agenti care lucreaza pt rusi. Occidentul trebuie sa inteleaga ca razboiul purtat de Rusia se da foarte intens pe zona serviciilor secrete si trebuie sa-si asume acest lucru si sa lupte. E nevoie ca toate actiunile operative ale FSB si GRU in Romania sa poata fi contra-balansate cu dubla masura de CIA, MI6, DGSE, BND si celelalte servicii secrete occidentale.

    • @Adi _ „Dar nu asta e important.”

      Nu este important atât timp cât se păstrează obiectivitatea opiniilor exprimate (ceea ce este un non-sens în cazul „serviciilor”), sau scopul manipulării este pozitiv.

      Recitind textul cu mai multă atenție veți putea evalua mai bine, cred eu, nu atât lipsa de obiectivitate, cât lipsa de „pozitiv”. Prin urmare, „asta e important”.

      • „Nu este important atât timp cât … scopul manipulării este pozitiv. ”

        Nu si iarasi nu, nici macar asa. Pana cand influensarii (ne)oficiali/”elitele” nu vor baga la cap ca nu mai merge vrajeala docta/semidocta/sfertodocta, vor fi pe langa orice subiect si complet rupti de restul cetatenilor romani, adica vor latra in pustiu sau pentru urechi externe cu buzunare generoase.
        E dezgustatoare atitudinea asta de „las’ ca astia e prosti si-i manam noi cu zaharelul si/sau nuiaua scrisa/vorbita/legislata”.

        Ce spune Dna Gusilov despre conservele moscoviei si ajutorul direct acordat in Romania cetatenilor ucrainieni refugiati aici e de luat aminte, dar in ce priveste asumarea deschisa si directa a ajutorului militar(izat), informatii mai scapa si la publicul roman, spre exemplu:
        https://panorama.ro/cati-bani-face-romania-export-armament-ucraina/
        https://panorama.ro/arme-ucraina-romania-obuze-stricate-bulgaria/

        Daca info din aceste doua articole e reala, atunci Romania tace pen’ca „rusinica” si pen’ca „elitele”(incluzand conservele mentionate mai sus) ultimilor 34 de ani au creat si aceasta stare de fapt.

        • @0manipulare _ „Ce spune Dna Gusilov despre conservele moscoviei…”

          Deși am mai auzit că este posibil să existe în SIE o grupare național-comunistă care promovează interesele Moscovei, mi-e greu să cred că aceasta ar mai putea avea vigoarea de acum câteva decenii. De asemenea, mi-e greu să cred că burtoșii din SRI nu i-ar acorda interesul pe care l-ar merita.

          Apoi, beneficiarul sprijinului nostru, Ucraina, nu doar că-l recunoaște și mulțumește României pentru el, dar ne și cere să păstrăm confidențialitatea asupra lui, deoarece publicarea detaliilor servește invadatorilor din Rusia. Sprijinul excede cu siguranță domeniul armelor și munițiilor prezentat de necunoscute platforme „jurnalistice” (că tot scriați despre manipulare).

          Cât privește manipularea pozitivă, o utilizăm adesea în relațiile cu copiii noștri atunci când încercăm să-i determinăm să aibă un stil de viață sănătos, spre exemplu.

          • 1. „…Ucraina, nu doar că-l recunoaște și mulțumește României pentru el, dar ne și cere să păstrăm confidențialitatea asupra lui,…”

            „Sprijinul excede cu siguranță domeniul armelor și munițiilor prezentat de necunoscute platforme „jurnalistice” (că tot scriați despre manipulare).”

            Pareti foarte sigur de aceste afirmatii, aveti si vreo sursa oficiala ucraineana care sustine ce scrieti Dvs.?

            Ati baletat pe langa problema mare din industria de armament a Romaniei si cine-i de vina.
            Cat despre ironizarea sursei prezentate de mine, cautati si veniti Dvs. cu altceva din piata jurnalistica la subiect, pentru ca oficialii tac.

            Eu vreau sa stiu de la factorii oficiali de decizie daca Romania ajuta (si) militar (nu DOAR vanzand ceva, ci DONAND), nu la nivel de detaliu (nr de gloante, casti, echipamente mobile etc), dar macar pe caprarii generale.

            2. „Cât privește manipularea pozitivă, o utilizăm adesea în relațiile cu copiii noștri…”

            Insistati sa vedeti relatia factori decizionali(alesi sau nu) cu restul cetatenilor (fara putere de decizie, dar afectati de deciziile mentionate) ca una dintre parinte si copil. Nu, multumesc. Daca va coafeaza pe Dvs., somn usor.

  10. „Faptul ca Ucraina este o tara din bucati asupra carora ucraina nu a avut niciodata pana acum suveranitate”
    Jumatate din statele europene sunt formate din „bucati” agregate in secolele 19 sau 20. Romania se numara printre ele, alaturi de Polonia, Germania, Italia, Cehia, Bulgaria, Grecia, Belgia etc. Asta nu le face mai putin indreptatite in a detine teritoriile respective in zilele noastre.

    In privinta suveranitatii anterioare a Ucrainei asupra tinuturilor sale, nu trebuie uitat ca ucrainienii sunt continuatorii directi, atat etnic cat si ca teritoriu, ai kievenilor din secolele 9-13.

    Etnogeneza ucrainienilor s-a definitivat in secolele 9-10, cand alaturi de populatia majoritara slava care locuia acolo de milenii a imigrat in zona Kyiv-Cernihiv o minoritate formata din vikingi originari din Scandinavia, denumiti „ros” probabil dupa numele provinciei lor de origine Roslag din Suedia. De la acesti vikingi/varegi germanici provine numele actual de „rus” si el s-a aplicat initial numai locuitorilor din Kyiv. Denumirea de „rus” era una prestigioasa, intrucat Kyiv-ul era de departe cel mai mare si mai faimos oras din nord-estul Europei, condus de urmasii vikingilor din dinastia Rurikida, practic o capitala. Tocmai acest prestigiu a fost motivul pentru care si alte triburi slavice, inclusiv moscovitii, au adoptat numele de rus in secolele urmatoare.

    Locuitorii Rusiei de astazi (moscovitii) sunt o natiune distincta de cea ucraineana, Ei provin dintr-o ramura separata a slavilor, care s-au amestecat cu populatiile fino-ugrice autohtone pe care le-au gasit in zona Volgai superioare (zona Moscovei) atunci cand slavii au imigrat acolo. Spre deosebire de moscoviti, ucranienii nu au aceasta importanta componenta etnica fino-ugrica, deci etnic nu sunt acelasi popor.

    • Așa este, timp de vreo mie de ani ucrainienii au trăit alături de ruși fiind co-partasi la toate ticăloșiile acestora, inclusiv la acapararea teritoriilor vecinilor. A considera acum Ucraina ” fata mare” iar Rusia vinovată de toate ticăloșiile mi se pare o mare eroare. V-ați pus problema ce se va întâmpla dacă Ucraina iese învingătoare? Va fi mai periculoasă ca Ungaria și chiar Rusia.

      • Nu stiu de unde aveti ideea ca ucrainienii au fost alaturi de rusi o mie de ani. Pana a ajuns Imperiul Rus la ei, teritoriul actual al Ucrainei era impartit intre lituanieni si polonezi, pe de o parte, si tatari pe partea cealalta. Cazacii care au aparut in zona de granita si apoi au fost integrati in armata rusa nu erau neaparat etnici ucrainieni, dar bineinteles ca au fost cooptati in dezvoltarea ideii de stat national ucrainian in secolele 19-20.

        • A fost o devălmășie acolo. Oricum, de prin anii 1750 ucrainienii au fost trup și suflet alături de ruși, frați în toate ticăloșiile.

  11. Salutari tuturor ! La obiect .
    1. Care ar fi fost atmosfera generala si viata in Romania – politica , sociala , economica , daca Ucraina cadea in Februarie anul trecut si
    Rusia , Lumea Rusa , ar fi fost prezente pe Nistru , pe Bratul Chilia , Insula Serpilor , Vadu Siret si Sighetul Marmatiei ?
    2. Care ar fi fost traseul politic al numitilor A Marga , V Dancu , C Gusa , S R Stanescu , D Sosoaca , etc. , in ipoteza de la punctul 1 ?
    Stim cu totii – cei care am pus mana pe o carte si / sau am calatorit / locuit prin Lume , ca noi romanii , Romania , nu suntem prea iubiti , admirati , doriti ca parteneri , de afaceri sau de viata , sau ca vecini – asta din varii motive , istorice , etnice , ( poate antrolpologice ) , culturale . Avem ocazia istorica de face ,, o schimbare la fata ,, nationala , in ochii nostri si ai celorlalti si a dobandi un prieten si un Aliat , pentru decenii sau secole – aliat viteaz , care ne este si vecin , pare leal si putem presupune – dupa cum se comporta , si loial .
    Sa NU – i dam un cap in gura Istoriei ! Sustinand Ucraina , ne sustinem frontierele si modul nostru de viata -. Iata , Litoralu’ – i viemuiala , vamile sunt pline , booking – com si airbnb- ul este incins , ,, iubi’ , cand imi schimbi masina ,, ? , scolile incep peste 3 saptamani , mall -urile colcaie de pierde vara , etc .
    Lasand filonul jigodismului si al duplicitatii istorice sa iasa din tenebrele ethosului profund ( poate le au si alte natii ? ) si sa-i lasam pe acesti Quisling-i sa formeze si sa directioneze agenda politica catre Eurasia de peste Don , facem o greseaala fundamentala ! Istoria si Lumea Civilizata , nu ne va ierta si nu ne va uita ! Nepotii si stranepotii nostri , o vor putea face ? ( daca ii vom avea , de prin siberii inghetate … )

    • @Luigi Cosma _ ” Istoria si Lumea Civilizata , nu ne va ierta si nu ne va uita ! ”

      Păi, nu dacă să ajutăm sau nu Ucraina este subiectul articolului, pentru că Ucraina însăși ne mulțumește pentru ajutorul pe care i-l acordăm și, carevasăzică, există și e consistent.

      …Ci dacă să spunem sau nu și invadatorului rus în ce constă acest ajutor, publicând detaliile cu privire la el.

      Or, Ucraina ne cere să nu publicăm detaliile, pentru că asta ar servi interesele criminale ale Rusiei.

      În acest context, devine stranie insistența unor comentatori și a autoarei textului în favoarea unui demers care ar servi interesele criminale ale Rusiei.

      Cum la fel de stranie este comparația României (în cuprinsul analizei) doar cu Polonia, nu și cu state membre UE pro-ruse precum Austria, Bulgaria și Ungaria.

      Sper că v-am fost de ajutor.

  12. Autoarea ar face bine să revizuiască argumentul vinovăției României pentru teritoriile din componența Ucrainei de astăzi. Deși România le-a cedat fără opunere în 1940, povestea nu se termină aici. Autoarea omite cu siguranță intenționat să amintească că, în ciuda episodului rușinos din 1940, România a luptat câțiva ani mai târziu să le redobândească, și a și reușit, cu toate că vremelnic.

    • @Andrei _ „…argumentul vinovăției României pentru teritoriile…”

      Există un curent de opinie fundamentat și dezvoltat decenii la rând de Rusia, inclusiv în Republica Moldova, de unde este de altfel originară autoarea textului, conform căruia Basarabia a fost cedată de bună-voie URSS de către România, așadar, statul distinct Moldova trebuie să aibă drept obiectiv întregirea sa până la Carpați și eventual cu nordul Bucovinei. Rusia a promovat în Basarabia un soi de „moldovenism” de tip Voronin, ostil României.

      Această idee îmbrățișată de Ungaria și Bulgaria mai prevede includerea Transilvaniei în Ungaria și a Dobrogei în Bulgaria, astfel încât Valahia (ceea ce mai rămâne din România) devine un stat format de câteva județe din Bărăgan.

      Recitind textul din această perspectivă, coroborat cu absența din analiză a pozițiilor Austriei, Bulgariei și Ungariei, state UE cu poziție declarat pro-Putin și implicit anti-ucraineană, a revizionismului agresiv al Ungariei față de toți vecinii, inclusiv Ucraina, poate fi înțeles mai bine mesajul articolului.

  13. Iar povestea asta cu vina istorica pentru cedatul/datul Basarabiei si N. Bucovinei, d-na/d-soara Gusilov, poveste nascuta in curentul moldovenistilor statalisti, basmul abandonului? Care va sa zica sutele de mii de romanii morti sau capturati de peste Prut pana la Odesa, Crimeea, Caucaz, Stalingrad, cotul Donului, stepa calmuca nu pentru aceste teritorii in primis au fost jertfiti in razboiul nostru dur contra URSS? Nemaipunand la socoteala bombardamentele si neajunsurile suferite in tara. Iar comparatia dintre RSS Ucrainiana si RSS Moldova sfideaza bunul simt, faci comparatie intre un soviet caruia i s-au alipit teritorii poloneze, romanesti, cehoslovace, chiar si rusesti sau tatarasti (Crimeea) cu unul micut caruia i s-a luat Bugeacul si iesirea la mare si i s-au dat la schimb aberatia numita Transnistria. Si unde se vorbeste limba romana oficial si romanii sunt majoritari. Nemaipunand la socoteala faptul ca URSS a fost condus post Stalin in cea mai mare parte de dictatori ucrainieni (Hrusciov si Brejnev). Cica victima a URSS-ului, e victima acum mai nou cand s-au certat cu verisorii slavi, cat au stat sub controlul lor le-au placut avantajele, chiar si post 1991 o perioada buna cand ne-au dat numeroase dovezi de „prietenie” desi am renuntat la orice pretentie teritoriala asupra fostelor noastre teritorii prin tratat oficial, inclusiv insula Serpilor ce nu le-a apartinut niciodata anterior 1991.

  14. Ucraina are teritoriile din vest daruite de Stalin. In urma pactului cu Hitler (Ribbentrop-Molotov), dar si in urma pacii de la Paris (1947). Stalin a obtinut teritorii din Romania, Ungaria, Slovacia, Polonia (Bucovina de Nord si zona Teschen) din ratiuni strategice. In criza sudeta, URSS nu a putut interveni impotriva lui Hitler, pentru ca nu avea granita comuna cu Cehoslovacia. Din acest motiv, a anexat o zona care nu avea nimic in comun cu rusii sau ucrainenii. Pentru mai buna administrare, a cedat teritoriile U. Iar acum, U le considera ale lor, din mosi stramosi. Exista probleme teritoriale. (Ca si Bugeacul, daruit de rusi tot U.)
    Acest lucru face ca problemele Ro cu U sa fie echivoce. Ii sprijinim, dar…
    In acelasi timp, nu uitati ca Ro are conducerea (politicieni, agenti secreti, administratie, justitie etc.) plina de agenti secreti rusi. (Vedeti cei citati de dvs.) Si mai vin si altii (Pinnocchio, KKR etc.)
    In aceste conditii nu e vorba de ajutorul nostru fata de U. Ar trebui sa ne intrebam cu ce ne ajuta U si NATO/UE. Nu putem nici scapa de agentii rusi din tara, nici obtine teritoriile noastre, in afara…
    Care e castigul nostru? Singurul avantaj ar fi ca U tine Rusia departe de noi. (Desi nu renunta la Bastroe.) Dar agentii rusi nu au interesul sa fie priviti ca tradatori de Moscova…. Merg pe sest si tradeaza pe toti!
    Stalin a insurubat bine lucrurile pe aici.
    Si nimeni nu incearca sa dreaga lucrurile. Dubios!
    Daca vreti o politica romaneasca schimbata fata de U, faceti din doua posibilitati, cel putin una: 1.ori neutralizati (prin toate mijlocele) agentii FSB/GRU de la noi, 2.ori cereti U sa ne restituie teritoriile furate de Stalin. Veti vedea urmarile.
    In rest, numai de bine.
    „De-o fi una, de-o fi alta……”
    (Va admir stilul, dar e timpul sa ancorati problemele generale in mocirla de la Dimbovita si Dunarea de Jos.)

  15. Adevarul istoric e ca politica externa a Romaniei, incepand cu Moldova si Tara Romaneasca, este si a fost ca bataia vantului. Uite la Brancoveanu: a platit tribut la turci la inceput si a fost in relatii cu ei, apoi a ajuns la o intelegere cu Rusia lui Petru cel Mare ca sa-l ajute sa porneasca razboi impotriva Portii si cand Petru s-a razgandit sau n-a mai putut, Brancoveanu a incercat sa se dea din nou bine cu turcii … dar aia nu au agreat atata “diplomatie” si l-au scurtat de cap. Si Stefan s-a dat bine cu turcii cand a fost cazul si s-a luptat cu ei cand a schimbat macazul, dupa nevoi. Ca asa e politica si esti o tara mica: totul e cum bate vantul, vorba cantecului, “vantule, vant nebun.” In cazul de fata, e posibil ca Occidentul sa piarda Ucraina, si asta ar fi cea mai mare rusine si pentru America si pentru Europa. Vestul, daca ar fi fost unit si hotarat, ar fi trebuit sa inarmeze Ucraina cu tot armamentul necesar de la inceput si razboiul ar fi fost terminat pana acum si Rusia pusa cu botul pe labe. Gandirea ca cea mai buna solutie e ca “ nici Rusia sa nu piarda, dar nici Ucraina sa nu castige” arata slabiciunea Occidentului. Si Romania ce sa faca? Oare cum o batea vantul anul viitor?

  16. Romania este un stat care s-a format la granita intre puteri expansioniste. In istorie am fost atacati de Italia, Ungaria, Polonia, Hanatul Tatar, Turcia, Rusia, Austro-Ungaria, Germania. Dar la fel am si fost aliati cu fiecare din ele, avem elemente comune de limba, cultura, civilizatie, etnie. De aceea noi ajutam mult Ucraina ca stat agresat, si ca parte a aliantei NATO, dar nu cred ca putem rupe nici legaturile cu Rusia. Pana la urma Romania s-a format ca stat in alianta cu Rusia impotriva Turciei (Imperiul Otoman). Si nu toate tarile au aceleasi optiuni posibile. In istoria noastra cu cat am avut o politica mai asumata cu atat unii sau altii au ajuns sa ne „calce pe cap”. Un exemplu recent de asumare a fost in 2019 cand Romaniei ii venise randul (odata la vreo 14 ani) sa poata fi aleasa ca membru nepermanent in Consiliul de Securitate al ONU. Asumarea nu functioneaza pentru Romania.

  17. Nici SUA, nici România, nici Polonia nu sunt cobeligeranți în războiul din Ucraina. Și nici nu doresc să fie. Sub acest aspect opiniile ucrainene sunt diametral opuse.

  18. Ucraina a fost si este un stat artificial creat dupa 1918 si 1945 pe care il acceptam. Politica externa a acestei tari a condus la acest conflict pe care nicio tara vecina ei nu l- a dorit. De multe ori este bine sa stai in banca ta decat sa faci valuri. Fiecare tara vecina a ajutat Ucraina dupa puterile sale, unii mai mult, altii mai modest. Consider ca toata cultura F.Ruse dar si lumea sportului nu trebuie amestecata cu politica. Atunci sa aruncam toate operele muzicale, creatia literara, creatiile din artele plastice si sa le dam foc. Multi in sprijinul Ucrainiei pun prea mult patos si ura contra F.Ruse, desi nici Ucraina nu a fost si nu este usa de biserica in raport cu tarile vecine. In Bucuresti f.multi ucrainieni vorbesc limba rusa iar cei mai tineri si scoliti limba engleza.

  19. Care este politica asumata a Germaniei fata de Ucraina ?
    cand si-o vor asuma nemtii tare si raspicat ne putem aseza si noi pe langa ei.
    Razboiul este langa noi, au cazut bombe la nici 200 de granita, in Occident stirea a fost trecuta ca fapt divers, fara nici un tam tam mediatic sau politic atunci nu vad nici o necesitate sa ne agitam, sa ajungen „in fata”, de data acesta nu este indicat sa fim „premiantii” Europei.
    Sa se miste cei care au vociferat, a sarit primii in ajutorul Ucrainei pe cand Romania se judeca pe seama platoului continental , pe seama canalului Bastroe.
    Facem ce putem, in primul rand in limitele interesului nostru national.

  20. De fapt, lucrul cel mai grav e ca in acest razboi, oricine castiga nu e bine.
    Daca va castiga Rusia, Ro si Po sunt terminate. Po mai mult, pentru ca ei au reusit o mai mare epurare. Au scapat de mai multi agenti rusi, decat noi. Nu de toti(vezi accentele antiUE), dar de mult mai multi. Au o politica nationala coerenta. Spre deosebire de noi.
    Daca castiga U, fara sa renunte la teritoriile daruite de Stalin, tocmai s-a nascut un nou imperiu. Mai mic, dar imperiu. Si cu o armata formidabila. Inca nu realizeaza ce teama creeaza in zona, armata U. Doar o garantie ferma de la Moscova poate stopa noul pericol. Si atunci, de ce ne-am pune rau cu ei?
    Pentru a rezolva radical si definitiv problemele, U trebuie sa declara ca este gata sa renunte la cadourile URSS. Vecinii ei trebuie sa primeasca teritoriile inapoi, pasnic si sa revenim la granitele din ’38, pe cale amiabila.
    Este si o garantie ca daca Rusia va reveni in U (razboi sau pace, prin agenti alesi liber de popor), nu va mai avea acces la teritoriile respective. Macar asa, sa se razbune U. (Necesitatile strategice de dupa ww2 au disparut. Deci si granitele trebuie corectate.) (U s-a mai luptat cu Rusia, mult timp; pina la urma rusii au castigat, pentru ca au cumparat liderii. Deci…)
    De altfel, daca Bugeacul era retrocedat Ro, mai puteau rusii sa atace porturile dunarene? U pastra o cale de export a grinelor fara probleme, chiar daca erau sub tricolor. Ba mai bine, pentru ca deveneau teritoriu NATO.
    E treaba lor ce fac, dar daca vor sa fie receptati ca democrati, trebuie sa retrocedeze ce a furat Stalin, trebuie sa opreasca prostia cu „Bastroe” si trebuie sa schimbe legea invatamintului. Si vor avea tot sprijiul si respectul pe care-l vor.
    Daca nu, ajutam cat putem in conditiile date de ei! Sa nu se plinga. (Si asta nu de dragul lor, ci pentru ca Rusia putlerista -imperialista- e un pericol mai mare. Deocamdata.)
    Poate ca ucrainenii vor intelege mai bine proverbul romanesc:”Da-mi, Doamne, mintea romanului… a’ de pe urma!”

    • @mongolul, cam surprinzatoare pozitia dumneavoastra, daca sinteti cine cred eu. Dumneavoastra vorbiti de un masiv transfer de teritorii, lucru care pentru a fi realizat ar produce tensiuni imense in toata regiunea. Parca ne-am alatura Rusiei, ca sa ne rafuim cu Ucraina pentru gesturile samavolnice ale lui Stalin. Daca am retroceda si noi Transilvania, tot in prelungirea acestei idei?
      O extindere substantiala a teritoriilor României ar fi doar o gura de aer pentru reteaua de rapitori autohtoni, continuatorii Partidului si Securitatii, si, probabil, schimbarea corutptiei ucrainiene cu cea româneasca. Dar asta ar mai pune la grea incercare incapacitatea noastra de a gestiona propria structura. Nu ne ajunge ca am ruinat practic tot ce e obiectiv turistic din patrimoniul istoric? Vedeti numai Herculanele, date de administratie spre ruinare si praduire unui miliardar fost portar de noapte la hotel. Doamne pazeste sa primim teritorii cind noi nu sintem capabili sa avem grija de ale noastre!
      Ca cetatean UE as prefera sa faca România un roxit, pentru ca e prea jignitoare sila fata de UE, in conditiile in care unii ca mine contribuie substantial pentru fonduri.
      P.S. Pierderea Basarabiei a fost pentru familia mea o lovitura, pentru ca si-au pierdut proprietatile din Cetatea Alba si imprejurimi. Ar insemna sa-mi sticleasca ochii la o astfel de idee. Dar nici vorba de asa ceva.
      P.P.S. Chestiunea cu canalul Bastroe a fost demontata de un specialist român in hidrologie. Deltei îi vin de cap coruptia si nepriceperea noastra.

      • @Gheorghe Petrineanu Fochistul _ „cam surprinzatoare pozitia dumneavoastra”

        Deși poate părea unora surprinzător, există încă în SIE – dar și prin alte locuri asemenea – unii cu orientare pro-rusă, putinistă și orbanistă, care au vise revizioniste și idealuri aurite.

        Cât privește canalul Bîstroe, da, adâncirea lui, dovedită, afectează fauna Deltei și acordul bilateral care prevede utilizarea canalului Sulina pentru transport, cu plata taxelor aferente către România. SUA au lămurit la Galați că transportul de cereale ucrainene se va face prin canalul Sulina din motive de securitate, iar taxele vor fi plătite. Deci, s-a lămurit chestiunea adâncirii Bîstroe, Ucraina se va abține.

    • @c. florea

      Am auzit de mai multe ori de la începutul războiului de ocupație al Rusiei împotriva Ucrainei, în 2014, „argumente” ale celor care laudă opiniile „foarte bine documetate și argumentate, care pun degetul pe rană” și „textele perfect adecvate, subpunct cu subpunct”.

      Problema este că toate aceste „argumente” sunt favorabile invadatorului rus, dar îmbrăcate frumos în aparența legitimului interes românesc.

      Altfel spus, Rusia nu are doar fabrica de troli a răposatului Prigojin, care se adresează „maselor” din România ș.a., ci și „influenceri” rafinați care se adresează celor care nu doar știu să citească, dar și înțeleg ceea ce citesc, precum cei care frecventează această platformă online.

      Desigur, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei, unii dintre ei provin din Basarabia…

  21. Ce beneficii ar avea Romania daca si-ar asuma public o pozitie?
    Am avea cu ce sustine acea pozitie (notorietate internationala, industrie militara, armata) ?
    Eu zic ca ne prinde bine rolul pe care il avem (sau nu).

  22. In primul rand, a-ti asuma o actiune, inseamna a-i accepta consecintele. Nu prea inteleg ce intelege autoarea articolului prin „politica externa asumata”. Problema e la mine, probabil.
    In al doilea rand, nu vad ce beneficii ar aduce Romaniei „vocalizarea” sustinerii sale fata de Ucraina. Daca Ucraina stie ce facem, daca NATO stie ce facem si daca SUA stie ce facem, pentru Ucraina, e in regula.
    In al treilea rand, mie mi se pare evident ca Romania este copios infiltrata de agenti de influenta pro-rusi, ba chiar si pro-sovietici. Presupunand ca am putea sa-i expulzam pe toti, brusc, unii dintre noi ar putea sa aiba surpriza ca apar niste dezechilibre majore in viata politica, economica, spirituala si culturala, din Romania. Nu e vorba de „lipsa de discernamant politic”, ci de tradare. Si cand, vreodata, a fost cineva condamnat, in Romania, pentru tradare, dupa ’89?!
    Cat priveste compararea Romaniei cu Polonia, e cel putin naiva. Poate ca Romania sta bine la compararea cu Ungaria sau cu Bulgaria, dar pe-aici ar trebui sa ne oprim cu sperantele, daca suntem realisti.

  23. Da. Ce să-i faci ucrainenii și românii n-au fost prieteni și nici măcar un astfel de război nu-i poate împrieteni. Eventual am putea întreba românii din nordul Bucovinei sau din Bugeac cum să facem să fim prieteni. Da nu așa șovăielnici, nu, prieteni 100%. Așa ca frații. O fi posibil?

  24. Articol de 2 bani. Ucraina trebuie susținută, nici vorbă! Iar problemele etnicilor români de acolo sunt o problemă reală, nu inventată! Autoarea a creat un fake news și nu a citat articole care demonstrează inversul celor scrise de ea

  25. „Iar dacă este să fim onești până la capăt cu noi înșine, ar trebui să ne amintim că nu doar URSS a luat, ci și că România Regelui Carol II a dat Basarabia și Nordul Bucovinei, lui Stalin.”

    Cu asta m-ati convins definitiv….

  26. Ideea ca „România a cedat (mult prea ușor chiar) ea însăși aceste teritorii” ignora complet contextul istoric, care a facut o rezistenta imposibila.

  27. Mother Goos,
    Pomania nu va avea nicodata o astfel de POLITICA – nici macar cat VULGARIA!
    Deoarece nu poate si pentru ca asa-zisii romanasi-moldoveni de acolo fie vor fi complet asimilati fie vor pleca unde vad cu ochii pana la finele secolului.
    Daca nu ai observat inca ROMANIA e pe o falie geopolitica regionala inconjurata de straini din toate partile – unii asimilato ori asimilabili de secole.

  28. Cuvant inainte: Romania prin politicile ei a sponsorizat si a dat o gramada de burse cetatenilor de origine romana de peste Prut sau din alte zone, acestia fiind de multe ori preferati de catre diferite institutii formatoare (ce tin de securitatea Romaniei, unele) pt ca sunt cunoscatori de limba rusa, vin din spatiul exsovietic si au acea gandire…exsovietica. A se citi, au fost preferati unii dintre ei pe aceste considerente in detrimentul doctoranzilor romani sau a analistilor romani. Poate ca nu este si cazul doamnei ce provine din Basarabia si a scris acest articol, doamna ce este cetatean roman probabil caci altfel nu putea fi angajata IDR (Institutul Diplomat Roman).
    Pt ca tot vorbim de Basarabia data de buna voie lui Stalin si fara obiectii – cum sustine distinsa doamna analist- istoria e putin diferita. Basarabia a fost cedata in urma unui ultimatum venit din partea rusilor.Ceva de genul cum s-a intamplat in 2021-2022 pana la inceperea razboiului. Am cedat pentru ca nu am avut ce face dar la scurt timp dupa eveniment ne-am alaturat Axei iar ulterior am recastigat Basarabia.Cred ca totul tine de politica si de viziune… Unii ar spune ca rolul politicienilor este acela de a-si apara tara dar si populatia.Acum, chiar nu stiu cine a gresit; regele nostru sau presedintele dvs. Nu dezvolt…
    Legat de programul inuman 50+20, cred ca e mai bine acum ca nu mai exista. Cum nici in Polonia nu mai exista. De asemenea, e interesant cum refugiatii nu dormeau pe trotuare in Romania, asa cum se intampla in Belgia. Iarasi consider interesant faptul ca nu scoateti o vorba de ONG-uri mamut care, prin reprezentantii lor – rostogoleau propaganda rusa. legat de personajul PSD, cam asta era nivelul la acea ora in Europa!!
    Oricum, apreciez articolul dvs. dar, in opinia mea, nu ajuta cauza.
    Totusi, nu am inteles ceva. Deci, Stalin a luat Basarabia, a facut un rau – asa cum sustineti – iar acum vi-l insusiti, nu? Si mai vorbiti de noi cum ca….?!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Eugenia Gusilov
Eugenia Gusilov
Eugenia Gusilov este directorul fondator al Romania Energy Center (ROEC) – primul think tank independent în limba engleză din România, specializat în energie, relații internaționale, studii regionale de securitate şi interdisciplinare de arie. A lucrat cu NATO, Națiunile Unite (Departamentul pentru Afaceri Economice si Sociale al ONU), Banca Mondială, IFC, Comisia Europeană (DG Reform), Energy Charter, Guvernul României (Ministerul Energiei şi cel al Fondurilor Europene), KIC InnoEnergy, companii, universități şi ONG-uri. In 2005-2008, Eugenia a lucrat în calitate de analist pentru Institutul Diplomatic Român (afiliat Ministerului Român al Afacerilor Externe), în departamentul pentru analiză politică şi strategică, unde s-a axat pe țările post-sovietice (Belarus, Ucraina, Rusia). Eugenia deține o diplomă de Master în Afaceri Internaționale şi un Certificat în Studii Ruse şi Est Europene din partea Institutului Harriman, ambele de la Universitatea Columbia din New York (2010) şi o diplomă de licență în Studii Europene de la Universitatea București (2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro