duminică, mai 22, 2022

Politica de peşteră si brigandajul economic

Traditia spune ca meseria cea mai veche din lume este prostitutia, gresit! Politica este cea mai veche meserie din lume. Sunt sigur ca si intr-o pestera in care traia o ceata de Neandertali s-a facut politica. Si asta ar insemna cam ceva intre 250 de mii de ani pana la vreo 25 de mii de ani inaintea zilelor noastre. In pestera neandertalilor a existat intotdeauna un mascul alfa, dar a existat intotdeauna si un candidat care si-a dorit acest statut. Intre ei a existat mereu un clevetitor. Neanderthalul politic, care instiga, cantarind intotdeauna destoinicia si puterea conducatorului cetei. El stia cand sa-l ajute sau inca nu pe candidatul la conducerea cetei.    Clevetitorul neanderthal era neputinciosul care si-a gasit locul prin depuricarea conducatorului. Intre timp am evoluat, clevetitorul a ramas insa in memoria genetica a societatii, el s-a perpetuat impreuna cu ea.

Cu timpul, ceata neolitica a inceput sa-si regleze relatiile inter-umane. Masculul alfa s-a transformat uneori in femela alfa, toti aveau statut, toti mancau sau mureau de foame. Individul cel mai slab  isi aducea aportul, strangea lemne sau avea grija de foc, statea la panda. Batranii stiau locurile de vanatoare si dadeau sfaturi, in noptile friguroase povesteau cetei, zilele pazeau copiii.  Pentru a manca trebuia sa faci ceva, sa stii ceva, aveai un rol.

Aparitia agriculturii si domesticirea animalelor au creat surplusul pastrat de la an la an. Surplusul a creat bogatia, bogatia a stratificat si mai adanc ceata, ceata a devenit trib. Tribul si-a creat traditia. Traditiile au evoluat in legi, triburile in popoare. Componentele bogatiei s-au transformat, substanta ei a devenit simbol al harniciei, al potentei, al iscusintei si destoiniciei. Din nefericire si al exploatarii, al lacomiei si al nemerniciei de multe ori.

Popoarele au devenit state, care cate o data au nimicit natiuni. Dupa o copilarie zbuciumata, statele au reusit sa-si coordoneze existenta printr-o definitie a relatiilor dintre cei care conduc si cei care sunt condusi. Primul razboi mondial a bagat majoritatea societatilor occidentale intr-un soc profund. Pe langa durerea sacrificiului uman a creat averi imense prin practicarea pe scara mondiala a brigandajul economic. Dupa aceasta enorma tragedie, masele au hotarat doua lucruri: ce a fost trebuie sa dispara si trebuie inlocuit cu ceva mai uman si al doilea lucru, traim acum, si ridicam plezirismul la rang de ideologie.

Ambele optiuni au fost gresite. Prima a dat nastere societatilor comuniste si fasciste, a doua a creat consumerismul irational, alimentat de brigandajul economic, a produs primul dezastru economic mondial, “marea criza”.  Povestea s-a repetat in al doilea razboi mondial, mult mai ucigator si mai tragic. O mare parte a Europei a fost transformata cu ajutorul armelor in colonii rusesti, fortate in adoptarea modelului de viata comunist, in care omul nu conta de loc.

Europa occidentala a apucat 45 de ani de prosperitate in care si-a refacut economiile cu ajutorul american si sub umbrela militara americana. Prosperitatea castigata pe banii americanilor si prin caracterul national al fiecarui popor a generat un stat social sustenabil. URSS a intrat intr-un colaps economic inevitabil, exact cum spunea Judge Bell [*]: omul este o fiinta genetic acumulatoare si averea lui, mica sau mare, este un lucru esential. Omul tinde spre consumerism cultural sau material, asta costa bani si banii trebuie acumulati pentru a fi cheltuiti. El a prezis ca acest sistem se va prabusi pentru ca este un sistem impotriva naturii umane.

Prabusirea URSS a dat o sansa Estului European sa se elibereze si sa-si creeze noi parghii pentru a trai mai bine. Dintre toti cei mai intarziati suntem noi. De fapt, in sufletul nostru stim ca suntem cei mai intarziati, stim ca am fost mintiti si ca am fost furati, stim ca inca mai suntem si astazi.  Membrii  tribului cei mai puternici si mai abili au parasit vatra, ceilalti au ramas sa traiasca intr-un fel de comunism,  numit acum socialist, taranist, liberal sau pedelist. Tot comunism este, avutia noastra nu mai apartine statului totalitar, apartine mostenitorilor lui, comuna briganzilor economici, baronilor talhari sau daca doriti mogulilor rosii.

Fatalitate, nu! Doar prostie, indolenta, lipsa de responsabilitate a conducatorilor cetatii. Vor fi ei pedepsiti? Niciodata. Nimeni nu-i va pedepsi! Si-au cumparat dreptatea, pe toata,  cu bani pesin, perpetuand justitia comunista la varfurile “noii justitii”.

Cu o politica de pestera si cu  brigandajul economic existent nu poate exista sansa! Un proiect pentru Romania trebuie inceput de la justitie. Cat timp justitia la varfurile ei nu se va schimba, va continua politica de pestera si brigandajul economic. Daca se va face dreptate si va exista o pedeapsa rapida si eficace pentru abuzurile politice sau economice, va exista o sansa. Fara, vom fi condamnati la falimentul economic dupa cel moral in care deja suntem. Brigandajul economic este o lacomie pura si lacomia nu are nici limita si nici mila!

[*] Judge Bell

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

    • salut bladd,
      Daca asa credeti, ar fi bine sa cititi inca o data. In special sfarsitul articolului si sa-l legati de ceea ce se intampla astazi la CSM, sau poate nu credeti ca este important :)

  1. Intuitia imi sopteste ca aceasta pedeapsa rezida in evolutia societatii. Nu stiu exact cum se va intampla, dar stiu ca pedeapsa se va traduce prin resemnare. In momentul in care tampitii vor fi lipsiti de oricare dintre pretextele la care apeleaza obsesiv pentru a se bate cu pumnul in piept sau a se da cu fundul de pamant, in acel moment pedeapsa va intra in vigoare. Banuiesc doar ca resemnarea, pentru un agitat compulsiv, este o pedeapsa destul de cruda. Imi cer scuze pentru cinism.

    • marius salut :)
      Un stat traieste prin institutiile lui. Cand un stat nu are institutii sau cele pe care le are nu functioneaza, nu se poate este stat de drept. Tot micro-eseul de mai sus vrea sa spuna un singur lucru: nu vom avea o justitie functionala – nu vom avea niciodata o sansa. Nu sunteti cinic, chiar deloc!

  2. Un „rapel”, in limbaj alpinistic, in istoria sociala a omenirii! Cel mai mult imi place sintagma „brigandajul economic” care ar merita o definitie fiindca, lasata asa, pentru fiecare poate avea prea multe interpretari locale. Va urmaresc cu placere eseurile. Intr-o discutie recenta cu o prietena de idei, imi exprimam deprimarea cauzata de situatia in care noi romanii suntem si probabil ca vom fi mult timp de-acum inainte dar, in acelasi timp, imi exprimam bucuria de a vedea, pe cele cateva situri pe care le urmaresc, cat de multi oameni care au idei asemanatoare cu ale mele exista si, mai ales, calitatea umana si intelectuala a acestora. Ea, prietena mea, imi spunea ca ar fi minunat daca ar fi posibil ca oamenii acestia, de buna calitate intelectuala si umana, sa poate fi organizati intr-o forma care sa le puna calitatile in valoare si, in acelasi timp, sa conduca spre actiunea care sa remodeleze Romania. Eu sunt sceptic in privinta unei astfel de posibilitati (noi, romanii, avem mari probleme cu organizarea) dar mi-am exprimat convingerea ca, desi in minoritate severa acum, acesti oameni vor fi din ce in ce mai multi si, la un moment dat, se va produce balansarea care sa aiba efectele dorite si in directia cea buna.

    • Multumesc @Consonant,
      Ideia de a face ceava impreuna este si tinta acestui blog, altfel blogul acesta nu ar avea nici un rost. Cred ca daca vei avea timp sa vizitezi blogul meu si vei citii paginile de opinii (sus la dreapta :) ) care nu sunt numai scrise de mine vei vedea ca tot ceea ce crezi ca trebuie sa existe chiar exista !. Viziteaza Politeia si citeste despre noi.

      • @Consonant
        Da, si eu sunt surprins de cati de multi oameni (si romani pe deasupra) de calitate se gasesc pe aceste forumuri…
        Pe de alta parte, nu ar trebui sa fim obsedati de faptul ca nu suntem „organizati”, ca natie si ca spirit, precum vesticii, adica mecani/birocratic. Noi nu suntem ca ei si n-o sa fim din acest punct de vedere. Conform teoriilor complexitatii, grupurile se pot organiza si pe alte principii… De exemplu stolurile de pasari sunt atat de „organizate” si eficiente, desi fiecare pasarica urmeaza doar trei reguli simple (ma refer la stolurile de pasari aflate in defensiva atunci cund sunt atacate de pradatori).
        Expresia de „brigandaj economic” este superba (desi se adreseaza mai mult elitelor).
        De acord cu Teophyle ca trebuie sa facem ceva impreuna. Blogurile sunt un excelent mijloc de dezbatere…

        • Clovis salut :)
          Cand te gandesti ca pentru prima oara a folosit-o unul dintre cei mai mari romani, PP Carp in 1911 :)

          Carp era intransigent, declarînd regelui şi colegilor de guvern că Societatea liberală a tramvaielor electrice e o expresie tipică de “brigandagiu politic” şi că a o accepta înseamnă recunoaşterea dreptului familiei Brătianu la monopolizarea vieţii economice a ţării. (Aici)

          • Am citit articolul de pe politeia referitor la statura lui PP Carp… Multumec pentru clarificare…
            Am avea nevoie si azi de cativa Carpi… Din pacate avem parte doar de multi (pseudo) Bratieni…

  3. Eu as fi mai optimist… Incepem sa necunoastem istoria. In cercul meu de cunoscuti cel putin recunosc un reviriment nemaiponenit in directia cunoasterii istoriei noastre, si a reinventarii romanilor si romanismului. Basta cu stereotipurile care circula pe piata: (suntem prosti, hoti, inculti etc.). Nu suntem deloc asa, dimpotriva…

Dă-i un răspuns lui Theophyle Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro