Oamenii nostri din teritoriu’ reprezinta una din cele mai vestite sintagme ale politicii romanesti. Trebuie sa recunosc ca am cunoscut cativa din “oamenii nostri din teritoriu,” impresia a fost bizara. Oamenii din teritoriu pot fi intalniti peste tot, inclusiv in toate sectoarele capitalei. Toti “oamenii din teritoriu,” femei sau barbati, tineri sau mai in varsta, au o trasatura distinctiva proeminenta si extrem de suparatoare: agresivitatea. Majoritatea discutiilor, care din punctul lor de vedere pot fi plauzibile, sunt cele politice. Omul din teritoriu nu poate discuta despre vreme, spre exemplu. Vremea nu este o chestie de partid, nu poate fi indoctrinata si nici controlata de la centru. Sa te fereasca Dumnezeu sa-i accepti imediat preferintele politice, tu trebuie sa fii convins, bineinteles convins de el. Daca ii accepti imediat parerile devii suspect si atunci esti sau infiltrat sau potential competitor in teritoriu.
Teritoriul este domeniul lui feudal, el este cel mai tare, ii cunoaste pe toti, pe cei care au fost, pe cei care sunt si are pronosticuri despre cei care vor fi. Majoritatea oamenilor din teritoriu (de la o anumita varsta) au fost oameni din teritoriu si pe timpul “partidului”, activismul este o boala pe care ei o poarta din tinerete. “Omul din teritoriu” isi poarta cu sfintenie relicvele sfinte, o poza semnata cu presedintele partidului, cu ministrii sau cu “greii partidului”, ii cunoaste pe toti, le cunoaste viata, obiceiurile, are bancuri subtile despre ei pe care intotdeauna le povesteste la o bere, tuica sau o vodcă mica, desi toata adunarea le cunoaste in zecile de versiuni existente “pe piata”; el le personalizeaza, bineinteles el fiind intotdeauna personajul principal.
Activistul de partid este unul dintre cele mai tragicomice personaje din politica contemporana, in majoritatea cazurilor este acelasi activist comunist, care-si astepta randul pentru un post “la centru,” o gratificatie pentru activitatea lui “in slujba partidului si a conducatorului iubit,” poate niste ani la Şt. Gheorghiu pentru a deveni un „activist intelectual” al partidului. Astazi isi doreste o delegatie la Bruxelles sau mai stiu eu unde, un post de ajutor de bagator de seama intr-un judet sau marea rasplata, un post intr-un CA bine remunerat la firma de stat cand partidul este la putere. Pentru acesti oameni, opozitia este ucigatoare, o seceta de nedescris, o lovitura divina asupra bunastarii personale. Partidul este el si el este partidul. Ingrozitori oameni – ii puteti intalni in toate partidele, sunt absolut incolori, din nefericire majoritatea lor nu este si inodora.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Desigur exista si „oameni din teritoriul” virtual, astia sunt si mai rafinati, baga niste chestii wikipedia sa arate cit de culti in cap sunt ei, isi formeaza o echipa de trompetisti, ca fara muzica nu exista nunta, ii scot din teritoriu pe toti cei care tusesc sau stranuta si indeplinesc sarcinile de partid sub flamura de neutrii si obiectivi.
Salut Neamtule,
O mizerie. Nu ii stiu pe aia rafinati ce am vazut eu, sunt o mizerie :(
‘rafinati’ e un cuvant prea bland. adevarul este ca „e-activistii” sau „iactivistii” ca sa fim in ton cu moda, sunt destul de vizibil in mediul online, au fost chiar confirmati de catre unii politicieni, dar cred ca se pot confunda usor avand in marea de opinii personale atat de usor de publicat pe internet. probabil din acest motiv nici nu au aceleasi metode si aceelasi ‘succes’ ca ceilalti.
probabil ca scena politica romaneasca ar fi total diferita daca accesul la internet ar fi undeva la 70-80% si oamenii ar putea sa inteleaga mai rapid ca multitudinea de opinii contradictorii ascunde deseori interese cel putin imorale din partea tutoror partilor implicate.
Salut Theophyle!
O mică eroare în text: în loc de „Sa te fereasca Dumnezeu sa-i accepti imediat preferintele politice” cred că trebuia „Sa te fereasca Dumnezeu sa nu-i accepti imediat preferintele politice”.
@sym salut :)
cum o dai cu oameni astia nu e bine :) Daca nu-i acepti ideile esti „dusmanul”. Daca le accepti prea repede esti „infiltrat” de dusmanul de clasa :)
Salut Theophyle
Oamenii din teritoriu sunt armata partidului. Rezerva de cadre, pepiniera celor cu bastoane de maresal in ranita.
Sunt profesionisti. Se inteleg mai bine cu omologii lor din partidele concurente decit cu simpatizantii propriului lor partid.
Activistul de la celalalt partid e tinichigiu ca si el . Simpatizantii sunt doar amatori, sau oile ce trebuiesc strunite la alegeri.
Inovatia teribila a lui Lenin a fost aceea ca a inventat activistul profesionist, platit de partid deci supus partidului, un soldat ce asculta fara sa cricneasca de ierarhia partidului. Membrii de partid obisnuiti, ce isi cistiga traiul independent, veniti si din motive altruiste nu au ce cauta in structura militara a partidului de tip comunist.
Observ cu ingrijoarare ca se doreste acelasi lucru in domeniul sindical. Activisti sindicali profesionisti mai putini, platiti, ce activeaza ca o structura militara se considera a fi mai eficienti decit sindicalistii multi si necontrolabili.
Salut TDS :)
da nu m-am gandit la sindicate. Ai perfecta dreptate insa :)