vineri, martie 29, 2024

Politica ca religie: partidul împotriva cetățeanului

Iată că în timpul unei vizite (electorale) în care lumina sfântă a fost adusă la Iași tocmai de la Ierusalimul politic – de la București, o așteptată convertire la USR a avut în sfârșit loc. Vicepreședintele asociației „Moldova vrea Autostradă”, Adrian Covăsnianu, camaradul activiștilor pro-autostrăzi din perioada 2018-2020, a primit botezul de partid, nu oricând ci cu o zi înainte de venirea șefilor mari de la USR-capitală. Dl. A. C. spune așa, via FB: „M-am înscris în USR PLUS pentru că proiectele Iașului au nevoie de susținere nu doar din zona civică și cea tehnică-profesională, ci și de susținere politică. […] Mulțumesc întregii echipe USR PLUS și îi mulțumesc lui Cosette Chichirău pentru încredere. Revoluția bunei guvernări se face cu oameni care aleg să se implice cu totul!” Aflăm așadar că Adrian Covăsnianu, secretar de stat susținut de USR la Min. Transporturilor, la Căi Ferate mai precis, s-a înscris în partid pentru că își dorește susținere politică pentru proiectele Iașului. Lăsând la o parte că în toți acești ani de bătălii împotriva sectelor de partid responsabile de situația dezastruoasă a Regiunii era vorba despre proiectele Moldovei, nu numai de cele ale Iașului, rămâne un mister, un mister teribil aș zice, cine va susține politic pe cine vis-a-vis de aceste interese. Are în minte oare colegul nostru A. Covăsnianu că din poziția sa de membru de partid e mai valoros pentru proiectele MOLDOVEI decât era ca activist civic? Doamna Cosette nu avea încredere în colegul nostru, dar acum, că a fost trecut prin foc userist, încrederea sporește? Era chiar nevoie de carnețel ca să aveți încredere în A. Covăsnianu, om pe care l-ați avut până acum la Minister, în baza abilităților sale tehnice? A văzut până acum cineva noile abilități politice ale lui Adrian C., unele care să-l recomande ca actor de seamă în bătăliile politice cu competitori seniori din alte partide, ași în ale negocierii?

Am lăsat la final ce e mai dificil de acceptat: eliminarea numelui grupului civic care ți-a fost trambulină asociația „Moldova vrea Autostradă”, într-un anunț public. Mulțumirile acolo trebuiau să curgă, și nu către ‘doamna’. Lipsa amintirii în acest anunț a numelui „MVA” reprezintă un indicator al lipsei de capacitate a USR-ului (și a partidelor în general) de a înțelege și de a absorbi critica provenită de la activiștii civici, la Iași și aiurea, o anomalie ce se înscrie într-un lung șir de lucruri nesănătoase în societatea românească. Anunțul se termină în schimb cu triumfalul slogan de partid, acum „revoluția bunei guvernări ş.a.m.d.”, probabil în alte situații va fi fost „așa să ne-ajute dumnezeu” – n-are importanță; ceea ce se dă la schimb, învățăm în aceste ritualuri de trecere este chiar trecutul tău, de care ți se cere să te desprinzi ca de-o cămașă, sau de care te lepezi din inițiativă personală. Iar asta se întâmplă prin omisiune, aproape că nu trebuie să minți: trebuie doar să nu pomenești de trecut în momentele cheie. Ești într-un fel născut azi, partidul te vrea numai pentru el, este gelos.

Pentru mine este evidentă dificultatea asociației „MVA” de a critica USR-ul de acum încolo. Exemplul lui Adrian C. e unul printre multele din perioada 2019-2020, când partidele, cu precădere cele noi, au supt mulți activiști civici, punând în poziție de offside grupurile civice rămase astfel și fără lideri și fără cheful de a se mai lua de partide, fiindcă aia ar fi însemnat inclusiv să se ia de ex-colegii lor, dintr-odată acceptați în liga mare a politicii.

Anomalia gravă a societății noastre – ce reiese din exemplul ăsta și din altele – este multiplicarea gândirii exclusive și a comportamentelor de exterminare a adversarului, în locul a ceea ce ar trebui să preferăm, adică o gândire a includerii punctelor de vedere ale celor diferiți și un comportament de colaborare cu competitorii. Am zero speranțe că Adrian C. va putea impune în filiala Iași a USR o viziune diferită de ce acolo există deja. Partidele de rit nou au arătat până când au ajuns să ne plictisească că ritul este nou, dar dogma – aceeași. Și dogma e una e simplă: nu-ți fă alt d-zeu în afara mea. Ceea ce e de fapt important pentru noi continuă a fi ceva abstract pentru aceste partide, care ne numesc în continuare „românii”, „locuitorii”, la zile sfinte „alegătorii”, în fine – orice altceva pentru a nu ne considera „cetățeni”.

***

În loc să devină incubatoare de cetățeni, idei și valori, partidele românești s-au întors la modelul totalitar pe care-l împărtășeau, la origine, cu organizațiile religioase, și de care în cursul istoriei au încercat să se desprindă: cel în care legitimitatea politică coboară ca o grație divină, în care dreptatea este împărțită de pe poziții ascunse mirenilor, prin decizii și directive misterioase asupra cărora opiniile diferite sunt blasfemii iar alternativele – erezii.

În loc să se întărească pe partea de exercitare a raționalității partidele revin la locul de unde au plecat, în punctul în care împărtășeau cu bisericile modelul despotic de reprezentare a relațiilor de putere. Ceea ce argumentez aici este, în sinteză, că distanța dintre prelat și politician / dintre religie și politică e redusă la minim, acolo unde nu-i de-a dreptul inexistentă, într-un soi de decadență sau chiar de absență a secularizării vieții publice, și care reprezintă o primejdie la care societatea, prin elitele sale, nu se uită cu destulă atenție.

La partide, locul dezbaterii, chiar imperfectă și deseori mimată, e luat de dogmatismul unic și infailibil al centrului; diferențele de opinie sunt amuțite preventiv de anatema excluderii; locul progresului este luat de pedalarea în gol pe mantrele comunicatelor de presă și ale interviurilor nule semantic. Partidul e imutabil și etern, sieși suficient, acum și în veci. Ca să ți se permită apropierea de altarul partidului, renegarea într-o măsură mai mică sau mai mare a trecutului tău poate fi un lucru necesar, cu excepția cazului în care ai fost deja într-un alt partid, căci asta înseamnă că ești deja inițiat, obișnuit cu ascultările, așa încât ne va fi mult mai ușor să te translăm la noua ta religie. Ca să fim siguri de puritatea ta, te vei lepăda de satana cetățenească, în cazurile în care ai făcut parte dintr-un grup periculos, ca cel al gânditorilor autonomi, al libertarienilor, sau, extrem de grav, al civicilor.

Politicianismul actual este o formă voalată de despotism ce ne ține pe toți ostateci ai jocului de-a societatea modernă: partidele se deghizează în reprezentanți ai poporului, când de fapt ele își urmăresc scopul principal, acela de a se menține în timp ca organizații și de a se întări; noi, populația, simulăm un proces de legitimare a partidelor, prefăcându-ne ulterior că primim de la acestea, la schimb, ce au ele mai bun.

Partidele noastre, atât cele de rit vechi (PSD,PNL,UDMR etc.) cât și cele de rit nou (USR+) imită ritualuri, ticuri și obiceiuri ale etosului religios, într-o așa de bună organizare că l-ar face invidios pe însuși Papa. Astfel, șeful de partid e un popă important care se mișcă doar cu alai, niciodată singur, înfășurat în misterul funcției, doar dascălii de la județeană ori de la organizațiile municipale aplecându-i-se din când în când peste umăr ca să-i șoptească vreo taină; alți câțiva activiști de partid, mai mici, îi duc trena în timp ce cei mai mulți stau pe margine, în liniște dar cu priviri aprobatoare, niciodată plictisite. În dulcele stil clasic al puterii absolute, vorbele insului de pe tron, indiferent cât de tare alunecă de pe realitate, reprezintă adevărul. Iară dacă adevărul nu s-a petrecut încă, inevitabil așa va fi. De la o zi la alta, adevărul poate fi ajustat, îmbunătățit, rescris chiar, dacă partidul o cere. În partidul nostru dumnezeul nostru este partidul. Diavolul este cetățeanul activ și critic, acel individ cu principii, cu trecut, cu calități și defecte, cu dorințe și regrete, cu dubii și curaj. Misionarii noștri fac totul pregătindu-se să-l întâlnească și să-l înfrunte pe acest cetățean, crucea doctrinei noastre îl va urmări ca să-l convertească sau ca să-l reducă la tăcere. Poporul mirean se uită neîncrezător la aceste mașinațiuni distopice, prefăcându-se a juca un rol activ în învestirea cohortelor de aleși, căinându-se totodată de teribila penurie de minuni la sfinții noștri parlamentari: nu tu salarii, nu tu autostrăzi, nu tu bunăstare, doar promisiunile unei vieți de apoi ceva mai bune, dar ce-o să vină numai după tranziție. Căci ce reprezintă această bâlbâială rituală a promisiunilor apostolilor economiei postdecembriste dacă nu o variație pe bine-cunoscuta temă a promisiunii vieții de dincolo, vânturate energic de religii? Norocul nostru că putem verifica păcăleala cu raiul promis mergând la muncă în Occident, altfel am pune infernul în care ne zbatem doar pe seama neputinței noastre păcătoase, în opoziție, firește, cu veșnic proaspăta inocență a partidelor.

***

Alte campanii electorale se vor rândui cu cadență în calendar, iar pentru necesarele aranjamente se vor încolona spre Iași pretorieni vechi și noi veniți să ne dea lumină și să ne arate calea dreaptă. Pelerinaje ca la Cuvioasa Parascheva vor constitui tot atâtea ocazii pentru marii prelați de la București să-și vândă aici indulgențe pentru autoritate și influență, pentru popii mai mici ca să-și blindeze pentru alți ani poziția în partid și-n județe, plus alte mărunte beneficii pentru acoliți. Din când în când, un greu (un Iliescu, un Băsescu) va fi beatificat, ca să se știe direcția. Adevărații competitori ai partidelor nu sunt celelalte partide ci „cetățenii activi”, fie ei liberi gânditori, doar cârcotași sau militanți civici prin ONG-uri. De ei trebuie să ne ferim. Amin.

Bibliografie orientativă

Durante, G. (2009), „Condorcet. Gli sguardi dell’illuminista. Politica e ragione nell’età dei lumi”, Dedalo, Bari

Fox, J. (2018), „An Introduction To Religion And politics. Theory And Practice”, Routledge, New York

Distribuie acest articol

73 COMENTARII

  1. Unii nu prea înţeleg( sau poate doar se prefac că nu înţeleg…) principiul democratic al multipartidismului în cadrul sistemului democratic. Iar ideea de fond este că un partid politic este o structură de drept privat care LUPTĂ pentru câştigarea unei părţi din PUTEREA politică. Adică, mai simplu, un partid este o unitate de luptă politică pentru acapararea unei părţi din puterea în stat, deci un partid trebuie să aibă constrângeri interne de organizare, nu trebuie să fie anarhie organizaţională în interior pentru ca la exterior partidul să inspire forţă şi încredere. Dacă nu inspiră FORŢĂ şi ÎNCREDERE partidul nu este votat. Chestiile celelalte ca responsabilitatea, profesionismul, ideologia, etc sunt de planul al doilea.
    Comparaţia între un partid politic şi Biserică este cam forţată, fiindcă Biserica are un singur deţinător de Forţă/ Putere( Dumnezeu), dar un partid politic are DOAR o parte din Putere( Doamne fereşte de partidele care singure iau peste 50%!….).

    • Da, dar atunci când acest bisnes privat este împuternicit cu guvernarea / /legiferarea, am tot temeiul să-i tem forța și n-am temei să-i acord încredere, până când faptele vor demonstra rezultatele sperate de alegători.

  2. Cel mai mare pericol pentru societate este dezbinarea (Romania e rupta in multe, multe factiuni, nu numai in cea rurala, saraca si conservatoare si cea urbana, dinamica si mult mai prospera) si nu ma refer aici la diversitate, cu democratia ca expresie politica. Atunci cand nu mai poti coagula o majoritate pentru nici un fel de proiect, apare paralizia, o boala din care nu mai poti iesi decat prin operatie, adica printr-un regim autoritar. Asteptarile societatii sunt mari, problemele uriase. Nu exista nici un fel de posibilitate ca transformarea sa fie rapida sau ca reforma sa fie completa. Dupa mine, sanse de succes are numai o politica a pasilor marunti, pe termen lung, cu consecventa. Cine sa o faca? De unde politicieni noi dar experimentati, nepatati dar competenti, daca nu dintre activistii (adevarati, din aia neplatiti si pasionati) care au apucat sa cunoasca domeniul, problemele, sa stie unde si de ce nu merg lucrurile? Daca le punem bete-n roate atacandu-i inainte de a apuca sa inceapa sa lucreze, cam care credeti ca e rezultatul? Nici o organizatie nu poate functiona in afara unor reguli si a unei ierarhii si democratia interna din USRPLUS trebuie si ea „temperata”, prin aplicarea regulamentului intern. Atacurile continue, venite din interior, fac mult mai mult rau organizatiei decat competitia politica cu celelalte partide.

    • Un comentariu interesant, ca și cel al lui Lucifer. As adauga ca Romania săracă nu este cea de la tara iar cea prospera cea de la oraș. Cea prospera este cea din câteva orașe și nici acolo nu-i da afara din casa prosperitatea pe toti locuitorii.
      Contestarea din interiorul USR este un pericol minor comparativ cu atacurile externe, în special dinspre grupurile mafiote deja stabilite in tara, i-am numit pe PSD-isti si liberali. La masa puterii nu este loc de noi veniți, PNL și
      Si PSD sunt partide vechi, vin amândouă din FSN, au o disciplină de partid învățată in PCR, și nu poți să vii tu niste neica nimeni cu ceva doctorate adevărate prin universități adevărate din Occident sa pretinzi un scaun printre boierii din Fanar, oameni care stiu ce-i ala un ciubuc.

        • Din fostul PNL istoric n-a ramas decat numele. Dupa mariajul cu PDL (FSN aripa tânăra) PNL a fost inghitit si metamorfozat de fesenistii lui Petre Roman, Blaga, Boc, Basescu et al. Asa s-a ajuns ca pana acum câțiva ani Petre Roman era deputat PNL, dupa ce in ianuarie 1990 spunea despre partidele istorice: s-au demascat!

        • Pardon, PNL nu are nimic din cel de odinioara, mentalitatile de acum sunt rodul societatii socialiste mulrilateral dezvoltate. Din ceea ce au promis in campania electorala nu au reusit nici 25 la suta.

    • Ce-mi place în mod desosebit la USR e cât de repede învață meserie și mai ales cum știu să-și țină fideii până la capăt. Chiar dacă vor ajunge să încapă cu tot cu alegători în câteva autobuze, ăia care rămân sunt „hardcore” :)

      Revelația agerimii politice USR-ee am avut-o prima oară când cu alegerile pentru consigliul legislativ din toamna trecută. PSD avea încă majoritate în parlament dar nu și cvorumul necesar ca să-și planteze larva acolo. E limpede însă că undeva la ușa din dos a existat o tocmeală la sânge cu dujmanu’ de moarte. Pe de o parte USRT-eii au asigurat PNL că nu vor veni la vot pentru ca PSD să nu-și poată planta omul al consiliul legislativ, pe de altă parte suficienți USR-ei au venit la vot cât să asigure cvorumul. Astfel Ciordacche (odiosul cu ordonanța 13) a fost ales pe viață la consigliul legislativ. Deputații USR au votat desigur împotriva lui Ciordache și pentur Zăgrean și au făcut circ în sală. Dar fără prezența lor Ciordache nu pupa consiliu legislativ. Drept răsplată PSD l-a votat în unanimitate, spre stupefacțșia generală, pe fostul senator USR Dircă (ce nu mai prinsese sărăcuțul loc eligibil pe listele electorale) drept adjunct pe viață al lui Ciordache. Adică o frumoasă combinație plină de integritate între leafa bună de stat și o pensioară special – că doar USR nu agrează conceptul, dar nici nu poate să-i sugrume pe ai lor care se dedulcesc la cumulul de pensioară specială cu leafă dolofană de stat pe viață :)

      Iar după ce gheșeftul a fost îndeplinit de ambele părți, ca să o facă un pic pe „integrul” (nici nu s-ar fi lins pe gingii cu PSD, nici gura nu-i pute), Barna a atacat la CCR numirea lui Ciordache, știind foarte bine că nu avea niciun temei legal pentru atac (doar el asigurase cvorumul !) și că orice s-ar fi întâmplat, CCR-ul PSD-ist n-ar fi invalidat nici dacă era amenințat cu ștreangul un flăcău de al lor… Mastepiece! Parcă-i un parandărăt din Caragiale…

    • Nu am militat, din postura de activist civic, pentru reducerea competiției politice; din contra, credem că ea ar trebui liberalizată cumva, astfe încât partidele să poată reprezenta mai cuprinzător diferitele părți ale societății noastre. Apariția partidelor de rit nou e salutară, în ciuda rateurilor înregistrate. Eseul meu nu era un atac la vreun partid în particular, cred că veți fi de acord.

  3. Metoda de inregimentare nu este o noutate, ci a fost definita si studiata in carti precum „Propaganda” de Edward Bernays, „Rules for Radicals” de Saul Alinsky si „Open Society and Its Enemies” de Karl Popper. Cei ce au scris acele carti au fost mentori pentru lideri ai Partidului Democrat din Statele Unite precum Hillary Clinton si Barack Obama si pentru papusari progresisti precum George Soros. Aceasta metoda functioneaza insa de cand lumea in organizatiile totalitare – ori esti cu noi, ori esti impotriva noastra.

    • Reperele dvs. bibliografice sunt binevenite, cu mențiunea că în textul meu m-am referit doar la relația dintre politică și religie, nu la chestiuni generale ce țin de persuasiune și de obținerea consensului în regimurile (cvasi)democratice, domeniu în care citesc cu interes cu precădere pe „comunistul” N. Chomsky.

  4. Cu tot respectul pentru titlurile Dvs. stiintifice, nu inteleg de ce folositi o cacofonie chiar in titlul articolului (politica ca). Eu am invatat la scoala (e drept, in mileniul trecut) ca ar trebui evitate cacofoniile. O fi vreo licenta poetica peste nivelul meu de intelegere.
    Mai important, nu sunt deloc de acord cu opiniile pe care le exprimati in multe cuvinte mestesugite. Ce este rau ca un activist civic s-a inscris intr-un partid? Oare va deranjeaza ca s-a inscris in USRPLUS? De ce ar fi acest gest o pierdere pentru societatea civila (in speta un ONG)? Am lucrat o viata in ONGuri si stiu ca acestea nu trebuie sa fie definite de o singura persoana, ci de misiunea pentru care au fost create. Un ONG viabil traieste si dupa ce ii pleaca liderul.
    Desi nu sunt inscrisa in niciun partid, nu cred ca relatia centru – filiale este identica in toate partidele de la noi. Vreau sa sper ca USRPLUS vrea si ca va reusi sa schimbe modul intern de lucru. Semnalele publice o sugereaza. Dar e un proces de durata. Cu cat mai multi ” cetateni activi”, cum frumos ii denumiti Dvs., intra in politica, cu atat mai bine pentru noi toti. Cu conditia sa fie si sa ramana curati moral.

    • Fără îndoială că ONG-ul nu tebuie să piară după ce pleacă câte un lider marcant. Misia rămâne cum am stabilit, că doar mai sunt și alți activiști de frunte ai societății civile ce merită un ciolănaș zemos de la patria recunoscătoare.

      Sigur că ăștia mai ageri înțeleg cât e ceasul și de regulă l-i se aruncă și lor măcar un oscior ceva acolo măcar într-o „descentralizată”. Moflujii rămân însă mult și bine starea de „denial”. Că doar ce farmec ar mai avea lumea fără ei? :)

      • Nu e deloc așa: partidele nu au arătat niciodată vreun interes pentru a dezvolta organizații ne-politice, civice sau de alt tip, pe lângă ele. Din contra, experiența de la PNL Iași, cea cu Agora [se găsesc info în FB], arată că politicul este interesat să absoarbă sau să ignore elemente active din societate și să lase locul pârjolit. De ce? Consideră că e prea tare competiția pentru a se încurca cu… detalii? Eu afirm că NU. De fapt, pericolul este exact în formele de organizare civică a societății, fiindcă ele dețin cea mai consistentă și mai proaspătă legimitare publică.

        • Oooo… ba DAAA…. mai ales de cand sunt o grmada de bani pe diverse progrme – sau cand vor sa faca recrutari ;)
          Eu stiu o GRAMADA de „ONG”-uri PeDiste sau PeSeDiste! >:
          In cazul in care le-a fost lene (sau n-au reusit) sa creeze vreuna, au facut tot posibilul sa „deturneze” vreuna exixtenta. De preferat, cu rreputatie f. buna si f. „vizibila” anterior!

        • Sigur că partidele n-au dezvoltat organizații ne-politice pentru că ele sunt instituții eminamente politice. Și pe de altă parte cererea e mai mare ca oferta. Puzderie de activiști din ăștia civici stau la cotitră și salivează de poftă în speranța unui oscior din bugetul public zvârlit de dulăii din partide. Nu-i așa?

    • Care-i problema cu cacofonia? Nu mai exista cuvantul „caca” in limba romana? Toata chestia tine de o pudibonderie stupida! De la povestea asta au aparut si locutiuni mai RELE decat cacofoniile – vezi „ca si” folosit pe unde vrei si unde nu vrei!
      USR chiar si-a SCHIMBAT „modul intern de lucru”! In RAU! Nu-i bai! or sa dispara si astia, ca atatia altii! Pacat de ceea ce incepuse Nicusor Dan!
      Cat despre plecarea personajului respectiv din ONG… atata paguba! Acea ONG se va dezvolta si fara el – iar daca nu se va dezvolta, inseamna ca nu era cu adevarat necesara!

      • @Codruta, ca si off topic. De cînd cu covidul am fost preocupat fara voie de functionarea autoritatilor de toate felurile, constatind ca functionarea lor in ultimul an s-a degradat pina la oribil. ,,Distantarea” a dat prilej la o caricatura de digitalizare, cu fax-uri, pdfuri si deschidere in sila. In scurt timp birocratii ticalosi si protejatii lor IT-stii ratati oligofreni si-au transferat ,,on-line” toate tertipurile de obstructionare a drepturilor cetateanului. Nu mai mergi la ghiseu sa te pleci la 90 grade, te duci pe niste nenorocite de saituri de ,,Agentie Nationala” ca sa fii batjocorit de supliciul noilor proceduri. Cum faci o greseala (fara sa stii care) ,,aplicatia” se inroseste, daca ai ghinion iti sterge tot ce ai scris. Sa nu mai vorbim de conceptie, unde o singura casuta de bifat e inlocuita de inca o cerere si de surpriza ca onlineul insemna sa ajung tot la ghiseu cu un dosar cu sina. Colac peste pupaza la vizitele pe saituri esti muscat de turul pantalonilor de GDPR si Coockies, doua javre pe care nu le-am solicitat.
        Prost, prost prost, criminal de prost! Cu ochii la aceste orori, mi-a scapat un lucru: exact in aceeasi perioada sint la putere ,,ai nostri” (sa le zicem chiar ,,ai nostrii”?). Deci, hvod erat de demon-status, ca si cetatean sînt oribilat.

      • Cacofonia nu are legatura cu „pudoarea” (se pot forma si cu alte silabe in afara de „ca”), ci cu lipsa de eleganta. Atata timp cat lipsesc ghilimelele de rigoare, e de evitat. George Pruteanu avea un editorial pe aceasta tema, citez „Noțiunea de cacofonie nu provine din și nu e legată de…mă rog…! Cacofonie e un neologism format din două cuvinte grecești: kakos, care-nseamnă „rău, urît, prost” și phone, care-nseamnă sunet”. Site-ul sau nu mai exista, dar articolul se gaseste din fericire pe web.archive.org:
        https://web.archive.org/web/20080215073307/http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis-s-009-cacof-ca-si.htm

        • Da, si CE a nume e „urat” sau „prost” in combinatia „ca, co, chi” samd.? >:)
          Mie URAT si, mai ales PROST la maximum, mi se pare „ca si” – nu mai zic de „ca, virgula…”

          • Spre exemplu caligrafie inseamna scriere frumoasa. Cine hotaraste ce e frumos? Sau cine stabileste ca versurile intr-o anumita masura suna bine, iar in alta suna urat (nu mai vorbim de muzica)? Nimeni in mod particular, in timp se impun anumite conventii (la o analiza atenta se poate gasi multa matematica in spate, dar e o alta discutie). La fel si „cu cacofoniile”… Pur si simplu repetitia unor sunete nu suna „frumos”. Si nu e vorba doar de „ca” (multi folosesc cacofonii doar din „anti-pudibonderie”), de exemplu „mergea la lac”, „ouale le las la urma”, sau clasicul (altfel foarte amuzant pentu copii) „din doua oua o omleta”. Daca renuntam la o regula trebuie sa stim de ce. Alfel putem sa renuntam la orice, la acorduri, la punctuatie, la ortografie, samd. Pana la urma cine vrea sa inteleaga, intelege oricum, nu?

    • Pudoarea vorbitorilor de limbă română în fața cuvintelor sferei sexuale e echilibrată doar de acribia parării cacofoniilor. Ambele sunt un pic ridicole, nu credeți?
      Pe fond, dna profesoară Zafiu și alți lingviști au arătat cu exemple și din trecut câte false probleme ridică această… problemă.
      Deci da, am scris inteționat „Politica ca religie…” în titlu.

  5. Acum cativa ani, unul dintre cei mai de seama studenti ai Universitatii noastre era si tanarul Coriolan Draganescu. Avea inteligenta vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe langa acestea, natura-l inzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibila.

  6. Poi, daca nici Guran Moisa n a reușit nimic, mira m ash sa reușească ceva vreun push car iash ori mzel Corsete domnișoara bătrână la al doilea mandat.
    Evident ca partidele sunt formate din gasti si haite, de-a dreptul județene nu regionale; iar unele sunt mai puternice, unite si influente in statul mafiot profund nedemocratic Ctrl de servicii dubioase!
    Cat despre Auto strada biberon, ca sa vorbim frumos, sustinuta cu ardoare de FNQ din Darmanesti, Nazare din Onești, Bula din Roman si !Covasneanu, ce-ar mai fi de spus – macar daca o sustinea Mureseanu!
    In mod evident, partidele au disciplina ardeleneasca de partid care n-are de-a face cu democratia, cum ați vazut si de motiune – adica, sunt ale celor care le-au deturnat avand spate, adica ale uzurpatorilor care raspund la comenzi exe un plan in care Moldova nu exista oricat dar screme maimuțoii din iasi!
    (iata si de ce a devenit necesar Aur – de mom ce nu va baga nimeni in seama, incalcandu va drepturile elementare in stat si viciind grav democrația, Revolutia și Razboiul civil/ de eliberare devin din ce in ce mainecesare)

  7. Bla-bla-uri cu „adresa”…Ba mai aflam ca trebuie sa existe si „incubatoare de cetateni”…Dar de unde luam oule ptr. aceste incubatoare !?

  8. Nu cred că doar domnul Covasnianu este responsabil de eșecul neputinței integrării Moldovei (și a Iașului) dpmdv al infrastructurii. Realist vorbind, e doar un funcționar pus acolo vremelnic de Partid. E „păpușa” scoasă în fața, care preia „săgețile” dumneavoastră, și ale tuturor, pentru a-i proteja pe cei responsabili.

    Amintiti-va, ALEGERILE sunt cele care definesc viitorul țării pe 4 ani. Și ALESII sunt cei care v-au promis. De la EI ar trebui să aveți așteptări, nu de la funcționarii mici, numiți politic. Aleșii iau pensii speciale, aleșii au beneficii speciale, aleșii sunt „Popii”, cum spuneți și dumneavoastră foarte bine. Și nu sunt puțini! Sunt 17 oameni din Iași pe acest exercițiu electoral.

    Domnul AC nu a fost pe vreo o lista. Vă amintiți numele de pe acele liste? De ce nu le menționați aici? „Cadelnițarul” are rolul lui, dar nu pentru el se duce lumea la „biserica”/ vot.

    V-ați gândit că „șefii de partid” au declarat și continuă să declare public că „Iașul nu are nevoie de autostradă pentru a se dezvolta”? Și că „funcționarul” trebuie să îndeplinească „profeția” șefului? Amintiti-va și nou, nu „funcționarul” a fost votat! Nu „funcționarul” v-a făcut promisiuni. (Realist vorbind, au fost doar niste vorbe inconsistente. Nici un Partid nu a prezentat și nu prezintă vreun plan de dezvoltare economică, socială, politica, pentru viitorii 5-10-30 de ani. Nici macar o „viziune”. Poate pentru că nu pot, intelectual vorbind? De fapt, nici nu este nevoie, lumea tot ii alege pentru vorbe blonde și zâmbete cu ochi albastri).

    Cu regret, eu personal m-am resemnat, „hipsterii” s-au dovedit o noua decepție. Accelerez pe centura Bacăului ori de câte ori pot și aleg Ardealul pentru concedii macar pentru a-mi „dezmorți” mașina. Sunt prea bătrân pentru promisiuni deșarte și așteptări de la funcționari mărunți.

    • Împărtășesc dezamăgirea dvs., după care cred că trebuie să ne ridicăm de jos și să vedem pe unde o luăm.
      Nu sunt de acord însă cu multe din afirmații ale dvs., nu că nu am putea discuta pe ele ci findcă în textul meu nu am atribuit colegului A. Covăsnianu responsabilități politice mai mari decât cele pe care le-a avut. De fapt, se întâmplă des, tuturor, să replicăm la ce anume trezește în noi un text mai degrabă decât să comentăm textul în sine. Dvs. faceți exact așa.

      • Mulțumesc pentru răspuns, da, replicam la ceea ce ne interesaza / atinge in mod direct. Modul arhaic, feudal, de organizare și funcționare a politicii și ale partidelor nu mă intereseaza. Văd doar circ disgrațios și jenant din partea aleșilor, singurule acțiuni fiind ale funcționarilor numiți politic, nu ale persoanelor alese prin vot direct.
        Îndrăzniți sa replicați la afirmațiile mele cu care nu sunteți de acord. Sunt dispus sa îmi schimb părerile propriile daca argumentele contradictorii sunt logice și raționale.

  9. Spelndid articolul!

    Prototipul „activistului civic” a fost descris fără dubii, fără brizbrizuri inutile, strălucit și concis de nenea Iancu acum mai bine de 120 de ani:

    https://www.ilcaragiale.eu/opere/momente_si_schite/tempora.html#.YNw_2uhKiM8

    Și el nici măcar nu aparține doar nației române. Are valoare universală. Îl găsim de la Vladivostok la NYC (în amble direcții) și de la Narvik la Cape Town…

    Coriolan Drăgănescu e nemuritor!

    • Mă gândesc dacă putem lesne suprapune activismul din perioada studenției fiecăruia cu activismul din perioada de maturitate pe care o reprezintă cele mai multe ONG-uri din România. Nu se pune problema să nu-l iubim pe Nenea Iancu, dar poznele lui Drăgănescu nu-și găsesc ecouri azi, nici la Iași nici în altă parte.
      Lucrurile stau cum am spus: partidele asimilează civicii nu pentru a-i ridica în propriile organizații ci mai degrabă pentru a închide gura grupului civic de unde au pescuit.

      • Păi pe junele Coriolan Drăgănescu de l-or fi recrutat zbirii?

        E așa cum v-am spus. Bunul Coriolan Drăgănescu e etern & universal. Problema „activismului” în România e că-s mult prea puține sinecuri pentru câți „activiști” s-ar înfrumpta din ele….

  10. Usile batante intre politic si mediul public si privat si reprezentantii societatii civile sunt peste tot prezente, inclusiv sau mai ales in UE unde nu exista legi clare referitoare la conflicte de interese, lobbying si ceea ce exista in democratii avansate (NU in UE) periode de cativa ani de „cooling” cand se trece de la un mediu la altul.

    • Usi batante ale politicienilor din UE? Mai sa fie, nu cumva asta este o tradiție britanică instaurată de nu altul decât Winston Churchill? Marii propagandisti ai sistemului britanic si denigratori ai UE nu prea stiu ca W Churchill a fostul deputat Tory, apoi deputat Liberal, din nou deputat Tory.

      • Si eu care ma așteptam la o replica de la Durak/Harald care sa conteste ca ușile batante ale politicienilor din Europa continentala au fost patentate in UK. Nici o grija pentru copyright-ul britanic încălcat de UE?
        Asa sunt unii, replici si fugi!

    • Nu văd nicio problemă în principiul vaselor comunicante dintre civic și politic; dar da, stabilirea unor reguli și impunerea lor în jocul jucat de noi toți, da, asta ar fi de dorit.
      Până la urmă, un ONG nu merge la guvernare, nu-i așa?

      • Ba mai merg – da’ mai „mascat”, ashaaa… ;)
        Imediat dupa Revolutie s-a infiintat Vatra Romaneasca care a guvernat ca Romania Mare. In paralel, UDMR care, cica, e o „uniune culturala” ;)
        Un caz notoriu (dar nu printre majoritatea romanilor ci mai degraba printre ONG-istii din strainatate – nu-mi cereti sa va spun cine le-a zis >:) a fost Miscarea Ecologica Romana care, peste tot in afara tzarii fusese considerata ONG. Bineinteles, fusese infiintata de niste securisti, la comanda lu’ Papa Iliescu :P

  11. Domnu’ Cohal, credeam ca dela ” Originile Totalitarismului ” incoace, problema ” partid unic & ideologie >> religie este lamurita, Ce face ai nisgi PNL-sit- _ USRisti _ Ciolosisti este o maimutareala , ca sa nu mai vorbimm de PSDisti.
    Nici idei, nici educatie , de unde ideologie, ca sa nu mai vorbim de semtimentul transcendentei pe care il cere religia.

    • Probabil am fost eu superficial citind-o pe H. Arendt, mi-ați face o favoare dacă mi-ați spune unde face analogii de procedură între scenografarea religiei și ritualizarea vieții politice.
      Asta cu religia care cere transcendență… îmi veți concede, sper, că afirmația dvs. a poate părea cam prea optimistă: masele și transcendența?

  12. Nu stiu de ce Cosette baga in gura tot felul de chestii, insa puteti si voi sa va dumiriti de ce Nicușor din jud. lui Nicușor a părăsit pe nepusă masă partidul pe care l-a creat!
    Adica, astea nu sunt niste partide adevarate, ca cele occidentale, pmp, azi, si surprinzatorul aur, ci niste partide deturnate, distruse din interior de oameni cu un interes – legate de privilegii personale nemeritate și imorale, ca grade, diverse avantaje si pensii speciale primite de la statul de care și-au batut joc cu maxima perversitate cu o salbaticie specifica – vezi si cazul pntcd.

    • Nicușorul n-a părăsit USRe-aua pentru că i-a venit lui așa un dor de ducă. A fost alungat de acolo. Faceți un efort să nu inventați istorie. :)

      Când cu referendumul pentru definirea constituțională a familiei, Nicușorul a spus că USR nu trebuie să fie nici pro nici contra. Bolșevimea din partid s-a răzvrătit și a trecut la jihadul curcubeului reușind într-o conjunctură favorabilă să voteze împotriva lui Nicușor și eliminând-ul astfel de la proppria tarabă politică pe care el o inventase și pusese în funcțiune.

      A fost o manevră după model leninist. La unul din congresele din exil ale partidului socalist rus Lenin a încercat să impună modelul său turbat de socialism-revoluționar. Nimeni nu l-a luat în serios, adepții lui fin foarte puțini (dar fanatici). La un moment dat Lenin a propus o pauză de o țigară a congresului (el nu fuma). Oamenii lui (înțeleși dinainte) au rămas în sală. Cât timp restul socialiștilor erau la o țigară sau la budă Lenin a propus o rezoluție care transforma partidul socialist după chipul și asemănarea sa. Cum adepții săi erau majoritari în sală moțiunea a trecut cu o majoritate confrotabilă. De aici și umele de bolșevici (majoritari în rusă). Bolșevicii au preluat conducerea partidului șii-au exclus pe ceilalți pe care i-au numit peiorativ menșevici (minoritari) cu toate că de fapt ei erau majoritatea partidului :)

      Acum se pare că lui Barna i se întoarce favoarea, și oamenii piticului agil Cioloș o pun de aruncare a lui Barna peste bord prelunând prin tot soiul de șmecherii iscusite o organizație USR-ee după alta…

  13. Excelent articol.

    Cred ca se poate merge mai departe. Mi se pare ca gandirea in termeni de „ai nostri” si adversari nu se limiteaza la partidele politice, ci la o mare masa de oameni. Si, din pacate, educatia nu ajuta, poate chiar din contra.

    Singura solutie e sa regasim rationalitatea. Sa criticam ideile, nu persoanele. Sa incercam sa privim orice lucru din cat mai multe unghiuri posibile. Sa nu judecam prea rapid ideile diferite ale celorlalti. Sa incercam sa intelegem de unde vin parerile contrare, chiar si atunci cand stim ca sunt gresite – ca poate reusim sa intelegem si sa inlaturam sursa greselii.

    Sa punem aflarea adevarului mai presus de „castigarea unei batalii” cu „inamicii ideologici”.

    Daca mi se permite, recomand o carte superba (dupa parerea mea) care arunca lumina in directia asta: The Scout Mindset, de Julia Galef.

    • Da, cu mențiunea că adevărurile la care vrem să ajungem ca societate nu pot fi impuse de iluminări individuale ici și colo ci au sens doar preluate și negociate la nivelul elitelor respectivei societăți. Acum statul e capturat de un fel de contraelite. Ele sunt în relație cu noi, cu noi toți, firește, nu-s teleportate din alt univers. Deci aveți dreptate dvs., avem nevoie de puncte de pornire, de tot atâtea momente de libertate dar și de rece rațiune.
      Competiția e deschisă…

  14. Pai nimic nou sub Soare! A mai existat un partid in care multa lume isi pusese sperante, ca fiind „diferit”: PNTCD. UNDE e PNTCD acum? :P

  15. Ați redescoperit nu vreo revelație extraordinară despre partide, care-s structuri ierarhice de putere cât se poate de clasice; ci faptul că și bisericile sunt și ele niște partide, niște mini-monarhii care fac politică internă, folosesc simboluri ale puterii pentru a legitima și recunoaște ierarhia, în care există competiție autoritară la vârf și suprimare a acestor competitori, în care metamorfoza păcătoșilor în sfinți conducători e justificată de o misiune propagandistică supremă și de mituri fondatoare. La o scară mai mică, la fel și asociațiile cetățenești.

    Misiunea propagandistică a organizației politice poate să varieze de la lupta anti-corupție, apărarea identității naționale, construcția unei autostrăzi și până la dumnezeire însăși. Ce e peren, e structura de putere și interese, lupta indivizilor pentru putere, superpoziția necuviincioasă și riscantă între interesului personal și misiunea pretinsă a organizației. Fost dvs. coleg pur și simplu s-a prins mai repede că făcea politică și că avea un culoar personal bun spre putere, luând cu el în traistă o parte din brandul civic la care ați muncit împreună și care o să fie mereu asociat cu un partid de acum înainte.

    Iar pentru oameni ca noi, care fac de fapt politică în interesul unor persoane crezând că luptă pentru o cauză, există chiar și un nume, pe care mi-l asum.

    • Deci suntem doi.
      Interesant ce spuneți: „La o scară mai mică, la fel și asociațiile cetățenești.”
      Două notițe aici: un ONG nu guvernează.
      Doi: Deci un grup de persoane, să zicem civic, în România, nu are șanse să funcționeze decât în mod primitiv, cu șăf mesianic, plecăciuni, frică și ciolan? Da, pornirile cam ăstea sunt, însă cred că efortul organizațiilor, inclusiv ale celor politice, care sunt tot organizații de oameni, efortul, zic, trebuie să fie funcționarea pe principii moderne, raționale, non-mesianice. Gem bibliotecile de literatură pe subiect, provenită mai cu seamă din mediul occidental; e drept, cam greu de aplicat la noi – dar nu imposibil de adaptat.

  16. De ce să aşteptăm să vedem ce face din postura de membru de partid, când putem să-l criticăm înainte?

    De parcă ONG-urile pot face mai multe decát partidele.

    Ce-i mai place autorului să stea pe margine şi să-i critice pe cei care se implică, e tipic românesc.

  17. Partidele acestea mai noi si modernizate imita de fapt, pana la ridicol, modelul american, activ, dinamic, energizat. Impresia de tentatii ´totalitariste´ sau autoritare se poate datora unei analogii intre totalitarism, asa cum il stim, si ´societara de consum´ occidentala, americanizata. Totalitarismul pare versiorul inapoiat si obtuz al acestei masinarii sofisticate, kafkiano-orwelliene, ce isi seduce victimele, consumandu-le vitalitatea, pe indelete. Ideologia e teologie secularizata, cu dogme, catehism, mistere si sacramente. Aceasta ´analogie´ frapeaza din perspectiva noastra, a esticilor, cu experienta totalitarismului hard, ca un revelator. ´La noi´ e doar un fel de ´bizantinism´ rezidual. Dar in America acest caracter ´teologic´ si clerical al politicii e poate cel mai evident, cu maniheismul polarizator, milenarismul, populismul funciar, tipice puritanismului, iar politicienii, de stanga si de dreapta, asemenea predicatorilor evanghelici. Regulile democratice par mai degraba mijloace, parghii ale ´puterii´, in sine ´absoluta´ sau despotica si arbitrara, tot dupa modul teologic ( unde suveranitatea e transmisa de la zeul otios la reprezentantii si interpretii sai trupesti ). Corpurile si ´mecanismele´ de putere care sunt partidele, asemenea unor secte rivale, totodata sindicate si armate, nu asculta de legile ´democratice´, cum nu se intampla, de ex., intr-o asociatie sau intreprindere privata, democratia e valabila in exterior, ca un afis publicitar ( de unde si tautologia perfect adecvata de ´publicitate electorala´ ), intr-o lume a domniei aparentelor si a ipocriziei. La alegeri se prezinta un nr. stabilit de personaje, ´oferta´ de duplicate si clone, fabricate in crescatorii de ´eligibili´ profesionisti in spatele carora stau ´interesele´ profunde. Idealul partidului este ´partidul unic´, partidul-stat, Printul modern, urmareste sa-si extermine rivalii, politica devenind un razboi civil permanent, ´pt. mintile si inimile oamenilor´. Pe catedralele medievale era prezent un personaj misterios , Frau Welte, ´Cumatra Lume´, impodobita si fardata, vazuta din fata, despicata si plina de putreziciuni, viermi, ganganii si lighioane, vazuta dinapoi.

      • Multumesc, e doar putin expresionist . Mai sus voiam sa spun kafkiano-huxleyean si nu orwellian : A. Huxley a spus ca in ´Minunata lume noua´ a urmarit o descriere distopica a lumii occidentale, infernul interior in culorile psihedelice paradisiace, in replica si ca o completare pt. viziunea orwelliana, valabila pt. stalinism. Publicitatea e semnatura ´erei´ noastre, post-adevar si post-orice, cam ca in Surrogates, cu Bruce Willis, o lume a falsificarii generalizate, uzina de iluzii.

      • Sigur ca Aldous Huxley a scris ´Brave New World´ in 1932 ( si a ´revizitat-o´ in 1959) , mult inainte ca Orwell sa-si publice cele doua capodopere, el spunea doar ca cele doua perspective sunt complementare. Adevaratele intentii ale lui Huxley erau totusi ambigue, in epoca el fiind foarte pasionat de eugenism, ca si fratele sau, Julian ( si multi alti colegi modernisti de la Bloomsbury), ei sucindu-se abia cu razboiul, asa ca unii au vrut sa vada in roman un fel de proiect ludic si eugenic pervers ( el chiar a fost implicat in experimente psihologice, dupa razboi ) .
        ´ The young Aldous Huxley dreamt of a samurai class of technocrats who would apply panaceas to Britain’s interwar social malaise. Like HG Wells, he was in favour of genetic engineering programmes and, in 1930, called for the compulsory sterilisation of the mentally ill. ´ ( Christopher Duggan, Fascist Voices ).
        Interesant e ca in acelasi an Ernst Junger, obsedat si el de experiente la limita si de psihedelice, publica Der Arbeiter (Muncitorul), pe care ulterior a incercat sa o justifice ca un avertisment.

        • Perioada pe care o trăim face o sinteza intre Huxley si Orwell, avem 1984 in haine de The brave New World, in fiecare tara in doze diferite, mai mult Soma sau mai mult pumn de otel. Winston Smith lucrează la fesibuci (Ministry of Truth), iar Soma se gaseste la magazinele de marijuana.

  18. ..de ce-ar avea MVA vreo dificultate în a-și critica fiul risipitor, dacă sindicatele din învățământ, transporturi, metrou, poștă și telecomunicații, energie ..etc nu au avut-o față de Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Cătălin Croitoru, Liviu Pop, Ion Rădoi, Matei Brătianu, Dumitru Chiriță și alți PSD-disto-USL-iști..?

    Aceasta este cultura noastră politică și rezultatele se văd..
    La fel de adevărat e că USR e o mare dezamăgire, dar alternativa AUR-PSD e catastrofală și pentru noi și pentru ei..

  19. Titlul e foarte bun! Cacofonia e starea naturală în care se află, de 75 de ani, relația toxică alegător-ales în România.

    Altfel, nu poate fi pus semnul egal între pepiniera de corupți made by PSD & PNL și cadeții USR+, indiferent de cât de des auzim propaganda ridicolă și sleită cu „toți sunt la fel”. Nu, nu-s la fel. Cel puțin nu încă :))

  20. Inca nu s-a gasit alternativa la partidele politice cum ne place sa le numim , democratice.
    Putem da il ele pana se inrosesc pumnii , ce punem in locul lor ? ONG-uri, adunari civice, asociatii de locatari, de strada, cartier si ce o mai fi ?
    Dorim sa fim condusi in continuare de politiceni din carne si oase s-au va interveni altceva, acel altceva fiind de pe acum omniprezent in vietile noastre, inteligenta artificiala.
    Ne lasam mai mult condusi de algoritmi decat de oameni, oameni in care increderea a devenit din ce mai redusa datorita defectelor firii umane si in ce lume dorim sa traim de fapt ?
    Un om perfect nu exista, fiecare are defecte si slabiciuni si ar trebui sa ne punem foarte serios intrebarea cum va putea arata viitorul nostru intr-o lume tot mai technologizata, tot mai dependenta de aplicatii de tot felul si daca nu cumva sistemul politic actual, al partidelor este perimat si depasit ?
    Poate ar fi mai intelept se reasezam valorile umane in locul care se cuvine pt ca suntem fiinte vii si nu cred ca cineva este dispus sa fie condus de algoritmi si alte „utilaje”
    Va fi vai de mama noastra daca cativa baieti destepti vor reusi sa ne inregimenteze intr-o lume virtuala, lipsita e valori umane, de emotionalitatea cu care inca suntem obisnuiti, de afectiunea necesara.
    Asa si cu partidele, nu incercati sa le desfiintati inainte sa nu puneti ceva „uman” in locul lor si ar fi bine sa acceptam imperfectiunea fiintei umane, sa acceptam greseli pt ca lumea noastra este alta si de ce ne place sa privim un meci de fotbal care 99 % este compus din esec si doar 1 % din reusita ?

      • Un amestec inseamna compromis intre diferitele grupuri si grupari, imposibil la ora actuala iar democratia directa mai multa ar fi un pericol eminent, exista prea multe mijloace sofisticate de manipulare , am creat datorita interntului monstrii de tot felul, astazi avand loc un atac cibernetic de anvergura, global.

  21. Domnule Cohal,

    Ideea însăși de partid politic e logic absurdă.
    De ce ar ști un grup de oameni numit „partid” să conducă mai bine o țară decât altul?
    Sau, în țările cu partid unic, de ce acel partid știe mai bine să conducă decât restul oamenilor din acea țară, nemembri? Se naște astfel o inegalitate între cetățeni, unii (membrii de partid) considerându-se cu de la sine putere mai apți decât alții în a conduce treburile publice.
    Astfel, în toate țările din toate timpurile partidele se atacă unele pe altele ca animalele de pradă (republicani vs. democrați în SUA, tory/labour în Marea Britanie, UCS+UCD vs SDP în Germania, liberali vs conservatori la noi în trecut). Nu văd de ce o societate alcătuită din oameni educați, conștienți de ei înșiși, nu s-ar conduce singură, fără partide. Sistemul actual cu partide politice e nociv pentru omenire. Fiecare partid, ajuns la guvernare, tinde să schimbe sau să elimine tot ce a realizat predecesorul său. În cel mai rău caz, un partid tinde să-și elimine complet rivalii (partidul bolșevic în Rusia, partidul lui Putin acum în Rusia, partidul lui Orban, toate partidele comuniste). Omenirea va conștientiza – dar nu acum – această nocivitate și va renunța la partide, care există din antichitate (vezi rivalitatea Cezar – Pompei). Până atunci vom mai asista la multe dictaturi sau cvasidictaturi.

      • cam vehement matusa Codruta, cam vehement….”omenire” si „niciodata” e cam mult spus („Never say Never” spunea odata cineva mai umblat printre politicieni).
        Provocarea este ca acceptand necesitatea partidelor in viata publica sa evitam ca lupta pentru putere politica sa devina un scop in sine, care scuza mijloacele (inclusiv vanzarea catre terti a viitorului unei populatii prin imprumuturi utilizate cu dedicatie, dar platite de „toti”)
        si da, exista cai – transparenta, responsabilizare imediata, vot reprezentativ (nu se poate accepta „reprezentant” cu vot de sub 50%), limitarea subventiilor directe, etc
        si sa nu uit: complimente de la omonima Laura CK, care incepe sa-si faca simtita prezenta dupa ce a fost data afara politic si obstructionata in fel si chip si mai partizan

    • Organizarea intr-un grup a inceput de cand omul s-a dat jos din copac, partidul fiind deocamdata, „cireasa de pe tort”, altceva nu a fost in stare sa gaseasca. Poate partidele digitale vor putea fi o solutie insa si acolo va fi nevoie de lideri, de conducatori sau mai bine spus „sef de haita”
      Omul este si ramane un animal, obiceurile nu s-au schimbat de zeci chiar sute de mii de ani, doar au fost perfectionate insa in esenta cu ce ne dosebim de o haita de lupi ?

    • Perfect adevarat. In multe tari se vede ca partidele si au pierdut menirea de alta data. Se lupta unele cu altele pentru functii si bani. Programele promise votantilor ajung la gunoiul istoriei pentru ca sunt costisitoare si greu de indeplinit, schimbarea legilor urmeaza nu interesele natiunii ci cele ale partidelor.

  22. Din pacate de vreo 2 generatii intelectualitatea in general se ocupa doar cu daramarea de mituri, traditii, obiceiuri, structuri , credinte, mituri, eroi etc. etc.
    Intelectualitatea a devenit sinonima cu cusurgeala – am facut si eu o cucu-furie.
    Intelectualii doar darama si nu pun nimic in loc. Singurul lucru infiintat de intelectuali in ziua de azi este vreun ONG pentru sifonarea banilor de la guvern sau Soros. Nu conteaza, bani sa fie.
    Rasele sunt rele – special cea alba, celelalte sunt totusi OK.
    Tehnologia e rea, e buna doar daca reduce incalzirea globala.
    Omenire e rea, distruge planeta.
    Religia e rea.
    Familia era.
    Natiunea e rea.
    Ideea de Sex (F, M) e rau.
    Partidele sunt rele.
    Tradiiile (toate) sunt rele.
    Ierarhiile sunt rele (cu exceptia celor in care intelectualii sunt frunte).
    Petrolul e rau.
    Mancarea e rea.

    Cultura e rea toata (Eminescu,Bethoven, Tolstoi, etc. etc. sunt raaaaaai. Buni sunt doar cei care au acum max. 25 de ani, dupa 30 devin si ei rai).
    etc. etc. etc.
    Traim in epoca efemeridelor. Orice idee sau tehnologie este depasita dupa max 3 ani. Toate ideile din acest articol vor fi depasite dupa 3 zile.
    In realitate ideile bune nu sunt „depasite” niciodata. Doar ca intelectualitatea moderna fiind la menopauza de idei i-a mai ramas doar sa le darame pe cele anterioare, nefiind in stare sa propuna nimic concret in loc.

    • Din pacate intelectualitatea de stanga omniprezenta in mediul academic si-a pus amprenta puternic asupra gandirii, a reusit sa introduca o multime de nonvalori in capetele oamenilor fluturand slogane.
      Se doreste de fapt distrugerea totala cu ce am fost si mai suntem obisnuiti, imi pare rau de generatiile care vor urma si pot spune ca ama avut noroc, asta e. Nu pot schimba apropae nimic pt ca cei influenti au acces la decidenti iar votul, singura noastra arma este fara tais. este tocita.

      • Intelectualitatea de dreapta a dominat gândirea politica, cel puțin in Occident vreo 40 ani, si o domina si astăzi. Este destul sa vedem cine câștiga premiul Nobel pentru economie.
        Ultimul deceniu a văzut apariția unor așa-ziși intelectuali de stânga, in fapt profesorași cu doctorate la noul Fane Gheorghiu sau Târgoviște si alte universități de doua parale de același calibru din Occident. Nu exista nicăieri intelectuali adevărați de stânga, așa cum nu exista nici partide de stânga, si unii si alții sunt doar niște profitori care nu cred in nimic. Intelectualii „de stânga” sunt doar niște actorași manipulați de niște păpușari mult mai abili, care sunt cu adevărat marii profitori.

        • Imi pare, nu vad in occident nici o dominatie a intelectualitatii de dreapta, din contra, tot de este de dreapta este imediat impins mai departe catre extrema dreapta pana in coltul fascist altfel am avea alte imagini de la CE de fotbal unde jucatori cad in genunchi, se incearca arborarea steagurilor multicolore, se critica pana la exces numarul suporterilor din stadioane,mediile sunt infestate de idei si curente de stanga, se incerca impunerea unui mod de viata general cu care multi nu sunt de acord insa nu mai au curajul sa se exprime pt ca sunt „stampilati” drept fascisti.
          Astept cu nerabdare reverimentul la urnele de vot cu toate ca si acolo va fi tot mai greu o expimare politica pe masura datorita manipularilor grosolane la suntem expusi.

          • Crrd ca aceste aspecte sunt de suprafata. Nu exista intelectuali de stânga care sa influențeze politicile economice din Occident. In Franta nu exista nici un partid de stanga, în UK laburiștii nu mai sunt de stanga de peste 20 ani, Margaret Thatcher a afirmat că cea mai mare moștenire a ei este New Labour. As vrea sa stiu un nume de mare intelectual de stanga. Nume care ss aiba ceva impact, cineva care sa fi scris o carte cu ceva influență. M-aș bucura daca-mi furnizați dvs câteva nume, promit ca-i voi citi.

        • @Cinicul cele mai multe realități românești din sfera politică sînt cu totl altfel decît omoloagele lor occidentale. În primul rînd oamenii de stînga. Profilul tipic unrui om de stînga român include include mentalitatea conservatoare învechită, necinstea și prostia. Stînga occidentală are bubele ei dar rareori acest tip de primitivism.

          • Cred ca oamenii needucati sunt la fel fie ei de dreapta sau stânga, din România sau USA ori Francia. Singura diferenta este ponderea lor in societate. La noi ponderea lor este in crestere.

  23. So:
    Prima dată aici.
    Cuvinte prea mari pentru așa vremuri.
    Mai succint și exact unde te doare, te rog.
    Sper să nu-l spele pe creier funcțiile.
    Succes !!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Cohal
Alexandru Cohal
Cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide" – Iaşi Doctor în lingvistică, Università di Pavia, Dipartimento di Studi Umanistici

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro