joi, martie 28, 2024

Politicianul şi intelectualii

Prioritatea domnului Traian Băsescu e România, prioritatea unor intelectuali de dreapta e tot România, dar cele două Românii nu mai au prea multe în comun în afara faptului că aşteaptă multe de la stat. Ciudat, pentru nişte oameni de dreapta.

Dacă, totuşi, este să aleg între cele două viziuni etatiste de “dreapta”, mi se pare rezonabil să merg pe mâna animalului politic, nu pe cea a trestiilor gânditoare. Un intelectual nu este capabil să conducă oameni în calitate de intelectual. Viaţa nu este reconstrucţia conceptuală a vieţii. Liderul politic nu se ocupă cu reflecţia sistematică, nu pentru aşa ceva este votat. Când nu ai rezolvate problemele de securitate fizică, financiară şi emoţională distribuirea resurselor disponibile către gândire e un moft, o eroare, o lene, daydreaming politic. Problemele menţionate se rezolvă prin acţiune eficientă privată sau publică, nu prin cărţi şi cu atât mai puţin prin articole în presă. Dacă un intelectual va avea fler politic pe termen scurt aceasta va fi în pofida condiţiei sale de producător de cultură, nu datorită acesteia. Un intelectual poate fi mai degrabă un strateg ideolog, producător de retorici utilizabile de către liderii politici veritabili. Eşecul ideologiilor e mai greu de dovedit ca cel al profeţiilor concrete.

Din reflecţia asupra semnificaţiei faptelor politice ale zilei nu putem extrage concluzii relevante operaţional decât din întâmplare, pentru că nu avem acces la informările serviciilor specializate, la toate premizele adevărate. Un om bine informat, chiar dacă mai puţin mobilat, va lua decizii mai bune dacă nu face erori grosolane de logică. Din premize adevărate nu se poate infera ceva fals.

Disputa publică dintre domnul Traian Băsescu şi unii intelectuali de dreapta este un semn de sănătate civică atât a primului, cât şi a celorlalţi. E ceva bun. În fond, nu ne putem aştepta la ceva similar între intelectualii de stânga şi domnul Ponta. La dânşii funcţionează alt tip de relaţii, de comandă şi control, de furat în comun, sau de sacrificare pe altarul ideologiei comune. Cearta grupului de oameni autointitulaţi de dreapta, vie, este mult mai valoroasă pentru România decât unitatea liniştită, moartă spiritual, a corupţiei post-comuniste reprezentată de domnul Ponta şi compania.

Dacă este să fim cu adevărat oameni de dreapta ar trebui să fim ceva mai relaxaţi pe plan politic şi mai eficienţi pe planul creaţiei. Risipirea în publicistică febrilă, tiruri scurte şi dese, nu-şi are rostul. Domnul Ponta preşedinte nu e un dezastru naţional, e doar o ruşine naţională, doamna Monica Macovei preşedinte nu este lumina salvatoare, ci doar revenirea la bun simţ. Dar dacă cei care se regăsesc în hoţie sunt dominanţi numeric nu putem decât să acceptăm realitatea. Nici seriozitatea domnului Johannis nu poate schimba ceva  fundamental în ţara asta dacă majoritatea românilor sunt neserioşi.

Dezastrul sau lumina nu vin nici de la răsărit, nici de la stat, ci sunt în felul în care fiecare dintre noi reacţionează acum şi va reacţiona la realitatea politică de după aceste alegeri. Nu statul ne va rezolva sau genera vreo problemă, ci noi înşine, făcându-ne cât mai bine sau nu treaba acolo unde suntem.  Nimeni nu ne poate obliga să nu producem cultură, fără naivităţi şi fără compromisuri. Fără unire cu prostia.

Statul e doar un cadru instituţional, nu furnizează nimic pe fond. Creaţia se poate manifesta în orice fel de cadru. S-au scris lucruri valoroase şi pe pereţii puşcăriilor comuniste.

Intelectualul care va aştepta mai mult de la stat se va rata ca intelectual.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Asta mi-a placut cel mai mult: ” Domnul Ponta preşedinte nu e un dezastru naţional, e doar o ruşine naţională, doamna Monica Macovei preşedinte nu este lumina salvatoare, ci doar revenirea la bun simţ.”

    Nu inseamna ca resping cumva restul articolului.

  2. Comunismul, dictatura totalitara perfecta, a patruns esenta politicului : individul dependent financiar nu mai e liber, nu se poate opune eficient si organizat dictaturii. Spunea si Iorga candva :”Nu poti creea nimic durabil avand grija painii”. De aici impotrivirea ineficienta, individual- eroica, lipsa de solidaritate, frica in fata represiunii. Nu numai frica fizica de inchisoare si tortura dar si grija fata de familie si de cei apropiati inoculata de teroare.
    In ciuda aparentelor, nu suntem chiar atat de departe de acele vremuri. Statul, cel mai mare angajator, atat prin „bugetari” cat si prin angajatii companiilor de stat le da inca multor romani „o paine”, ii tine in” lesa” asigurarii existentei. Asa zisele sindicate, aparute nusestiecum imediat dupa „Revolutie” , conduse in majoritate de aceeiasi oameni, ajunsi acolo stim noi cum , fideli celor care i-au instalat acolo politic nu conteaza pentru salariati, actioneaza doar la comenzi ale „stapanilor”. Asa zisii „liberi intreprinzatori” pot fi si ei terorizati prin „controale” repetate, nedrepte, abuzive. Imbogatitii zilei, cei cu aprobare de la partid si stat vor sprijini, evident, pe cei care le-au favorizat imbogatirea.
    Concluzia : romanii, dependenti economic de stat si de „mogulii” aliati acestuia nu sunt (inca?) liberi. Este posibila in aceste conditii o emancipare politica ? De unde poate veni Salvarea ?
    In primul rand dela justitie, zic eu. Apoi, totusi, de la intelectuali. Da, ii dorim mai activi si, mai ales, mai pragmatici, mai eficienti !

  3. Domnule Virgil Iordache, îmi permit să vă semnalez câteva „erori grosolane de logică”

    1. Spuneți „Din premize adevărate nu se poate infera ceva fals.” Fals. Cum să nu se poată: afirmarea consecventului și negarea antecedentului, de pildă.

    2. „Domnul Ponta preşedinte nu e un dezastru naţional, e doar o ruşine naţională, doamna Monica Macovei preşedinte nu este lumina salvatoare, ci doar revenirea la bun simţ.” Distinguo-urile sunt în regulă, dar falsa dilemă nu mai e.

    3. „Nu statul ne va rezolva sau genera vreo problemă.”, respectiv „Statul e doar un cadru instituţional, nu furnizează nimic pe fond.” Ambele afirmații sunt false. Pe fond. Statul generează legislație, justiție, generează politici – toate astea pot fi mai bune sau mai proaste. Probabil doreați să susțineți că metalitatea de milog în raport cu statul trebuie să fie eradicată, dar a ieșit altceva.

    • @ Dan TM ,
      sinteti o copie destul de reusita a ceea ce spune dl Iordache.
      In plus, va autocitati, ” vă semnalez câteva „erori grosolane de logică””, jignind.
      Dece? ati simtit ca e vorba si despre dvoastra?

      • Nu mă autocitez, îl citez pe autor. De aia pun ghilimele. Recitiți textul și observațiile mele și veți observa că nu sunt o copie a autorului și nici nu jignesc.

    • Domnule DanTM, două dintre exemplele pe care le daţi şi respingeţi sunt propoziţii, dar asta nu are nimic de a face cu logica. Logica se referă la validitatea unui argument, nu la valoarea de adevăr pe fond a propoziţiilor care intră între propoziţiile de plecare ale argumentului.

      Nu există nici un silogism valid care să conducă la o concluzie falsă pornind de la premize adevărate. La asta m-am referit în text.

      Cu privire la falsa dilemă nu am înţeles ce aţi vrut să spuneţi.

      gânduri bune,

      • Domnule Virgil Iordache, falsa dilemă e între Ponta, ca opțiune jenantă, și Macovei, ca opțiune de decentă. Mi se pare mult mai decentă, de pildă, opțiunea Iohannis.
        Dar, dincolo de asta, problemele pe care le discutați țin nu atât de logică (oricum, nu în forma canonică, silogistică), țin de retorică, de verosimil, de opinabil, de incert.
        Mantra asta neocon cu statul sucks e falsă, ar trebui să așteptăm foarte mult de la stat, în calitate de cetățeni, de vreme ce facem parte din el. Ipostaza de contribuabil e doar un aspect, dar care, absolutizat, trimite la o relație de tip comercial: cetățeanul ca patron, ceea ce e forțat. Cetățeanul ar trebui să fie un furnizor de legitimitate, dar nu statistic, atomar, ci agregat, prin asociere și participare. Nu ajunge să ne facem bine treaba acolo unde suntem, trebuie să ne asigurăm că suntem bine reprezentați. Trebuie să cerem socoteală, prin demolarea ideii că politica e arta de a împiedica oamenii să-și vâre nasul unde le fierbe oala.

        • Domnule DM, în acest articol am încercat să vorbesc despre intelectuali şi actul de creaţie. Nici o idee a unui intelectual nu a venit vreodată de la stat, creaţie este exclusiv personală, iar statul poate furniza un cadru mai mult sau mai puţin favorabil, dar decizia de a face efortul creator aparţine intelectualului. Asta era ideea, nu vorbesc despre faptul că mama aşteaptă pensia de la stat de 900 de lei cum aşteaptă şi alţii, o chestie pe fond care n-are de a face cu munca unui intelectual.

          Dvs aţi scos din context şi consideraţi asta neocon. Mâine poimâine pe linia asta revenim atunci la realism socialist şi datoria intelectualului de a servi societatea ca datorie de a servi politica de stat.

          Cineva care nu este creator (om de ştiinţă, filosof, etc) nu poate probabil înţelege chestia asta, Creatorii au nevoie de libertate de decizie şi de un cadru instituţional cât de cât funcţional, dar un cadru funcţional nu asigură prin el însuşi producţia culturală, totul depinde de persoana creatoare şi felul în care foloseşte resursele disponibile pentru actul de creaţie.

          gânduri bune,

  4. Problema lui Traian Basescu cu intelectuaiii „de dreapta” care nu-l mai sprijina nu este un semn de sanatate civica. Traian Basescu se simte inselat, e dezamagit, nu poate sa priceapa cum oameni carora, spune el, le-a dedicat atata curaj, efort si resurse, pot sa-l critice. Nu ca nu i-ar citi cat se poate de corect, cel putin pe unii ca si Cristian Preda, pentru care are un dezgust justificat.

    • Si reciproc … intelectualii chemati sa-l consilieze s-au distantat de presedinte pentru ca el nu executa intocmai directivele primite; ar fi fost normal nu-i asa? deoarece el este un biet marinar iar ei erau somitati…

  5. „Nici seriozitatea domnului Johannis nu poate schimba ceva fundamental în ţara asta dacă majoritatea românilor sunt neserioşi.”

    Sigur ii cunoasteti pe majoritatea romanilor „din tara asta”, ca sa va permiteti sa-i acuzati asa la gramada? Cat priveste seriozitatea dlui Iohannis, am vazut-o la interviul din Gandul, unde ba facea misto fara jena, ba se rastea la ziarist ca indrazneste sa-l intrebe de case, de banii din meditatii sau daca nu cumva e cam aiurea promisiunea ca in primul an de mandat n-o sa faca practic nimic, ci doar „o sa schimbe imaginea presedintelui”.

    • Exprimarea fost sub forma unei condiţionale: „Dacă…., atunci…”. Dacă nu este aşa, atunci va fi altfel.

      gânduri bune,

  6. „Prioritatea domnului Traian Băsescu e România”. Nu va dau dreptate. Nu a dovedit-o desi nu i-a lipsit nimc in acest sens.

    • Respect părerea dumneavoastră, dar a mea este diferită: cred că prioritatea domnului Băsescu este România.

      gânduri bune,

      • Concretizata prin sustinerea lui Udrea?
        Desigur insa, termenul de prioritate este interpretabil – de exemplu, se poate identifica prioritatea ca afacerile dubioase sa se desfasoare in continuare fara oprelisti in Romania, si-atunci putem vorbi despre faptul ca prioritatea este Romania, ca e mai greu ca Udrea si Cocos sa faca afaceri in UK (de exemplu). Sau cel putin, acelea nu sunt prioritare.

        • Votez cu Macovei turul 1 şi Johannis turul 2. Din punctul meu de vedere Udrea e o piesă într-o tactică de mobilizare a tuturor categoriilor de votanţi anti-PSD, iar mişcarea ca cu ea mi se pare foarte inteligentă, e un paratrăznet care protejează pe Macovei şi Johannis.

          gânduri bune,

      • Doar un singur ARGUMENT
        Împotriva ideii
        Că prioritatea lui Băsescu ar fi România.
        Băsescu nu a făcut Absolut Nimic d.p.d.v. politic
        Pentru a pregăti o Forţă „Politică” capabilă să ţină piept PSD-ului ex-comunist-securist
        la acest moment-răscruce, acest post-băsescu.
        Şi chiar a Divizat ceea ce VOI Toţi numiţi (inconştient !) „Dreapta” !
        AZI, nu există Absolut Nicio Variantă Coerentă OPUSĂ „psd-Eului-ponta”,
        Principalul rol în această stare de fapt îl are eminamente, Băsescu [&comp!] !
        De-aceea, Băsescu, este Limpede, nu a Făcut (absolut) Nimic din ceea ce ar fi trebuit
        pentru România post-băsescistă ! România nefiindu-i prioritate !
        NU-i AŞA ?!?

  7. Eu am o problema in a intelege ce inseamna „intelectual”. Cine intra in aceasta categorie – si in ce conditii? Cuvantul acesta a fost folosit cu sens peiorativ in vremea comunistilor si inca mai persista aceasta conotatie in spatiul public.
    Eu am o mare problema cu „intelectualii” care nu inteleg cum se creeaza valoarea si care cred ca banii sunt valoare prin ei insisi. Asta duce la enormitati de genul:
    – statul da salarii la oamenii care muncesc la stat si privatii vand la institutii produse si servicii si se imbogatesc. Deci privatii traiesc pe spinarea pensionarilor si statului. (principiul lui „cine a fost primu’, bugetaru’ sau privatu’?”)
    – nu stiu ce inseamna bugetul de stat dintr-un an oarecare, dar am o opinie foarte puternica despre cum ar trebui distributi banii (am dreptul la opinia mea si asta este)
    – habar n-am ce inseamna datorii publice si cine le plateste, dar trebuie marite pensiile si puterea de cumparare, iar Guvernul este responsabil cu astea (nu conteaza principiile, nu ma intereseaza detaliile, important este ce bag in burta)
    – Tariceanu a fost bun ca a dublat pensiile, Boc a fost rau ca a micsorat pensiile si salariile si a scazut puterea de cumparare; Ponta este bun ca da si la saraci (nu conteaza principiile, conteaza ce intra in burta)
    – sa ne uitam putin la profesoara ajunsa in Parlament pe listele lui Voiculescu (sunt prea mica sa fac ceva, dar raman in Parlament ca sunt buni banii de aici)
    – sa privim putin la ce se intampla la Iasi cu vestitul Astarastoaie sau cum l-o chema – care nu poate fi clintit din scaunul de sef nici macar cu o condamnare penala (sus-numitul a incalcat principiul „sa nu ciordesti”)
    – sa ne uitam putin in curtea Baroului Bucuresti care a considerat ca nu exista o incompatibilitate intre starea de condamnat penal a lui Adrian Nastase si cea de membru in Barou (AN a incalcat principiul „sa nu ciordesti”)

    Eu as avea de observat ca in Romania nu exista o categorie de ganditori pe care sa-i numim generic intelectuali, ci cativa indivizi exceptionali, dar izolati si fara o influenta prea mare in societate. Si exista o categorie larga de asa-zisi intelectuali, de fapt niste mercenari cu principii flexibile si variabile, de inchiriat si cu diplome care sa le ateste competenta.

    Consider intelectual pe cel care isi ghideaza viata si activitatea dupa niste principii, aplicandu-le coerent si consecvent. Nu-i nevoie sa fie absolvent de liceu, facultate sau doctorat, iar valoarea nu este data de banii produsi. Daca aplicam acest filtru in mediul public din Romania, cate persoane trec de el?

    • Aveţi dreptate, nu există intelectuali în genere. M-am referit la toate categoriile de creatori care muncesc cu minte, care gândesc ca să producă lucruri culturale.

  8. De acord, si eu consider ca este preferabil ca politicienii sa se dispute, decat sa afiseze acel fals consens, atat de drag stangii romanesti!
    Analiza pe care o faceti imi pare, insa, timida :”Domnul Ponta preşedinte nu e un dezastru naţional, e doar o ruşine naţională,…” ? Daca asa ar sta lucrurile, n-ar fi chiar rau, pentru simplul motiv ca la rusine exista remedii, la dezastru – prin definitie – NU!
    Mi se pare ca, totusi, se pune de un dezastru!?
    „…doamna Monica Macovei preşedinte nu este lumina salvatoare, ci doar revenirea la bun simţ.” – si ce va imaginati ca s-ar schimba radical doar cu bunul simt, in contextul situatiei reale actuale a Ro, combinat cu atributiile constitutionale ale presedintelui?
    Cred ca Ro duce lipsa de pragmatism, in ciuda numeroaselor probleme, absolut concrete!, pe care le are!
    Este deci nevoie de un presedinte care sa le redea oamenilor demnitatea, respectiv increderea in propria valoare, adica sa-i scoata din saracie!
    Indiferent de valoarea sau de activitatea intelectualilor, de siguranta pe care apartenenta la UE si Nato o poate reprezenta in absolut, indiferent de perspectiva ca si mai multi hoti (toti!) vor ajunge in inchisori, etc., romanul va ramane manipulabil, fragil si idiot, atat timp cat va fi sarac!

    • Cred că trebuie să există viaţă şi după ce ar ieşi Ponta preşedinte, doar nu o să plecăm cu toţii din ţara asta. În aceste condiţii a te mobiliza excesiv ca şi cum vine sfârşitul lumii ar putea fi contraproductiv. De la această intuiţie am pornit în articolul. Textul nu se vrea o piesă în retorica politică de campanie, ci un pic de detaşare de ea, ce-i drept poate că inoportună.

      gânduri bune,

      • Va inteleg demersul, stimate domn, si va multumesc pentru precizari!
        In contextul temperamentului si al mentalitatii predominante romanesti, „un pic de detaşare ” este departe de a fi inoportuna, as zice chiar ca nu face rau niciodata ;) !
        Intrebarea mea este : cum profitam de respectivul moment de repaus emotional?
        Ceea ce propuneti dvs mi se pare o invitatie la reflectie care, lasand impresia unei (false, sper!) resemnari, se vrea mobilizatoare (iar sper!)…
        Sincer, e un pic prea subtil pentru mine, cetatean care stie exact cine nu-i merita votul, dar cauta motive valabile ca sa-i acorde increderea celui mai bun dintre ceilalti candidati la presedentie…

  9. Felicitari pt. acest articol luminat.Daca-mi permiteti , o opinie.Eu cred ca principala cauza a raului zilelor noastre se datoreaza starii deplorabile a intelectualitatii , a ,clericilor, , rupti de concret , izolati intr-o lume artificiala , ireala , cufundati intr-o visare estetizanta si narcisista .Este o intelectualitate fara vlaga , de eunuci spirituali , cu f. putine exceptii , notabile , dealtfel .Aceasta clasa ar trebui sa fie activa , implicata eficient in viata cetatii , model uman si far pt. intreaga societate , sa reactioneze prompt – din nefericire insa , este mult ,preaomeneasca, , ba chiar tinde sa devina un model in vicii , mai degraba decit in virtuti .Avem de-a face cu o reiterare mult mai virulenta a sofisticii , a falsei intelectualitati , specia cea mai vulnerabila la susurul Sofistului arhetipal.Dezertarea intelectualilor de la adevarata lor menire , aceea ,politica, , in sens clasic , etica – aceasta este adevarata cauza a dezastrului , dezastru sufletesc , moral , manifest pe toate planurile .Umblam fara rost la efecte , fara sa vedem cauza , care este in mintile si sufletele noastre .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro