marți, martie 19, 2024

Ultimul stalinist: Ce a făcut Ion Iliescu pentru România? (Eseu de Vladimir Tismăneanu și Marius Stan)

Pe 3 martie, Ion Iliescu, urmașul lui Nicolae Ceaușescu în fruntea României, cel care a patronat lichidarea, printr-un simulacru judiciar, a predecesorului său, în scopul de a salva ce se mai putea salva din moștenirile regimului comunist, împlinește 85 de ani. Ion Iliescu a fost de câteva ori președinte al țării. Primul său mandat a fost, neîndoios, unul contrarevoluționar, deci s-a constituit ca o strategie restauratoare menită să conserve privilegiile unei nomenclaturi inepte și cinice, iremediabil rapace și coruptă. În acei sașe ani, dominați de personalitatea de tip bolșevic a lui Ion Iliescu, premierii s-au numit Petre Roman, Theodor Stolojan și Nicolae Văcăroiu. S-au încercat vagi reforme economice, dar ele au fost, practic, ucise în fașă. Confruntarea cu trecutul totalitar a fost refuzată în numele devotamentului pentru sarcinile prezente și viitoare.

Amnezia a fost instituită ca politică de stat. Orientarea politicii externe a fost, în cel mai fericit caz, neprietenoasă în raport cu Occidentul. Partidele istorice și societatea civilă au fost continuu calomniate și agresate. În iunie 1990, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu și alți corifei feseniști au organizat o acțiune barbară de suprimare a protestului non-violent anticomunist. În istoria României, Ion Iliescu este indisociabil legat de fasciile minerești îndrumate de securiștii lui Măgureanu. Modelul politic al lui Iliescu a fost unul de tip sovietic, hrușciovist și, doar până la un punct, gorbaciovist. Idealul său politic, culmea „liberalismului” său, s-a numit perestroika. Dincolo de aceasta, se căsca abisul democrației pluraliste, o zona interzisă mentalului iliescian.

În 1996, Ion Iliescu, forțat și de presiunile externe, a acceptat, scrâșnind din dinți, alternanța democratică. Se prefigura o schimbare majoră în întreaga cultură politică a ceea ce până atunci nu fusese decât o pseudo-democrație, funciar și consecvent anti-pluralistă. Înfrățirea cu formațiuni extremiste gen PRM era proba că „social-democrația” iliesciană se reducea la un penibil simulacru al valorilor stângii anti-totalitare. Din păcate, acea renovare radicală așteptată de majoritatea cetățenilor acestei țări nu a avut loc în timpul președinției lui Emil Constantinescu. Serviciile secrete au continuat să se bucure de avantaje și puteri cu totul neconforme unui stat de drept. Primenirea clasei politice s-a petrecut strict superficial, cu prea puține consecințe care să ducă la creșterea gradului de încredere al cetățenilor în reprezentanții lor. S-au făcut unele progrese pe linia statului de drept și a justiției independente, dar vechile metehne au fost departe de a fi eradicate. Corupția a prosperat. În acei ani, Ion Iliescu a sabotat, cât i-a stat în puteri, orientarea pro-occidentală a lui Emil Constantinescu și a celor care îl sprijineau.

După revenirea ca președinte în compania lui Adrian Năstase (ajuns premier), Iliescu a încercat să se reinventeze ca imagine publică. A mimat o atitudine pro-NATO, s-a declarat chiar dezamăgit de întreaga experiență a comunismului în secolul XX. A vorbit, într-o carte de dialoguri cu unul din autorii acestui articol, despre un „bilanț global negativ” al comunismului. Dar nu a regretat niciodată public rolul său în mineriade, ostilitatea în raport cu valorile democratice, filosovietismul de-o viață, trecutul său de ideolog comunist. Dimpotrivă, a făcut tot posibilul pentru mistificarea și măsluirea rolului său în timpurile lui Gheorghiu-Dej (participarea la represiunile anti-studențești) și Ceaușescu (ministru al tineretului, prim-secretar al CC al UTC, secretar cu ideologia, prim-secretar PCR la Iași, etc). În decembrie 2006, s-a opus din răsputeri condamnării dictaturii comuniste ca ilegitimă și criminală, i-a numit pe membrii Comisiei Prezidențiale „un grup de scribălăi”. De-a lungul deceniilor scurse de la revoluția din decembrie 1989, a fost principalul artizan al mistificării și ocultării adevărului despre acel eveniment. A negat cât a putut natura anticomunistă a mișcării care a dus la prăbușirea regimului Ceaușescu. În vara anului 2012, i-a susținut pe puciștii Victor Ponta și Crin Antonescu.

La ora actuală, Ion Iliescu este omagiat de Victor Ponta și de ceilalți exponenți ai autoritarismului cleptocratic pe care îl numim pontocrație. I se aduc omagii pentru „tot binele” pe care l-ar fi făcut, pasămite, României. In realitate, Ion Iliescu este numele unui trecut de care România trebuie să se despartă. Un trecut persistent si toxic care a furat câtorva generații șansele de a trăi intr-o democratie veritabilă. Nu a fost un Imre Nagy sau un Alexander Dubček, ci un reformist din interior, suspicios în raport cu orice aduce a spontaneitate civică. Il inspăimantă tot ce i se pare spontan, se ferește de „forțele stihinice”. Este simbolul insuși ultra-centralismului birocratic. Ion Iliescu a fost politrucul tern al epocii comuniste, obedient, chiar servil în raport cu potentații epocii. Nu a mișcat în front, rezervele sale, atâtea câte au fost, erau de o eclatantă timiditate. Adică străluceau prin absență. Ion Iliescu este un dinozaur leninist, aparține unei specii de fapt stinse. Au apărut alte voci neo-leniniste, cu alte mituri și alte pasiuni (să ne gândim la „Syriza”, de pildă).

Leninismul lui Ion Iliescu este veșted, vetust, de un incurabil, frapant anacronism. Ca om politic, a făcut nespus de mult rău acestei țări prin obtuzitate, exclusivism și anti-democratism visceral. A eșuat la capitolul învățare politică, a rămas fidel unei formule mentale înghețată, rigidă, complet lipsită de viață. În fond, Ion Iliescu este ultimul stalinist, o relicvă a timpurilor terorii, minciunii și fărădelegii.


Recomandări:

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/la-vache-sacree-ion-iliescu-plagiatorul-ponta-%C8%99i-cangrena-psd-un-articol-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-stan/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/ion-iliescu-si-discipolii-sai/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/scoala-falsificarii-ion-iliescu-si-spiritul-revolutiei-din-1989/

https://tismaneanu.wordpress.com/2010/12/09/mistere-vendete-tradari-despre-iliescu-si-ceausescu/

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Nu stiu cat e de adevarat intrucat nu am vazut nimic publicat inca, dar s-a vorbit la timpul respectiv 1991-1992 despre un acord cu URSS pe care Iliescu il pregatise si prin care Romania se angaja fata de URSS ca nu va intra in nici o alianta militara fara o „consultare” cu „marele prieten de la rasarit.”
    Sunt perfect de acord cu dvs. cand vorbiti de cosmetizarea discursului politic iliescian cu tente pro NATO, dar trebuie remarcata o revenire a acestuia la discursul original bolsevic. Prima faza, in opinia mea, a fost momentul cand Emil Constantinescu se hotaraste sa se alature fortelor NATO in chestiunea Kosovo. Atunci Iliescu a avut niste tirade anti-occidentale ca la carte; cartea aia de-a-nvatat-o la Moscova.
    A doua faza o consider momentul in care fostul puscarias (si viitor, sper eu) Nastase Adrian devine „arogant,” amenintand proiectul politic al „cauzei socialismului” al carui tatuca era Iliescu. Nu numai cauza era in pericol dar si autoritatea tatucai ce urma a fi trecut pe linie moarta pierzandu-si astfel ratiunea de-a fi; o ratiune a activistului comsomolist dedicat pana la moarte directivelor partidului si, in contextul nostru istoric particular, al salvgardarii acestor directive ce i-au marcat tineretea moscovita.

  2. Că „ion iliescu” este ce este şi a făcut ce a făcut ar trebui s-o ştie toată lumea.
    Dar am să mă fac avocatul diavolului, şi-am să vă spun doar 2-3 chestii :
    „ion iliescu” a făcut-organizat cacelmaua-„revoluţia” din dec’89
    „ion iliescu” l-a eliminat pe „ceauşescu” şi a deschis porţile.
    „ion iliescu” a transformat „comunismul” în altceva (dacă doriţi, „democraţie originală”)
    Dacă într-adevăr vi se pare prea dur „a făcut” „a eliminat”, „a deschis”, „a transformat”, puteţi adăuga ca bemol, prepoziţia „prin”: prin „ion iliescu”……s-a făcut, s-au deschis etc. etc. prin.
    Ceea ce este curios Este că „ion iliescu” a reuşit ( aici fără prepoziţia „prin”) să rămînă în picioare
    viu, liber şi nevătămat eroul din decembrie’89, să conducă, să aibă puterea şi să pregătească organizeze urmarea şi urmările unui sfert de veac de „originalitate”
    NIMENI nu a putut să-l dea la o parte, să-l judece, să-l condamne, nicio opoziţie, nicio disidenţă „postcomunistă”, niciun grup de intelectuali, NIMIC s-a jucat cu toţi, i-a atras, i-a înglobat în curtea lui, i-a momit, le-a oferit cadouri direct sau indirect, exact atît cît a trebuit, acei care au muşcat din capcanele istoriei azi îl detestă, e şi normal, dar „ion iliescu” prin ei şi prin mulţi alţii a ştiut să facă ce-a(u) vrut rămînd azi liber şi viu, iubit şi venerat, cu titlul de (pos) Peşedinte al României.
    „ion iliescu” este şi rămîne pînă la urmă o chestie teribil de tare, Diavolul merită respect, fără El cum am putea înţelege Binele, cum L-am putea pricepe şi iubi pe Dumnezeu ?!?

    • Daca il comparam pe Iliescu cu un proprietar nou de plantatie atunci intelegem ca: El l-a ucis pe vechiul proprietar si ca i-a ‘eliberat’ pe sclavi. El a deschis portile plantatiei, El a scos lanturile sclavilor si le-a spus ca pot sa-si aleaga democratic alt conducator cu conditia ca acela sa provina din aceeasi plantatie. Sau, a spus El, sclavii sa se descurce singuri. (Desigur ca era imposibil ca ei sa se descurce singuri si EL STIA ASTA.)
      El nu i-a ajutat pe sclavi sa devina liberi cu adevarat pentru nu a dorit asta. El putea sa vorbeasca clar, sa-i pedepseasca pe biciutorii plantatiei, sa incepa a-i educa pe sclavi in timp ce pregatea corect noi alegeri.
      Dar din pacate El a gandit toata viata lui ca sclavia cu portile deschise este buna, ca sforile un pic mai lungi sunt bune pentru sclavi si nu lanturile si ca sclavia originala si democratica este viitorul de aur al plantoshevismului.
      Asta a facut Iliescu din Romania post decembrista: O Plantatie originala cu sclavi moderni.

      • Asta a și fost Ion Iliescu, un Gorbaciov autohton. Un comunist ”cu față umană”, dar totuși un comunist.

        Însă e mai greu de crezut că publicul din RO era pregătit în 1990 pentru altceva. Adică societatea evoluează în ritmul ei, iar atunci când are ocazia să aleagă, alege în funcție de nivelul de dezvoltare la care a ajuns. Numărul de voturi primit de Ion Rațiu descrie destul de clar nivelul societății românești de-atunci și nu cred că poate susține cineva că alegerile din mai 1990 ar fi fost falsificate. Personal, nu eram în RO nici atunci, așa cum nu sunt nici acum, așa că mi se pot spune multe. Dar nu că alegerile din mai 1990 ar fi fost falsificate.

        Totuși: separat de celebrul tratat cu Uniunea Sovietică, reproșat pe bună dreptate lui Ion Iliescu, ar mai fi un mic amănunt de semn contrar pe care n-am văzut să-l menționeze nimeni: în 1995, în plină perioadă a tandemului Iliescu – Văcăroiu, a început instalarea în România a radarelor Lockheed, acelea așa-zis ”anti-grindină”, care de fapt urmăresc traficul aerian până dincolo de R.Moldova, la aproximativ 300 – 400 km distanță de frontieră, în mijlocul Ucrainei, care pe vremea aceea era trup și suflet cu Rusia.

        Dorește cineva să susțină că Lockheed ar fi început să furnizeze acele radare, dacă ar fi existat riscul ca ele să ajungă în final pe mâina rușilor? Comuniștii ăștia vechi, de tipul lui Iliescu și Voronin, nu trebuie judecați prea simplist. Erau ei într-o anumită măsură oameni ai rușilor, dar doar într-o anumită măsură.

        • Nu cred ca s-a zis vreodata ca radarele 3D Lockheed ar fi antigrindina.
          De la bun inceput au fost destinate uzului mixt al armatei si controlul spatiului aerian.

          Nu exista radar anti-radar si-mi aduc aminte foarte bine ce se spunea la vremea respectiva la instalarea radarelor.

          Nimeni nu s-a mirat ca radarul de la Timisoara nu prea functiona in perioada bombardamentelor din Belgrad.

          Nimeni nu s-a imbatat cu apa rece asa cum sugerati.

  3. Simplu, Iliescu este personajul obedient politic??? ,daca o putem numi politica activitatea discretionara desfasurata dupa lovitura de stat din 89,de fapt este creatorul a tuturor personajelor politice indiferent de ce parte a esichierului politic se situeaza.Cred si se pare ca nu sunt singurul care gandeste asa ,ca acest personaj a reprezentat si reprezinta tot ce este malefic in situatia politica a Romaniei.Din pacate toti politicienii nostrisunt creatia scolii initiate de de acest personaj.Pe scurt a fost si este capul structurilor de tip mafiot ,transferat din „iepoca ceausista” sau sa spunem mai clar este structura cea mai perfida creata de comunisti.Daca studiati actiunile,activitatea,modul de a actiona ,veti fi surprinsi,este tipic mafiota…cred ca numele ar fi ..cartierul primaverii..Domnule Tismaneanu suntem aceeasi generatie ,dumneavoastra ati privit dintr-un unghi evolutia comunismului ,eu am privit-o din partea celui care a suferit niste cosecinte,dar am incercat sa „vad” de ce acesti indivizi au creat aceasta „lume” abulica, trista,desucheata…scopul este simplu pentru BANI,obtinuti prin furt….nu vi se pare ca ceea ce este acum seamana cu „prioritatile” activistilor pcr??

  4. Aveti totala dreptate D-le Tismaneanu.Desi nu sunt mindru de asta il urasc pe Iliescu from the bottom of my heart.Am zis ca eu unul ma mai duc in Romania cand omul asta va disparea de pe fatza pamantului.Dar faptul ca acest stalinist, omul care a facul cel mai mare rau Romaniei este sarbatorit invitat etc arata cat de f….d up este inca Romania.Doamne ce-l mai urasc…

    • Cu ”nepotul” lui politic, Victor Ponta, aflat în continuare la Palatul Victoria, România nu va deveni mai frecventabilă după moartea lui Ion Iliescu.

  5. Ieri, 3 martie 2015, (Ghin)Ion Iliescu a implinit, din pacate, 85 de ani de viata si… 25 de ani de ani de vai de viata noastra! Si cand te gandesti ca mor, ei, oameni tineri…
    De ziua „Bunicutei”, o urare pentru acest dinozaur comunist: „Mai, animalule (preistoric)!”, iti dorim sa poti sa continui, cat mai curand, partida de cerculete inceputa, in 1976, la Iasi, cu Ceausescu -1 (Mai tineti minte: „Iliescu, pentru noi, / Este Ceausecu-2!”), meci intrerupt in 25 decembrie 1989, din cauza accidentarii (mortale a) primului, care a si fost eliminat din joc, arbitrul, evident cumparat, aratandu-ne, de altfel, la toti (romanii), sa ne-ajunga, cartonasul ROSU, cu secera si ciocanu-n mijloc…
    Ca un, speram: ULTIM (!!!!!!) martisor, cu fir ROSU, cum îi place lui Iliescu, ne permitem sa îi dedicam si o miscatoare epigrama-EPITAF-ferpar, scrisa de catre colegul de presa, din Constanta, Claudiu Val (Contevici), ramasa, din pacate, inca dezirabil-actuala, desi omul o pregatise, nerabdator, inca de la SăntIonul lui 2007. De ziua “Bunicutei”: ,,La o asa manifestare, / Si eu m-as duce, sa spui drept, / Dar numai ca sa-i duc o floare, / Si sa i-o pun, pios, pe… piept!”
    Hai, nea Nelule, poate la a 25-a incercare iti iese, hai ca poti: te-asteapta nea Nicu sa terminati partida!

    I-a facut un cadou, taman ieri (3 aprilie 2015, cand CRIMINALUL din decembrie 1989 si din timpul „mineriadelor” comandate si organizate de tovarasia sa, Ion „Ilici” Iliescu, implineste PREA multi ani, 85 la numar), derbedeul de Victor Ciorbea, care, in calitate de „avocat al poporului” (-pesedist) a sesizat Curtea Constitutionala, in legatura cu procedurile de REdeschidere a urmaririi penale!… Dar tot nu scapi, pana la urma, „Mai animalule (preistoric)!”, mai dinozaurule komunisto-kagebist!!!!!!!

    In rest:… “С Днем Рождения, mui draguie! Sau: Илиеску, мне нравится, что вы не найдете!”. Ceea ce s-ar traduce, cred, exact aşa: “Iliescu, te iubim, / Că ca tine nu găsim!”. Astea au fost pe limba lui de suflet, forestiera. Pe limba sa de adoptie, “postrevolutionara”: “Hapii bãrzdei mistãr president. Ui viş iu ã long laif iend hapinies. Mei iu liv uan handrãd iãrz from neau. Mei iu bi helfi iend heavi pauãr tu uãrc. S dniom rajdenia, mistãr Iliescu”.
    Îi mai uram sa aiba zile (si nopti), sa traiasca atatia ani cati… morti au fost dupa ora 12.09 a zilei de 22.12.1989 si in fiecare noapte sa viseze, pe rand, cate unu, vesel si plin de speranta!
    Sa primeasca-n dar, de ziua lui, o pereche din iubitele lui… KATIUSE!, varianta acoperita semantic de traducerea fonetica romaneasca…

    Toate urarile de mai sus vin de la vechiul sau „prieten”, ziaristul constantean PAUL PARVU, cel care, in 15 august 1992 (Ziua Marinei / Sfanta Maria), in fata prefecturii Constanta, in calitate de redactor la cotidianul local „Telegraf”, si-a permis sa-l intrebe cine-i responsabil pentru mortii din decembrie 1989, de dupa fuga lui Ceausescu, primind ca raspuns… o mana-n gat si o celebra apelare: „MAI, ANIMALULE!” (a se consulta presa vremii, prima pagina)!

    Si cel mai important, probabil: Parlamentul European a reiterat principiul si prevederile mai vechii rezolutii a O.N.U., conform carora: CRIMELE IMPOTRIVA UMANITATII SUNT IMPRESCRIPTIBILE! Iar crimele Armatei si Securitatii, de dinainte si, (atentie Iliescu!!!): DE DUPA fuga lui Ceausescu de la fraile tarii, exact asta sunt!

  6. Ion Iliescu si ai lui au facut foarte mult rau economic, cred ca nu ar fi exagerat daca ar fi acuzati de subminarea economiei nationale. E lunga lista de boacane economice, nu insist. Sper doar ca, desi a prins 85 de ierni, sa apuce totusi si ziua in care va fi adus in fata unui tribunal si judecat pentru revolutie si mineriada.

  7. Pai la multi ani! Sa apuce ziua condamnarii in instanta. Este tot ce ne dorim. O condamnare definitiva in primul rand pentru crimele de la mineriade. Parca genocidul nu se mai prescrie, nu? Apoi pentru subminarea economiei. Nici nu conteaza daca face o zi de puscarie! Voi pune sentinta de condamnare pe toti stalpii si pe toate zidurile, fizice sau virtuale, pentru ca atunci incepem sa ne vindecam. Atunci cand vom recunoaste ca acest personaj absolut diabolic pentru Romania a patronat mafiotizarea statului si a economiei romanesti, cu pretul crimelor de la mineriade, cu pretul milioanelor de „diaspora”, etc., abia atunci vom incepe sa ne vindecam.
    Toti cei care am fost obligati sa plecam ca sa nu ne inecam in rusinea si neputinta abatute peste noi voit de acest bolsevic si mafia incurajata de el vrem sa il vedem condamnat. Aceasta este democratia pe care ne-o dorim, o sentinta definitiva si irevocabila pentru genocid si subminarea economiei, aceasta trebuie sa fie mostenirea acestui dinozaur.

  8. Lui Iliescu „i s-au sters toate gresealele cu voie” odata cu impunerea blocadei asupra Serbiei, incheierea tirgului cu Regele Mihai si alte recunosteri corecte.
    Din pacate nu pot fi reparate rautatile efectuat si nici impactul asupra populatiei si nici mostenirea politica lasata prin urmasii politici si intreg sistemul politic cristalizat de el.

  9. Acest individ tenebros şi nefast îşi permite astăzi să-şi serbeze cei 85 de ani la Atheneul Român,cu ciracii şi slugoii săi,sfidând cu cinism întreaga suflare românească.
    Satana în persoană de-ar fi fost în locul lui n-ar fi reuşit să facă mai mult rău acestui popor.Blestematul cântă şi dansează, liber, cu imunitate, pe hecatomba de cadavre ale tinerilor nevinovaţi, căzuţi în 89 şi la mineriade.
    Sunt bătrân, cu cinci ani mai mic decât el, din aceeaşi zonă şi voi muri nelămurit şi neîmpăcat, cum de acest rromân bolşevic îşi flutură longevitatea,liber şi nepedepsit, sfidând toate legile şi cutumele poporului în care s-a născut şi a trăit.
    Restul, toate cele ce se spun despre acest diavol,sunt doar baliverne, pentru adormit copiii.

  10. Pentru mine domnul Ion Iliescu a franat caderea brusca a economiei Romaniei,in momentul cand CAER-ul cazuse, pietele de desfacere ale produselor romanesti dispareau rapid, locul fiind luat de firme straine, vecinii Romaniei erau deosebit de agitati, anumite minoritati erau exaltate, embargoul Occidentului asupra tarii noastre nu fusese ridicat si incepea sa ne pandeasca spectrul foametei si a dezintegrarii tarii. In momentul acela trebuia sa hranesc 5 (cinci copii) un student, o liceeanca si alti trei mici si la gradinita. Poate o zice cineva: cine te-a pus sa-i faci? I-am facut si n-am stiut ce ma asteapta. Nu sunt nici tigan, nici fost membru PCR , nici ipocrit si nici macar oportunist. Dar am observat eforturile care se faceau, de catre conducerea de atunci, pentru a tine tara in picioare.

    • Ne-a tinut iliescu tara in picioare cum tine funia spinzuratul atirnat.
      Ne-a sufocat orice tendinta de libertate si democratie reale.
      A mentinut controlul statului asupra economiei si a cauzat astfel atit degradarea nivelului de trai cit si intirzierea pina la aminare definitiva a crearii unei economii reale si sanatoase de piata.
      A blocat prin orice mijloace initiativa privata si spiritul intreprinzator, atit in domeniu economic, cit si social si politic.
      A consumat resursele tarii (atitea cite erau) pentru a mentine in locuri de munca inutile in industrie inutila masele de lumpenproletari aglutinati de regimul criminal a lui ceausescu in cartiere de blocuri inumane – pentru a-si asigura baza votantilor – si pe de alta parte a folosit aceleasi resurse ale tarii pentru a satura o noua nomenclatura de oameni politici si securisti transformindu-i peste noapte in magnati ametitor de bogati.
      A blocat revenirea regelui in tara.
      A ordonat sa se ucida atit la revolutie cit si in iunie 90.
      A alimentat ura de clasa si a perpetuat xemofobia si nationalismul la culmi nevisate de ideologii si politrucii aflati la butoane inainte de 1989.
      A aruncat tara intr-o mizerie din care nici azi, dupa 25 de ani nu si-a revenit.
      A puit ideologic pe ponta, nastase, basescu, boc, vadim si sute si mii de alti mini si maxi baroni si „secretari de judet” care acum domina clasa politica si s-au cocotat pe un morman de privilegii, functii si averi ce i-ar face sa paleasca de invidie pina si pe aristocratii secolelor 15-18.
      A dat tara pe mina securitatii remodelata in partide politice si „oameni de afaceri”.
      A alungat din tara citeva generatii de medici, profesori, ingineri, profesionisti
      Pe scurt – ne-a coborit intr-o genune sociala, economica, morala , sociala de proportii epice.
      Nici nu poate fi judecat si impuscat de cite ori ar fi cu adevarat nevoie tovarasul asta Iliescu. A fot la fel de nociv – daca nu mai nociv decit ceausescu.

  11. Pentru mine Iliescu a fost un adevarat ghinion. Daca comunismul si ineptii sai conducatori au fost adusi cu tancul sovietic urmare a pierderii razboiului alaturi de Germania, pe Iliescu nu l-am ales pana la urma noi.

    Bineinteles. pentru a fi atat de popular, Iliescu s-a bazat pe o propaganda si o diversiune fara precedent si un scenariu de revolutie televizata cu apropae 1000 de morti, probabil un experiment diversionist KGB-ist reusit.

    Dar afinitatea poporului pentru un astfel de lider a fost prea mare si nici macar atunci cand a devenit evident cine este, dupa mineriade si primele mandate, alegerile noastre nu poat fi scuzate la nesfarsit. Mai ales ca acum, multi dintre romani se leapada de Iliescu pentru a se intoarce la … Ceausescu. Ceausescu a fost pasamite un patriot, Iliescu a vandut tara, este ce aud tot mai des, evident o aberatie cosmica pe care nu are rost sa o comentez.

    Ce vreau sa spun este ca Iliescu a fost cumva reprezentativ. Putini mai vor sa isi aduca aminte cum il adulau. A stiut chiar sa isi maximizeze reprezentativitatea. A stiut sa se bazeze pe slabiciunile si himerele din mintea poporului roman.

    Chiar si uciderea lui Ceausescu a fost un act reprezentativ, pentru ca toti doreau moartea fizica a dictatorului. Au sperat atunci ca Ceausescu sa ia in mormant totate slabiciunile lor insa acest lucru nu numai ca s-a intamplat dar slabiciunile lor, pana atunci mascate de sistem, au iesit extrem de bine la suprafata dupa ce sistemul a cazut. Acum s-au dezis de Iliescu si deplang uciderea lui Ceausescu tocmai pentru ca noul sistem al lui Iliescu, le-a scos la iveala slabiciunile. Slabiciuni pe care nici acum nu vor sa le vada si sa le accepte si de aceea poporul vede efectele, in general negative ale tranzitiei insa cand e vorba de cauze este intr-o ceata totala.

    Cat despre Iliescu, se spune ca puterea corupe, mai ales caracterele slabe. I-a corupt pe toti liderii de la comunisti incoace. Iliescu, ca membru al vechii oranduiri, era deja corupt. Dar in acel punct, pe 22 dec. 89 parea a fi totusi mult mai democratic decat predecesorul. Si pana la urma chiar a fost. Se putea mult mai bine, dar se putea si mai rau.
    El ne-a aratat ca puterea poate corupe la nesfarsit. Mortii de la revolutie, mineriadele si subminarea democratiei libere au aratat ca a fost un caracter extrem de slab desi a pozat intr-un mare revolutionar.
    Corupti au fost pe rand si Emil Constantinescu care s-a urcat pe un val urias de asteptare democratica si a pierdut in fata serviciilor. Nastase a baronizat tara, crezand ca i se cuvine rolul de baron-sef, pentru ca „bagase” tara in UE si NATO.
    Basescu are si el un sir de acte care arata ca nici el nu a fost imun la coruptie, desi mai putine decat vrea sa ne prezinte propaganda dezlantuita impotriva lui.
    Ponta, pe langa caracterul infect, are un plagiat evident.
    Iohannis are 6 case doar dint-un mandat de primar. Sa vedem ce va urma dupa probabil doua mandate de presedinte.

    Oricum, remarcam un trend oarecum descendent al copruperii mintii conducatorilor. De la un comunist care are pe constiinta vreo 1000 de morti la revolutie, cei de la mineriade, am ajuns la un „biet” plagiator care a furat o lucrare de doctorat si un presedinte cu prea multe case pentru un salariu de profesor. Semn ca democratia avanseaza, incet-incet si ca ea se face „cu materialul clientului”

  12. Avid de putere, viclean, manipulator de mare clasa, titirez versatil, mestesugar de frunte al vorbei mieroase si al limbajului de lemn care nu spune nimic si se invarte etern in jurul cozii, evitand adevarul si evidenta, tenace si perseverent, niciodata nu-si recunoaste greselile, vechi activist PCR, hotul revolutiei, aparatorul activistilor de PCR, securistilor si militienilor care au facut crime si abuzuri grave. S-a opus cu vehementa punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara din 12 martie 1990 , ceea ce a dus la accederea fostilor profitori si criminali la posturi de conducere in Parlament, Guvern si institutiile administrative ale statului.

    Un ipocrit de mare clasa care in 1989 vroia sa nu intineze idealurile socialismului cum a facut Ceausescu, iar in realitate nu numai ca a scapat de la inchisoare, dar a si pastrat, perpetuat privilegiile vechilor asupritori, corupti si jefuitori – o realizare magistrala , un mare politician PERFID, pentru asta va ramane in istorie, merita cu prisosinta vesnicele multumiri ale tuturor politicienilor corupti, hoti si ticalosi comunisti sau necomunisti.

    Punct ochit, punct lovit ! Ceea ce s-a vrut s-a si realizat ! Din aceasta cauza a fost sustinut de vechea nomenKlatura, iar populatia a fost manipulata abject si ticalos cu amenintarea
    razboiului civil, cu angoasa pierderii locurilor de munca, cu vin capitalistii, cu nu ne vindem tara.

    Parca eram cu totii ca apucatii bantuiti de toate neajunsurile, bolnavi de libertate. Cu greu isi poate inchipui cineva cat eram de surescitati, entuziasti, tulburati de disperarile, de toate frustrarile si suferintele indurate zi de zi, zeci de ani de comunism. Toate valorile au fost rasturnate de un regim politic TOTALITAR in care nu aveai voie sa te exprimi, sa spui ce crezi si ce simti despre un lucru, sa nu fie decat un singur partid, sa nu ai voie sa pleci oriunde, sa ai ingradita drastic libertatea profesionala, sa te simti urmarit oricand, sa fii nevoit sa te autocenzurezi, sa te simti depersonalizat prin folosirea continua a unui dublu limbaj, sa te simti umilit de un partid – stat atotputernic – PCR, bazat pe pile, cunostinte, relatii. Vremea LABELE POC, a aplauzelor, a defilarilor si a persecutiilor totalitariste !

    Cu greu pot intelege copiii si tinerii din ziua de azi de ce nu ne-am revoltat mult mai devreme impotriva unui regim CRIMINAL TOTALITAR , in care ADEVARUL SI DREPTATEA SI LIBERTATEA ERAU MUTILATE. Acestea au fost marile cuceriri ale schimbarii de regim din decembrie 1989.

    Din acesta cauza niciodata nu trebuie uitate crimele si abuzurile comunismului, iar oamenii care au facut crime sau au ascuns crimele ar fi trebuit sa fie judecati si condamnati.

    Ori asta a facut Ion Iliescu : a acoperit criminalii si la randul lui a ordonat actiuni care au produs crime. Nu ma gandesc si nu intra in discutie in anii 90 arestari sau condanmnari fara o judecata dreapta. Dar s-ar fi cuvenit imediat si pe masura reparatii morale si materiale pentru cei care au suferit, recunoasterea abuzurilor, condamnarea imediata, efectiva a tuturor celor care au facut abuzuri grave si crime si blocarea acestora pentru functii de conducere sau de a participa drept candidati la alegeri.

    Era asa de greu de inteles si de acceptat, domnule Iliescu ? Doar atat vroiau cei din Piata Universitatii – punctul 8 de la Timisoara !

    In Romania primii 10 ani de comunism au fost anii terorii si genocidului cu crime si condamnari la ani grei de temnita a unor oameni nevinovati , iar ultimii 10 ani de comunism au insemnat sacrificii enorme economice pentru populatie pentru achitarea datoriilor de 20 miliarde de dolari.

    Jaful bancilor, al economiei nationale prin inchiderea si falimentarea intreprinderilor, gonirea din tara a 4-5 milioane de oameni in cautare disperata de locuri de munca – toate acestea constituie ATAC GRAV AL CLASEI POLITICE CORUPTE IMPOTRIVA OAMENILOR.

    In timp ce mare parte din politicienii statului furau pe rupte, datorita coruptiei generalizate care au cuprins toate consiliile judetene,orasenesti si comunale, cu greu va puteti inchipui dumnule Tismaneanu in ce conditii umilitoare de saracie au murit oamenii de la sate, sau cat de precare au fost conditiile asigurate de stat pentru educatie si invatamant. Oamenii in varsta si copiii au fost cele mai vulnerabile grupuri de risc social si au suferit cel mai mult.

    ION iLIESCU are si el o mare parte din vina pentru care ar trebui judecat cu decenta, cu masura , cu adevar si dreptate de catre noi si de istorie. Important este ca noi sa nu uitam si mereu sa ne reamintim crimele comunismului TOTALITAR si abuzurile, hotiile si coruptia celor 25 de ani de dupa caderea comunismului. Multumiri din inima domnule profesor Vladimir Tismaneanu !

  13. Au trecut 25 de ani. Probabil ca vor mai trece inca 25 de ani pana se va stinge focul comunist intretinut de Iliescu si de toata fosta infrastructura comunista care isi continua existenta in Romania.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro