vineri, martie 29, 2024

Pledoarie pentru un gest de curaj: scoaterea personalului medical din spitale din rindul personalului bugetar

Ministrul sănătăţii a anunţat ca a discutat la Guvern despre deblocarea posturilor din sistemul sanitar şi scoaterea lor la concurs. Pare un gest de normalitate. Oare aşa să fie? Iata câteva premise pentru cei mai putin familiarizaţi cu administrarea sistemului sanitar:

1. Majoritatea spitalelor îşi obţin veniturile în calitate de furnizori de servicii medicale pe care le facturează către casele judeţene de asigurări de sănătate.

2. Statutul spitalelor ca furnizori de servicii nu diferă de cel al medicilor de familie sau al medicilor specialişti din ambulatoriul de specialitate. Veniturile acestor medici din cabinetele medicale sunt complet scoase de sub orice fel restricţii bugetare – singurul lucru care dimensionează nivelul veniturilor lor fiind numărul de pacienţi înscrişi pe lista şi respectiv numărul de prestaţii facturate către CNAS.

3. Din banii încasaţi de la CNAS managerul nu are dreptul de a cheltui mai mult de 70% pentru salarii. Deşi limita de 70% ar merita o discuţie aparte voi sublinia doar faptul că simpla existenţă a acestei limite face ca măsură interzicerii angajării de personal pe posturile vacante să nu poată fi corelata cu economia de resurse financiare!

4. Încadrarea personalului medical în rândul personalului bugetar a făcut ca în momentul în care Guvernul a decis impunerea de concedii fără plată unor asistente, şi aşa insuficiente, nu s-a realizat nici o economie (bugetul spitalului rămânând neschimbat) iar activitatea medicală a fost serios perturbată – petrecându-se adevărate drame (vezi cazurile de la maternitatile Giulesti şi Bucur din Bucuresti) – pentru care vor raspunde oameni care, în fapt, sunt nevinovaţi.

5. Sumele încasate de spital sunt diferite în funcţie de o serie de parametri, legaţi de specialitatea medicilor şi de numărul de prestaţii pe care aceştia le fac, de complexitatea actului medical, etc. Departajarea veniturilor medicilor se face aproape exclusiv în funcţie de vechimea în muncă (considerând că trecerea prin diverse grade profesionale este în fapt tot o funcţie de timp).

6. Majoritatea spitalelor se află în administrarea autorităţilor locale, dar spre deosebire de primării, consiliile judeţene sau de institutiile deconcentrate – bugetele locale nu contribuie de loc la bugetul de salarii al spitalului.

7. Medicii care au căutare pe piaţa muncii (în special cei cu înaltă calificare sau în domenii deficitare) sunt complet demoralizaţi de discrepanţa dintre veniturile lor bugetare, fixe, minuscule şi limitate de guvern şi veniturile pe care le pot realiza într-o ţară occidentală care ii aşteaptă cu braţele deschise. Veniturile unui medic anestezist sau a unui cardiolog intervenţionist, de exemplu, sunt de 10-15-20 de ori mai mari decât în România! Iar directorul de spital nu are la îndemână posibilitatea de a-i plati nici măcar un singur leu în plus – constrâns de o grilă bugetară rigidă.

8. Lipsa posibilităţii managerului de a stimula personalul medical de care are stricta nevoie face ca posturi aparent tentante să rămână fara solicitanţi – exemplul cel mai crud fiind cel al secţiei ultra dotate cu aparatură modernă, din cel mai mare oraş al tarii. – cea de chirurgie cardiacă infantilă de la spitalul Marie Curie!!

9. Un numar de 2.841 de medici au solicitat numai in anul 2011 certificate profesionale curente colegiilor medicilor din intreaga tara pentru a putea pleca sa lucreze in strainatate!

Drept urmare – pun în dezbatere publică – fie doar pe contributors.ro dacă Ministrul Sănătăţii nu are curajul să o facă pe site-ul instituţiei sale, următoarea propunere: scoaterea personalului medical din rândul personalului bugetar şi implicit din legea unica a salarizării şi lăsarea la latitudinea conducerii spitalului modalitatea de a răsplăti munca în funcţie de nevoile unităţii sanitare, de volumul de munca prestat, de complexitatea activităţii şi de performantele (inclusiv financiare) ale medicilor şi asistentelor. Precizez că această măsură nu are nici un fel de impact negativ asupra bugetului de stat sau asupra celui al asigurărilor sociale de sănătate – Guvernul fiind cel care are în continuare controlul veniturilor spitalului prin stabilirea cuantumului tarifelor serviciilor medicale prestate de catre acestea.

Cineva trebuie sa dea un semn ca adopta o minima masura pentru a opri exodul personalului medical si degradarea serviciilor de sanatate din Romania. De ce sa nu o faca chiar actualul guvern?

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Este corecta si buna initiativa – dar trebuie completata si cu urmatoarea masura – managementul resurselor umane sa fie facut in functie de necesitatile spitalelor – deci si posturile sa fie decise de managementul local – si nu de la minister (sa nu mai existe blocari de la ministere/primarii/etc ci sa fie dictate de necesitate – bazat pe numarul de pacienti), astfel sa se poate asigura un act medical decent – in care un pacient sa beneficieze de un timp adecvat din partea medicului si a personalului care il trateaza.

    • Tocmai aceasta este si ideea scoaterii personalului de sub rigorile impuse personalului bugetar. Ministerul emite norme minime de personal sub care nu poti functiona in siguranta dar citi oameni vrei sa angajezi depinde numai de conducerea spitalului.

  2. Perfect de acord, nu are nici o logica sa fie medicii personal bugetar din moment ce nici macar nu sunt platiti de la buget ci din asigurarile medicale. Este normal sa existe concurenta intre spitale si la personalul medical, cine este un manager mai bun si reuseste sa plateasca salarii mai mari, va avea si medici mai buni, deci pacienti mai multi. In felul asta s-ar putea creste salariile unor medici.

    Si as mai avea o propunere: casa de asigurari sa plateasca actul medical indiferent daca spitalul e de stat sau privat, in asa fel incat un pacient sa poata plati la un spital privat cu conditii foarte bune, diferenta de la cat plateste casa de asigurari unui spital privat si costurile eventual mai mari plus profitul aferent.

    • Ati atins una din problemele esentiale. Guvernul nu vrea sa stimuleze competitia intre stat si privat tocmai prin impunerea unor tarife care nu au absolut nicio corespondenta in realitate. Mai limpede spus nimeni nu vrea sa calculeze in mod real costurile din spatele acelor tarife. Este relativ simplu, exista chiar firme care cu asta se ocupa insa daca aceste costuri s-ar publica pe site-ul institutiei am vedea imediat unde managementul este eficient si unde nu iar MS nu pare a fi interesat de acest lucru. Pentru aceiasi operatie, platita la fel de CNAS costurile variaza de la spital de la 1 la 3-5 si chiar mai mult!!! In opinia mea un tarif corect ar trebui sa se apropie macar de jumatatea tarifului dintr-un spital privat! Atunci sa vezi batatie pe pacienti si crestere brusca a calitatii, scadere a spagilor si asa mai departe. Oare cine va face acest lucru?

  3. „Veniturile unui medic anestezist sau a (ale?) unui cardiolog intervenţionist, de exemplu, sunt de 10-15-20 de ori mai mari decât în România!”
    Dar contributia medie a unui cetatean roman la bugetul din care se platesc salariile medicilor, de cate ori e mai mica decat in tarile cu care comparati salariul?
    Salarii de 2-3…5000 de euro pentru un medic bun care trateaza intr-un spital de stat 75-90% pacienti care platesc 5 lei pe luna sau nimic? Nu se poate. Mii de euro pentru un medic de familie intr-o comuna care traieste din ajutoare sociale? Nu se poate.

    • Ba cred ca se poate si am sa explic. In ultimii 5 ani am risipit pe medicamente care nu trebuiau compensate in jur de 100 de milioane anual! In Romania se fac in jurul a 7000. de interventii mentionate. Stabiliti dvs. o suma pe care doriti sa o alocati pentru prestatia individuala a medicului cu pricina si vadeti daca ne incadram in suma mentionata. 100 de euro e mult? Eu zic ca nu este suficient insa abia daca am cheltui 700.000 in plus. Nu avem anestezisti dar legea permita angajarea lor ca prestatori de servicii (adica orice medic poate sa se inregistreze ca PFA si sa-si vinda serviciile contractual nu salarial). De ce nu ar cumpara aceste servicii primaria sau consiliul judetean – daca vrea sa ofere populatiei si altceva decit panselute, bazine de inot si borduri? Trebuie sa lamurim odata aceasta problema. Magistratilor am ajuns sa le platim salarii de mii de euro su nu a protestat nimeni. Medicii trebuie sa fie lasati permanent la mina banilor negri sau sa plece din tara. Trebuie sa punem priciorul in prag cumva.

  4. Sustin!
    Ce ne facem insa cu subfinantarea sanatatii – Romania are unul dintre cele mai mici procente din PIB alocat sanatatii din UE?

    • ASA ESTE! Dar cine poate sa creasca alocarea catre sanatate? NUMAI PARTIDUL/COALITIA AFLATA LA GUVERNARE. Nu vine nici-un FMI sau UE care sa ne spuna – Atentie, nu cumva sa mariti alocarea bugetara in sanatate ca ne suparam! Eu as zice ca dimpotriva insa banii investiti in sanatate aduc beneficii pentrupopulatie in timp, ani, uneori imperceptibil (pentru ca normalitatea nu este apreciata ca atare) iar cheltuielile de capital indestuleaza clienti politici imediat si mai ai si cu ce te lauda!

  5. Interesantă iniţiativă, mai ales pentru faptul că vine din partea unui om care cunoaşte foarte bine sistemul. Mă bucură faptul că aţi reuşit să prezentaţi foarte succint modul în care funcţionează actualul sistem de sănătate românesc.

    Nu pot fi însă de acord în totalitate cu propunerea dumneavoastră. Nu cred că aceasta este soluţia pentru creşterea calităţii serviciilor medicale. Cred că singurul mod în care poate creşte calitatea serviciilor iar preţul să rămână scăzut (poate chiar să scadă mai mult decât acum) este prin concurenţa cu un privat.

    Dacă aş spune că soluţia pentru sistemul de sănătate ar fi privatizarea mi-ar sări foarte mulţi oameni în cap. Iar luând în considerare privatizările făcute în trecut de statul român, cred că ar avea o oarecare dreptate.

    Aşa că, în opinia mea (şi a altora) soluţia ar fi liberalizarea. Ce înseamnă această liberalizare? Înseamnă că să fie liber accesul spitalelor private în acest domeniu, fără ca statul să impună tot felul de reglementări sau norme care trebuiesc respectate. În acest fel oricine va dori să îşi deschidă un spital privat să poată să o facă, iar singurii care să poată să evalueze calitatea acest servicii să fie clienţii.

    De asemenea, foarte important este să se ofere libertatea indivizilor dacă vor să contribuie la un sistem public de sănătate sau la unul privat. Să nu mai existe obligativitatea plăţii contribuţiilor la fondul de sănătate public atunci când contribui la unul privat. Astfel oamenii vor fi liberi să aleagă dacă vor să plătească mai puţin (cum e acum la stat) dar să beneficieze de servicii de proastă calitate (î principal datorită sub-finanţării) şi să fie nevoiţi să mai dea şi şpagă (fără şpagă nu se uită nimeni la tine în niciun spital public) sau, cum s-a băgat mai nou, obligativitatea co-plăţii. Nu e suficient că plăteşti contribuţiile din salariu, mai trebuie să plăteşti serviciul încă o dată când ai nevoie de el.

    Acest lucru ar scădea dramatic veniturile la Bugetul Asigurărilor de Sănătate, fapt ce, pentru început, ar fi destul de dezastros pentru medicii din sistem. Dar, după nu foarte mult timp, vor apărea foarte multe iniţiative private, care vor dori să atragă clienţii să contribuie la un abonament de sănătate la un spital privat sau să îşi facă o asigurare de sănătate. Aceste noi spitale vor avea nevoie de personal profesionist angajat. Astfel va exista o alternativă pentru medici la sistemul public de sănătate, care vor putea să meargă la un privat să lucreze în loc să rămână în sistemul public. Iar salariile vor fi substanţial mai mari, dar acest lucru nu se va răsfrânge neapărat în preţul produselor, deoarece un privat va administra mult mai bine spitalul său, deoarece va fi vorba de banii săi şi implicit de profitul său.

    În sistemul public degeaba administratorii sunt privaţi, ei nu administrează banul propriu, ci banii statului. De aceea nu au foarte mult interes pentru eficienţă şi pentru reducerea costurilor.

    Deşi sunt mulţi care vor susţine că soluţia pentru lipsa fondurilor la bugetul sănătăţii ar fi creşterea cotelor de impozitare. Nimic mai fals. Cu cât sunt mai mulţi bani la buget, pentru administrare de către stat, cu atât mai mulţi vor fi furaţi şi sifonaţi pentru beneficiul diverselor grupuri de influenţă. Soluţia cu adevărat optimă este lăsarea oamenilor să decidă cât şi unde să contribuie din salariul lor, în funcţie de preferinţele acestora în materie de calitate a serviciilor şi preţul acestora.

    • 1. Nu am nimic impotriva concurentei insa concurenta public – privat presupune preturi/tarife comparabile si nu sunt. Azi, cele citeva spitale private au acces liber la contracatarea cu CNAS insa cu ce folos – tarifele nu acopera costurile.
      2. Nu pot fi de acord cu libertatea de a contribi sau nu la un fosnd public. Imaginati-va citi s-ar mai asigura si citi ar constata ca ar trebui s-o faca doar atunci cind se imbolnavesc. Ideea asigurarilor sociale este tocmai contributia indelungata cit timp esti tinar si sanatos pentru a beneficia cind esti batrin si bolnav. Coplata este o modalitate de a diminua abuzul de servicii care se practica peste tot in lume.

  6. Pe hartie suna bine, insa dupa cum a remarcat eugen, punctul 6 necesita aprofundare. De asemenea, punctul 4 necesita aprofundare: inteleg ca nu s-a atins tinta realizarii unei economii la bugetul de stat si ca sacrificiul concediului fara plata a fost inutil. Totusi, banii respectivi nu s-au platit asistentelor, deci au ramas undeva intr-un cont. Dvs spuneti ca „bugetul spitalului a ramas neschimbat”. Pai, dupa matematica mea, bugetul spitalului ar fi trebuit sa inregistreze profit in valoarea zilelor de concediu fara plata! Iar daca bugetul spitalului n-a inregistrat profit, si nici cheltuielile bugetului de stat sau ale bugetelor locale n-au scazut, unde sunt banii?

  7. Inseamna ca SAR, reprezentat mai nou de fostul parlamentar Paveliu accepta noua versiune a legii, propusa de dr Cepoi? Ca tot aia propune si legea: scoaterea medicilor din grila bugetara. Corect?
    Numai ca schimbarea de incadrare nu face sa se inmulteasca banii, care tot de la buget vin, Casa fiind beneficiara unui impozit pe munca (actualele contributii). De unde o sa vina banii in plus? Tot buget, nu?

    • 1. Legea propusa de MS scoate personalul medical din rindurile bugetarilor DOAR DACA spitalul se transforma in fundatie (citeste proiectul nu comunicatul de presa)!
      2. Schimbarea propusa nu este o solutie pentru suplimentarea veniturilor ci elimina aberatia actuala cind un manager poate sa fie disperat ca o sectie se inchide pentru ca nu are anestezist sau chirurg si nu are nici o posibilitate de a-l atrage chiar daca are bani!!! Si acesta nu este singurul argument.
      Plata diferentiata nu are nimic de a face cu problema nivelului general al veniturilor personalului medical.
      PS: Oare de ce nu pot unii sa se concentreze pe probleme si se concentreaza pe persoane? Eu presupun dar imi este jena sa comentez.

  8. Eu as pune CUTIUTE de „spaga”/suvenir pentru fiecare medic din spital si as angaja de 2 ori mai multi medici pe salarii mici – cei tineri sunt destul de dinamici…

    As pune pe acea cutie salariul pe care il castiga fiecare medic si as impozita tot ce se afla in cutie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Paveliu
Sorin Paveliu
Sorin Paveliu este medic primar boli interne, doctor in farmacologie clinica (1999). Este un bun cunoscator al aspectelor ce tin de administratia si legislatia sanitara. A fost de-a lungul timpului expert in cadrul Ministerului Sanatatii (1993-1995), director al Departamentului de sanatate al Colegiului medicilor din Romania (1996-1999), director general al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (1999-2000), director general al ASIMED S.A.(2000-2003), membru al comisiei de sanatate a Camerei Depuatilor (2004-2008). In prezent este seful catedrei de farmacologie clinica si farmacoeconomie la Facultatea de medicina a Universitatii Titu Maiorescu din Bucuresti (din 2003). Din anul 1993 a scris numeroase editoriale legate de aspecte ale vietii medicale, unele dintre ele adunate in volumul "Reforma fara anestezie" - (publicat in colaborare cu Val Vilcu si Florin Tudose).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro