sâmbătă, iunie 15, 2024

Politica sexy și ipocrizia în mass-media

Tabloidizarea excesivă  a presei, gustul ei pentru scandal, senzație și sex pare de neoprit. Deși analizat ca un simptom al post-modernității, fenomenul indică mai curând conservatorismul de fond al mass-media, traversate de stereotipuri rezistente. O lucrare coordonată de Laura Grünberg pe tema reprezentării sexelor în presa românească arată că ziariștii promovează adesea șablonul unei lumi unde femininul este sigmatizat, trivializat în raport cu ”valorile” masculinității, sau, dimpotrivă, supralicitat pe latura senzualității. Sloganul ”sexul vinde”, devenit titlul unei cărți scrise de Rodger Steritmatter, s-a extins din tabloide în presa de calitate, suprapunând adesea secțiunii de cultură divertismentul și poveștile despre celebrități. Nu doar la noi politica și mondenitățile devin surori: categorisite printre ”cele mai sexy” 10 politiciene ale momentului, Mara Carfagna, ministru în cabinetul Berlusconi, a pozat topless pentru revista Maxim, politiciana estonă Anna-Maria Galojan a ajuns în Playboy iar parlamentara canadiană Ruby Dhalla a concurat pentru Miss India.

Când vorbește despre femeile din politică, discursul media păstrează un surâs complice, face cu ochiul, găsește formule cu subînțeles: politicienele sunt văzute la noi ca beneficiarele sprijinului dat de bărbații puternici din politică (neveste, amante, fiice) sau, cel mult, dacă nu mai sunt tinere, ca personaje frustrate, pline de ambiție care au avut eventual parte de noroc. Acestui fel de a gândi i-a dat glas în urmă cu câțiva ani un politician liberal care le-a umilit public pe trei dintre colegele sale de partid. Elena Udrea era una dintre ele.

De atunci încoace camerele de luat vederi și de fotografiat n-au contenit să investigheze fustele, pantofii, poșetele, lenjeria politicienei devenită între timp ministru. Deși s-a exprimat public sau pe blog ca o susținătoare a ”performaței pe tocuri”, Elena Udrea n-a putut, n-a știut sau n-a vrut să iasă din condiția de celebritate media care i-a adus: o enormă notorietate, o proastă reputație și tone de insulte. Dacă politica nu este azi mai mult decât o meserie de imagine și PR, în care responsabilitățile și acțiunea concretă sunt secundare, atunci acest fel de a se prezenta este o opțiune, o asumare a condiției pe care Mihaela Miroiu, expertă în probleme de gen, o definea categorial ca ” femei color, frumoase, senzuale, dependente”. Experiența bifată în urmă cu doi ani când Elena Udrea apărea în revista The One va fi fost pozitivă la bilanț, în ciuda violenței cu care pictorialul a fost atacat pentru felul provocator în care diva se prezenta publicului în chip de Marilyn Monroe.

Demersul de a apărea într-un nou pictorial corespunde calculelor: Elena Udrea a stabilit din nou agenda presei subiectul fiind preluat practic de toată lumea: în editorialele ziarelor, în știri, în dezbaterile (aprinse rău!) de televiziune, în tabloide, sporind notorietatea acesteia și aducând revistei Tabu un plus de publicitate. Imaginile au depășit  frontierele, grație Internetului, ajungând de la Los Angeles la Beijing. Indignarea a cuprins presa autohtonă la vederea personajelor pe care politiciana a cutezat să le interpreteze, toate femei triumfătoare, de la Margret Thacher, la Jackie Kennedy, Cleopatra, Eva Peron până la Madonna. Mircea Cărtărescu remarca”ferocitatea delirantă a jurnaliştilor şi bloggerilor noştri când trebuie să tăvălească în noroi un adversar şi mai cu seamă o adversară politică. Căci, dacă e vorba despre o femeie, iadul se dezlănţuie în toată grozăvia lui”. Ipocrită, presa uită că Udrea a devenit vedetă media prin și datorită mass-media. Presa a vândut mai bine mondenitățile ei decât realizările, extravaganțele ei decât respectabilitatea, imaginea de femeie fatală decât meritele proprii. Recordul de audiență atins de pictorial arată că astea au fost așteptările, iar strategia de imagine a politicienei s-a pliat pe defectele presei, pe predominanța stereotipurilor, pe ignorarea subiectelor relevante în favoarea celor de senzație. Nu intră acum în discuție dacă acestea sunt și așteptările electoratului, ținta reală a strategiei de imagine și nici dacă este o cale bună. Pe moment, asistăm la bătălia pentru publicitate, pentru o notorietate posibil de utilizat în anul electoral viitor, în condițiile unei lupte politice dure, uneori degradante, pe terenul bărbaților unde abia 10% din parlamentarii români și doar 3% din primari sunt femei.

Articol aparut si in revista 22

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Cred ca problema deriva din faptul ca actiunile de PR, mondenitatile si actiunile asa-zis responsabile sau oficiale, in calitate de ministru, ale Elenei Udrea sunt inseparabile intrucat se prezinta la actiuni oficiale din tara si strainatate cu pantofi portocalii sau face cadou pantofi cu toc sinistratilor, ori se prezinta in rochii mulate in fata altor oficialitati. De aceea, cred ca utilizarea Elenei Udrea ca exponent al atitudinii vis-a-vis de femei in politica este neconform. Pe de alta parte, pana la confirmarea juridica a colaborarii cu fosta securitate, nu am sezisat o astfel de abordare a presei sau opiniei publice fata de Mona Musca. O alta perspectiva se poate remarca si in privinta Monicai Macovei.
    Si, ca sa fiu corect, cred ca este nedrept tratata Andreea Vass de catre presa si analisti, fiinnd catalogata „blonda de fier a lui Boc”.

  2. Mai sunt cateva posturi cu emisiuni de calitate: TVR-urile, ProTV, Adevarul, Evz, Hotnews etc.

    In rest mass-media din Romania este gunoi. Nu-mi vine sa cred ca romanii se mai uita la emisiuni cu fata lui tata, iapa lui papa, wanna be foto model, imbecilitatea zilei, ziare cu sinteze zilei pline de femei dezbracate, stirile oferite de tembeliziunile fostilor colaboratori ai Securitatii sau de infractori la inchisoare.

    Este ireal cate prostie exista in Romania.

    • @mircea

      ProTV?!… Evz?!…
      Iar TVR de astazi, sub „domnia” lui Basescu, imediat ce tabara portocalie si-a instalat „oamenii” in conducerea televiziunii nationale, prin grija neobositei Rodica Culcer, a detasamentelor de asalt transferate rapid de la B1 TV, a tot felul de „jurnalisti independenti” transformati in „analisti politici” (unul mai stupid ca altul) care, din lipsa de talent si de inzestrare intelectuala, ar fi someri daca tatucul nu s-ar ingriji sa-i rasplateasca pentru servicii prin ISP s.a.m.d., este numai cu un varf de ac mai putin penibila/partinitoare decat era sub „domnia” lui Adrian Nastase. Pentru ca daca Iliescu avea o Rodica a lui – sa ne amintim de acel „Iliescu apare / Soarele rasare” al Rodicai Beclean – de ce sa nu aiba si Basescu o Rodica a lui?! Ce daca se numeste Culcer si nu Beclean?!

  3. stimata doamna, pai asa si este! politicienele noastre sunt ori „protejatele” vreunui bastan politic (sau afacerist veros) ori niste veritabile scorpii! numiti o singura femeie-politician ajunsa sus exclusiv prin forte proprii, dar fara „ajutor” consecutiv sexului sau fara a improsca jeturi de venin (eventual ambele)! astept politiciana normala, tehnocrata eleganta si binevoitoare, competenta si onesta; pana atunci, faceti Dvs in continuare exercitii de retorica scrisa, e OK, dar complet neconvingator.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro