Autori:
Dr. Oleksii Polegkyi, Director academic, Centrul pentru Diplomație Publică, și Adjunct la Institutul de Științe Politice, Academia Poloneză de Științe
Dmytro Bushuyev, analist politic și scriitor de discursuri pentru Primul Ministru al Ucrainei în 2019-2020
Traducere din engleză de Dana S. Trif
______________________________
Cu doar câteva luni în urmă Irpin și Bucha erau niște orășele confortabile din suburbia Kievului, populare printre familiile tinere și pensionari datorită parcurilor, atmosferei calme și a unor prețuri rezonabile la chirii.
Lucrurile s-au schimbat însă drastic după februarie 24, când Rusia a lansat agresiunea sa la scară largă împotriva Ucrainei. În încercarea de a captura Kievul, armata rusă a asediat Irpin și Bucha, și i-a luat ostatici pe localnici. După o lună, când rușii au fost forțați să se retragă, ucrainenii au descoperit morminte comune cu civili uciși în timpul ocupației. Conform martorilor oculari, tortura și violul erau lucruri uzuale, la fel și jaful. Cruzimea lipsită de sens a soldaților ruși a depășit cu mult violența obișnuită a războiului. Crimele de război din Irpin și Bucha au devenit primele din lista de atrocități comise de ruși.
În aceeași zi în care cadavrele erau descoperite în Bucha, un articol scris de Timofey Sergeytsev, unul din ideologii Kremlinului, era publicat de RIA Novosti, o agenție de știri de stat rusă. Titlul era destul de pregnant: „Ce ar trebui să facem cu Ucraina”. Autorul lăuda supremația civilizației rusești și insista că Ucraina și identitatea ucraineană ar trebui eradicate. Deci tot ceea ce se întâmplase la Bucha, Irpin și în alte orașe ucrainene – și continuă să se întâmple acum – nu este doar un accident tragic. E o politică deliberată a Rusiei, inspirată de conceptul ‘Lumii rusești’.
Originile Lumii rusești
La începutul anilor 2000 politica rusă a început să se îndepărteze de tentativele anterioare de democratizare, obstrucționate de corupția elitelor rusești, îndreptându-se spre o neo-autocrație condusă de noul președinte, Vladimir Putin, un fost ofițer KGB.
Trezoreria rusească de stat fusese pompată cu bani din exporturile de gaze și petrol, care nu doar că au crescut standardele de viață ale rușilor, dar și nostalgia după Uniunea Sovietică, un succesor al Imperiului Rus.
Vestul, ce fusese văzut drept partener în anii ’90, a fost reevaluat în anii 2000 ca un adversar ale cărui acțiuni oculte au distrus URSS-ul și au rupt unitatea națiunilor înfrățite. Pericolul din exterior, unul din pilonii tradiționali ai gândirii rusești, revenise din nou la viață.
Acest resentiment s-a văzut relativ prompt reflectat într-un buget militar de stat care a crescut de la 9 miliarde de dolari în 2000 la aproape 35 de miliarde în 2006.
Dar acest strigăt de răzbunare avea nevoie de o nouă ideologie, nici una pur sovietică, dar nici țaristă, ci una care se potrivea realității secolului 21.
Schimbările din politică externă rusă au devenit evidente în 2005, după ‘Revoluția Portocalie’ din Ucraina, un protest lung de câteva luni împotriva falsificării rezultatelor alegerilor prezidențiale, în care Rusia pariase pe candidatul pro-rus Viktor Yanukovych și părea că influențează rezultatul electoral.
Din perspectiva rusească ‘Revoluția Portocalie’ a fost o operațiune organizată să provoace o revoltă anti-rusă și pro-americană prin utilizarea unor instrumente de putere soft. A fost privită de elitele rusești drept un rezultat al unei lovituri de stat de inspirație vestică și a trezit temeri la Kremlin că experiența ucraineană va servi drept model pentru o schimbare politică în Rusia însăși. Kremlinul a înțeles atunci importanța ideilor și a influenței puterii soft asupra altor țări.
Rusia a început să remodeleze politica, problematica limbii și narațiunile istorice ale compatrioților săi, ca modalitate de a-și exercita puterea asupra țărilor vecine și de a-și impune propriile interese geopolitice în spațiul post-sovietic. Ideea unei ‘Lumi rusești’, inițial conceptualizată de cercul de metodiști cvasi-filozofi la începutul anilor 2000, a fost luată drept punct de reper și nume pentru o nouă doctrină.
Bazele ‘Lumii rusești’ sunt limba și cultura rusă, credința ortodoxă, memoria istorică, și un trecut comun, în special o anumită atitudine față de Marele Război Patriotic (termenul rusesc pentru Al Doilea Război Mondial), considerat cea mai mare victorie a Uniunii Sovietice. După utilizarea conceptului de “compatriot rus în străinătate” în identificarea cetățenilor țărilor vecine care au legături strânse cu cultura, limba și tradițiile rusești, Rusia și-a anunțat dorința de a proteja drepturile și interesele acestor compatrioți și că va lupta pentru “inimile și mințile” lor.
‘Lupta’ menționată a devenit luptă efectivă și primii care au simțit-o au fost georgienii, confruntați cu invazia rusească din 2008.
Doi factori adiționali au galvanizat politica lui Vladimir Putin și l-au determinat să întărească doctrina ‘Lumii rusești’, făcând-o mai dură și mai restrictivă. Primul factor a fost o serie de proteste ale opoziției rusești în 2012, o reacție a societății civile la alegerile prezidențiale care, din punctul de vedere al liderilor opoziției, fuseseră trucate în favoarea lui Putin. Coșmarul acestuia din urmă, al unei ‘Revoluții Portocalii’ la Moscova, părea să devină realitate în ciuda faptului că protestele au eșuat.
Al doilea factor a fost o repetare a revoluției din Ucraina în 2014, care a dus la îndepărtarea președintelui pro-rus Viktor Yanukovych, la putere din 2010. Revoluția a fost un răspuns de succes al Ucrainei la politica autocratică a lui Yanukovych și la încercările acestuia de a împiedica o opțiune europeană: protestele au izbucnit după ce guvernul ucrainean a respins Acordul de Asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană, pe care o majoritate a ucrainenilor îl considerau crucial pentru viitorul țării.
Putin nu a putut să creadă că un șef de stat ar putea fi mazilit drept rezult al unor proteste cetățenești. Trecutul său de membru KGB și istoria Rusiei l-au convins că acest lucru putea fi realizat numai prin interferență externă. Faptul că democrațiile lumii au sprijinit revoluția ucraineană i-au întărit convingerea că Vestul, și în special Statele Unite, acționau în mod direct împotriva lui.
Kremlinul a început să dezvolte o ideologie rivală contra-revoluționară[1], combinând tot ce i s-a părut că merită. A fost un cocktail format dintr-o cale ‘specială’ pentru Rusia, unde Stalinismul era combinat cu ortodoxismul conservator și ceva abordări filozofice moderne ale metodiștilor, așa cum fuseseră ele formulate în a doua jumătate a secolului 20.
Vladimir Putin a început să dezvolte, tot mai mult, ideea unor diferențe civilizaționale între Rusia și Vest, citându-l pe filozoful Ivan Ilin, un succesor direct al fascismului ideologic. Posibilitatea unei noi revoluții ‘colorate’ pe teritoriul Rusiei era una din cele mai mari temeri ale Kremlinului. Protestele Euromaidan din 2013-2014 au fost etichetate de Kremlin drept o altă operațiune ‘specială‘ a Vestului direcționată împotriva Rusiei[2].
Politica externă rusă a făcut întotdeauna parte, într-o mare măsură, din politica domestică, iar rolul jucat de problemele de politică externă a crescut semnificativ în anumite perioade din istoria sa ca instrument de mobilizare în masă. Regimul lui Putin este dependent de militarism pentru a-și menține puterea. În 2014, 86% din ruși au susținut anexarea Crimeii imediat după ce aceasta a avut loc. Sentimente populare de victimizare și dorul imperialismului ajută la justificarea agresiunilor militare externe.
Când Rusia a anexat Peninsula Crimeea în 2014 și a inițiat un război proxy în regiunea Donbas din Ucraina, și până la războiul efectiv împotriva Ucrainei, Putin și Patriarhul Kirill, liderul Bisericii Ortodoxe ruse, au utilizat ideologia ‘Lumii rusești’ ca principală justificare pentru invazie.
În discursul său din 2014 Putin susținea că Rusia era o națiune divizată: “Milioane de ruși s-au dus la culcare într-o țară și s-au trezit într-un tărâm străin. Peste noapte au devenit minorități naționale în fostele republici unite. Poporul rus a devenit unul din cele mai mari, dacă nu cel mai mare popor divizat din lume”[3].
Esența ‘Lumii Rusești’
Conceptul ‘Lumii rusești’ aparține unui imaginar geopolitic, argumentează Marlene Laruelle[4], “un atlas mental neclar […] în care regiuni diferite ale lumii și legăturile diferite cu Rusia ale acestora pot fi articulate într-un mod fluid. Această neclaritate este structurală conceptului, și permite reinterpretarea sa în contexte multiple.”
Conform acestei abordări, Rusia trebuie reprezentată ca o civilizație unică, al cărei statut de mare putere se bazează pe valori morale puternice, economie și putere militară. Este întreținută astfel credința că Rusia trebuie să urmeze o politică externă independentă, asertivă și oportunistă pentru a apăra interese rusești și a construi Rusia ca o mare putere care oferă o alternativă în fața Vestului.
Câteva caracteristici cheie ale naționalismului rusesc constituie fundamentul ‘Lumii rusești’: esențialismul – ideea că există calități culturale speciale, eterne ale popurului rus care îi separă fundamental de alte popoare; caracter imperial ofensator – de la început, naționaliștii ruși au perceput autocrația și păstrarea imperiului ca obiective vitale importante pentru activitatea lor politică; și conștiință imperială. Asta include un complicat complex de stereotipuri tradiționale care păstrează valori statale stabile, speranțe pentru un „țar înțelept” și „o mână fermă”, și ambiții imperiale. Varianta elitistă a „conștiinței imperiale” este înainte de toate legată de esențialismul geopolitic care reiese din două noțiuni interconectate: în primul rând, noțiunea că civilizația rusă specială trebuie păstrată prin „sufletul rusesc”; și în al doilea, noțiunea că civilizația vestică reprezintă o amenințare continuă la adresa civilizației rusești[5].
Conceptualizarea ‘Lumii rusești’ drept un spațiu transnațional al acelora care înțeleg limba rusă și au fost influențați de cultura rusă a fost formulată în anii ’90 de către intelectuali și metodiști precum Petr Shchedrovitsky, Efim Ostrovsky, Gleb Pavlovskiy, Valery Tishkov și alții. Dintr-o perspectivă civilizațională, limba rusă este percepută drept o modalitate de a menține unitatea ‘Lumii rusești’ ca un fel de legătură transnațională ce depășeste granițele statelor.
Pentru că apartenența la un grup cultural-lingvistic este considerată ca principala justificare a calității de membru a ‘Lumii rusești’, granițele acesteia din urmă nu sunt strict delimitate. Prin urmare, în timp ce Federația Rusă ca stat are limite, ‘Lumea rusească’ nu le are.
Pe la mijlocul anilor 2000 aceste idei erau acceptate drept parte integrantă a unei noi politici externe a Federației Ruse. Termenul de ‘Lume rusească’ era în mod general înțeles ca incluzând nu doar diaspora rusă, ci și ca o conceptualizare ideologică a culturii ruse și a misiunii sale în lume.
Dar metodiștii au adus ceva în plus doctrinei ‘Lumii rusești’. Din punctul de vedere al metodismului, activitatea este o realitate fundamentală a lumii și orice altceva, inclusiv oamenii, sunt doar mijloace (‘instrumente’). Se pune deci un accent special pe tehnocrație ca modalitate de a transforma tot ceea ce este necesar într-un ‘instrument’. Cu cât mai eficient dorești să fii, cu atât mai mult ai nevoie de un ‘instrument’ precis (sau să devii un ‘instrument’ precis) pentru a-ți urmări obiectivele fără ezitări morale. Pentru a extinde acest mod de gândire, filozofia respectivă solicită o dezumanizare totală a celor care o îmbrățișează, pentru că eficienței, ca merit principal al tehnocrației, nu îi pasă de ‘slăbiciuni’ umane precum bunătate, compasiune sau empatie.
Această abordare a devenit extrem de populară în elita politică rusă și mulți oficiali s-au instruit la școala metodistă, inclusiv Sergey Kirienko, prim adjunctul șefului Administrației Prezidențiale a Federației Ruse. Și probabil această abordare tehnocratică a elitei ruse a penetrat tot sistemul de stat rus, rezultând în cruzimea soldaților ruși, care pur și simplu încearcă să își facă treaba în cel mai eficient mod posibil.
Dar să fii un tehnocrat ‘fără suflet’ nu este suficient, o persoană trebuie să atingă o anumite certitudine a rectitudinii sale morale pentru a se transforma într-o mașină de război perfectă.
Acest sentiment de rectitudine morală rușii îl primesc de la Biserica Ortodoxă rusă, care a devenit al doilea stâlp de susținere al doctrinei ‘Lumii rusești’.
Biserica Ortodoxă rusă a devenit un jucător principal în discursul despre identitatea rusească și relațiile Rusiei cu statele vecine. Ortodoxia joacă acum rolul uneia dintre cele mai importante instituții pentru conservarea principiilor supranaționale în conștiința rusă și menținerea unității civilizației ‘Lumii rusești’. Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, a început să pozeze nu doar ca șef al Bisericii Ortodoxe ruse, ci ca lider spiritual supranațional al ‘Rusiei sfinte’, care include Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova și – la o scară mai largă – toți creștinii ortodocși. Din această perspectivă, Moscova se autopercepe drept a Treia Romă și singurul moștenitor legal al Imperiului Bizantin – în contrast cu ‘falsa Romă’ a Washington-ului.
Astăzi, Biserica Ortodoxă rusă a devenit fundamentul ‘moral’ al războiului din Ucraina [6].
Al treilea pilon al ‘Lumii rusești’ este memoria istorică comună. Istoria și trecutul ca resurse simbolice au devenit instrumente pentru atingerea unor obiective politice și influențează puternic politica rusă. Al Doilea Război Mondial, sau Marele Război Patriotic cum este el numit în Rusia, este cu siguranță unul dintre cele mai, dacă nu cel mai evocator eveniment istoric în imaginația rusă. Victoria Uniunii Sovietice în Al Doilea Război Mondial, Marea Victorie în Marele Război în mitologia rusă, a devenit o piatră de temelie a identității neo-imperiale ruse, în special sub Putin, și a fost activ exploatată pentru a mobiliza suport pentru actualul regim politic al Kremlinului. Moștenirea victoriei din 1945 reprezintă baza reprezentării Rusiei drept o mare putere și pentru a revendica o poziție specială în Europa. Orice recuzare a mitului Victoriei în Al Doilea Război Mondial este percepută drept un pericol la adresa hegemoniei rusești în spațiul post-sovietic și chiar ca o amenințare existențială a Rusiei ca stat.
Articolul lui Timofey Sergeytsev, care aparține cercului Metodist, menționat la începutul acestui articol, e o ilustrație perfectă a ideii ‘Lumii rusești’. Ucraina este un stat ‘nazist’ doar pentru că îndrăznește să pună sub semnul întrebării rolul excepțional jucat de Rusia în Al Doilea Război Mondial, percepându-l ca o victorie comună a Aliaților la care nu doar ruși, dar și ucraineni împreună cu americani, britanici, polonezi, francezi și alții din toată lumea au contribuit.
Nazimul german din 1930 – 1940 este interpretat de către ruși ca un rezultat al crizei gândirii vestice din care Rusia a ‘salvat’ lumea – și azi, Vestul, decadent moral, a respins sacrificiul Rusiei.
Ucraina nu este văzută ca stat independent și o națiune autosuficientă, ci ca un ‘instrument’ al Vestului ostil, artificial creată pentru a răni Rusia. Ucraina, care în mod conștient a ales Europa și democrația, subminează doctrina imperialistă rusă a ‘națiunii divizate’.
Prin urmare, Ucraina este vinovată pentru că nu dorește să împărtășească soarta comună a ‘Lumii rusești’ imaginată de către intelectuali și clerici.
Ucraina ar trebui legată de Rusia, altfel ea ar trebui de-ucrainizată și de-europenizată. Neprihănirea istorică a Rusiei și binecuvântarea Bisericii Ortodoxe ruse justifică toate crimele Armatei ruse de dragul ‘Lumii rusești’.
‘Lumea rusească’, în mod deliberat creată și prețuită de Rusia pe parcursul ultimelor decenii, are o bază esențialmente slabă. Nu are niciun răspuns la întrebarea cum ar putea coexista cu cei care nu se consideră o parte a ei.
___
Sursă: Articolul original a fost publicat pe site-ul Forumului pentru Studii Ucrainene, o publicație susținută de Institutul canadian de studii ucrainene, Universitatea din Alberta, Canada. Link :
note___________
[1] Popescu, N., Wilson, A. The Limits of Enlargement-lite: European and Russian Power in the Troubled Neighbourhood. European Council on Foreign Relations, London, June 2009.
[2] Tsygankov, Andrei. Vladimir Putin’s Last Stand: The Sources of Russia’s Ukraine Policy, Post-Soviet Affairs, Volume 31, Issue 4, 2015: 279-303; Van Herpen, Marcel H. Putin’s Propaganda Machine: Soft Power and Russian Foreign Policy. London: Rowman & Littlefield, 2015.
[3] (aici și mai jos traducere și sublinierea au fost făcute de autori) Crimean Speech of Vladimir Putin. March 18, 2014; http://kremlin.ru/events/president/news/20603
[4] Marlene Laruelle. „The ‘Russian World’. Russia’s Soft Power and Geopolitical Imagination.” Center for Global Interests, May 2016:1.
[5] Emil Pain. “The imperial syndrome and its influence on Russian nationalism”, In: Pål Kolstø & Helge Blakkisrud (eds.) The New Russian Nationalism: Imperialism, Ethnicity and Authoritarianism 2000–2015. Edinburgh University Press, 2016:60.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Minunat, dar înfricoșător text. Rusia și-a format o nouă ideologie pe care o folosește că temei pentru acțiuni militare neoimperiale. Din această cauză, Rusia este extrem de periculoasă.
Dar stau și mă întreb: oare Germania și Franța care s-au prostituat cu Rusia până în ultimul moment nu știau ce se „clocește” în Rusia?
Au stiut cu siguranta ceva insa gazul si petrolul ieftin, afacerile cu Rusia au fost mai benefice la momentul respectiv. Cu China este acceasi poveste insa la un nivel mult mai mare.
Occidentalii de multe ori au probleme pt ca nu inteleg din motive culturale zonele lumii care nu se comporta precum lumea libera.
Afacerile si lumea capitalului nu tine cont de „fineturile” culturale iar crezul ca altii se vor comporta ca atare in sensul dorit de occident nu s-a adeverit in totalitate, vezi si ce se intampla in lumea araba in special Primavara Araba.
Dragoste cu de-a sila nu exista si nici libertatea nu poate fi exportata, e nevoie de mult timp pt schimbarile culturale si mentale in societati anchilozate fie in evul mediu fie in comunism.
Ce ramane, securizarea a ceace avem, stilul occidental de viata, libertatea si ce o mai fi iar restul n-are decat sa-si inlature singuri dictatori.
„cum ar putea coexista cu cei care nu se consideră o parte a ei”
Stiu vecinii câte ceva.
Incep sa cred ca Rusia, prin incercarea de a atrage fortat alte natiuni, se comporta precum o secta religioasa, al carei lider se afla la Kremlin. Toate aceste ideologii create in timp si „pedepse” aplicate natiunilor care doresc sa iasa din zona de influenta a „lumii ruse” sunt specifice unui tip de fanatism religios. Nu degeaba biserica ortodoxa rusa reprezinta un jucator principal in „mareata misiune rusa” din Ucraina. Din nou, ideea de „purificare”, de „neprihanire”, de „abandon” a „lumii ruse” si de pedepse cu razboiul ne duc cu gandul la zona patologica, specifica dictatorilor. In Rusia se imbina fanatismul ideologic cu cel religios, rezultand o astfel de politica externa deosebit de periculoasa. Din pacate, astfel de lideri precum Putin nu pot fi inlaturati decat prin revolutii sau razboaie care pot avea urmari teribile pentru Europa si chiar Rusia. Insa marea batalie se va da la alegerile parlamentare sau prezidentiale din Europa, iar in functie de alegerile europenilor din vest, vom afla daca ramanem intr-o lume democratica, libera sau ne reintoarcem la anii cenusii 30-40.
Cred ca o paralela cu nazismul German este cum nu se poate mai buna. Si acolo era acelasi concept de rasa superioara, de puritate rasiala, de cultura nordica, neprihanita, nepoluata de vecinii „inferiori” dar si un fel de religie a „omului superior”, germanic, inrolat in SS si destinat sa schimbe lumea,. Sa ne aducem aminte de Himler si al sau cult SS, de ritualurile care aveau loc intr-un castel medieval, de clarvazatorii angajati de Himler, de expeditia din Tibet sponsorizata de nazisti al carei scop era sa ajunga la radacinile neprihanite ale resei superioare, indo-europene si bineinteles germanice. Pseudo-stiinta, pura fabulatie rusa, fara legatura cu comunismul lui Lenin sau mai degraba cu singura legatura data de exploatarea „maretiei” Uniunii Sovietice in ochii rusilor de rand. Sa speram ca implozia care urmeaza (se pare ca tinerii rusi educati de astazi nu sunt de loc dornici sa participe la actiunea de „purificare” a Ucrainei) nu va antrena si natiunile din jur!
Iata o ideie interesanta exprimata, referitor la un (aparent oare?) contrast moral religios, al celor doua lumi, ambele crestine, dar din ce in ce mai diferite, mai distantate, mai contrastante parca: cea vest-europeana si cea rasariteana, nevoite sa traiasca impreuna. Este evident faptul ca in „vest/occident”, se intampla ceva „impotriva naturii”…umane,o deformare a imaginii omului crestin, aceea clasica,traditionala, istorica. Si acest bulgare de zapada, nucleu al contrastelor evidente, a inceput sa se rostogoleasca, putand produce o avalansa, in forma unui …razboi; pe care-l constatam inceput deja. Ambele „biserici”, au inceput sa marsaluiasca, mai zgomotos cea reasariteana, abordad „teorii”” adverse si indepartandu-se de adevarata religie crestina. Fiecare isi produce propria interpretare, egala dar de semn contrar, ceea ce face numai rau tuturor natiunilor. Iata un nou taram al luptei, trecand de la cea de „clasa”, marxista, la cea religioasa, pretinzand detinerea Adevarului Absolut, de catre fiecare.
„Pacatul” insa, este exprimat la fel de abject, in formele lui fundamentale, de catre toti „credinciosii” crestini si cei din vest si din est si dintre formele lui, crima, minciuna/coruptia si adulterul cu pivotul sau central prostitutia, functioneaza cu acelasi maret odios randament, la fel de armonios racordat la cerintele omului. Peste tot, in ambele sfere crestine si la Roma si la Moskova, (dar si la Kiev si la… Bucuresti…), fiecarea vede partea urata,la…celalalt. Diferenta dintre cele doua forme, este ca „pacatul occidental” a devenit la vedere faptuit si ingropat in lungi predici inteligent construite, pe cand cel „rasaritean”, este infierat fatis si constant, cu mandrie proletara/sovietica, dar si abil democratizat, in forma aceea de struto-camila, abil mascata. Iata ca se poate, ca Biserica sa slujeasca la doi stapani…Ambitia si mandria de a fi „Intaiul Statator” in ale crestinismului, este prea clar exprimata de catre ambii reprezentanti a celor doua Biserici. Curat…Statatoare…Intepenite de-abinelea, pare mai corect spus. Politica catolica – de ce oare?-, se prezinta ” al dracului” de toleranta, ba chiar intelegatoare peste poate, fata de pacat. Ba chiar prea mult toleranta fata de pacat, corect si democratic, exprimata. Precum din cer venita, la fel si pe pamant aplicata. Este pacatul ei. Dar…dincoace, la noi, oare cum stam de fapt…tovarasi ?. Aceasta-i intrebarea .
Astazi, cetatenii rusi, din rusia si de aiurea, au ocazia sa lupte, cu arma in mana, pentru imperiu. E datorie fata de conducator, e chemare patriotica, e sansa de a scrie istorie.
Sute de mii de patrioti rusi vor raspunde chemarii, cu entuziasm.
Doar mie mi se par absurde cele ce le-am scris? „Marele Razboi Patriotic” de astazi este al Ucrainei, se pare… istoria se repeta… invers…
Nu mai exista nici o farima de politica externa a Rusiei . Politica externa s-a transformat in dictat extern si dictatura in intern. Politica externa are la baza acceptarea compromisului . Acum Rusia se afla in faza de negare a oricarei forme de politica .In plan intern apare o formula politica ce decide sa reasezee societatea rusa in forma ei existentialista ce aduce etnicul rus si Biserica ortodoxa rusa ca singurele forme de reprezentare a Statului condus de un grup de cetateni ce nu mai au legatura ca Democratia . Scopul aparitiei referendumurilor nu face altceva decit sa ofere Rusiei explicatia ce tine de aparitia unei lovituri nucleare tactice ce este posibil a fi lansata in cazul in care Rusia pierde razboiul dar totul se va intimpla dupa retragerea tuturor din zonele presupus a fi lovite nuclear in incercarea de a se creea un spatiu radiocativ ce ar impiedica NATO sa isi pozitioneze trupele aproape de granitele Rusiei . Scopul mobilizarii cetatenilor reprezinta doar nevoia, conducerii actuale a Rusiei ,de a scapa ce cetatenii ei necontrolabili .Cred ca iii stiti si voi cine ar putea fi .Deja cei care au decis sa protesteze si care sunt arestati primesc mandat de incorporare . In paralel, numarul celor ce sunt specialisti in domenii militare diferite vor oferi suport logistic armatei existente in teatrele de lupta si in acelasi timp ,o parte din ei ,vor fi folositi spre a asigura un control total asupra celor din linia intii ce sunt deja , in conceptul politic actual, asimilati cu paria societatii ruse .Probabil stiti si cum se numeste asta .Ucraina si armata ucraineana si intreg Occidentul vor fi pusi, mediatic, intr-o situatie greu de explicat .In linia intii exista posibilitatea ca rusia sa aduca, cu mare repeziciune, militari doar cu numele , acesti cetateni ai Rusiei nefiind pregatiti in a se lupta cu trupele regulate ucrainiene , dar care vor fi racolati urmare a ordinului de mobilizare partiala (aici societatea civila nu are absolut nici un control) pe criterii etinice sau de apartenta la minoritatile de tot felul, ba chiar facind parte din rindul celor condamnati sau fosti condamnati . Singura solutie ce ar putea regla , cit de cit , situatia este aparitia unei intelegeri ce ofera o minima satisfactie conducerii actuale a Rusiei.O negociere „la singe” este preferabila aparitiei unei lovituri nucleare ce ar transforma intrega regiune intr-un teritoriu parasit sau parasibil . Romania va fi cea mai afectata natiune dupa cea ucraineana si rusa pe intrega zona de granita de o parte si de alta . 1000 de km lungime si inca nu stim citi km latime devin nelocuibili in caz de atac nuclear .Romania este la un „ vint” distanta .Haideti cu totii la masa negocierilor . In acest caz Cancelarul Germaniei are un cuvint greu de spus . Romania este nevoita sa se inarmeze si sa aduca alaturi de sistemele Mamba si Deveselu si scutul israelian anti racheta Iron Dome si nu ne-ar mira ca pozitionarea acestor scuturi sa capaciteze si un raspuns nuclear de care Putin ne tot zicea mereu .Macron are din nou dreptate : nimeni nu mai intelege ce vrea Rusia si nevoia de a sta la masa negicierilor devine obligatorie .
Probabil datorita faptului ca nu e un interlocutor pe blog, sunt putine mesaje.
Articolul e foarte pertinent si bine pus la punct. Felicitari redactorului!
Asia e aparte. Principiile europene sau nord americane n-au nici o semnificatie pentru ei.
Nu sunt crestinati intr-adevar. Sunt BARBARI, asta e.
da sunt barbari, pacat,cand te gindesti ca – presedintele american JFKenedy -un varf al democratiei mondiale- a fost impuscat, pentru ce ??? !!! – si putin merita un glont,ca nu-i asa de scump, probabil ar salva pe rusi in ultimul moment – ce ziceti !!!.
E diferenta mare!
Un glont pentru JFK nu a produs efecte vizibile. Intr-o lume obisnuita sa astepte verdictul judecatorului … chiar si 100 de ani
Un glont pentru Putin poate sa detoneze arsenalul nuclear.
Stiu ca nu suna bine, dar dupa disparitia lui Putin intr-o tara care acum 100 de ani isi pusese sperantele in RasPutin nu poti sa te astepti la pace.
Nu-i totuna cu a negocia o pace cu generalii germani care inteleg ca au pierdut razboiul provocat de un dement. Aici dementa e molima.
Il vad foarte bine pe un navalnii, „opozant” al lui putin nu a maretiei mperiale a rusiei, sa faca asa ceva.
Navalnii are sanse minore sa ajunga sa guverneze. Nu poate obtine o majoritate semnificativa pentru un vot majoritar in duma. El este o speranta mai mult pentru noi, cei din afara.
Rusia nu e coapta pentru o trecere pasnica de la dictatura la democratie. Rusii se vor alinia in spatele urmatorului om puternic, care va promite ca va tine situatia in mana (o mana de fier!). La fel ca in 1917 anarhia va fi anihilata doar de partida cea mai putin dispusa la compromisuri, nu de voturi.
In privinta „maretiei imperiale a Rusiei” sa nu va faceti iluzii.
Toata „intelighentia” rusa e convinsa ca Rusia trebuie sa fie / este / forta dominanta in lume. Tot ce a fost vreodata sub stapanirea (sau dorinta de stapanire) a imperiului pravoslavnic este de drept sa ramana sub grija parinteasca a maicii Rusia.
Navalnii nu este in puscarie pentru ca a militat pentru independenta natiunilor/popoarelor aflate sub „protectia” Rusiei.
Pentru toti rusii pe care i-am intalnit (doar din categoria middle class, avand mici/medii afaceri care le asigura un nivel de trai decent, nu exorbitant, dar care ii tin ocupati 24/24 / 7/7) revoltele popoarelor din aria de raspundere a Rusiei sunt sunt doar rodul manipularilor din exterior care nu au alt scop decat sa dezintegreze Rusia, nu le pasa de soarta bietilor ceceni (de exemplu) care nu ar avea nicun motiv sa iasa de sub protectia materna a Rusiei.
Articolul e excelent. Ca si comentariile. Felicitari!
Cred -TOTUSI- ca se pune accentul gresit.
Nu e vorba de RUSIA. E vorba doar de elita rusa. Provenita -toata- din vechile cadre. Activul de partid, KGB, nomenklatura, administratia de stat si -mai ales- armata.
Acestia s-au simtit umiliti in anii ’90. Exista pericolul renuntarii la ei si la privilegiile lor. Si au reusit sa coaguleze o noua ideologie, (bazindu-se si pe prabusirea nivelului de traI al poporului). Raminind la butoane si cautind revansa. Nu e vorba de poporul rus sau de destinul Rusiei. Doar elita comunista care s-a transformat, pastrind ideile imperialiste si adaugind BOR.
Cum imperiul, militarismul, conducerea unica(in fapt) si proprietatea comuna stat/privat sunt trasaturi fasciste, elita rusa a devenit fascista fara sa stie ce face. Desi acuza pe toti dusmanii interni si externi de fascism. E doar un tic verbal, pastrat din vremuri glorioase. Le da legitimitate -cred ei-.
Un lucru care nu se spune: URSS nu a reusit sa castige razboiul cu Hitler singura. (Deci, Rusia si popoarele care s-au desprins, inclusiv ucrainean.) A fost copios ajutata de UK si SUA. Ca si de popoarele roman si polonez. Lucruri pe care rusii nu le mai recunosc. Cred ca victoria a fost doar produsul efortului lor. Total eronat.
Pentru a reusi reforma, Rusia avea nevoie de o epurare. Poate va veni.
Deocamdata, nebunii astia sunt hotariti sa foloseasca bomba atomica pentru a-si impune ideile pe plan intern si extern.
Ced ca e nevoie de o demonstratie de forta a NATO, care sa experimenteze noi arme atomice, mai puternice decat ale lor.
Pentru ca rusii nu actioneaza decat atiuunci cand sunt in superioritate numerica (vezi si razboiul din U). Sau tehnica. Daca sunt in inferioritate, „ciocu mic”. Stiu doar de cnut!
frumoase si pertinente continutul si comentariile acestei pagini- i-mi plac….
Niciodata nu e corect sa pui un egal(=) intre un individ(sau mai multi) si o colectivitate intreaga (popor,natiune,
tara,profesii intregi……Putin-poporul rus…) – e bine sa vezi de unde provine persoana (familie,scoala,educatie,
bunici,strabunici-faptele din timpul vietii(nu vorbele,afirmatiile…)
Putin (versus- Hitler,Stalin,Ceausescu,Sadam…)- este produsul combinat al caracterului KGB-ist, comunist ,fanatismului religios ortodox- om fara cuvant, lipsit de empatie pt semeni – stapaneste un popor(format din mai multe natiuni) care in timpul istoriei sale a beneficiat de putine perioade de democratie adevarata si la nivel comunitar nu sa format o constiinta democratica, umana – care in timp – chiar daca oamenii nu sunt bogati(e bine sa fie instariti- principiile lui Maltus – Scara nevoilor pentru o persoana…).
Nu vedeti cum umbla (Putin et companii) cu Kiril – patriarhul diavolului ??? -care ar fi trebuit sa-l opreasca de la razboi de cucerire(nu de aparare)
asa umbla si Ceausescu cu TEOCTIST
Intre STAT si BISERICA(putere teologica) – trebuie facuta DESPARTIRE, DISJUNCTIE..
si catolicismul(Biserica) – de-a lungul istoriei a facut mar greseli umane- ex per. INCHIZITIEI… dar la un moment dat – cu mari sacrificii umane – a reusit sa se desparta de puterea de stat (nu complet si nu peste tot in lume – cate crime si razboaie au fost datorita fanatismului religios(sau politic) …dupa mine ..
Putin(et compani-oligarhii inversunati care il sprijina) si Kiril (et compani) -trebuiesc eliminati- si luate masuri
ca sa nu se repete (atat de des) – crime si razboaie impotriva umanitatii –
Uneori, trebuiesc eliminati cei CANCEROSI….
CU DRAG……