sâmbătă, februarie 4, 2023

Politica românească și elitele profesionale

Am așteptat cu înfrigurare numele miniștrilor din Guvernul Ponta. Am sperat ca elitele profesionale să-și găsească locul: oameni destupați, tehnocrați dezghețați, tineri umblați prin Occident. Nici vorbă! Cu mici excepții, avem parte de  fazani, păpuși sau lachei – oameni compromiși sau șantajabili, politruci aflați în conflicte de interese.

De ce partidele actuale atrag foarte greu elita profesională? De ce mecanismele interne de promovare dau șanse mai curând figurilor șterse, dar foarte bine conectate? De ce personaje din zona interlopă (cazul Cătălin Voicu) se pot bucura de protecție la cel mai înalt nivel, în timp ce românii vrednici – cetățenii corecți și pricepuți într-o meserie anume aleg să fugă de politică?

Elitele profesionale există și sunt necesare. Orice societate bine rânduită va recunoaște meritul și excelența. Clasa „Elite” nu trebuie să cuprindă segmentul snobilor sau al închipuiţilor. Dimpotrivă, oamenii de elită au conştiinţa propriei lor limitări, dorinţa de îmbunătăţire şi sentimentul gratitudinii faţă de cei mai buni.

Etimologia latinească (eligo, eligere) ne spune că membrul elitei este omul ales. În ce sens?

În primul rând, ales prin voia Proniei sau hazardul naturii. Oamenii se nasc inegali, cu diferiţi talanţi. Unii preferă strălucirea, alţii se complac în rugină. Orice neam produce prin minţile sale de excepţie mostre durabile de isteţime şi înţelepciune. Elita e compusă din oameni care au ales „calea cea strâmtă”.

În al doilea rând, omul poate fi ales de către alţii pentru a reprezenta o breaslă sau un blazon. „Aleşii” noştri, în schimb, ce reprezintă? Grupuri de interese, excelenţa profesională sau încrederea unui electorat educat şi informat?

România are nevoie de atragerea elitelor profesionale în mediul politic. Nu mă gândesc aici doar la stelele din spaţiul academic (marii profesori şi cercetătorii din laboratoare de biologie moleculară). Trebuie să vedem populînd comisiile parlamentare sau ministerele şi oameni normali – fermieri, mici întreprinzători, reprezentanţi ai meseriilor liberale sau foşti ofiţeri care au probat virtutea curajului în teatrele de luptă.

John Adams, al doilea preşedinte al SUA, credea că senatorii unei naţiuni trebuie să fie recrutaţi dintre oamenii prosperi, născuţi în familii respectabile, bine-crescuţi şi pricepuţi. E ceva nedemocratic în această declaraţie a unuia dintre părinţii democraţiei americane?

Să mai observăm un lucru: respectul pentru elite se naşte într-o cultură a gratitudinii. „Ce am fără să fi primit”? – astfel se întreabă, zilnic, un om copleşit de vocaţia desăvârşirii. O ţară îndrăgostită de sunetul maidanului şi dispreţuitoare la adresa excelenţei va sucomba în resentiment şi ură. Instinctele egalitariste alungă etosul admiraţiei. Nu doar novicii dintr-o mănăstire, ci şi specialiştii în patrimoniu sau conducătorii de proiecte savante („cutting-edge research”) construiesc plecând de la afecţiunea, respectul şi dragostea pentru înaintaşi. Reprezentantul elitei e obsedat de pedagogie – îi caută mereu pe cei tineri dornici să-şi îmbogăţească zestrea personală.

Dimpotrivă, plăcerea contestării nivelatoare va nega diferenţa între Stephen Hawking şi un simplu profesor de fizică la şcoala generală, între un Grigore Leşe şi un manelist oarecare. Contestâng calităţile semenului tău, explicând succesul acestuia printr-o dialectică de tip materialist, stânga marxistă ratează secretul gratuităţii.

Întâlnirea cu orice corp profesional de excepţie reprezintă, între altele, un omagiu adus tradiţiei. Rolul oamenilor de dreapta este acela de-a readuce valoarea în politica românească.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Din pacata hatisul administrativo-juridic este facut intentionat atat de incalcit astfel incat „fermieri, mici întreprinzători, reprezentanţi ai meseriilor liberale sau foşti ofiţeri” sa nu le poata descalci. Atat la nivel national cat si european.

    In plus, mai este o problema. Ati fi surprins cati fermieri si mici intreprinzatori rurali regreta industria de stat care angaja pe vremuri mii de oameni ai muncii. Este o incompatibilitate puternica intre fermierul rural care ofteaza „ehei, cate se faceau in tara asta dom’le pe vremuri, cand mergea tramvaiul plin ochi la fabrica” si politicile sofisticate europene si POSDRU.

    • Ce vreau sa zic este ca actualul drum occidental al Romaniei este de la bun inceput opera unei elite restranse, in buna masura in confuzia, daca nu chiar in contra majoritatii tacute. De aceea „grassroots” va ramana un vis frumos si nu merge decat pe prostii oteviste.

      Pana la atragerea fermierilor, trebuie mai intai multa munca de lamurire si explicare.

  2. D-lea Neamtu, dovediti-va viziunea participarii elitei la politica prin atragerea in Noua Republica a numelor cu greutate din elita romaneasca, sau prin alipirea de nume cu greutate. Nu poti astepta sa vina muntele la Mahomed de prea multe ori. Atrageti-va sori sau asociati-va unor sori, sau dovediti-va un agent coagulant intre mai multi sori. Altfel, numai numele moderat cunoscute publicului din network-ul dvs… Eu ma asteptam sa il vad pe Gabriel Liiceanu fie raliindu-se cumva, fie convins sa se implice (imi inchipui cat de improbabil ar fi aceasta din urma) in proiectul dvs. Sori de genul acesta. In ce discutii ati putea intra cu Ion Caramitru, cu Nicolae Manolescu, cu scriitori cunoscuti. E greu in cazul Romaniei sa enumeri prea multi sori, tocmai de aceea sunt atat de importante atragerea, sau participarea la un proces de agregare a influentatorilor de opinie cu anvergura notabila.

  3. Nu cred ca obsesia vesnica a autodefinirii ca natie duce undeva.

    Nu vad un sens in a te autoanaliza dincolo de necesitatea actiunii sociale.

    De ce elitele profesionale se sustrag responsabilitatii sociale – in opinia ta si daca am inteles eu bine – este mai degraba o chestiune de analiza matematica, decat de analiza sociala.

    Adica, daca un profesionist da din timpul sau mai mult de 50% pentru responsabilitati sociale, atunci pur si simplu nu mai e un profesionist. Iar daca da mai putin de 50%, atunci nu ajunge… :-)

    Altefel spus, atragerea elitelor profesionale in mediul politic este matematic imposibila.

  4. Ma voi repeta: un articol (ca atatea alte articole ale d-lui Neamtu) din categoria „noi cream problema, noi venim cu solutii”. Din fericire, sunt semne ca din ce in ce mai multi isi dau seama de aceste „cicluri” banditesti.
    In cazul de fata, dupa mai multe perioade istorice cand românilor li s-au prezentat si impus drept „elite” indivizi din ce in ce mai corupti si mai mediocri, alesi dupa criterii din ce in ce mai pervertite, d-l Neamtu vrea sa lase impresia ca a gasit solutia, respectiv sa asteptam sa vina ‘dreapta’ sa ne spuna…
    Ce criterii ne ofera? Niste zicatori de lui Adams (de curiozitate, era pentru sau impotriva sclaviei?) si alte cuvinte frumoase, cu un aer arhaic (de exemplu, buna randuiala), toate insa parca orientate spre exterior, respectiv occident – ca nu cumva sa ne vina in cap noua, românilor sa ne aminitim ca avem (sau cel putin inca ne aminitim ca am avut), bun simt (nu, nu „bunul simt” si „responsabilitatea” evocate de OMV PETROM in clipurile sale publicitare), omenie (lucruri la care nu prea se face referire in articol, desi poate tocmai genul acesta de criterii general umane ar trebui sa fie criteriile de baza, „eliminatorii” de desemnare a elitelor) si alte calitati, care puse in valoare ar putea sa ne scape de aceste complexe , mai vechi, de inferioritate, si mai nou, de subordonare fata de altii si valorile lor.
    Deci, d-l Neamtu este inca odata, ca sa ne exprimam elegant, neconvingator.

  5. De ce personaje din zona interlopă (cazul Cătălin Voicu) se pot bucura de protecție la cel mai înalt nivel, în timp ce românii vrednici – cetățenii corecți și pricepuți într-o meserie anume aleg să fugă de politică?

    Fiindcă personajele cu miros de mlaștină și vistierie doldora fixează și țin sub control rampa politică. La noi nu se face politică – în sensul unei preocupări versate pentru binele comun – ci se consolidează, respectiv periclitează interesele câtorva caracatițe de afini și fârtați rapace. Mie, cel puțin, îmi pare că tot ce e protocol, tribună, heraldică de partid, gesticulație electorală și simpatie doctrinară nu e decât o convențională ornamentică, ipocrizia de vitrină a peisajului democratic românesc. În realitate, partidele sunt fiefurile unor sponsori veroși, certați cu legile țării și cu igiena sufletească. E un tablou demobilizator, în care elitele au de ales, pare-se, între refuzul implicării și neajunsurile ei .

  6. Este imposibil. Elitele pe care le cautati nu pot (mai corect spus, nu vor) trai din salariile oferite astazi pentru acele posturi. Este un sistem gandit de si pentru politicienii de azi. Dai banul si/sau promiti favoruri pentru a ocupa un post de unde vei putea ‘ciupi’ mai mult decat ai dat.
    Parlamentarii Romaniei incaseaza net un salariul pe care un tanar inginer cu cativa ani experienta l-ar refuza fara sa clipeasca. Un primar intr-un oras mai mic sau comuna?.. Minimul pe economie pentru un absolvent de studii superioare.

Dă-i un răspuns lui kinn Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro