vineri, martie 29, 2024

Nu suntem în stare să identificăm nici adevărul, nici manipularea şi nici să taxăm minciuna.

Acest text a fost trimis pe adresa redactiei de cititorul Ghost:

Dacă am separa politica de psihologie am da dovadă de naivitate. Politica este ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni. Dacă doriţi, se bazează pe o buclă de feedback, conducătorii fiind influenţaţi în deciziile lor de opinia conduşilor iar opinia conduşilor se schimbă în funcţie de decizia conducătorilor. Mesajele circulă de la conducători la conduşi şi dus şi întors. Vă puteţi închipui ce fel de distorsiuni pot apărea aici.. Avem cu toţii experienţa unor decizii politice importante asupra cărora s-a revenit urgent în faţa nemulţumirii populaţiei. Însă, aceste distorsiuni pot fi şi ele voluntare (sub forma manipulărilor) sau involuntare (când oamenilor nu li se explică motivul care a stat la baza deciziei, li se explică insuficient, sau există mesaje contradictorii). Forţele politice se războiesc asupra mesajului – vârât cu ciocanul în ţeasta poporului – în loc să explice exact ce se doreşte şi de ce.

În societate noi comunicăm, indiferent c-o facem verbal, paraverbal sau nonverbal. Însă, lăsând la o parte comunicarea între calculatoare şi presupunând că oamenii constituie atât sursa cât şi destinaţia unui mesaj, trebuie să considerăm că ceea ce sursa consideră a fi mesajul în fapt s-ar putea să nu fie întocmai adevărat şi pentru destinatar. Mesajul este filtrat, interpretat, folosind o serie de filtre ale creierului – fie sub forma limbajului trupului fie sub forma prejudecăţilor sau a cunoştinţelor deja stocate în creier. Sigur, e o explicaţie simplistă, fără subtilităţi sau gradaţiile pe care un psiholog sau psihiatru le-ar putea recita urgent şi trezit din somn. Mesajul interpretat va diferi, uneori mai mult, alteori mai puţin, de ceea ce s-a emis de către sursă. De aceea informaţiile ce provin dintr-un lanţ de emiţători/receptori sunt tot mai deformate cu cât provenienţa acestora este mai îndepărtată. Însă, în general putem să folosim o serie de filtre conştiente care să ne dezvăluie o parte cât mai mare din mesajul iniţial, fără distorsiuni. Cel mai important dintre acestea în condiţiile date este lex parsimoniae (principiul de explicare a fenomenelor utilizând cea mai simplă ipoteză posibilă, briciul lui Occam dacă vreţi).

Trebuie să înţelegem că tehnica detectării idioţeniilor – acel „bullshit detection” la care se referea regretatul George Carlin uneori – este obligatorie în aceste timpuri. Nu trebuie folosită numai la chestiunile cu care nu suntem de acord, ci şi la cele cu care suntem de acord. Trebuie să ne transformăm în necredincioşi, să nu credem până când n-am rumegat bine tot ce este de rumegat.

Politic vorbind, scopul scuză mijloacele dacă mijloacele sunt legale, chiar dacă sunt imorale. Problema nu este aceasta, ci iluzia legalităţii. Moralitatea nu ne mai face cu ochiul.

Politica românească este încă la început, dar nu din vina politicienilor ci din propria noastră vină. Nu suntem în stare să identificăm nici adevărul, nici manipularea şi nici să taxăm minciuna. Ne lipsesc, într-un fel, simbolurile şi liderii de opinie – putem discuta la infinit despre lipsa lor, însă ceea ce este deosebit de important este lipsa valorilor. Trăim într-o constantă lume gri – nici albă, nici neagră – şi judecăm orice prin filtrul acesta. În lumea aceasta gri, adevărul este minciună, iar minciuna adevăr. Considerăm că scopul scuză orice mijloace iar abuzul poate fi necesar pentru stoparea altui abuz. Considerăm că o categorisire a realităţii în adevăr sau minciună este o utopie, iar diferenţa dintre legalitate sau ilegalitate este dată nu de lege, ci de cine este mai puternic decât noi. Principiul înţeleptelor maimuţe japoneze sanbiki no saru la noi se folosesc din plin – nu auzim, nu vedem, nu vorbim despre corupţie. Puterea corupe. Aroganţa puterii este să demonstreze că nu-i aşa.

Principiul lex parsimoniae aici serveşte. A ne face că nu vedem că politica a fost deturnată de la scopul de a conduce spre binele poporului este ilogic. Ea are acum ca scop fie păstrarea fie obţinerea puterii. Nimic mai mult, nimic mai puţin, populaţia fiind doar masă de manevră. Eu cel puţin am impresia că mesajul politic contează prea puţin. Ceea ce contează este divizarea populaţiei şi înregimentarea unei părţi cât mai mari pentru a crea impresia de legalitate. Fie pro, fie contra. X milioane de oameni au votat, Y milioane n-au votat, cvorumul referendumului este contestat. Care dintre ele contează mai mult? Eu m-aş hazarda cu un răspuns: întrebarea este greşită.

Ceea ce ar trebui să ne întrebăm este „de ce?”. De ce trebuie să ne distragă atenţia lupta politică şi de ce a devenit aceasta mai importantă decât îmbunătăţirea vieţii concetăţenilor noştri? De ce trebuie să alegem între X sau Y, mai ales acum când o cruntă criză economică ne bântuie? De ce n-ar trebui să taxăm ambele părţi din drama aceasta şi să creem o nouă realitate? Pierdem din vedere faptul că actorii politici se schimbă, economia rămâne. Poporul rămâne. Ceea ce-am construit de 20 de ani stă pe muchia prăpăstiei. Dacă înainte de luna mai eram consideraţi un popor de infractori, acum cum om fi categorisiţi? Probabil idioţi. Şi nu ştiu dacă-i mai bine sau mai rău. Politica trebuie să redevină ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni spre binele tuturor, iar primul lucru pe care trebuie să-l reînvăţăm este să întrebăm „de ce?” şi „cui serveşte?”. Fără punerea la îndoială a mesajelor primite, fie direct de la politicieni fie indirect prin mass-media, nu ajungem nicăieri. Abuzul, minciuna şi manipularea dovedită trebuie taxate. Dur. Legea trebuie să redevină supremă – nu trebuie să-i lăsăm caracterul opţional. Dar mai ales legea trebuie să nu fie interpretabilă, pentru că e singura care ne desparte de haos şi tocmai din cauza caracterului interpretabil al legii s-a ajuns aici. Unde-i lege nu-i tocmeală spune vorba bătrânească. Aşa ar trebui să fie, nu-i aşa?

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Adevarul = in lucrarea de doctorat a premierul Copy Paste s-au identificat elemente de plagiat în 115 pagini din cele 297.

    Minciuna = „Singurul reproş este faptul că nu am pus în subsolul paginii autorul, ci la sfârşit, în bibliografie” (Victor Ponta).

    Manipularea = „Cazul s-a încheiat aici” (Ecaterina Andronescu, dupa raportul Consiliul Naţional de „Etică”).

    Taxarea minciunii = 16.307 de persoane au cerut demisia premierului Copy Paste
    http://www.petitieonline.com/demisia_premierului_victor_ponta_cerut_de_mediul_academic

  2. Din articolul Dvs. desprind trei idei majore:
    1. Indoieste-te, sa nu crezi si sa cercetezi amanuntit declaratiile si faptele oamenilor politici.
    2. Legile in Romania actuala sunt interpretabile, deci trebuie amendate in spiritul claritatii.
    3. Legea nu e optionala, nu exista doar in functie de interesele politice de moment.

    Daca aceste idei ar patrunde in mintea celor inteligenti dar confuzati de numere precum 7,4mil, dupa care se ascund manipulatorii si prin care expusii mediatic ai manipulatorilor isi aroga validitati ce nu le apartin, atunci si-ar da seama ca democratia nu e egala DOAR cu votul majoritatii.
    Fara LEGE SI PROCEDURI CONEXE RESPECTATE TOT TIMPUL, votul majoritatii exprimat in urma unor incalcari/abuzari ale legilor nu e decat o „dictatura a populismului”.

  3. D’accord, d’accord.

    Dar haideti sa facem si pasul celalalt. Sa facem testul cu turnesol. Ia sa citim articolele despre revoltele din ianuarie (nu la manipularile anteniste, ci la partea lor spontana). Cati au taria sa citeasca unele texte si comentarii, in care se vehiculau idei precum protestatari = golani, moartea civismului, votantii se exprima doar la vot si intre alegeri sa faca bine sa taca, manifestatiile incalca dreptul cetatenilor la liberul transport prin piata (!), manifestantii nu inteleg reformele etc. Cati dintre cei ce sustineau aceste idei ar vrea astazi manifestatii?

    Vorbim despre ne-antagonizarea votantilor X cu votantii Y acum cand vocea noastra este minoritara dar cati dintre noi au fost realmente dispusi sa asculte fara prejudecati si partea cealalta atunci cand noi eram cei mai tari?

    Mi-ar placea sa vad analize despre revoltele din ianuarie vazute prin prisma evenimentelor de acum.

    • Nu sunt pentru manifestatie publica sub nici un pret. Nici Revolutia nu trebuia sa aiba loc
      prin miscare stradala ci prin miscare politica ( prin cap si nu prin muschi ).
      Mintea este cel mai puternic instrument al omului, pe orice fel de termen (raza de actiune):
      ultrascurta, scurta, medie, lunga, etc).
      Ramane doar sa o folosim.
      Exprimarea la vot, aceasta este solutia. Si boicotul face parte dintre aceste exprimari.
      Gandeste-te la razboi. La razboiul – razboi,, la solutia arderii granelor si otravirii fantanilor
      in calea puhoiului dusman.
      Gandeste-te la „Codrii Cosminului” sau la alte „evitari” sau „atrageri” in capcane sau
      gandeste-te la „eschiva” din box.
      Era odata, in boxul romanesc, un boxeur al carui nume imi scapa ( desi la acea vreme imi
      era favorit, desi nu intra in favorile marelui public) care in aproape tot meciul nu dadea ( dar
      nici nu dadea vreun pumn) ondulandu-se doar ca o cobra in fatza adversarului, obosindu-l
      mai mult prin ne-lupta decat prin lupta (propriu-zisa) si il pocnea atunci cand acela mai putin
      visa.
      Boicotul este regulamentar. Este o forma de exprimare (refuzul de a te exprima la o ora si la
      o data cand acest lucru iti e clar ca este o capcana si nu o lupta regulamentara).
      Ponta a masluit cartile adaugand la asta si convertirea referendumului in alegeri prezidentiale.
      S-a bazat pe ignoranta juridica a multora dintre alegatori si pe un curent al „ne-jucatorului”
      care sufla bine in panze in acel moment.
      Boicotul in acest moment a fost acelasi lucru ca „coborarea tuturor panzelor unei corabii pe
      vreme de furtuna” atunci cand vantul nu mai serveste deplasarii corabiei ci scufundarii ei.
      Ma rog, boicotul poate fi exemplificat in infinite moduri.
      Doar gandindu-ne la „libertate de opinie” si e suficient sa intelegem ca boicotul apartine
      acestui concept. Altfel „libertatea” nu ar fi completa ci ar fi ciuntita. Nu ar fi „libertate” ci
      „obligatie” ( ceea ce e cu totul alta poveste pentru ca „iti ghidoneaza” si nu „iti lasa libera”
      optiunea).

      • @Vida clara. Intru totul de acord cu mesajul dumneavoastra. Noi, ca simpli cetateni, nu putem raspunde raului organizat printr’un alt rau, e ca si cind am alege cu buna stiinta sa cadem in capcana intinsa de pucisti. Stim ce se intimpla la astfel de manifestatii [cele din 46-48 si 90-91 au avut urmari sangeroase] si e cazul sa tragem invatamintele. Este clar ca acum pucistii cauza un pretext pentru actiunile de forta iar o razmerita imaginara este evenimentul perfect pentru o noua inscenare. deja tartorul lor a scos vechile marote de la naftalina -fascistii, legionarii etc- iar interimarul uzurpator arunca fara nicio jena cu acuze de stalinism. Asemenea provocari trebuie evitate sau respinse cu eleganta si umor. avem resurse imense de haz in situatii de necaz.

        Boicotul -ca exercitiu de atitutine civica- poate capata si alte aplicatii. Nu numai actele samavolnice -precum re-plebiscitarea scandaloasa a unei suspendari abuzive- ale noii nomenklaturi trebuiesc respinse in masa de catre cetateni, ci intreaga conjuratie a atentatorilor la democratie din Marea Adunare Nationala reanimata in 3-6 iulie. Acesti indivizi trebuiesc evacuati din politica prin boicotarea nu numai a celor din lista de parlamentari pucisti, ci si a partidelor care nu inteleg sa acorde importanta cuvenita mandatului democratic si constitutiei [unde se spune ca vointa poporului este suverana; iar pdl ar trebui sa ia in calcul demisia in bloc a parlamentarilor sai daca spera sa mai obtina un vot de la electoratul de dreapta – noi NU UITAM ce am decis la referendumul din 2009] . Puterea noastra -asa putina cata era- a fost ciobita grav prin ignorarea sistematica a vointei de reforma parlamentara exprimata limpede printr-un referendum valid in urma cu 3 ani.

        Expresia boicotului ar trebui extinsa de la mediul virtual la cel pamantean, prin publicitate urbana stradala. indemnul la boicotarea celor 250 de pucisti [plus cei de la pdl daca nu demisioneaza intre timp] poate fi purtat pe tricouri, pe masini, pe firme, in vitrine. In mesaje cit mai seci, mai neutre, mai hazoase. Grupul pucist poate fi izolat prin actiunea noastra concertata, in mod pasnic, civilizat, prin simpla colportare a mesajelor de disociere. Lustratia politicienilor cu instincte totalitariste poate fi realizata si la firul ierbii, perfect democratic, fara sprijinul acelei legi indelung asteptate.

        • @euNuke et vida clara

          Să fie clar, când spun că trebuie să ieşim în stradă, nu îndemn lumea decât să demonstreze într-un cadru legal şi organizat, într-un mod paşnic şi liniştit, să arătăm că existăm şi că ne pasă… că nu e normal să fie călcat în picioare statul de drept în halul ăsta de nişte ticăloşi penali.

          …dacă nu o facem, istoria ne va judeca că nu am făcut-o, că nu ne-a păsat.

          Dar văd că degeaba o zic.

          Bine, fraţilor, o să vă văd după alegerile de la toamnă, când toată ,,dreapta” (cu sau fără ghilimele) la un loc nu face mai mult de 25%, când PSD-Voiculescu-PNL fac peste 50%, şi împreună cu UDMR şi Dan Diaconuescu fac de un 67% şi schimbă Constituţia.

          … că până îi schimbă pe Kovesi şi pe Morar, nu mai trebuie să aşteptaţi mult.

          Ce-o să ziceţi atunci? O să vă puneţi iarăşi plapuma peste cap şi o să scrieţi pe forumuri ce aţi mai citit din Ayn Rand şi ce grozav sună utopiile libertariene, şi ce bine ar fi dacă… pieptănare plăcută, şi nu daţi prea multă importanţă fumului şi flăcărilor…

          Şi istoricii, când vor consemna ce s-a întâmplat în 2011-2012, vor scrie despre demonstraţiile împotriva măsurilor de austeritate, despre votul masiv anti-Băsescu, despre felul în care a câştigat Băsescu la masa verde, despre nemulţumirea a milioane de români care s-au săturat de el, şi că singurele demonstraţii împotriva acţiunilor guvernului Ponta au fost cele ale băsiştilor disperaţi că le scapă ciolanul din gheare, cu mult mai puţini numeroşi decât suporterii guvernului legitim a căror demostraţii au avut un mult mai mare răsunet. De societatea civilă, despre agenţii morali responsabili, n-o să aibă ce să spună fiindcă nu existăm decât teoretic.

          Pregătiţi-vă pentru oficializarea cu acte înregulă a restauraţiei cleptocraţiei nomenklaturiste, şi, …somn uşor în continuare!

    • Infractorii din usl (si din spatele usl) au declansat de mai multi ani o campanie murdara de minciuni, calomnii, dezinformari, intoxicari si manipulari.
      Deorece justitia a inceput sa functioneze si procesele unora dintre infractorii din usl se apropiau de scadenta, acesti banditi au organizat demonstratii de strada.
      La aceste demonstratii au participat :
      1. derbedei, huligani, galerii ale unor cluburi de fotbal (de fapt, tot derbedei si huligani), platiti de banditii din usl
      2. falsi revolutionari si pensionari cu pensii nesimtite (pentru ca li se redusesera o parte din privilegiile nemeritate)
      3. oameni nemultumiti de situatia lor materiala (care au fost indobitociti de minciunile banditilor din usl si de la televiziunile infractorilor Felix, SOV si DDD, oameni cu un IQ foarte redus, care confundau efectele crizei economice mondiale, cu efectele guvernarii Boc).
      Pentru a scapa de puscarie, banditii din usl (si din spatele usl) sunt in stare de orice.
      Pina cind toti infractorii din usl (in primul rind cei din parlament si din guvern) nu vor fi arestati, iar averile nu le vor fi integral confiscate, acestia nu se vor potoli, nu va fi liniste, nu va fi democratie, nu va fi stat de drept.

    • @all: Asa cum banuiam, nimeni nu vrea sa recunoasca nimic autentic in spatele evenimentelor din ianuarie. In aceste conditii, apelul la ne-divizare se pierde in desert. Nu poate exista unificare fara comunicare.

      Evenimentele din ianuarie au avut totusi si o componenta autentica. A se vedea articolele de pe blogul lui Theophyle, pe care nu-l poate acuza nimeni de pro-uselism. Au existat oameni cu o disperare autentica si justificata.

      http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/01/16/cetateanul-calafat-nu-a-fost-acolo-1/

  4. „Politica trebuie să redevină ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni spre binele tuturor,”

    Cred ca nimeni nu’si doreste asa ceva daca a dobindit o cunoastere de profunzime a conceptelor utilizate. Politica este o stiinta doar in regimurile totalitare, de pilda in comunism purta numele de „socialism stiintific”. Intr’o democratie, politica este un exercitiu al delegarii competentelor de putere pe care il pot practica toti cetatenii, cu citeva exceptii strict definite prin lege. Instrumentul prin care se petrece aceasta delegare se numeste mandat. Cu cit participarea la acest exercitiu este mai numeroasa cu atat democratia este mai puternica si politica mai apropiata de satisfacerea intereselor unor categorii mari de cetateni. „Binele tuturor” este tot o notiune cu care opereaza regimurile totalitare, de fapt tine chiar de esenta totalitarismului: „tuturor” este „poporul” cu care umbla toata ziulica’n gura demagogii care pretind ca detin Marele Adevar asupra Binelui Colectiv. Orice politician care abuzeaza public de aceasta sintagma -binele poporului- intr’o democratie este suspect de tendinte autoritariste, pe temeiuri ideologice colectiviste. Binele nu poate fi slujit de niste mincinosi care se erijeaza in postura de adevarati reprezentanti ai poporului, spre deosebire de politicienii „egoisti” care reprezinta pasamite niste minoritati insignifiante de interese contrare. Binele, ca valoare ce transcende politica, nu poate fi nici circumscris notiunii limitative de popor, caci asta conduce la razboaie stupide intre popoare cu inteles diferit asupra „binelui”. Binele ar trebui evacuat prin critica din bagajele politice ale indivizilor ce se proclama „conducatori”. De altfel, intr’o democratie, puterea politica ar trebui sa apartina unor reprezentanti, nu conducatorilor, si sa fie temporara, limitata prin normele mandatului. Obsesia binelui general creeaza false asteptari in mintile populatiei agresate de propaganda ce agreseaza si uzurpeaza cu nerusinare etica, cu toate categoriile ei. Un cetatean constient de natura conflictuala a intereselor dintr’o societate stie ca politica nu poate aduce decat un bine relativ, respectiv o subtila armonizare a acelor interese prin negociere permanenta intre reprezentantii diferitelor tabere. Pentru asta e nevoie de capacitatea civica de a formula binele personal si de a contura aceste tabere pe baza afinitatilor in interese si valori. Deocamdata noi nu avem tabere definite strict pe criterii valorice, ci pe afinitati si mai subiective, de obicei legate de persoanele ce ajung in centrul atentiei, prin actiunea sistematica aa unor organe de propaganda sau aleatoriu [de pilda prin magnetismul primitiv al unor figuri]. Ca sa vorbim de politica de tip democratic in ro ar trebui ca in prealabil sa ne definim un set de valori si principii in care credem, precum si gradul de elasticitate al acestora, si abia apoi sa cautam si alti partizani ai acestori idei, plecind de la premisa ca un partener de dialog politic nu poate fi depozitarul in oglinda al convingerilor noastre; cautarea numitorului comun este o activitate politica pe care orice cetatean ar trebui sa fie dispus sa o desfasoare daca doreste sa traiasca intr’o societate democratica; altfel, in contextul retragerii scarbite in forul launtric sau in clubul poetilor dezolati, vom asista la confiscarea puterii noastre de catre demagogi lipsiti de scrupule; o constiinta inchisa in sine se ofera ca argument pe tava oricarui traficant de vise ce se autointituleaza pompos „politician”. Balonul de putere intemeiat pe pretentii absurde, utopice [precum cunoasterea „binelui” absolut] se umfla constant prin aspirarea de catre demagogi a vointei de putere a cat mai multor cetateni care, prin lipsa lor de reactie, se degradeaza si accepta treptat propria izolare si neputinta; iar ideea fatalista a insignifiantei gestului politic personal in raport cu politica falsei elite ajunge sa domine mentalul colectiv, ceea ce isi si doresc acesti devoratori ai vointei societale, orbiti de propria rapacitate si deci incapabili sa mai distinga raul generat de faptele lor pe care le’au asimilat definitiv cu „politica de stat”. Mandatarii ajung astfel sa abuzeze de mandat depasindu’i limitele si considerindu’l temei pentru orice act de forta chiar contrar intereselor grupului care a activat mandatul, profitind de retragerile succesive din agora ale cetatenilor capabili de reactii coerente precum si de slaba agregare pe baze ideatice, principiale; Anularea incapacitatii instituite de legea electorala de a revoca acest mandat ar trebui astfel sa fie un prim deziderat cetatenesc, pentru ca este singura cale de a face efectiva puterea cetateneasca intr’o democratie; fara aceasta putere nu putem vorbi de o democratie veritabila, iar daca am fi avut posibilitatea revocarii mandatelor parlamentare tot acest circ referendar ar fi putut fi evitat prin activarea de catre cetateni a optiunii lor de desfiintare a temeiului de delegare in privinta parlamentarilor traseisti. Redefinirea acestui mandat este cheia supravietuirii democratiei, si un prim pas spre jocul politicii in care ar putea fi ispititi sa participe cat mai multi cetateni. Abia atunci putem discuta despre expresiile politice ale binelui comun, cind cea mai mare parte a populatiei va purta participa la deliberari, macar prin intermediari responsabilizati.

    • @ eunuke
      „Binele tuturor” nu trebuie aruncat la gunoi pentru ca l-au cautat si altii, cu care am fi sau nu am fi de acord.
      „Binele tuturor” se refera la un „bine majoritar”, pentru ca „bine” pentru toti nu va vi nicicum,
      nicicand.
      Nu ne lasa Viata. Ea ne consuma asa cum un foc isi consuma flacarile, iar flacarile se inghit
      una pe alta constituind prin asta tocmai focul care pe de o parte nu le lasa sa moara iar pe de
      alta nu le lasa (din bunele si normalele ei ratiuni) sa traiasca.
      Problema noastra, a oamenilor, este ca nu sti ce e aia, Viata, ca daca am sti nu ne-am mai
      face atatea greutati inutile unul, altuia / unii, altora.
      VIATA il obliga pe om ( nu doar pe el, dar despre el vorbim) la o doza de „egoism”. Este, ceea
      ce incape in forma cea mai stricta sub umbrela „instinctului de conservare”.
      Sa zic asa un 15 – 20 poate 25% din tot egoismul ce si-l ia omul, la purtare.
      Eu il impart in „egoism necesar” si „egoism ne-necesar”.
      Avem de unde reduce pentru a obtine nu un utopic „bine al tuturor” cat mai ales un ” mai putin
      rau”, mai usor respirabil, pentru o masa cat mai larga, de oameni.

      Daca ne gandim ca „crucea” umanitatii cantareste 6 miliarde x 15 kg ( cat socotesc eu ca e
      un rucsac de expeditie, omeneste-posibil sa-l poarte omul cu el) deci vreo 90 de milioane
      de tone, si ne gandim ca din „egoism- ne-necesar” nu ne ducem fiecare propria-i cruce
      (propriu-i omeneste-purtabil) rucsac, ingreunam doar, spinarea altora.
      Daca am intelege ca de fapt, in ciuda oricaror aparente, fiecare are propriu-i culoar, si ca nu
      are importanta pentru Viata ( si in mod automat, nici pt tine) decat pasii pe care tu ii faci in
      culoarul pe care VIATA ti l-a desemnat, si nu se imprima pasii pentru a-ti fi „contabilizati”
      decat doar aceia in care „major si vaccinat” fiind tu, iti duci cele 15 regulamentare kile in
      propria-ti spinare.

      Cautarile mele in domeniul „egoismului” mi-au scos in „cale” pe Ayn Rand.
      Asa ceva nu credeam ca exista sau ca a existat. Tocmai cand puneam eu o ultima spita
      la un cerc si vroiam sa ii zic „roata”, am gasit ca oamenii nu au stat degeaba, asteptand
      sa vin eu ci ca au gandit cu propriile tartacute.
      Am zis, in gandul meu, poate mai multe decat combinatia asta ruso-americana, dar de
      scos afara din minte mai frumos si mai clar decat ea, nu ma ducea capul sa scot.
      Cine nu a aflat inca de ea, e pacat sa nu bage un ochi, in internet, si sa afle.
      Dintre toate datele, parca cele in spaniola sunt cele mai complete.
      Inca de acum cateva luni, pentru mine Ayn Rand a devenit inca una din putinele minuni
      adevarate ale Lumii.

      In afara politicii, omul nu a existat si nu v.a exista vreodata.
      Singurul sinonim „aproape identic” ce poate fi alaturat „politicii” se numeste „management”.
      Politica este de fapt „managementul Vietii”.
      Nu exista un Univers ci 6 miliarde jumate de universuri.
      Fiecare dintre noi suntem „centru al propriului univers”. Fiecare dintre noi, face si desface
      la „propria-i Lume” si doar respectand „regula jocului” evitam ( ca la „masinute”) ciocnirile,
      macar pe cele violente.

      Din pacate, in scaun de „manager” se urca si cei „chemati” (innascuti) si cei „nechemati”
      (cei fara darul asta). Adevaratul „manager” nu se obtine in facultati, ci acolo doar poate
      obtine o „recunostere sociala” pe care simplul „dat” nu ti-o da.
      Prin practica, prin practica de milenii, politica a fost insa lipita de tot felul de „practici” si
      si-a capatat un prost renume, inclusiv acel cea mai negativ-elocventa ( dar din pricina
      asta si cea mai „lipita de creier” definitie, aceea ca „politica-i curva”.

      Cel mai bun „manager” al tuturor timpurilor a fost filozoful care s-a ales cu porecla de „Isus”.
      Din pacate pentru el, a vorbit la pereti, niste pereti care i-au rastalmacit cuvintele
      amestecandu-le intr-un ecou care, nu au mai fost cuvintele lui.

      PS. euNuke, PDL este ( ca orice partid, ca orice organizatie) un organism virtual.
      PDL-ul nu se vrea crezut, ci inteles si odata inteles, sustinut.
      Nimeni din PDL nu vrea un fals-partid care sa insumeze membri cu numele.
      Basescu ( sau oricine de o aceeasi linie politica cu el) nu poate duce crucea noastra.
      Degeaba o ridicam noi (toti cei care o ridicam) la termenele stabilite cu „hei-rup”-ul
      de la votare, desemnand cine sa o duca de la capatul din fatza, daca imediat dupa aia
      fiecare isi pune „palman-fund” asteptand sa ii duca Basescu crucea cum ii duceau
      cei pusi sa faca asta, umbrela lu nea-nicu.
      Daca nu ne convertim fiecare din noi in „actionari” ai investitiei ce facem si nu ne
      comportam ca atare, nu ne pica nici o para-malaiata de niciunde.

    • ” Politica este o stiinta doar in regimurile totalitare, de pilda in comunism purta numele de “socialism stiintific”. Intr’o democratie, politica este un exercitiu al delegarii competentelor de putere pe care il pot practica toti cetatenii, cu citeva exceptii strict definite prin lege. Instrumentul prin care se petrece aceasta delegare se numeste mandat. ”

      De acord, dar se pare ca aici sunt promovate altfel de opinii.

  5. O analiza „psiho-socio-politologica” foarte buna a populatiei care populeaza Romanica (ca nu prea mai avem valorile ce ne transformau odata in popor)!
    La concluzii trebuie sa mai lucram impreuna (impreuna cu UE inca un secol…)!
    Doar cu „trebuie sa” nu vom zgaltai din abrutizare debusolata populatie majoritara!
    Pana una -alta spatiul virtual este ideal pentru enuntarea oricarei teorii salutare…

  6. @euNuke

    Şi eu aş fi foarte mândru dacă domnul Pleşu ar fi Preşedintele României.

    În lipsa unei societăţi civile/clase de mijloc consistente, sănătoase, sigură pe ea care adună suficienţi de mulţi şi de buni agenţi morali responsabili, da, sunt de-acord cu dumneavoastră, un lider are nevoie şi de acel Wille zur Macht, fiindcă va trebui să fie în mare măsură şi locomotivă deschizătoare de drumuri, nu numai un vârf de lance. Dar pe acelaşi principiu, înţelepciunea ne vrea luptători, nu doar plin de convingeri, şi asta este problema domnului Pleşu – nu este destul de luptător, nu are destulă voinţă de putere, şi de aceea, regii care sunt regi buni, trebuie să fie întâi luptători, şi după aceea filosofi, nu invers. Dacă am fi o ţară plictisitor de civilizată, sau dacă Preşedintele nu ar trebui să fie atât de activ în jocul politic ca la noi, domnul Pleşu ar fi un foarte bun Preşedinte… dar nu e aşa, din păcate, şi nici nu va fi vreodată. Dacă nu a putut Iorga, n-o să poată nici Pleşu, vreodată!

    Şi atunci ne întoarcem la lipsa acelor 10% de cetăţeni, agenţi morali responsabili, care ne-ar trebui, în lipsa cărora, într-o situaţie ca a noastră, Preşedintele trebuie să aibă şi mai multă voinţă înspre putere, şi asta vine cu două tăişuri pentru o ţară ca a noastră, care a avut de suferit mult din cauza dictatorilor în ultimul timp. Dar, cum a suferit şi mai mult de-alungul istoriei din cauza baronilor locali (boieri boieri şi apoi cleptocraţi din nomenklatura comunistă) care nici în trecut şi nici acum nu ţin cont cât de puţin de ce vor cei pe care ar trebui să-i reprezinte, suntem nevoiţi, după cum sugeraţi, cred, să credem că un sistem Prezidenţial, în care Preşedintele să aibă şi mai multă putere (ca în SUA, de pildă), ne-ar prii mai mult.

    Cât despre ultimele dumneavoastră paragrafe, sunt de-acord, şi am pledat din mai 2007 pentru următoarele:-

    ================

    Un omagiu adus Eroilor Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi Victimelor Mineriadelor, si în comemorarea Proclamaţiei de la Timişoara:

    NOI, CETĂŢENII, SUNTEM SUVERANI

    Noi, cetăţeni români si europeni, liberi si demni, semnatari ai acestei proclamaţii, ne afirmăm cu autoritate suveranitatea. În calitatea noastră de cetateni, singurii îndreptăţiţi să încredinţeze puterea în stat, reziliem contractul social impus de reprezentanţii clasei politice din ultimii şaptesprezece ani. Deşi le-am încredinţat mandatul de a ne reprezenta, ne-au trădat, şi au abuzat de puterea si mandatul primit, acţionând în interes personal, acaparând puterea şi votând legi menite să le protejeze interesele. Incepând de astăzi, nu mai acceptăm această situaţie.

    NOI, CETĂŢENII, IMPUNEM UN NOU CONTRACT SOCIAL

    În calitate de cetăţeni suverani, pretindem formarea unui stat de drept în care separarea puterilor în stat să fie clar delimitată prin Constituţie.

    În plus, pretindem impunerea de noi reguli în relaţia noastră cu aleşii, cărora le incredinţăm discreţionar şi temporar exerciţiul puterii prin actul de vot.

    Pretindem ca relaţia cetăţean – mandatat, alegător – ales, să fie astfel încât drepturile şi interesele cetăţeanului să fie respectate de către mandatat, iar acesta din urma să poata fi tras la răspundere de către alegător.

    Totodată, ne revendicăm dreptul de a avea un cuvânt important de spus in elaborarea Constituţiei României.

    Astfel, pretindem impunerea unui nou contract social care să ne garanteze nouă, cetăţenilor, capacitatea efectivă de a trage la răspundere pe cei pe care îi alegem să ne reprezinte. În consecinţă, ne revendicăm:

    • Dreptul de a stabili şi restabili modul în care ne alegem reprezentanţii, aleşii noştri şi instituţiile statului având obligaţia de a se supune opţiunilor noastre

    • Dreptul de a retrage din funcţie sau repune in funcţie pe orice ales al nostru, la iniţiativa noastră, ori de câte ori considerăm că este în interesul nostru să o facem, nivelul de decizie fiind descentralizat conform principiului subsidiarităţii.

    În plus, pretindem ca toţi demnitarii şi angajaţii publici care obţin foloase necuvenite de pe urma poziţiei pe care o deţin în stat, în instituţiile statului sau în aparatul administrativ al statului, să fie demişi imediat şi trasi la răspundere. Angajaţii publici cercetaţi penal pentru corupţie, abuz în serviciu sau alte acte grave, să fie suspendaţi din funcţie imediat, până la judecarea cazului în instanţa.

    Nu în ultimul rând, campania electorală să fie bazată în exclusivitate pe proiecte. Nerealizarea acestora să activeze automat demiterea mandatatului.

    =========================================

    Dar cu cine să realizezi astea? Au ieşit doar vreo două sute în stradă când cleptocraţii au făcut puciul juriştilor. În Anglia, au protestat peste un milion împotriva guvernului Blair care a băgat ţara într-un război ilegal în Iraq minţind Parlamentul şi ţara. UN MILION!

    Aveţi dreptate, PDL-ul ne-a trădat, şi încă din momentul în care a coalizat cu cleptocraţii care l-au suspendat în 2007 pe Băsescu imediat după ce acesta a fost repus în atribuţii de votul popular. Dar aş zice că şi Băsescu ne-a trădat atunci, în cel mai perfid fel, fiindcă s-a făcut asta cu încuvinţarea sa, şi după aceea, reformele politice s-au oprit… şi de ce? Nu fiindcă nu a avut sau nu are destulă voinţă de putere, ci dimpotrivă, are prea multă… în schimb, îi pasă prea puţin de noi, de cetăţeni, de statul de drept, de democraţie, care şi atunci, şi acum l-am susţinut, fiindcă am crezut şi încă credem că luptă pentru noi, pentru statul de drept şi pentru independenţa justiţiei… dar cine ştie, poate a trebuit să ne trădeze să aibă timp instituţiile justiţiei să devină mai puternice… sau poate a considerat că mai bine o trimite pe EBA în Parlament şi face nişte afaceri, el şi familia… deci, vechile cutume. Băsescu nu a avut destul caracter să fie consecvent poziţiei luate, nici destulă bună-credinţa n-a avut.

    Deci noi ce să fi învăţat din toate astea?

    Eu am învăţat să nu mă aştept nici un politician salvator, fiindcă nimeni nu ar putea să reuşească fără acel 10% de care vorbeam. Şi am mai învăţat că acel 10%, se face din ce în ce mai mic cu trecerea anilor… dacă mai se adună de un 2% pe-acum.

    Am tot cerut ca acest 2%, dacă există, să arate că există, cum ar face-o în orice ţară normală – adică ieşind în stradă… dar degeaba. Şi atunci, acest 2% mai există defapt? E ca şi cum nu ar exista… şi atunci, ce siguranţă să mai aibă cei care luptă în continuare, disperaţi pentru statul nostru de drept, pentru valorile democratice şi liberale, dacă noi nu îi susţinem public deloc? Cum aţi spus, de ce să se expună atât de mult unor riscuri atât de mari, dacă nimeni nu îi apreciază/susţine? Câţi să fie cei care au atât de mult spirit de sacrificiu încât să o facă până la capăt, oricare ar fi riscul, fără niciun sprijin moral? Să fie mulţi sfinţi? Ei, nu pot să fie mulţi, şi e imoral să le cerem să fie sfinţi când noi nu suntem pregătiţi măcar să fim responsabili din punct de vedere moral!

    Oare ce or zice străinii din ţările normale despre noi uitându-se la situaţia noastră? Citeam în The Guardian (ziar de centru stânga din Marea Britanie) un interviu cu Ponta în care spunea că e pregătit să coabiteze cu Băsescu, dar numai dacă cel din urmă nu mai încalcă Constituţia (!!). Presupunănd că cititorul britanic este informat despre starea lucrurilor, şi despre Ponta, trebuie să se întrebe: dar românii, societatea civilă, de ce nu protestează? Li se pare normal ce se întâmplă? De ce nu iau atitudine? (Fiindcă mai mult au protestat suporterii puciştilor!)

    Se pare că da, ni se pare normal, fiindcă din câte se vede, nu ne pasă destul să luăm atitudine.

    Citeam că 53% dintre noi am prefera să ne întoarcem la sistemul de dinainte de ’89. Păi, dacă e chiar aşa, atunci nu mai rămâne nimic de spus. Suntem terminaţi din punct de vedere moral, ca popor, şi nu mai avem nicio resursă să ne tragem la lumină.

    Statul de drept stă în zilele astea într-o mână de oameni ca Kovesi, Morar, pe care ni-i vrem sfinţi… şi singurii care mai luptă pentru noi sunt UE şi SUA, fiindcă noi înşine, cetăţenii români, nu luptăm, ci numai ne plângem. Oare cât or mai rezista Kovesi şi Morar până când vor fi înlocuiţi? Oare câtă răbdare va mai avea UE/SUA cu noi, tot văzând că noi nu şi nu, că degeaba ne duc la apă, că degeaba ne şi forţează un pic să gustăm din ea…

  7. @HOTNEWS

    Dragă redacţie,

    Mulţumesc că ne-aţi publicat comentariile!

    Oare se poate să le publicaţi în ordinea cronologică, ca răspuns ce celelalte comentarii, să se ştie că am răspuns, şi cui?

    Mulţumesc!

    Cu stimă,

    GT

    Nota editorului: ordinea comentariilor este automata, cronologica. Puteti raspunde unui utilizator dand click pe „raspunde” la mesajul acestuia. Trebuie sa fiti atent pe ce „raspunde” dati click.

  8. Sunt surprins ca un asemenea text neclar , eclectic, bazat pe truisme, tautologii, ambiguitati si paralogisme caracteristice prin definitie dezinformarii si manipularii , este considerat demn de publicare .
    O singura remarca. In democratiile europene consolidate ( care nu sunt deloc naive ! ) cetatenii pot intelege si singuri lumea in care traiesc deoarece mass-media practica informarea obiectiva si neutralitatea, politica nu se poate baza in nici un segment al ei pe manipulare si dezinformare , iar cetatenii nu trebuie „ajutati” de catre sociologi , psihologi, parapsihologi sau mama Omida… ca sa inteleaga lumea in care traiesc !
    De aceea, inainte de a considera romanii drept un „popor de idioti” , ar trebuie sa ne intrebam cum ar fi reactionat cetatenii unei tari occidentale daca ar fi fost supusi ( fara alternativa ) la traumele politice, sociale, economice si psihologice suportate de catre romani timp de 22 de ani ( nu mai luam in calcul si precedenta jumatate de secol de regim comunist ! ) si care au culminat cu injectarea masiva in populatie a urii prin unele posturi TV si ziare , de catre unii „lideri de opinie si analisti politici” , a agresivitatii, vulgaritatii , sexualitatii si pornografiei cam pe toate canalele disponibile in mass-media de la noi .
    Cum traim vremuri cu adevarat interesante, cred ca nimeni nu va mai sta sa descifreze mesajul adanc incifrat in alegatiile aruncate la foc automat pe hartie de catre autorul articolului asa ca acestea vor ramane consemnate pentru eternitate exact in forma originala . Cateva dintre acestea sunt cu adevarat memorabile si ne redau buna dispozitie :

    „ Dacă am separa politica de psihologie am da dovadă de naivitate. Politica este ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni. ” ( sic ! )

    „ Dacă doriţi, se bazează pe o buclă de feedback, conducătorii fiind influenţaţi în deciziile lor de opinia conduşilor iar opinia conduşilor se schimbă în funcţie de decizia conducătorilor. ” :)).

    „ În societate noi comunicăm, indiferent c-o facem verbal, paraverbal sau nonverbal.” :)).

    „ Politic vorbind, scopul scuză mijloacele dacă mijloacele sunt legale, chiar dacă sunt imorale. Problema nu este aceasta, ci iluzia legalităţii. Moralitatea nu ne mai face cu ochiul.” :)).

    „ Politica românească este încă la început, dar nu din vina politicienilor ci din propria noastră vină. Nu suntem în stare să identificăm nici adevărul, nici manipularea şi nici să taxăm minciuna.” ???!!!

    „ A ne face că nu vedem că politica a fost deturnată de la scopul de a conduce spre binele poporului este ilogic . Ea are acum ca scop fie păstrarea fie obţinerea puterii . Nimic mai mult, nimic mai puţin, populaţia fiind doar masă de manevră. Eu cel puţin am impresia că mesajul politic contează prea puţin.” :)).

    „ Ne lipsesc, într-un fel, simbolurile şi liderii de opinie – putem discuta la infinit despre lipsa lor, însă ceea ce este deosebit de important este lipsa valorilor. ” :)).

    „ Considerăm că o categorisire a realităţii în adevăr sau minciună este o utopie, iar diferenţa dintre legalitate sau ilegalitate este dată nu de lege, ci de cine este mai puternic decât noi.” :)) :)).

    „ De ce trebuie să ne distragă atenţia lupta politică şi de ce a devenit aceasta mai importantă decât îmbunătăţirea vieţii concetăţenilor noştri? ” :)).

    „ De ce trebuie să alegem între X sau Y, mai ales acum când o cruntă criză economică ne bântuie? ” :))

    „ Pierdem din vedere faptul că actorii politici se schimbă, economia rămâne. Poporul rămâne. ” :)) :)).

    „ Politica trebuie să redevină ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni spre binele tuturor, iar primul lucru pe care trebuie să-l reînvăţăm este să întrebăm „de ce?” şi „cui serveşte?”.” :)).

    „ Dacă înainte de luna mai eram consideraţi un popor de infractori, acum cum om fi categorisiţi? Probabil idioţi. ” ??!!

    Update : „Cred ca 90% din populatia Romaniei are nevoie si de lectii de etica dar si de lectii de gandire. ” ( ??!! )

    Ele demonstreaza fara nici un dubiu ca , in egala masura , si Urmuz, si Caragiale , si Eugen Ionescu au lasat urme notabile in cultura noastra sociala . Chiar in pofida vointei lor !

  9. ” sigur, pina atunci avem nevoie de o a treia cale” : )).

    ” A treia cale ” era de fapt teza „convergentei” sistemului capitalist cu cel comunist ( = lipsa deosebirilor fundamentale intre acestea ?! ) sustinuta cu decenii in urma de catre propaganda comunista iar in anii `90 , sub alta forma , de catre celebrul Ion Iliescu cu a lui „democratie originala” .
    Personal sunt uimit ca nu am scapat nici acum de aceste fantome ideologice care inca mai au succes de public prin anul …2012. Asta este !

  10. ” sigur, pina atunci avem nevoie de o a treia cale” : )).

    ” A treia cale ” era de fapt teza „convergentei” sistemului capitalist cu cel comunist ( = lipsa deosebirilor fundamentale intre acestea ?! ) sustinuta cu decenii in urma de catre propaganda comunista iar in anii `90 , sub alta forma , de catre celebrul Ion Iliescu cu a lui „democratie originala” .
    Personal sunt uimit ca nu am scapat nici acum de aceste fantome ideologice care inca mai au succes de public prin anul …2012. Asta este .

  11. Un articol foarte bun, ghost!

    De aceea m-am si hotarat sa imi dau si eu cu parerea – cred ca suntem de-acord.

    Cat despre domnul Sergiu Simion, am mai citit comentarii de-a dansului, si mi s-au parut foarte bune, dar trebuie sa recunosc ca nu inteleg comentariile dansului la articolul dvs. de fata.

  12. @)Sergiu Simion
    umileste te omule mindru si lumineaza ne cu un text clar fara truisme, ambiguitati si paralogisme.
    apoi nu cred ca i important numele comunicatorului cit gindurile si ideile impartasite.
    unii se regasesc in ele altii nu.
    ar trebui sa subscriem cu totii unei anume ideologii ?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cititor Contributors
Cititor Contributors
Cele mai interesante comentarii de la cititorii nostri.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro