Tabloidizarea excesivă a presei, gustul ei pentru scandal, senzație și sex pare de neoprit. Deși analizat ca un simptom al post-modernității, fenomenul indică mai curând conservatorismul de fond al mass-media, traversate de stereotipuri rezistente. O lucrare coordonată de Laura Grünberg pe tema reprezentării sexelor în presa românească arată că ziariștii promovează adesea șablonul unei lumi unde femininul este sigmatizat, trivializat în raport cu ”valorile” masculinității, sau, dimpotrivă, supralicitat pe latura senzualității. Sloganul ”sexul vinde”, devenit titlul unei cărți scrise de Rodger Steritmatter, s-a extins din tabloide în presa de calitate, suprapunând adesea secțiunii de cultură divertismentul și poveștile despre celebrități. Nu doar la noi politica și mondenitățile devin surori: categorisite printre ”cele mai sexy” 10 politiciene ale momentului, Mara Carfagna, ministru în cabinetul Berlusconi, a pozat topless pentru revista Maxim, politiciana estonă Anna-Maria Galojan a ajuns în Playboy iar parlamentara canadiană Ruby Dhalla a concurat pentru Miss India.
Când vorbește despre femeile din politică, discursul media păstrează un surâs complice, face cu ochiul, găsește formule cu subînțeles: politicienele sunt văzute la noi ca beneficiarele sprijinului dat de bărbații puternici din politică (neveste, amante, fiice) sau, cel mult, dacă nu mai sunt tinere, ca personaje frustrate, pline de ambiție care au avut eventual parte de noroc. Acestui fel de a gândi i-a dat glas în urmă cu câțiva ani un politician liberal care le-a umilit public pe trei dintre colegele sale de partid. Elena Udrea era una dintre ele.
De atunci încoace camerele de luat vederi și de fotografiat n-au contenit să investigheze fustele, pantofii, poșetele, lenjeria politicienei devenită între timp ministru. Deși s-a exprimat public sau pe blog ca o susținătoare a ”performaței pe tocuri”, Elena Udrea n-a putut, n-a știut sau n-a vrut să iasă din condiția de celebritate media care i-a adus: o enormă notorietate, o proastă reputație și tone de insulte. Dacă politica nu este azi mai mult decât o meserie de imagine și PR, în care responsabilitățile și acțiunea concretă sunt secundare, atunci acest fel de a se prezenta este o opțiune, o asumare a condiției pe care Mihaela Miroiu, expertă în probleme de gen, o definea categorial ca ” femei color, frumoase, senzuale, dependente”. Experiența bifată în urmă cu doi ani când Elena Udrea apărea în revista The One va fi fost pozitivă la bilanț, în ciuda violenței cu care pictorialul a fost atacat pentru felul provocator în care diva se prezenta publicului în chip de Marilyn Monroe.
Demersul de a apărea într-un nou pictorial corespunde calculelor: Elena Udrea a stabilit din nou agenda presei subiectul fiind preluat practic de toată lumea: în editorialele ziarelor, în știri, în dezbaterile (aprinse rău!) de televiziune, în tabloide, sporind notorietatea acesteia și aducând revistei Tabu un plus de publicitate. Imaginile au depășit frontierele, grație Internetului, ajungând de la Los Angeles la Beijing. Indignarea a cuprins presa autohtonă la vederea personajelor pe care politiciana a cutezat să le interpreteze, toate femei triumfătoare, de la Margret Thacher, la Jackie Kennedy, Cleopatra, Eva Peron până la Madonna. Mircea Cărtărescu remarca”ferocitatea delirantă a jurnaliştilor şi bloggerilor noştri când trebuie să tăvălească în noroi un adversar şi mai cu seamă o adversară politică. Căci, dacă e vorba despre o femeie, iadul se dezlănţuie în toată grozăvia lui”. Ipocrită, presa uită că Udrea a devenit vedetă media prin și datorită mass-media. Presa a vândut mai bine mondenitățile ei decât realizările, extravaganțele ei decât respectabilitatea, imaginea de femeie fatală decât meritele proprii. Recordul de audiență atins de pictorial arată că astea au fost așteptările, iar strategia de imagine a politicienei s-a pliat pe defectele presei, pe predominanța stereotipurilor, pe ignorarea subiectelor relevante în favoarea celor de senzație. Nu intră acum în discuție dacă acestea sunt și așteptările electoratului, ținta reală a strategiei de imagine și nici dacă este o cale bună. Pe moment, asistăm la bătălia pentru publicitate, pentru o notorietate posibil de utilizat în anul electoral viitor, în condițiile unei lupte politice dure, uneori degradante, pe terenul bărbaților unde abia 10% din parlamentarii români și doar 3% din primari sunt femei.
Articol aparut si in revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cred ca problema deriva din faptul ca actiunile de PR, mondenitatile si actiunile asa-zis responsabile sau oficiale, in calitate de ministru, ale Elenei Udrea sunt inseparabile intrucat se prezinta la actiuni oficiale din tara si strainatate cu pantofi portocalii sau face cadou pantofi cu toc sinistratilor, ori se prezinta in rochii mulate in fata altor oficialitati. De aceea, cred ca utilizarea Elenei Udrea ca exponent al atitudinii vis-a-vis de femei in politica este neconform. Pe de alta parte, pana la confirmarea juridica a colaborarii cu fosta securitate, nu am sezisat o astfel de abordare a presei sau opiniei publice fata de Mona Musca. O alta perspectiva se poate remarca si in privinta Monicai Macovei.
Si, ca sa fiu corect, cred ca este nedrept tratata Andreea Vass de catre presa si analisti, fiinnd catalogata „blonda de fier a lui Boc”.
Mai sunt cateva posturi cu emisiuni de calitate: TVR-urile, ProTV, Adevarul, Evz, Hotnews etc.
In rest mass-media din Romania este gunoi. Nu-mi vine sa cred ca romanii se mai uita la emisiuni cu fata lui tata, iapa lui papa, wanna be foto model, imbecilitatea zilei, ziare cu sinteze zilei pline de femei dezbracate, stirile oferite de tembeliziunile fostilor colaboratori ai Securitatii sau de infractori la inchisoare.
Este ireal cate prostie exista in Romania.
@mircea
ProTV?!… Evz?!…
Iar TVR de astazi, sub „domnia” lui Basescu, imediat ce tabara portocalie si-a instalat „oamenii” in conducerea televiziunii nationale, prin grija neobositei Rodica Culcer, a detasamentelor de asalt transferate rapid de la B1 TV, a tot felul de „jurnalisti independenti” transformati in „analisti politici” (unul mai stupid ca altul) care, din lipsa de talent si de inzestrare intelectuala, ar fi someri daca tatucul nu s-ar ingriji sa-i rasplateasca pentru servicii prin ISP s.a.m.d., este numai cu un varf de ac mai putin penibila/partinitoare decat era sub „domnia” lui Adrian Nastase. Pentru ca daca Iliescu avea o Rodica a lui – sa ne amintim de acel „Iliescu apare / Soarele rasare” al Rodicai Beclean – de ce sa nu aiba si Basescu o Rodica a lui?! Ce daca se numeste Culcer si nu Beclean?!
Elena Udrea este o femeie foarte frumoasă. Ea dovedeşte că politica nu trebuie să te defeminizeze
… sau poate ca Elena Udrea-Cocos doreste sa ridice nivelul de moralitate din politica. Prin exemplul personal.
stimata doamna, pai asa si este! politicienele noastre sunt ori „protejatele” vreunui bastan politic (sau afacerist veros) ori niste veritabile scorpii! numiti o singura femeie-politician ajunsa sus exclusiv prin forte proprii, dar fara „ajutor” consecutiv sexului sau fara a improsca jeturi de venin (eventual ambele)! astept politiciana normala, tehnocrata eleganta si binevoitoare, competenta si onesta; pana atunci, faceti Dvs in continuare exercitii de retorica scrisa, e OK, dar complet neconvingator.