Recent a fost deconspirată o aşa-zisă tentativă de atentat terorist în Piatra Neamţ, pusă la cale de interlopi locali care doreau să aplice violenţa anihilatoare contra unui rival. Se ştie că aproape peste tot în lume mafiile controlează teritorii sau afaceri şi le apără cu preţul vieţii, când nu reuşesc să cadă la pace. Aparent nimic nou sub soare. Ţinta atacului, mafiotul local Bogdan Mararu, din fericire (pentru el) sau poate din păcate, a scăpat la milimetru… Atacatorii au fabricat o bombă şi au plimabat-o prin oraş, în căutarea maşinii victimei. Din ce se ştie până acum se pare că au folosit un material numit C4 („exploziv plastic”), greu de procurat şi extrem de puternic. În tot acest timp, bomba se putea declanşa accidental ucigând la întâmplare!
Pe bună dreptate, ar trebui să începem să fim îngrijoraţi şi de terorismul de sorginte autohtonă, deşi în mod tradiţional, experţii români în securitate au obosit să tot repete că este mai mare probabilitatea unui atac terorist comis de elemente străine, mai ales de inspiraţie fundamentalist religioasă. Cine anume, mai exact? Cum cine? Ştiu şi preşcolarii: desigur, băieţii aceia cu turbane şi cu priviri pierdute, care nu se ating de alcool şi de cotletul de porc…. Serios? Scrie undeva că doar ei au monopol asupra morţii violente în colectiv? Nici vorbă! Bombe care pot ucide civili nevinovaţi pun şi grupurile criminale care se răfuiesc între ele, nu doar extremiştii de diverse feluri, care vor să îngrozească sociatetea civilă şi să determine anumite acţiuni (sau abţineri) din partea autorităţilor statale. Pot fi plasate şi de români get beget dar şi de alogeni. Inclusiv grupuri separatiste cu bază etnică ar putea trece la asemenea strategii sângeroase. Sau ne închipuim că ceva gen ETA e posibil doar acolo, la spanioli? Că doar sunt sudici, au sângele clocotitor (deh, moştenirea arabă!), pe când ai noştri sunt blânzi ca mieii şi dacă totuşi te omoară (upsss) o fac fără plăcere şi fără metodă!
În plus, nu aş crede că atentatul din Neamţ e terorism adevărat ci mai degrabă banditism, crimă organizată, deoarece nu corespunde decît parţial cu ceea ce numim în mod ştiinţific terorism. Ştiu că mi se va spune că nu există în lume o definiţie unanim acceptată a terorismului, totuşi elementele sale esenţiale se cunosc: violenţa extremă şi premeditată, îndreptată împotriva statului sau a populaţiei, generarea efectului de teamă prin ameninţare sau vătămare, scop politic de influenţare a guvernului şi populaţiei, dorinţa de a selecta victime cu valoare simbolică (dar uneori şi de-a face cât mai multe victime, la grămadă) şi chiar efect de publicitate prin media. Or interlopii conduşi de Daniel Pădurariu, nu urmăreau decât eliminarea unui individ, eventual şi a unor membri ai familiei sale, scopul lor nu era unul politic, nici de influenţare a opiniei publice/a statului ci de eliminare a unui rival din acelaşi mediu socio-economic obscur. Pur şi simplu, doreau să şteargă cu buretele existenţa pământească a posibilei victimei.
De unde legitima întrebare pe care trebuie să ne-o punem, dacă suntem bine pregătiţi să prevenim un act terorist de amploare sau măcar să îi gestionăm corect consecinţele. Din fericire nu am avut pînă acum, după 1989, vreun caz de atac terorist masiv comis cu succes pe teritoriul românesc contra unor ţinte naţionale sau străine (americani, evrei, lideri politici sau ambasadori ai statelor arabe), nici exemple de acte criminale grave atribuibile unor musulmani (de pildă, Omar Hayssam, la bête noire pentru mass media, acum câţiva ani, nu ştim să fi omorât pe nimeni sau să fi fabricat vreo bombă?) sau non-musulmani (de pildă grupări separatiste sau grupuri criminale). SRI şi celelalte structuri interne de informaţii afirmă că au împiedicat mai multe tentative serioase dar nimic nu e absolut sigur în acest domeniu, pînă la proba contrarie. În cazul de la Neamţ, purtătorul de cuvant al SRI, Sorin Sava, afirma că suspecţii fuseseră monitorizaţi de SRI şi DIICOT incă din luna decembrie, iar SRI a intervenit finalmente pentru prinderea acestora. Dacă este aşa, lucrurile stau destul de bine.
Din păcate, oricând e posibil să apară cazuri de atentate încununate de succes, aşa cum în iulie 2012 unul sau mai mulţi fundamentalişti religioşi au atacat cu bombe la Burgas, în Bulgaria, autocarele cu turişti israelieni. Nu demult, un extremist islamic expulzat din Marea Britanie şi ajuns în Liban, şeicul Omar Bahri, a ameninţat mai multe ţări, printre care şi România, că ar putea suferi lovituri teroriste ca urmare a participării la campaniile din Irak şi Afganistan, considerate de el anti-islamice. Precum odinioară sultanii turci cuceritori ai Balcanilor, Omar se referea plin de pasiune la o ipotetică reconquistă islamică a teritoriilor recâştigate de creştini:
„Dacă Islamul a intrat odată pe un pământ, acesta devine islamic şi musulmanii sunt obligaţi să-l elibereze într-o zi. De exemplu, Spania este pământ islamic, la fel şi Europa de Est: România, Albania, Macedonia, Serbia, Kosovo şi Bosnia.”
Evident, într-o asemenea logică, şi Italia ar putea revendica în numele Imperiului Roman Marocul, Tunisia, Libia, Egiptul, de ce nu şi Siria. Iar Mongolia ar putea cere o parte din China, Rusia şi Europa de Est… Că doar nu degeaba hoardele lui Ginghis Han le-au călcat în copitele murgilor!
Dacă se vor întâmpla totuşi asemenea evenimente tragice, atunci opinia publică de la noi se va radicaliza rapid, aşa cum s-a petrecut în Bulgaria. Noi nu am avut şi să sperăm că nu vom avea un Burgas al nostru. Românii nu au încă, la nivel de masă şi în mod aproape isteric, fobia faţă de străinii săraci şi posibil extremişti din Sud, nici măcar miile de chinezi care se stabilesc la noi anual nu provoacă mari valuri de indignare, fiind destul de bine toleraţi de populaţia autohtonă.
„Primăvara arabă” aduce în prim plan lupta dintre Salafiţi (extremişti religioşi) şi moderaţi, iar primii, deja foarte puternici în Egipt, Yemen şi probabil în Libia, se bazează pe milioane de tineri cu studii, dar săraci, şomeri, care simt că libertatea adusă de revoluţiile anti-dictatoriale nu le-a adus şi bunăstare socio-economică. De asemenea salafiştii rivalizează şi cu Frăţia Musulmană, pe care o consideră prea moderată pe gustul lor.
În mod tradiţional, radicalii sunniţi se bazau pe sprijinul unor cercuri din Arabia Saudită (patria Wahabismului, ramură extrem de conservatoare a Islamului) iar în ultimii ani chiar şi din Turcia. De aceea, nu trebuie să excludem episoade violente produse în România de tineri salafişti anti-occidentali. Aceşti salafişti, organizaţi în sute de grupuleţe şi reţele, visează să oblige toată suflarea musulmană să trăiască după regulie arhaice ale Islamului primitiv, extrem de auster, exprimat în Coran şi în faptele profetului Mahomed. Visul lor ar fi să şteargă cu buretele, rapid, tot ceea ce e modern, occidental, nelegat organic de Islamul originar.
Până acum, SRI afirmă că a căutat să infiltreze serios rândurile acestei comunităţi. Şi a dovedit o anume eficienţă, oferind probe pentru arestarea şi deportarea mai multor cetăţeni arabi, aşa cum s-a întâmplat cu un grup deconspirat şi expulzat în august 2012 ca fiind o celulă a Hamas în devenire precum şi în cazul celor doi tineri pakistanezi arestaţi şi expulzaţi la finele anului trecut. Istoria a demonstrat că mai există şi indivizi convertiţi la Islam ce pot deveni terorişti, precum e cazul lui Florin Leş ce se asociase unei celule bosniace a unui grup radical şi profera ameninţări în numele Jihadului. E clar că din miile de musulmani ce sosesc la noi măcar 1-2% au potenţial clar de radicalizare. Salafiştii din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord par să fi câştigat prima bătălie cu moderaţii Islamului şi cu adepţii laicităţii în cadrul Primăverii Arabe, iar războaiele civile precum cel din Siria conduc la noi generaţii de radicalizaţi. S-a spus chiar că Mohammed Merrah, teroristul musulman din Toulouse, ar fi sunat pe celular pe cineva din România, dar nu e deloc sigur că exista aici o celulă care să îl sprijine. Probabil că ar fi greşit să se creadă că România a devenit un fel de dream-land al musulmanilor săraci din Sud sau un magnet al extremiştilor islamici. Cu ceva şansă am putea să nici nu devenim. Dar cum putem fi siguri?
Cum se raportează totuşi religia islamică la practicile teroriste? În lume sunt cam 1,2-1,3 miliarde de musulmani, aproape echivalentul populaţiei Chinei. În 44 de state musulmanii sunt predominanţi iar dacă privim harta religioasă a lumii, musulmanii populează state ce se întind de la coasta africană a Atlanticului (Maroc, Mauritania) la Estul şi Sudul Asiei (Pakistan, Indonezia), trecând prin Asia Centrală. Cei mai mulţi musulmani nu sunt arabii din Golf, nici turcii ori iranienii ci cei din Indonezia (200 milioane) şi India (peste 150 milioane), chiar şi R.P China are cam 40 de milioane deşi oficial recunoaşte jumătate din această cifră. Nigeria, Egipt, Turcia, Iran sunt printre cele mai mari şi populate state musulmane, fiecare în jur de sau peste 70 de milioane de locuitori, marea majoritate musulmani. Europa are probabil peste 8 milioane musulmani (cifrele variază între 8 şi 20 de milioane în funcţie de sursele consultate), vorbindu-se frecvent de „euro-islam” şi „euro-musulmani”, dar propagându-se şi mitul „Eurabiei”, adică al unei Europe dominate de Islam şi mai ales de elementul arab. Ceea ce, în viziunea alarmiştilor, ar pune punct moştenirii culturale greco-latine şi iudeo-creştine a bătrânului continent. Extremiştilor islamici proveniţi direct din state „orientale” li se adaugă evident şi unii dintre convertiţi, în proporţii variabile.
În România sunt mii de musulmani „autohtoni”, grupurile etnice dominante fiind turcii, tătarii şi albanezii. Comunitatea turco-musulmană de la noi e veche şi organic integrată societăţii, de aceea e greu de crezut că se va radicaliza fără un „aport” masiv de jihadişti din afară. Numai că aceşti străini vor fi de regulă respinşi de turco-tătari şi vor acţiona mai degrabă ca „lupi singuratici” sau mici celule tip Al Qaeda. Mă tem însă că e suficient să aibă loc primul mare atentat cu bombă comis de un musulman fanatic la noi şi lucrurile se vor schimba în rău. Adică în ochii multor români, toţi musulmanii vor avea o imagine negativă după un atac terorist masiv. În ceea ce îi priveşte pe new-comers, cel mai adesea iranieni, sirieni, irakieni, sudanezi, mai rar libieni, marocani, egipteni ori afgani şi pakistanezi, e perfect posibil ca unii să fie atraşi de grupuri radicale din exterior, sau trimişi de acestea la noi cu diverse misiuni, ori să se radicalizeze pe cont propriu, eventual folosind internetul ca bază de ataşare la o reţea teroristă. Estimativ, musulmanii din România au peste 70 de moschei, geamii şi mesghiduri. Trebuie să îi cunoaştem, să îi evaluăm permanent şi să ne gestionăm cu calm eventualele anxietăţi colective faţă de ei. În nici un caz nu trebuie să fie stigmatizaţi în grup!
Totuşi, de ce ar trebui să fim mai speriaţi sau mai revoltaţi de reţelele de extremişti de tip religios faţă de grupuri criminale precum cel care a încercat să se debaraseze de Mararu? Cumva credem că aceste bande fac victime doar din propriile rânduri, şi doar accidental din cadrul populaţiei civile? Sau e vorba de un fenomen cultural? Cumva atacatorii interlopului sunt mai „de-ai noştri”, furia lor e mai controlabilă, mai de înţeles, identitatea lor e mai uşor de aflat şi în plus nu sunt atentatori fanatici sinucigaşi ci doar bandiţi fără scrupule? Ei şi? E la mintea cocoşului că victime colaterale pot face ambele categorii de atacatori. De pildă să ne gândim că în toamna anului 2002 ne aflam în curtea Liceului Jean Monnet din capitală atunci când Dragoş Ciupercescu, considerat de unii primul român condamnat pentru terorism, a aruncat celebra grenadă în curtea instituţiei, rănind mai mulţi elevi. Ori puteam călca pe grenada ascunsă de acelaşi psihopat în parcul Cişmigiu. Sau ne puteam plimba senini în iunie 2006, în Timişoara, pe lângă maşina „meşterită” de „convertitul” Florin Leş (de fapt un ins labil psihic) spre a exploda. Criminalii, dezaxaţii şi fundamentaliştii religioşi sunt la fel de nocivi pentru societate şi cam la fel de greu de depistat din timp. Unii sunt structuraţi în reţea, alţii acţionează ca „lupi solitari”, gradul de letalitate al tehnicilor şi instrumentelor utilizate diferă, însă în cele din urmă scopul lor este relativ asemănător: să răspândească moartea, frica, distugerea.
Dacă un individ precum Bogdan Mararu trăieşte cu voluptate în mlaştina lumii interlope, decă se consideră mai presus de protecţia acordată de stat, căruia nu vrea să îi respecte legile, din partea mea e liber să sfârşească aşa cum doreşte – de bombă, glonţ, otravă, pumnal sau orice alt instrument pe care cei din mediul lui îl preferă unui demers legal. Ca să fiu puţin cinic – pagubă în ciuperci! Dar cetăţeanul normal, cel care respectă legile şi îşi plăteşte taxele are dreptul să ceară şi să obţină protecţia statului. Pentru acest om „normal”, banditul înarmat cu bombă şi teroristul dotat similar apar ca fiind la fel de nocivi. În cele din urmă, pentru victimele acestora nici nu mai contează dacă pier pentru că au stat în calea unui vajnic apărător al lui Allah, cu minţile inflamate, sau în drumul unui interlop tupeist, cu moravuri de pistolar, decis să aplice singur dreptatea, ori dacă au avut neşansa să îşi intersecteze drumul cu al unui individ „plecat cu pluta”. Aşadar, să fim vigilenţi, sub o formă sau alta terorismul ar putea fi mult mai aproape de noi decât credem!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte interesante opinii, desi putin cam…radicale. Chiar nu putem scapa altfel de interlopi decat lasandu-i prada altor bezmetici si bombelor? Nu functioneaza justitia? Si inca ceva. Se cunosc oare metode stiintifice, matematice (formule etc) care sa ii ajute pe experti sa prevada atacuri teroriste inainte sa se intample? Eu ma gandeam la ceva de tipul probabilitatilor, a lanturilor cauzale. Dar intervine si aleatoriul, teroristul poate decide spontan sa puna bomba dupa ce a pregatit-o un an. Deci intr adevar riscam sa fim atacati.
Mda, la cateva minute dupa ce am comentat, breaking news pe toate posturile despre români răpiţi de AlQaeda în Algeria…
Mă tot împiedic in presa virtuală, că de cea audiovizuală mă feresc ca de dracu, de acest personaj malefic – „interlopul” Mararu. Şi, remarcînd că şi platforma Contributors -cunoscută pentru autorii săi bine informaţi, instruiţi şi preocupaţi de deontologia profesională- a descoperit subiectul, îmi permit să vă adresez cîteva întrebări asupra ipochimenului, nu de alta, dar există riscul ca presa să-l arunce nemeritat in legendă:
1. De unde aţi aflat că acest Mararu ar fi un interlop? Cunoaşteţi persoana care a lansat pentru prima dată in presă această calificare -care, in pofida impresiilor cititorilor oneşti- in lumea celor certaţi cu legea este un titlu de glorie, o recunoaştere a „meritelor”?
2. Există vreo sentinţă definitivă de condamnare penală a „interlopului” Mararu? Ce fapte a săvîrşit? A executat din pedeapsă? a ieşit din puşcărie pentru bună purtare? sau a ajuns măcar in stadiul de învinuit sau inculpat intr-o acţiune penală declanşată de magistraţi?
3. Aveţi cunoştinţă de vreo tentativă a „clanului” mararu de a eluda legile ţării şi de a-şi face dreptate cu propriile forţe? dacă da, atunci de ce nu alertaţi autorităţile?
4. Voluptatea infracţională este rezultatul observaţiilor dumneavoastră directe? îl cunoaşteţi pe ipochimen şi aţi avut ocazia să-i studiaţi pe viu extazul cinic, tipic nihiliştilor şi teroriştilor? Care-s indiciile fizice ale acestui tip de voluptate? Rînjetul de anvergură iliesceană se pune? Tricourile cu criminalii idolatrizaţi afişate ostentativ? Plimbatul limbii printre buze pentru a stăvili salivarea intensă provocată de relatarea faptelor şi planurilor infracţionale?
5. Dacă cetăţeanul nu-i normal şi nici nu respectă legile statului [chiar dacă nu le încălcă, dar i se simte dispreţul anarhist atunci cînd vorbeşte de normele emise de bunul nostru parlament], nu ar fi cazul să fie internat intr-un ospiciu sau intr-un lagăr? nu de alta, dar există riscul radicalizării acestor indivizi periculoşi şi atunci poate că a sosit vremea ca autorităţile să acţioneze profilactic, după modelul american, şi să-i închidă pe perioadă nedeterminată pe toţi aceşti suspecţi de terorism pentru a ne proteja eficient vieţile şi proprietăţile. Nu credeţi că un interlop dubios implicat in acte teroriste -şi nici nu contează că ar fi fost ţinta atentatului căci un răufăcător nu merită compasiunea noastră şi nici protecţia organelor- ar trebui îndepărtat din societate pînă nu o fi prea tîrziu pentru noi, cetăţenii de bine ai României?
Doamne ajută!
Etichetarea, mergindu-se pina la character assassination, e o metoda neomarxista eficienta de manipulare prin discreditare in lumea pavloviana de azi, care saliveaza instant, da canin din cap si incepe sa latre la cuvinte-beculeț ca: rasist, antisemit, negationist, de extrema dreapta, islamofascist, homofob, white supremacist, bigot si alte bazaconii. Azi e piaza rea in America Chuck Hagel, mai alaltaieri Ron Paul era diavolul insusi… Mii si mii de articole de propaganda mincinoasa. Pe Orban Viktor nu l-au numit, luni de zile, extremist, rasist si tot ce le-a mai casunat rogozanilor din presa marxista din Ungaria si fratilor lor intru nebunie din restul Europei? Erau pline ziarele romanesti intr-o vreme cu etichete agatate de coada lui Orban, dar bineinteles ca nu gaseai nicaieri fapte, ci doar aluzii, exagerari, prostii sau minciuni in cascada la a saptea mina si traducere. Metoda, o data insusita, o aplici (fara sa te mai gindesti) si la cazuri gen Mararu din Piatra Neamţ, ca merge, nu te intreaba nimeni pe ce te bazezi. Mai ales ca, se stie, stirile si analizele decente, rationale, serioase, argumentate nu le citeste nimeni. Sint plicticoase, obositoare, nu intereseaza.
Ca sa vezi prin ce ziduri au reusit sa penetreze si pe unde au ajuns sa colcaie viermii neomarxisti cu buzunarele lor pline de etichete… chiar azi am citit pe washingtontimes.com: „West Point center cites dangers of ‘far right’ in U.S.”. Am avut aceeasi senzatie de greata ca atunci cind am vazut o pulpa de miel (uitata vreo 10 zile de primavara-vara intr-un cuptor de aragaz) din care ieseau zeci de viermi albi, grosi cit degetul. Incepe asa:
A West Point think tank has issued a paper warning America about „far right” groups such as the „anti-federalist” movement, which supports „civil activism, individual freedoms and self-government.”
Numesti pe cine ai tu chef „far right” sau interlop si ai terminat cu el.