marți, iunie 25, 2024

Poarta, curtea și pridvorul sau cum este văzută România de la Chișinău

Din punct de vedere al apartenenței la instituțiile europene și euro-atlantice România este, bineînțeles, o țară occidentală și este văzută astfel de către cetățenii Republicii Moldova. Reprezintă, probabil, unicul reper sigur într-o discuție marcată altfel de incertitudini structurale. Cu toate acestea, și o dezbatere de acest fel, ușor speculativă, își are rostul, se poate formula și o perspectivă critică. Aceasta ar putea genera idei interesante și chiar ar putea contribui la noi perspective de elaborare a politicilor din cele două state.

Ponderea unei țări în sistemul relațiilor internaționale este determinată mai puțin de poziția geografică și mai mult de situația ei economică, politică și socială. Ponderea unei țări este legată de  modernitate – despre cât de ferm este ea ancorată în procesele economice bazate pe cunoștințe și inovație și cât de ambițioasă este elita politică să propage activ în exterior modelul civilizației europene, cu toate valorile și principiile sale. Evident, ponderea unei țări poate fi determinată exclusiv de puterea brută – teritoriul, numărul populației și ponderea forțelor armate. Să aducem câteva exemple care contrastează. Suedia și Estonia se încadrează în primul grup – țări democratice, cu economii bazate pe inovație și active pe arena regională și internațională. În al doilea grup se încadrează Rusia și Turcia, cu un regim tot mai dictatorial în primul caz și cu unul personalistic-autoritar în cel de-al doilea, cu armate mari și cu politici externe inexorabile, cu puternice tendințe anti-occidentale. 

România, pentru a fi poartă, liant sau orice altceva care ar putea însemna un statut de decident sau facilitator în relațiile Occident – Orient, ar trebui să fie o țară la care ceilalți se raportează, dacă nu admirativ, atunci măcar cu o doză suficientă de respect. Aceasta înseamnă să fie un stat modern prin excelență, ori pentru a fi o țară importantă, bazată pe criteriile de putere ale unei autarhii, cu teritoriu mare, o populație numeroasă și o armată pe potrivă.

Însă România nu poate, evident, emula exemplul Turciei sau al Iranului, deși o anumită doză de sultanism a fost prezentă în istoria nu atât de îndepărtată a țării. Poate anume din acest considerent, relațiile României pe timpul lui Ceaușescu au fost destul de bune cu lumea arabă, după cum sunt bune acum între Rusia și Iran.

Rămâne singura cale – cea de modernizare a statului și societății, și de asumare a unui rol mai important în cadrul UE și NATO. Adevărat, există un decalaj important de recuperat în raport cu țările Europei de vest. Nu vom analiza aici handicapul economic și politic al țării, dar vom menționa că unul dintre indicatorii de bază îl reprezintă emigrația/imigrația. Când românii nu vor mai pleca în străinătate deoarece în țară se vor putea face afaceri, se vor putea obține cunoștințe solide în școli și universități, când spitalele vor putea trata la standarde mai înalte bolnavii, când corupția nu va mai ucide, la propriu, cetățenii etc., România va putea oferi oportunități pentru talentele de cercetare și antreprenoriale din toată lumea. În felul acesta ar putea deveni un pol de atracție, o poartă spre modernitate, cu alte cuvinte. Așteptările cetățenilor moldoveni sunt legate de o asemenea Românie care oferă tuturor românilor un orizont larg și credibil de modernitate. Atunci, nici cetățenia română nu va fi folosită drept un mijloc de a emigra în țările Uniunii Europene în căutarea unei vieți mai bune; dimpotrivă, talentele din varii domenii, vor prefera să rămână acasă.

Este bine să-i oferim „Orientului” un termen geografic mai specific în această discuție. Orice spațiu de la răsărit de Europa poate fi interpretat drept „Orient”, deși, de cele mai multe ori, prin acest termen este vizat Orientul Mijlociu sau Levantul. Vom forța semnificația termenului de „Orient” și îl vom extinde și asupra spațiului fostei URSS din trei motive: (1) pentru că se află la răsărit de Europa (Uniunea Europeană); (2) pentru că include Caucazul și Asia Centrală, culturi și limbi turcice, precum și o limbă de origine persană. Iar (3) Rusia actuală, mai mult ca niciodată, este similară Iranului și Coreii de Nord, astfel, existând, din punct de vedere politic, economic, de mentalitate și securitate; mai multe similarități „orientale”.

Cum ar fi putut România să se manifeste drept poartă în raport cu acest spațiu care se află în proximitate? Doar începând de la edificarea unor capacități de analiză relevante. Este de neînțeles de ce România nu are think-tank-uri prestigioase care să studieze temeinic Rusia, Ucraina, Belarus, țările din Asia Centrală și Caucaz. (De altfel, nu pare a avea capacități analitice nici pe Orientul Mijlociu, o regiune în care România pe timpul lui Ceaușescu, a avut o anumită influență.) Cu atât mai bizar este acest lucru având în vedere există o diasporă basarabeană importantă în țară, cunoscătoare a limbii ruse și a mentalității (post)sovietice. Doar în afaceri acest lucru a funcționat, dar și atunci, cumva episodic. De exemplu, Ion Sturza (fost prim-ministru al Republicii Moldova, 1998-1999) a fost unul dintre asociații lui Dinu Patriciu și instrumental în vânzarea Rompetrolului către compania kazahă de petrol KMG în 2009. Rușii de la Lukoil, la rândul lor, au folosit cetățenii moldoveni pentru a-și consolida managementul în România. Dacă occidentalii merg după expertiza de securitate a Europei de Est la Varșovia și Țările Baltice, și nu la București, ce rol de „poartă” își poate adjudeca România? Are țara asemenea capacități analitice asupra altor zone ale lumii, inclusiv Orientul Mijlociu? Altfel spus, fără a avea o bază solidă de cercetare a țărilor/regiunilor în care dorești să devii un reper oarecare, este imposibil să reușești.

În contextul actualei crize de securitate, legate de războiul ruso-ucrainean, se mai pot face câteva observații, care țin de oportunități academice și economice. Sute de mii de cetățeni ruși au emigrat de frica mobilizării, printre aceștia fiind un număr important de experți în varii domenii, inclusiv cercetători științifici (în jur de 2500[1]) și programatori. Ar fi reprezentat o ocazie rară pentru sectorul românesc academic și de cercetare să angajeze pe cei mai buni savanți ruși, majoritatea vorbitori de limba engleză. De altfel, o asemenea abordare ar fi valabilă și în cazul altor situații de criză, inclusiv din Orientul Mijlociu. S-ar putea să fi existat considerente de securitate, dar dincolo de riscurile aferente, ceea ce este convenabil SUA, cu o deschidere maximă față de talentele din diferite țări, inclusiv „dificile”, poate fi convenabil și României, dacă s-ar manifesta ca un „melting pot”, cel puțin la nivel academic/de cercetare și antreprenorial.  

Semnificativ este faptul că și acolo unde România pare să fi făcut ceva – adoptarea programului Digital Nomad Visa – cerința unui venit lunar de €3,300, în comparație cu €2,232 în Croația și €2,000 în Ungaria[2], reduce considerabil șansele de a atrage talentul în domeniul IT. Este indiscutabil faptul că România (dar și Republica Moldova, într-o măsură oarecare) are importante capacități în industria de IT, fiind grăitoare exemple precum Bitdefender, UiPath, Siveco sau Mondly. Însă politicile publice în domeniu demonstrează incapacitatea administrativă a statelor noastre de a reacționa rapid și eficient, în folosul nostru. Oportunitățile ratate se referă și la relocarea companiilor IT importante din Rusia, ca urmare a presiunilor exercitate de un stat care a lunecat de la autoritarism la dictatură. Pavel Durov a ales Dubai pentru reședința companiei sale care administrează serviciul Telegram (acesta, apropo, va avea în curând 1 miliard de utilizatori), dar putea alege și București, sau alt oraș din România (poate chiar din Republica Moldova), dacă ar fi avut o ofertă tentantă din partea autorităților.

Altfel spus, un sector public mare și ineficient, afectat de hibele unei tranziții politice și economice îndelungate, înseamnă nu doar faptul că modernizarea în România trenează, ci și că țara nu se poate manifesta în rolul său de liant, deoarece ambele aspecte se află într-o conexiune intimă. De altfel, privitor la diplomația românească ca motor al legăturii cu lumea, aceasta este una dintre cele mai prost finanțate din Europa Centrală și de Est dacă luăm în considerație indicatori precum populația, produsul intern brut nominal sau paritatea puterii de cumpărare. În 2022, bugetul diplomației române se ridica la 281,3 milioane de euro. În comparație, Ungaria a alocat 638 de milioane de euro Ministerului de Externe de la Budapesta, iar Polonia – 625 de milioane de euro.[3]

Revenind la domeniul securitate, o evoluție pozitivă o reprezintă proiectul noii legi a apărării naționale, care cuprinde recunoașterea amenințărilor hibride și intervențiile în afara țării pentru protejarea cetățenilor.[4] Mai mult decât atât, în urma consultărilor cu partenerii din Alianța Nord-Atlantică, în particular cu Polonia, s-ar putea acoperi și spațiul aerian al Republicii Moldova și al Ucrainei de vest cu mijloacele de luptă anti-aeriană. S-ar oferi astfel nu doar protecție acestor țări, ci și posibilitatea evitării unor pericole atunci când dronele și rachetele rusești survolează spațiul NATO. Semnificativ este faptul că, pe durata Summit-ului Comunității Politice Europene de la Bulboaca, avioanele de supraveghere ale Sistemului NATO de avertizare şi control aerian au protejat spaţiul aerian al Republicii Moldova.[5] O astfel de misiune ar putea fi instituționalizată pe toată durata conflictului din Ucraina. Ar fi necesară, poate, și prezența unor unități armate ale României în Republica Moldova pentru exerciții militare. S-ar putea astfel preveni o invazie rusă și s-ar sprijini gestionarea eficientă, de exemplu, a crizei refugiaților – un scenariu suficient de plauzibil.

Pentru a se manifesta drept poartă între Occident și Orient, România nu are altă cale decât să crească miza pe mai multe direcții, asigurând finanțările necesare programelor respective. Până a ajunge la etapa reconstrucției Ucrainei, România ar putea, împreună cu Republica Moldova, să trimită în țara vecină unități de geniști și spitale mobile de campanie. Ultimele ar reprezenta un mijloc de câștigare a simpatiei populației și în statele din Orientul Mijlociu.

Atunci când statele din regiune, și nu doar de aici, vor realiza că România se ridică la nivelul așteptărilor în ce privește modernizarea proprie și că tratează cu seriozitate și eficiență crizele internaționale, atunci vor apărea și oportunitățile de a se manifesta în rolul de poartă sau liant între Occident și Orient.  Pentru a fi acceptată drept un mediator credibil în relațiile internaționale, România trebuie să se comporte cel puțin la greutatea pe care o are în politica internațională, lucru pe care, deocamdată, nu îl face.


Note:

[1] https://orcid.org/ Open Researcher and Contributor ID – bază de date despre savanți/cercetători.

[2] https://nomadgirl.co/countries-with-digital-nomad-visas/, accesat pe 18.04.24.

[3] Marius Ghincea, Avertisment: România e mai harnică și mai productivă decât politica sa externă irelevantă. De ce? 13 noiembrie 2023. Libertatea, https://www.libertatea.ro/opinii/avertisment-romania-e-mai-harnica-si-mai-productiva-decat-politica-sa-externa-irelevanta-de-ce-4714007, accesat pe 18.04.24.

[4] https://www.stiripesurse.ro/mapn-a-publicat-proiectul-noii-legi-a-apararii-nationale-noutati-legate-de-amenintarile-hibride-interventii-in-afara-tarii-si-militarizarea-politiei_3278899.html, accesat pe 18.04.24.

[5] https://tv8.md/2023/06/01/harta-spatiul-aerian-al-republicii-moldova-protejat-pe-durata-summitului-cpe-un-avion-britanic-survoleaza-deasupra-tarii/231068, accesat pe 18.04.24.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. O idee foarte interesantă și, cred eu, de perspectivă. România trebuie să iasă din rolul de partener minor și umil al UE și să se miște „mai cu talent” în zonele Estice sau mai apropiate. Deja România ar trebui să (re) deschidă căile de comunicare economice și politice cu Estul, mai ales că oportunitățile sunt în creștere. În plus, din Idolatrizarea Europei de Vest pierdem în toate domeniile, mai ales economic. Dar pentru asta ne trebuie o clasă politică vizionară, ceea ce nu avem deocamdată. Rămâne totuși evidența: Viitorul va fi al Estului, Vestul Europei și-a cam epuizat puterea.

    • Regimurile post-decembriste pro-ruse, ce au „condus” Romania (Ilici Iliescu si ai sai discipoli), s-au asigurat ca nu le dau romanilor prea multe motive sa nu plece din tara. Coruptia nepedepsita, devalizarea (deliberata) a economiei, justitia aservita politic, distrugerea (deliberata) a sistemului de invatamant, promovarea oamenilor incompetenti si fara caracter, un sistem de sanatate gaunos si ineficient – iata cateva dintre motivele pentru care Romania a ratat startul.
      Daca Moldova invata din greselile Romaniei, sigur va avea un start mai bun decat noi, in lumea euro-atlantica. Cu oameni potriviti la carma, Moldova, daca se integreaza in UE, are potentialul de a depasi, fluierand, Romania (pastrand roportiile, desigur), in 20-30 de ani.
      Cat despre Est si Vest, sunt ca apa si uleiul. Se pot, eventual, intelege si tolera reciproc, dar nu se vor putea amesteca niciodata. rusia a ales Estul si trebuie lasata sa fie parte din Lumea Estica.

  2. Suedia este un fost imperiu si are resurse incomparabil mai mari. Rusia, Turcia sunt puteri globale care ne prajesc de secole. Estonia e o tara foarte mica pe care usor o poti transforma cum vrei. Romania mai degraba se poate compara cu Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Grecia, Austria – cam aici e liga noastra.
    Romania are in continuare relatii bune pe tot globul. Unul din motive este ca nu ne bagam foarte tare unde nu ne fierbe oala. Un contraexemplu celebru si care ne-a costat a fost atunci cand am anuntat ca mutam ambasada Romaniei in Ierusalim. Dar in general e bine ce facem si ce nu facem. Un alt motiv este ca romanii au emigrat si sunt prezenti aproape pe tot globul. Emigratia este un mare avantaj si nu un dezavantaj.
    Romania nu vrea sa atraga agresiv specialisti IT din Rusia sau alte tari si fiindca in ultimii ani, odata cu dezvotarea AI si cu automatizarea multor scrieri de software, industria IT mai degraba reduce din angajati.
    Pavel Durov a avut probabil de ales intre UAE, India si Turcia. Astea sunt cele trei tari suficient de independente incat sa aiba o relatie buna cu SUA si tarile UE si in acelasi timp sunt tarile prin care, din cauza sanctiunilor, se deruleaza schimburule economice intre Rusia si Occident. In UAE si-au refugiat activele si prezenta suficient de multi rusi dintre cei care au nevoie de conectare cu lumea globala. Probabil a ales UAE si fiindca India sau Turcia sunt mult mai puternice si mai ambitioase ca spatiu gravitational pe cand UAE e mai neutra si are conexiuni globale mai usoare si flexibile.
    Bugetul diplomatiei romane ca procent din PIB e probabil asemanator cu cel al Poloniei. Ungaria are un buget mai mare fiidca pozitia internationala pe care si-a asumat-o e mult mai cioturoasa, are nevoie de raschetare diplomatica ca sa ramana unitara.
    Prezenta militara a Romaniei in Moldova nu ar aduce un plus de securitate. Probabil ca vor fi acolo ceva din partea tarilor NATO dar doar la alibi. Moldova nu va putea rezista nici macar cat Georgia in cazul unei confruntari cu Rusia. In opinia mea viitorul Moldovei este ca tara neutra militar si membra a Uniunii Europene, sper sa fim suficient de inteligenti sa negociem asta.
    Prezenta Romaniei in Ucraina chiar si ca genisti sau spitale mobile de campanie trebuie doar in cadrul si cu implicarea NATO. Ca initiativa a Romaniei sau impreuna cu alte cateva tari asa ceva se incadreaza la „FAFO”.

    • Și eu cred că politica externă a României în Est este bună, dar nu și în Vest unde ar trebui să fie mai fermă, în sensul de a riposta la umilințele și agresivitățile pe care ni le aplică CE, Austria, Hungaria, etc.

    • „viitorul Moldovei este ca tara neutra militar si membra a Uniunii Europene, sper sa fim suficient de inteligenti sa negociem asta.”

      Viitorul ăsta descrie perfect Austria de astăzi, sper să fim suficient de inteligenți să nu negociem asta.

      Austria are neutralitatea și interdicția de a se uni cu Germania impuse prin Tratatul de Înființare din 1955. Asta a fost condiția lui Hrușciov, pentru a-și retrage tancurile din Viena și pentru a accepta formarea Austriei moderne, într-un moment când teritoriul ei se afla de 10 ani sub ocupația militară a celor 4 aliați.

      R.Moldova nu are asemenea interdicții, nu se află sub ocupație militară, pentru R.Moldova e mult mai potrivită paralela cu fosta RDG. Reunificarea cu România este soluția. Rusia o să ceară niște bani ca să-și retragă trupele din Transnistria, la fel cum a făcut cu trupele din fosta RDG, dar R.Moldova nu are de ce să rămână stat separat. R.Moldova nu e un stat viabil pe cont propriu, e doar un fel de Transnistrie mai mare. Rusia o va folosi pe post de cal troian, la fel cum folosește azi Austria.

      • dar ce ne interseza pe noi Transnistria? a facut cumva parte din Romania Mare? Daca se va face unirea sa fie fara transnistria ca caolo sunt 300 de mii de zombati ce plang dupa urss si maica rusie..

        • @Ludwig – Transnistria nu poate rămâne ca o nouă enclavă Kaliningrad, iar Rusia nu mai are ce căuta la Nistru. Federația Rusă are teritoriul ei, care nu include Transnistria. La dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, înțelegerea a fost că vor fi respectate granițele dintre fostele republici, iar Transnistria se afla în granițele RSS Moldovenești.

          Teritoriul Transnistriei nu a aparținut niciodată Rusiei. La 1792, când au ajuns pentru prima dată la Nistru, rușii au găsit în provincia Edisan (teritoriul dintre Nistru și Bug) 49 de sate românești din 67, după recensământul efectuat chiar de ei. Exista o singură așezare lipovenească, restul erau armenești și grecești.

          Va fi probabil nevoie de un referendum în Transnistria, poate unele localități vor dori să facă parte din Ucraina (în raionul Camenca locuiesc mulți ucraineni) dar Transnistria nu a fost niciodată a Rusiei. Chiar dacă a făcut parte din Imperiul Țarist, la fel la Finlanda, de exemplu. Transnistria de astăzi e cât județul Dâmbovița și nu e recunoscută de nimeni, nu e o țară separată.

  3. Politicile de tot felul , de la cele militare pina la cele economice , ce insotesc Romania in drumul ei European , sunt implicate si oferite drept model , pe mai toate palierele si in Rep.Moldova .Romania impreuna cu Rep Moldova si Ucraina devin un intreg politic si militar .Tratatele cu Ucraina si Rep Moldova ca si tratatele recente incheiate cu UE aduc foarte aproape de integrare cele doua natiuni vecine noua .Armatele Ucrainei si Romaniei devin complementare .Experienta acumultata in lupta de catre armatele Ucrainei este retransmisa si Romaniei .Romania este nu numai o poarta catre Orient dar ea devine impreuna cu Ucraina un imens conglomerat militar greu de invins si greu de trecut .In prima faza Europa va asigura intreaga zona de sud si pe cea vestica a Ucrainei ceea ce inseamna, asa cum cindva eram invatati :„pe aici nu se trece ”Fortele ucrainiene sunt antrenate in Occident .Numarul acestor forte ,deja pregatite dar care nu sunt aduse inca in teatrele de lupta, nu este inca cunoscut dar evidenta ne arata ca cel putin 200 de mii de luptatori fac parte din aceste forte noi .Spania a anuntat trimiterea a doua sisteme Patriot iar Germania deja a trimis 3 .Implicarea Europei in ajutorul militar oferit Ucrainei creste pe zi ce trece .Intreaga proiectie in viitor ne arata cit de corect a jucat romania cartea Ucrainei cuplind toate deciziile luate la virful Statului cu acelasi tel European .Niciodata in istoria omenirii Europa nu s-a separat de Rusia in integralitatea ei si niciodata toate natiunile Europei (cu exceptiile ce sunt cunoscute si care confirma regula) nu au devenit un bloc militar comun .acum devenim si o mare putere militara ceea ce ne permite sa ne refacem granitele cunoscute .Pasii sunt acum extrem de vizibili .NATO creste si se dezvolta iar UE are in fata perspectiva refacerii . Binomul fraco – german ne aduce in fata ceea ce nimeni nu a crezut vreodata ca este posibil de realizat .Rusia nu si-a imaginat ca Europa va reusi sa se decupleze de Istoria si de toate zacamintele si influentele Rusiei . Priviti ce eram acum 35 de ani si unde am ajuns acum si evident totul este in continua miscare .

  4. ”Ar fi necesară, poate, și prezența unor unități armate ale României în Republica Moldova pentru exerciții militare. S-ar putea astfel preveni o invazie rusă ”

    Dimpotrivă, s-ar putea justifica perfect o invazie rusă. O idee ca asta vine direct de la Serghei Lavrov.

    ”De exemplu, Ion Sturza (fost prim-ministru al Republicii Moldova, 1998-1999) a fost unul dintre asociații lui Dinu Patriciu și instrumental în vânzarea Rompetrolului către compania kazahă de petrol KMG în 2009. Rușii de la Lukoil, la rândul lor, au folosit cetățenii moldoveni pentru a-și consolida managementul în România.”

    Foarte bune exemple. Asemenea personaje au promovat întotdeauna interesele Rusiei, nu interesele României. În esență, România este sfătuită să accepte infestarea cu oamenii rușilor.

    Poate ar fi bine să așteptăm mai întâi înlocuirea lui Putin și dezmembrarea Federației Ruse. ”Ș-apoi ‘om vedea”.

  5. Mi se pare mie sau dumneavoastră incercați să faceți abstracție de impactul catastrofal pe care l-a avut Rusia de la ocupația incepută in 1812 până acum în jumătate din Moldova istorică ?
    In toate aspectele vieții sociale, politice, economice.
    Nu cred că România poate fi acuzată de inacțiune in toată această perioadă. Moldovenii de peste Prut sunt români. Că place sau nu Rusiei. În timp, rănile se vor vindeca.

  6. La Chisinau sut mai multe centre de interes.
    Este firesc ca fiecare sa aiba o viziune proprie asupra fenomenului.
    Vedem in timp cum vor evolua lucrurile.

  7. Serviciile secrete romanesti in plenituniea lor nu vor think-tank-uri asa cum se intampla in statele din Vest. Ele se cred atotstiutoare, le place sa se creaza Dumnezeu. Despre programatorii rusi as zice ca e mai bine sa nu vina aici sau in Moldova ca din aia nu stii niciodata care e agent FSB, care e GRU samd. Despre trupe, da sunt de acord ca ar fi bine ca in Moldova sa fie deplasate trupe franceze nu romanesti. Romanii nu au o reputatie buna in Basarabia, mai ales jandarmeria romana asa ca pana vom putea schimba acea perceptie, ar fi bine daca am vedea o brigada a Legiunii Straine din Franta stationata permanent in Republica Moldova cu totu cu echipamentul din dotare. Asta ca sa inteleaga Putin ca nu-i de gluma cu Moldova.

  8. Domnu’, Romania trebuie sa se manifeste ca o putere europeana integratoare pentru Moldova, irelevant ca-i place au ba cuiva din Moldova asta. Nu conteaza ce crede nu stiu ce minoritate rusofila de pe-acolo, nu are relevanta ce zice racketimea moldoveneasca altminteri integrata si profitind de macar 25 de ani de Europa dar verbalizind uneori altceva, este irelevant ce clovni partinici, ilansori si bunaciuni prizabile pentru o noapte finanteaza Rusia. Romania ajutata de o politica europeana corecta si demna trebuie sa-si alipeasca Moldova actuala iar Maia Sandu trebuie sustinuta cu orice pret! Nu e nici o problema daca Romania isi alatura citeva judete sarace numite azi Rep. Moldova, problema e mai presus de bani. E de reparatie istorica. Lamentarile national-lacramoase trebuie azi trasformate in mindrie nationala si actionat in consecinta. Nu-i convine cuiva? Fuck-off, interesele Romaniei sint spre integrarea Rep. Moldova in Tara Mama. Am zis!

  9. Asa este, dar pe langa toate acestea, conteaza si anvergura ministrului de externe, ca un Kogalniceanu, Titulescu, Stefan Andrei si alti cativa in istoria mai recenta.

  10. Putem discuta mult chestii abstracte, dar concret pentru Romania:
    – schenghen, daca am inceput, terminam
    – moneda euro
    – infrastructura, economie ca in vest
    – armata mai serioasa

    Ce are de facut Republica Moldova:
    – foaia de parcurs EU, NATO
    – cu coruptia inteleg ca s-a rezolvat
    – armata puternica nationala, sau asteptam sa vina sfantul duh?
    – nu este clar ce vor si cum vad rezolvarea problemelor majore: transnistria, gagauzia

  11. Ce se mai poate spune și nu s-a spus
    1) ”Silogismul slav ” ,celebrul eseu al lui L.BLAGA ,rămîne valabil . Sub auspiciile ideilor de acolo se făptuiește politic in RO.INCLUSIV BASARABIA.
    2) O ”societate civică moldavă „ incipientă în arealul basarabean se manifestă subteran , irațional dar persistent. Ciudat e că are 2 poli -DRUTĂ /VIERU care se (cam) bat cap in cap .
    3 ) Manifestările „societății civice moldave ” așa timide cum sunt,trimit volens- nolens spre frica de …români ! Apropiati-vă de problemă cu instrumentarul de bază al freudismului,dar să aveți în minte imaginea unor personaje pe care istoria i-a validat super .De pildă Al. Mateevici, Pan Halippa, Ion Inculeț, Vasile Stroiescu etc etc.
    4) Recuperarea Basarabiei prin modelul României ca țară dezvoltata e armă cu două tăișuri. Se cere o atenție deosebită în mînuirea aplicațiilor reale datorită consecințelor.Cele greșite produc brusc năruirea castelelor de nisip. POPORUL ROMÂN e unul singur cu toată diversitatea sa.Inclusiv cu meritocrația lui implacabilă.
    5) Există astazi în elita intelectuală basarabeană reprezentanți care aduc elemente de modernitate si progres ROMÂNESC în toate domeniile și ele se cer obligatoriu valorificate si promovate.
    Nu pot, nu vreau, e imposibil să mă erijez cu superioritate in tot ce am formulat punctual aici. Conosc însă f bine peisajul socio-cultural al locului pe care îl urmăresc de 25 de ani datorita editurii Cartier si cătorva reviste de mare arvengură românească.

  12. Cu Basarabia a fost intotdeauna o problema. Avand acces la o arhiva de publicatii interbelice (nu-i dau numele, gasiti pe net), am vazut din presa vremii cateva din problemele de acolo, care par recurente: 1. Slaba administratie romana din per interbelica. Politia, jandarmeria slaba, prea putine cadre administrative, desi au fost dusi profesori din vechiul regat. 2. Probleme cu minoritatile, unele nu acceptau statul roman acolo: in primul rand rusii, apoi ukrainieni, tatari, evrei, bulgari. 3. Agresiunea continua a Rusiei (URSS) la granitele estice prin spioni, atacuri asupra cetatenilor etc., care au culminat cu atacul de la Tatar-Bunar in 1924. (multi spioni a primit pedepse simbolice si mai tarziu s-au regasit in randurile PCdR sau PCR care a preluat puterea dupa 1946). 4. Propoganda comunista continua prin agitatori, instigari la revolte, greve, discreditarea institutiilor romanesti, publicatii comuniste clandestine, aduse din URSS. Un rol important jucat de rusi si evrei. 4. Coruptia administratiei romanesti, presa e plina de cazuti de coruptie, procese etc. inclusiv a jandarmeriei si a politiei, ceea ce a discreditat statul roman. De-asta zic, unele sunt un deja vu… dar problema principala a fost slabiciunea statului roman, a institutiilor sale …care pare sa fie recurenta, din pacate, si de parte si de cealalta a Prutului.

  13. Hmm, interesant. Al doilea articol pe ziua de azi in care Romania este „dojenita” pe baza de pure impresii, la care fiecare are dreptul de fapt. Doar ca as pune in contrapondere modul in care este privita dinspre est cu cel In care ne privesc si ceilalti vecini. Cam cu apreciere pt. Modul in care, asa cu „modestia” in initiativa cum se vede dinspre dvs, ne-am depasit economic toti vecinii. Si nici la nivel de stabilitate politica nu stam rau daca ne gândim la Bg, Srb, Hu, Sk, Pl…etc..Ro este privita asa atât de catre bulgari, sârbi cat si mai recent de catre maghiari(care vin week-end de week-end la cumpărături pt. ca este mai ieftin si diversificat) si multi dintre ei chiar la lucru. Bineinteles ca fiecare are in continuare ideea lui de superioritate doar ca au realizat ca una e istoria si alta realitatea prezentului. Cum, necum, ne-am descurcat mai bine decât ei!
    Romania este la acest moment pilonul sudic de securitate al estului european. Militar are acces inclusiv la F35, ceea ce denota un grad foarte mare de încredere si importanta din partea us, similar doar cu cel acordat Poloniei.
    Intr-un fel ma bucur ca sunteti mai exigent cu cei din propria familie, stim ca mai avem multe de rezolvat si imbunatatit dar sa stiti ca jocul european e diferit de cel din csi sau fosta urss!
    Iar trendul emigrarii e deja la un nivel foarte jos, se pare ca generatiile noi nu mai vor sa fuga din tara care încotro vad cu ochii, precum parintii lor, pt. Ca deja balanta nivel de trai+viata social ro vs afara, nu la toate nivelurile, sa fim bineintelesi, inclina pt. ei spre Ro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iulian Fruntașu
Iulian Fruntașu
Istoric, politolog și scriitor. Fost Ambasador al Republicii Moldova în Marea Britanie. Cărți publicate: volumul de poeme Beata în marsupiu, Editura Cartier, 1996; antologia bilingvă engleză-română God’s Ear, Editura Slow Dancer Press, Londra, 1998; studiul O istorie etnopolitică a Basarabiei. 1812-2002, Editura Cartier, 2002; volumul de poeme bilingv român-englez St. Bosnia Blues, Editura Cartier, 2006; antologia de versuri Să fi fost totul o mare păcăleală, Editura Cartier, 2016; Eseu asupra încremenirii. O istorie subiectivă a Republicii Moldova, Editura Cartier, 2019; precum și volumul de proză scurtă Uneori trebuie să fii prost pentru a fi deștept, Editura Arc, 2022.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro