vineri, octombrie 30, 2020

Poetul si dictatorul: Osip Mandelstam despre Stalin

Poet de geniu, varf al literaturii ruse alaturi de Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva si Boris Pasternak, Osip Mandelstam (1891-1938) a murit in Gulag pentru ca a scris, in noiembrie 1933, o epigrama despre Stalin (de fapt una dintre cele mai importante poezii politice compuse vreodata). Desi poemul nu era menit sa circule, fiind invatat pe dinafara de Nadejda, sotia lui Mandelstam, si de prietena familiei si a Annei Ahmatova, Emma Gerstein, Osip nu s-a putut retine si l-a recitat in mai multe locuri. A fost o imprudenta fatala.

Osip Mandelstam in 1914

Delatiunea nu a intarziat. In anii urmatori, pana la deportarea finala, Stalin s-a jucat cu Mandelstam precum pisica cu soarecele (a se citi rascolitoarele memorii ale vaduvei poetului aparute la Polirom in traducerea lui Nicolae Iliescu). Fusese candva protejat de Nikolai Buharin, ceea ce, in conditiile Marii Terori, era o circumstanta agravanta. Nici macar o penibila „Oda lui Stalin” nu mai avea cum sa rascumpere „culpa” de a-l fi sfidat pe tiran. Aureolat de toti ditirambii imaginabili, temut si detestat de acolitii sai, dictatorul sociopat stia ca de fapt adevarul despre el fusese rostit de poet. In ultimii ani de viata a dezvoltat o suspiciune paranoica in raport cu doctorii Kremlinlui, excrescenta a antisemitismului sau obsesiv. Cand a suferit hemoragia cerebrala la inceputul lunii martie 1953, valetii din Biroul Politic, diversii Beria, Malenkov, Kaganovici, Hrusciov, Bulganin, Molotov si Mikoian, terorizati de ideea aducerii unor doctori („asasini in halate albe”) l-au lasat sa zaca vreme de 12 ore intr-o balta de urina. Au chemat in fine doctorii, era de-acum prea tarziu. Asa a sfarsit genialissimul generalissim. Are dreptate istoricul Simon Sebag Montefiore in articolul aparut in „New York Times”din 27 octombrie 2011 intitulat „Dictators Get The Deaths They Deserve”: „He was not murdered, like Colonel Qaddafi, he was the author of his own destruction”.

Mandelstam a fost oficial reabilitat in 1956, dar poeziile sale au intalnit in continuare obstacole pe drumul catre publicare. Bonzii Uniunii Scriitorilor l-au tratat in continuare drept un poet subversiv. In anii urmatori, Anna Ahmatova si Nadejda Mandelstam si-au facut o datorie de onoare din recuperarea publica a operei poetului. La fel, au cultivat memoria sa poetii din anturajul leningradean al Ahmatovei in anii 60, intre care Anatoli Neiman si Iosif Brodsky. Din pacate, multe texte au disparut in negura cumplitilor ani stalinisti. Cand scria cuvintele „O, de stiam de la-nceput ca versul scris cu sange-omoara” (citez din memorie traducerea lui Marin Sorescu), poate ca Boris Pasternak se gandea la destinul poetului acmeist, admiratorul lui Dante, pierit in malaxorul terorii pentru ca a refuzat sa renunte la „ispravile cu-n dedesubt primejdios”. Cel la care se gandea poate Marina Tvetaieva cand isi amintea de „adolescentul cu sange cald, iudeu”.

Iata, in traducerea lui Emil Iordache, cel numit de Radu Vancu un fel de Mircea Ivănescu al traducerilor din rusă, poemul incendiar al lui Mandelstam, un text „scris cu sange” care avea sa-l coste viata:

Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt.
Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.
Iar când vorbele par să se-nchege puţin,
Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.
Are degete groase şi grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăţilor strâmbe
Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.

Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri –
Semioameni slujindu-l umili –
Care şuieră, miaună, latră câineşte,
Numai el, fulgerând, hăcuieşte.
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:

Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi.
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.

http://ocarteofraza.unspe.com/2009/07/poemul-de-sambata-asta-13.html

Мы живем, под собою не чуя страны,
Наши речи за десять шагов не слышны,
А где хватит на полразговорца,
Там припомнят кремлевского горца.
Его толстые пальцы, как черви, жирны,
И слова, как пудовые гири, верны,
Тараканьи смеются глазища
И сияют его голенища.

А вокруг него сброд тонкошеих вождей,
Он играет услугами полулюдей.
Кто свистит, кто мяучит, кто хнычет,
Он один лишь бабачит и тычет.
Как подкову, дарит за указом указ –

Кому в пах, кому в лоб, кому в бровь, кому в глаз.
Что ни казнь у него – то малина
И широкая грудь осетина.

Ноябрь 1933


And all around him, a gaggle of spineless leaders,
Half-humans, serve as his toys
One whinnies, one purrs, one whines
Only he shouts and points
Throwing decrees like horseshoes

Hitting a groin, a head, an eye–
Every death sentence tastes sweet
For the broad-chested Ossete

(Anne Applebaum, „Gulag: A History”, New York, Doubleday, 2003, p. 125).

„Then he read the whole poem again, closing with enormous fervor:’Hurling one decree and another like horseshoes -/In the eye, in the face, the brow or the groin!’ ‘The Komsomol will sing that on the streets! (he was swept up by his own exultant mood) ‘in the Bolshoi … at congresses … from every tier and balcony…’ And he marched around the room. Searing me with a direct fiery gaze, he halted: ‘Watch out. Not a word. If they find out, I could be SHOT!'” (Emma Gerstein,”Moscow Memoirs: Memories of Anna Akhmatova, Osip Mandelstam, and Literary Russia under Stalin”, New York, The Overlook Press, 2004, pp. 60-61).

Despre persecutarea Annei Ahmatova in perioada delirului jdanovist am scris pe blogul meu:

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/03/02/durerea-secolului-ahmatova-isaiah-berlin-jdanov/

Sunt multi ani de cand, prin 1966, am citit prima oara versuri de Ahmatova. Le-am descoperit in revista „Secolul XX” in inspirata, superba traducere a Madeleinei Fortunescu. Imi revin acum in memorie, resuscitate de acest exercitiu istoric, moral si metafizic:

„Slava durere nebuna, de-o zi
Mort este printul cu ochi cenusii
Rosie-i seara scaldata-n apus
Omul imi vine si-mi spune, ‘S-a dus'”.

Acestea vor fi fost simtamintele Nadiei cand a primit stirea ca Osea nu mai este. Peste ani, Nadia avea sa scrie:

Ce noroc ca memoria nu ne restituie trecutul pentru a-l modifica, ci doar pentru a-l interpreta, a-l deplinge si a-l intelege. Noi suntem raspunzatori pentru tot: pentru fiecare fapta si fiecare cuvint, iar memoria ne propune sa chibzuim si sa ne intrebam de ce am trait, ce am facut cu viata noastra, daca am avut vreo menire si daca ne-am indeplinit-o, daca viata noastra are un sens coerent sau ea nu este decit o acumulare de intimplari si absurditati.

http://www.youtube.com/watch?v=ReCO7I92Mh8

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. am citit ,in anii 70 *Rusia scaldata in sange * de ARTIOM VESIOLII ,si el ucis de oamenii lui Stalin! poate ,cand aveti timp comentati si aceasta carte pentru generatia actuala!

    • Va multumesc pentru sugestie. Recomand aici cartea Cristinei Vatulescu „Police Aesthetics” aparuta la Stanford University Press in 2010. Articolul meu este nemijlocit legat de aparitia in romaneste a lucrarii „Gulagul” O istorie” de Anne Applebaum. Voi scrie curand despre cartea Cristinei Vatulescu. Da, mi-ar place ca, in masura timpului, sa scriu despre Ahmatova, Vesiolii, Tvetaieva, Olesa, Babel, Pilniak, Bulgakov, Meyerhold, Zoscenko, Pasternak, Peretz Markish, poeti, romancieri, regizori, artisti prigoniti in vremurile lui Stalin. Ganduri bune.

    • Excelenta sugestie. Am citit anul trecut pe nerasuflate acest articol. Comentariile la fiecare imagine din poemul lui Mandelstam sunt formidabile. Imaginea gandacului cu ale sale conotatii greu de descifrat daca nu stii metaforele epocii, degetele unsuroase ale despotului care lasa urme de grasime pe carti imprumutate, toate sunt luminos examinate. Nu stiu daca fiul cel mic lui Kamenev a scapat cu viata si a ajuns profesor de „materialism dialectic”. Emma Gerstein sustine ca ambii fii au fost ucisi, ca si mama lor, Olga Davidovna Kameneva, nascuta Bronstein, sora lui Trotki…

      • Comentariul scriitorului cubanez e un instrument de referinta atit dpv al creatiei cit si celui al istoriei literare ((e.g.: apar semne de mirare in ce-i priveste pe Bulgakov si Pasternak) si aduce lumina contextuala si pentru niste vremuri tenebroase , adesea intenebrate metodic. Ati pomenit de moartea generalissimului si de „nedemna” atitudine a slehtei de palat. Azi ni se da drept incontestabila data de 5 martie 1953 ca zi a decesului ori, la vremea evenimentului, lucrurile erau mult mai putin limpezi. Tatal meu mi-a povestit ca o vreme (24?-36? ore) nu s-a suflat un cuvint despre moarte, din moment ce BBC-ul a apucat sa transmita un mesaj al lui Churchill -el insusi nu prea teafar dupa o suita de atacuri cerebrale- cu, dupa cum spunea Tata ca auzise,personal, la radio, „urari de insanatosire grabnica” din partea Primului Ministru si a Guvernului Maiestatii Sale… In aceeasi zi (5 martie) murea, neinspirat…, si Prokofiev. Pina la urma, intreg „lagarul socialist” exceptie facind, poate, Iugoslavia lui Tito, a organizat o mare, universala jale ce nu a fost fara ecou si in lumea „libera”.

  2. Мы живем, под собою не чуя страны,
    Наши речи за десять шагов не слышны,
    А где хватит на полразговорца,
    Там припомнят кремлёвского горца.
    Его толстые пальцы, как черви, жирны,
    А слова, как пудовые гири, верны,
    Тараканьи смеются усища,
    И сияют его голенища.

    А вокруг него сброд тонкошеих вождей,
    Он играет услугами полулюдей.
    Кто свистит, кто мяучит, кто хнычет,
    Он один лишь бабачит и тычет,
    Как подкову, кует за указом указ:

    Кому в пах, кому в лоб, кому в бровь, кому в глаз.
    Что ни казнь у него – то малина
    И широкая грудь осетина.

  3. Printre altele, Mandelştam a spus un lucru esenţial despre teribila putere a poeziei, un lucru care ar merita, cum se spune în Halima, cusut cu acul pe dinăuntrul ochiului, ca să-l ai în vedere toată viaţa. Iată-l:

    „‘Poezia înseamnă putere’, i-a spus Osip Mandelştam Annei Andreevna [Ahmatova], şi ea şi-a înclinat gâtul lung. Exilaţi, bolnavi, săraci, hăituiţi, ei nu voiau să renunţe la puterea lor… O.M. se ţinea ca un potentat, şi asta nu făcea decât să-i aţâţe pe cei care l-au dus la pieire. Fiindcă ei înţelegeau că puterea înseamnă tunuri, instituţii de represiune, posibilitatea de a distribui pe cartelă totul, inclusiv gloria, şi de a comanda pictorilor să-ţi facă portretul. Dar O.M. o ţinea una şi bună: dacă pentru poezie oamenii sunt omorâţi, înseamnă că e preţuită şi stimată, prin urmare – de ea se tem, prin urmare – ea înseamnă putere…”
    (Nadejda Mandelştam, „Fără speranţă”, trad. de Nicolae Iliescu, Polirom, 2003, p. 229)

    • Indeed. Stanislav Redens si Aliosa Svanidze, cumnatii dictatorului, Polina Jemciujina (sotia lui Molotov), fratele lui Kaganovici, sefii NKVD/OGPU Iagoda si Ejov etc etc, nimeni nu era crutat de patima sa vindicativa, de suspiciunile sale patologice. Cartea lui Simon Sebag Montefiore despre „cercul intim” lumineaza aceasta dimensiune caligulara a stalinismului. Cartea lui Montefiore porneste cu momentul sinuciderii Nadejdei Allilueva in noimebrie 1932. Svetlana avea doar sase ani, i s-a spus ca mama ei a murit de apendicita. Abia dupa zece ani avea sa afle adevarul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cine moşteneşte poporul lui Vadim Tudor?

PSD se transformă treptat într-un fel de Grup de la Cluj transplantat, cu aceleaşi şanse incerte, în climatul exotic de Buzău. Facţiunea...

Racla şi linguriţa. Credinţa la vreme de molimă

La ȋnceputul lunii iunie, doar ce ieşea România de la zăvor, am publicat tot aici un text intitulat “Biserica Ortodoxă la vreme...

Tranziția către 100% energii „verzi”- un exercițiu de gândire magică. Avem nevoie de evoluție sau revoluție?

Când, în februarie 2019, am prezentat pentru prima dată cititorilor platformei Contributors mega-proiectul Green New Deali, propus de...

E rândul dumneavoastră, domnule președinte!

Cu ani în urmă, doamna Emilia Șercan a început – aproape de una singură (dar au mai fost...

Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important (după Moldova, Marea Neagră etc)

Duminică sunt alegeri locale în Ucraina, probabil cele mai importante în regiune pentru noi românii (evident în afară de cele prezidenţiale din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.