Alegerile de vineri, 4 ianuarie 2013, din Consiliul Superior al Magistraturii şi contestaţiile vehemente ce i-au urmat au scos la lumina un punct sensibil al independenţei justiţiei, şi anume statutul procurorului.
Înainte de a trece la fondul problemei, permiteţi-mi câteva remarci preliminarii referitoare la controversele născute de votul de vineri din CSM. Ceea ce a lipsit acestor alegeri – în afară de decenţă şi minim bun simţ în comunicare – a fost transparenţa. Iar transparenţa, stimaţi colegi din CSM, nu echivalează cu transmisiunea – şi aceea trunchiata – a spectacolului de prost gust în care s-a transformat şedinţa ce avea ca obiect alegerea conducerii Consiliului, ci însemnă asumarea în avans a candidaturilor si publicarea proiectelor pe care acestea se sprijineau. Am fi avut, în aceste condiţii, o minimă garanţie că alegerea preşedintelui CSM s-a făcut avându-se în vedere calităţile manageriale ale acestuia, rezultate din proiectul asumat, şi nu este rezultatul diverselor jocuri de culise si aranjamente obscure de voturi. Transparenţa nu este o noţiune goală, pe care sa o proclamăm prin discursuri pompoase, ci este pur si simplu “o garanţie împotriva pericolului influenţelor politice.” O spune in mod clar Avizul nr.10 al CCJE privind Consiliile Judiciare. Acest pericol – al influenţelor politice in justiţiei – este un dat, o certitudine in fiecare stat european, un pericol de care justiţia trebuie protejată. Mai mult, justiţie trebuie ferită nu doar de presiunile directe sau indirecte ale politicienilor, ci chiar de existenţa aparenţei unor asemenea influenţe. A reuşit Consiliul Superior al Magistraturii sa asigure acest lucru prin modalitatea în care s-au desfăşurat alegerile? Este suficient să citim titlurile ce au apărut in presă ca să ajungem la o concluzie evidentă. Spre exemplu: “Revolta în justiţie împotriva uneltelor lui Băsescu din CSM !” vs.” Războiul ministrului Pivniceru împotriva independenţei magistraţilor ia amploare”. La rândul lor, mai multe trusturi de presa prezintă alegerile din CSM ca o victorie sau, dimpotrivă, o înfrângere a independentei justiţiei, in funcţie, fireşte, de simpatiile politice ale acestora. Ca atare, pentru orice observator neutru, alegerile din CSM pot apărea ca fiind rezultatul unor influenţe politice si nicidecum al unor dezbateri centrate pe profesionalismul si calităţile candidaţilor.
Mai mult si, mai grav, politicienii laudă sau, dimpotrivă critică dur conducerea CSM, în funcţie de tabăra din care fac parte. Acest fapt mă face să constat, o dată in plus, ca mult proclamata bătălie a politicienilor pentru justiţie este in fapt o bătălie pe justiţie. Repet ce am spus si cu alte ocazii. Fiecare politician îşi doreşte o justiţie independenta. Atât doar ca vrea sa fie a sa. Iar menţinerea actualului statut al procurorului, ambiguu din punct de vedere constituţional si legal, este o carte importanta in acest joc.
Revenind aşadar la topic, încep prin a spune că, din punctul meu de vedere, simpla alegere a unui procuror ca preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii nu pune probleme din punct de vedere al legalităţii, dacă ne raportăm strict la prevederile ce reglementează funcţionarea CSM ( în condiţiile în care candidatura unui procuror nu este interzisă de nici un text de lege.) Problema este însă mai subtilă şi mai gravă decât pare şi dezvăluie o chestiune ce trenează de multa vreme ,pe care preferam sa o ţinem sub tăcere. Sunt procurorii independenţi? Aproape. Iar acest aproape implică, la nivel de sistem, un răspuns, de fapt, negativ. Procurorii sunt magistraţi, membri cu statut egal cu cel al judecătorilor in CSM, însa, potrivit Constituţiei, îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului subordonării ierarhice, sub autoritatea ministrului justiţiei. În condiţiile în care noţiunea de “autoritatea ministrului justiţiei asupra procurorilor” nu este concretizată printr-o definiţie legală şi circumscrisă limitativ unor atribuţii specifice, ambiguitatea creşte şi deschide posibilitatea lărgirii acestei noţiuni pe calea modificărilor legislative. Mai mult, aceasta autoritate justifica numirea echipei de la conducerea Parchetului general si de la DNA la propunerea ministrului justiţiei, miza acestei proceduri fiind una imensa din punct de vedere al asigurării unei independente reale a justiţiei. Acest lucru l-au înţeles si politicienii, dovada declaraţiile extrem de agresive de o parte şi de alta pe această temă.
Or, pentru a scoate cu totul parchetele de sub influenţa politicului, o miză ce nu trebuie pierdută la revizuirea Constituţiei este asigurarea unui statut constituţional al procurorilor similar cu cel al judecătorilor. Aceştia trebuie scoşi de sub autoritatea ministrului justiţiei, iar numirea în toate funcţiile de conducere de la parchete să se facă in condiţii similare cu cele de la instanţe.
Menţinerea actualei reglementari implica riscul ca procurorii sǎ (re)devină “mâna lungă a executivului”, fiind o cale prin care se poate limita independenţa şi autonomia instanţelor. Activitatea procurorilor nu poate fi decât în mod artificial total separată de cea a judecătorilor, în condiţiile în care, în penal, doar aceştia pot sesiza instanţa de judecată, prin rechizitorii. Ministerul Public este cel ce deţine exerciţiul acţiunii publice, primind plângerile, luând decizia cu privire la începerea urmăririi penale, procedând la efectuarea investigaţiilor necesare stabilirii adevărului şi la urmărirea penală în condiţiile legii. Deşi actele procurorilor sunt supuse controlului instanţelor, care pot decide continuarea cercetărilor, în cazul în care Parchetul a dispus soluţii de netrimitere în judecată, instanţa nu poate obliga Parchetul la emiterea unui rechizitoriu. Apoi, ca regulă, limitele procesului penal sunt fixate de acuzaţiile Parchetului. Acest quasi-monopol este cu deosebire relevant în cazul instrumentării dosarelor de “mare corupţie”, în situaţia în care există suspiciunea că persoane ce deţin funcţii publice ar putea să influenţeze soarta investigaţiilor ce îi vizează.
Desigur, se poate replica că există state în care procurorii nu au nici măcar statut de magistraţi. Este exemplul Germaniei, stat in care independenţa justiţiei nu poate fi pusa sub semnul îndoielii. Pentru a funcţiona însă acest model este nevoie de o societate în care răspunderea politică funcţionează cu adevărat, alegătorii trag de mânecă politicienii pentru eficienţa Parchetelor şi, mai ales, nu există riscul unei dulci armonii în rândul politicienilor atunci când se pune problema în mod real răspunderii penale pentru fapte de corupţie. Am însă credinţa că nu este cazul României, credinţă ce îmi este întărită de modul repetat în care, în Parlament, ridicarea imunităţii este blocată prin votul aleşilor noştri. Din acest motiv cred că, şi din punct de vedere al mentalitatii colective, si in ceea ce priveste respectul faţă de valori, ne apropiem mai mult de modelul Italiei, ţară în care lupta împotriva mafiei si a corupţiei a devenit eficientă abia în momentul în care procurorii au devenit pe deplin independenţi.
P.S. După încheierea articolului am citit o declaraţie a Primului Ministru, ce reprezintă un exemplu practic excelent al modului propriu de interpretare a noţiunii de independenţă a justiţiei de către clasa politică românească. Deşi nu doreşte, Doamne fereşte, să atace vreun judecător, Primul Ministru nu se sfiieşte să intervină abrupt într-un dosar aflat în curs de judecată, declarând, nici mai mult nici mai puţin, că judecătorul cauzei a greşit şi că ar trebui să răspundă. Motiv pentru ca nu mă sfiiesc nici eu să îi reamintesc că, conform principiilor ce trebuie să îi fii ghidat activitatea de magistrat, astfel de declaraţii, vădit partizane în favoarea unui coleg de partid trimis în judecată pentru fapte de corupţie, în timp ce cauza este încă pe rol, reprezintă o imixtiune gravă în actul de justiţie, fapt ce se traduce printr-o atingere adusă independenţei acesteia. Subliniez însă că acesta este doar un ultim exemplu, ce succede, din nefericire, unui şir mai lung, de-a lungul timpului politicienii – de la Preşedinte, şefi de partid sau parlamentari – făcându-se remarcaţi prin astfel de declaraţii. Partea bună este că aceste ingerinţe au început să fie sunt taxate public chiar de către magistraţi, fapt ce relevă o asumare de către aceştia a misiunii ce le revine.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dincolo de seriozitatea articolului (pentru care va felicit) si beneficiul unui Parchet independent, cred ca trebuie sa ne mai lamuriti cu cate ceva :
1. procurorii din acest Parchet independent, au solicitat cumva (pentru o independenta totala si absoluta) scoaterea subordonarii din treapta in treapta, cu armonizarea acestor prevederi cu Cpp (imi vin in minte 278 si 278.1 Cpp si dispozitiile privitoare la sechestru) ?
2. exista solicitari ale de :
2.a) de „rupere” a unor competente de la judecatori si atribuirea lor procurorilor (astfel incat „instantele de judecata sa nu mai controleze si sa nu mai cenzureze judiciar legalitatea si temeinicia masurilor dispuse de catre procuror, procuror sef, … etc.”) si dobandire totala a autonomiei exercitiului unor masuri ( dispunerea necenzurabila de judecator a retinerii pt. 48-62 ore) ?
2.b) de a efectua anumite acte si de a dispune anumite masuri autonom, definitiv si neatacabil?
Va multumesc anticipat ! Si La multi ani (e I-ul dvs. articol pe 2013)
Felicitari pt articol.
Exemplul Germeniei este cu totul inaplciabil in Ro, in conditiile in care in Germania judecatorii sunt numiti la propunerea … politicienilor, dupa o procedura de negociere, ceea ce ar fi de neconceput la noi. Cu toate acestea, in Germania, nu exista niciun dubiu asupra independentei judecatorilor fata de aceasta procedura de numire sau fata de procedura de evaluare a judecatorilor care se face de catre presedintele instantei, evaluare de care depinde cariera judecatorului. In Germania faptul ca procurorii nu sunt magistrati nu inseamna ca nu sunt impartiali, la fel cumfaptul ca judecatorul se pronunta asupra cauzei inainte de a pronunta solutia (nu exista notiunea de antepronuntare) nu inseamna impartialitate.
De aceea, fara o intelegere a intregului sistem juridic al unui stat, nu cred ca putem folosi exemple de sisteme in care procurorii nu sunt magistrati, ceea ce ar putea da apa la moara unora si spune ca treaba asta chiar functioneaza.
La noi nu ar functiona fata de nivelul de dezvoltare al democratiei, statului de drept si societatii…
” Mai mult, justiţie trebuie ferită nu doar de presiunile directe sau indirecte ale politicienilor, ci chiar de existenţa aparenţei unor asemenea influenţe.”
Aparentele acestea pot fi fabricate de cei care au influenta in media si dosare penale pe rol. Daca parchetul o sa fie complet independent credeti ca vor inceta articolele prin presa? Procurorii vor continua sa fie acuzati ca sunt partinitori politic, „Aparente TV” va emite in continuare, in plus o sa mai fie acuzati si ca sunt „stat in stat”, nu raspund in fata nimanui, isi urmaresc doar interese de clan etc.
Doamna Garbovan are curaj ! Sa nu cumva sa ceara „oamenii muncii” de la instanta unde lucreaza aplicarea vreunei pedepse! Ca nici o fapta buna nu ramine nepedepsita pe plaiurile mioritice.
Sper ca printre magistrati exista „masa critica” necesara asanarii sistemului! Sa nu se lase, cu cit sint mai multi au atit mai greu sa se faca presiuni (cititi in Romania libera de azi un articoldespre presiunile concrete asupra magistratilor diferitelor instante si cine le exercita -unii membri ai CSM, consilieri ai min. justitiei, baroni locali).
Neavind tangente cu dreptul constat si eu: un oarecare dispret al judecatorilor (J) fata de procurori (P), vazuti intr-o oarecare masura „inferiori”. Celebra Mona (dar nu Musca, una dintre adevaratele femei politice care a lucrat nu a dormit in parlamentul Romaniei si ca ministru!) Pivnicierul ne facea teoria partii si a intregului, vezi doamne partea este P iar intregul J.
Din momentul alegerii in CSM nici P nu mai intocmesc dosare, nici J nu le mai judeca, sint COLEGI.
Buna ziua!
Este interesant ca situatia pe care o decrieti se desfasoara sub comanda unei foste doamne judecator, unealta a intereselor unei minoritati bogate, corupte, cu o mare influenta asupra puterii politice si cu putere mediatica nelimitata. Oare cati judecatori vor mai fi care sunt nerabdatori sa-si dea jos roba pentru a apara interese foarte transparente de a controla justitia a unei puteri care are o larga majoritate parlamentara. Si brusc se descopera ca procurorii nu sunt independenti. Nu sunt naiv sa cred ca actuala putere doreste acest lucru. Exista precedentele din vara.
In numele transparentei de care discutati, cum comentati acuzatiile care vi se aduc mai jos:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/pentru-revocarea-incomozilor-din-csm-usl-i-a-aruncat-si-pe-baronii-locali-in-razboiul-de-subordonare-a-justitiei-289483.html
Sper ca la sfarsitul acestui an sa mai fim o tara democratica membra a uniunii europene.
Si de asta ce ziceti?
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/cum-fac-7-judecatori-din-csm-politica-de-partid/?cfcc
Va felicit pentru tonul matur, echilibrat si respectuos al textului! O meritati, cu atat mai mult cu cat diferiti magistrati si o pletora de comentatori publici s-au exprimat in maniere total diferite, considerand publicul infantil, primitiv si lipsit de exercitiul gandirii.
Dumneavoastra oferiti un inceput de argumentatie in apararea unui Parchet General total independent, in care statutul procurorilor sa fie egal celui al judecatorilor, adica sa fie inclusiv inamovibili. Argumentul oferit se refera la influenta politica.
Ma tem insa de un sistem judiciar in care si procurorul, si judecatorul nu mai raspund in fata nimanui, decat in fata legii tot de ei „servita”. Este foarte probabil sa se elimine astfel eventuala inflenta politica, dar se ofera camp deschis unei influente mult mai nocive: PUTEREA BANILOR. Si nu ma refer la coruperea magistratilor, ci la o realitate dura, aceea a raporturilor de forta in societate. Cand oamenii obisnuiti nu mai dispun de un instrument de influentare a politicii si practicii penale – fie si prin intermediul politicienilor alesi de ei periodic! – mai ramane o singura putere reala si intruziva: puterea economica si financiara a marilor actanti din economia nationala sau globala.
Ma tem ca procurorii foarte independenti si inamovibili vor fi sub o presiune colosala din aceasta perspectiva. Daca „cetatea” nu mai are niciun mod de influentare a „serviciului penal”, cei putini si puternici au camp deschis de actiune, persuasiune, etc.
Va felicit, la finalul comentariului meu, si pentru faptul ca nu ati mintit, pretinzand ca situatia procurorilor romani este nedemocratica, fara precedent in lumea larga, blabla.
Poate ca ar fi util cititorilor sa se informeze succint despre statutul procurorilor in statele europene:
https://e-justice.europa.eu/content_legal_professions-29-be-ro.do?member=1
„Mai mult si, mai grav, politicienii laudă sau, dimpotrivă critică dur conducerea CSM, în funcţie de tabăra din care fac parte. Acest fapt mă face să constat, o dată in plus, ca mult proclamata bătălie a politicienilor pentru justiţie este in fapt o bătălie pe justiţie. Repet ce am spus si cu alte ocazii. Fiecare politician îşi doreşte o justiţie independenta. Atât doar ca vrea sa fie a sa. ”
Dvs presupuneti apriori ca neaparat toti politicienii, sau, ma rog, toate aripile politice vor sa se suie pe grumazul justitiei si sa o controleze, sa devina a lor – asa cum ziceti in articol. Eu cred ca exista totusi o parte care poate chiar doreste o justitie independenta si de aici „bataia” cu cealalta parte. Si nu pentru ca ar vrea sa o controleze. Ce ziceti, o fi asa?
Domnule, mult proclamata batalie pentru o justitie independenta a fost de fapt o batalie pentru controlul justitiei (Doamna Macovei nu a fost „independenta”, pina in prezent fiecare „putere” a instrumentalizat justitia si a practicat politie politica).
Noua putere propune ceva nou – o constelatie in cadrul conducerii CSM (formata din reprezentanti ai vechii si noii puteri) care sa se bucure de un „consens”. Este un pas inainte, un pas care va impiedica practicarea politiei politce pentru urmatorii 4 ani (bucurati-va de acest inceput al reformelor autentice, adecvate normelor europene).
fac procurorii sau judecatorii POLITIE (politica)? de cand? sau cum? faceau cumva pe vremea lui Ceasca?
Noua putere Adica USL? „reforme autentice”…
offf
A, da , judecatorul cu pricina (de la Judecatoria Bucuresti) a crezut ca mogulul Voiculescu a redevenit Senator si a trimis inapoi dosarul la Curtea Suprema. Deci a fost numai o mica gresela „procedurala” (scuzele de rigoare, imi retrag insinuarile nedrepte).
Felicitari pentru interventie.
Exagerati totusi cand faceti comparatiile din presa sau din discursurile politicienilor. Stiti foarte bine fiecare parte ce doreste si de aceea consider ca exagerati sa le puneti la egalitate. Veti fi astfel folosita de cei ce lupta impotriva independentei justitiei ca argument suprem ca „iata, judecatorii spun ca noi”. Nu va mai conta argumentatia dvs. ulterioara, pentru ca vedeti cum lucreaza media respectiva: intai improasca cu noroi, ataca la persoana, manipuleaza si apoi continua in acelasi mod.
Este o lupta urata acum, dar speram ca independenta castigata va ajuta sa va uneasca, judecatori cu procurori si nu sa va dezbine si sa re-ntoarca pe pozitii opuse. De aceea o mai mare atentie la modul cum exprimati ceea ce ganditi, va ajuta sa contribuiti la pastrarea si dezvoltarea independentei deja castigate.
Succes!
Gabriel
Hmm… sa vedem… independenta justitiei = politicieni furiosi. Daca tragem linie la asa ceva.. faptul ca acum politicienii sunt furiosi imi arata ca au cam pierdut teren in fata justitiei.
In plus, asociatia pe care o reprezentati a fost invitata la sedinta CSM. De ce nu ati fost acolo? Cum era vorba aia din popor ? „”Dupa razboi multi viteji se arata”?? Va suna cunoscut doamna?
Felicitări! Excelent articol. Ca de obicei.
Mi-ar plăcea să vă exprimaţi public un punct de vedere asupra justiţiei în ansamblul ei( încadrare constituţională, independenţă, finanţare, resurse umane, asigurarea feedback-ului privitor la performanţa ei).
Doamna Garbovan, Prim-ministrul Romaniei a cerut ca senatorul Dan Voiculescu sa vie judecat la Curtea Suprema, conform legii. Chiar nu vad ce este rau in asta (dimpotriva, pozitia lui ar trebui salutata). Totodata l-a tras de maneca pe acel judecator care si-a permis sa incale legea (nu pot sa imi dau seama ce l-a motivat pe acel judecator sa faca o astfel de abatere… probabil motivatia politica?).
dna Garbovan, chapeau. Va ajuta si aritmetica: fiind doar 5 procurori in CSM si o durata de sase ani , este INEVITABIL ca un procuror -fiind odata VP- sa devina presedinte. PS. Oare cei care se impotrivesc oricarui procuror ca presedinte au studiat candva aritmetica ELEMENTARA?
D-le ” european ” de stepa rusa bati stepa . Adica membrii CSM sunt reprezentantii puterii ? Atunci sa fie chiar membri ai partidelor , sa fie acolo un mic parlament ce ne mai incurcam cu magistrati independenti . In legatura cu pozitia primului ministru acesta nu are voie sa aiba pozitie de nici un fel .
Da, Becali musai, sa dea CSM o hotarare cum e cu premierea si cu mita :)
Ponta trebuia sa fie mai retinut in declaratii, asa este!
Dar… „acesta nu are voie sa aiba pozitie de nici un fel”?! Zău?!
http://www.ziare.com/europa/germania/angela-merkel-interzicerea-circumciziei-ne-face-de-ras-1179234
„Guvernul lui Merkel a criticat decizia tribunalului din Koln si a promis o noua lege care sa protejeze dreptul de a circumcide baietii(…)”
„Tribunalul regional din Koln a hotarat ca „dreptul fundamental al copilului la integritate corporala cantareste mai greu decat drepturile fundamentale ale parintilor”.
@Misu,
Din cate am inteles, judecatorul cu pricina aparent a facut o greseala (o greseala procedurala). Cazul mogulul Voiculescu nu este unul oarecare, dar mh, sa zicem ca ii se poate intimpla oricui. La primrea dosarului Curtea Suprema si CSM trebuia sa reactioneze. De ce nu au reactionat si de ce au trecut cu vederea peste o astfel de greseala? In ce tara si in ce timpuri traim?
P.S
Daca Voiculescu a incalcat legea atunci sa fie ca atare pedepsit (nu am sa-i pling de mila) insa in fata legii sintem toti egali. Sa fie judecat in mod corect (fara tricuri si inscenarii).
@Misu
Si mai ceva. O parte din membrii CSM si conducerea acestei institutii au fost propusi de fostul ministru al justitiei, doamna Monica Macovei si confirmati in functie de domnul presedinte Traian Basescu. Cam atit despre asa zisa dorinta de independenta a justitiei (autoarea articolului are foarte mare dreptate: pina in prezent a domnit mottoul: Justitia sa fie indenpendenta dar sa fie a mea;)
D-le european membrii CSM sunt alesi de catre comunitatea judecatorilor si procurorilor. Ministrul justitiei nu propune nimic . Ca membru de drept in CSM are un singur vot la alegerea conducerii acestuia .
Domnule Misu, e nu sint jurist de profesie (sint un economist) insa este cunoscut faptul ca doamna Oana Haineala, doamna Oana Ghica si domnul Cristi Danilet sint nume legate de Monica Macovei. Domana Haineala de exemplu a fost si consiliera ministrului Dan Nica in luna de miere PSD-PDL (cabinetului Boc) iar pe carismaticul Cristi Danilet il cunoaste toata lumea – consilierul din portbagajul Monicai Macovei. Cei 3 sint foarte activi si foarte mediatizati (in punto interviuri in public ii intrece chiar pe foarte multi politicieni;)
@Europeanul
„Cristi Danileţ nu e omul lui Băsescu, nici al Monicăi Macovei: numai eu ştiu de cîte ori l-am apărat de criticile ei. Declanşînd o recuzare a celui mai reprezentativ ales membru al CSM (170 de instanţe) pentru păcatul că ne spune şi nouă ce se întîmplă acolo, Adrian Neacşu şi compania călătoresc pe un drum greşit şi deschid drumul schimbării politice în timp ce ţin discusuri contra ei.”
„Comunitatea judecatorilor si procurorilor” s-a extins deja, incluzand detectivii de la asigurarea urmelor. Se prevad chiar si alte etape de congregare, prin care noii comunitati ii vor fi adaugate alte departamente de la Criminalistica, de la Paza de noapte, de la ISU, precum si din personalul auxiliar. Asta deoarece, contrar celor afirmate de ministrul Pivniceru, niciunii nu sunt mai prejos ca altii.
Mda, sunt „masele de oameni ai muncii de la orase si sate”, care cer mazilirea tradatorilor in numele poporului. In ultimele zile am citit si cit de „dezinteresata” este d-na Girbovan de un post in CSM, precum si despre lupta ei de amazoana curajoasa la tribunalul Cluj, pentru darimarea „netransparentului” deviationist Danilet.
Sper ca bumerangul se va intoarce, chiar daca acum se pare ca oamenii Birsancei, ai lui Costiniu, Stanoaicei si Pivniceresei ajunsa, printr-o gluma proasta a votului majoritar roman, ispravniceasa la justitie, par sa puna mina pe putere, spre satisfacerea pohtei ce-a pohtit Felix: puterea absoluta.
Casandra daca citeai cu atentie observai ca Angela Merkel ” ar fi spus intr-o sedinta cu usile inchise ” in guvern . Cand citesti Ziare. com fii mai circumspecta .
Doamna,
Daca as fi vazut astfel de luari de pozitie ale dumneavoastra si vis-a-vis de precedentele alegeri din CSM, as fi fost dispus sa trec peste senzatia de argumentatie ex post facto pe care mi-o lasa textul de fata!…
Cu sincera parere de rau…
#OvidiuS
bine punctat. Partea proasta este ca ii sustine pe cei rai. Intentionat sau nu , o face.Iar cand nu faci diferenta si te plasezi in favoarea gastii care a distrus romania – exista o singura explicatie. Totul are un pret.