Politicieni si avocati, idioti si privilegiati

Bancul suna cam asa: un tip nervos într-un bar înjura în gura mare avocatii, „…sunt idioti, va zic! Idiotii de avocati, fi-r-ar ei ai dracului…” La un moment dat, unul din clienti, munte de om, se ridica vizibil iritat si se duce la tip: „Ba, ce tot ma-njuri acolo?”. Celalalt, pierit de spaima, „vai, va rog sa ma scuzati, n-am vrut sa va jignesc, n-am stiut ca sunteti avocat…”. Iar celalalt, enervat acum rau, urla: „Io nu-s avocat, ma! Io-s idiot!!”

Pe la noi bancul ar putea fi spus, nu cu avocati si cu idioti, ci cu politicieni si avocati. Prima categorie e una dintre cele mai detestate de publicul larg; iar membrii celei de-a doua ar avea motive bune sa fie furiosi pe prima categorie si pe confuzia dintre ele. Asta pentru ca o stire anunta tardiv ca a intrat în vigoare o lege care le da parlamentarilor, (vice)primarilor si (vice)presedintilor de consilii judetene posibilitatea de a deveni, la cerere, din stagiar avocat definitiv. Ceilalti au nevoie de examen. Argumentul initiatorilor (dnii Buda si Andronache de la PD-L) este, citez, „cunostintele juridice ale acestora au fost verificate in activitatea profesionala anterioara”. Cu alte cuvinte, acesti demnitari oricum au lucrat cu legea în mod cotidian, vreme de patru ani, deci exista motive pertinente pentru a fi scutiti de examen; aceasta ar fi justificarea amendamentului. Invaliditatea ei este categorica si se demonstreaza simplu: toti cetatenii României sunt obligati sa cunoasca legile tarii, este un principiu de drept fundamental care spune ca nu poti invoca necunoasterea legii în apararea ta. Teoretic si formal fiecare dintre noi cunoastem legea la fel de bine, indiferent de activitatea profesionala anterioara sau curenta. Bun, chiar daca practic nu e asa, justificarea tot nu sta în picioare. Sigur ca un primar sau un consilier stiu foarte bine legile administrative, au lucrat cu ele în mod cotidian – la fel cum un contabil stie si lucreaza cu legile fiscale, un politist stie codul rutier, un patron legislatia muncii samd. Nu exista niciun motiv pentru care o categorie de oameni, lucrând cu o categorie de legi, ar avea dreptul sa devina avocati definitiv fara examen, iar celelalte nu.

Mai mult, nu exista nicio legatura între abilitatea, sa presupunem verificata, de a avea cunostinte juridice si abilitatea de a exercita profesia de avocat. A fi avocat presupune o calificare si o munca cât se poate de specifica. A fi demnitar politic nu presupune nicio calificare (ceea ce invalideaza chiar expresia „activitate profesionala”) iar munca are cu totul alt specific. Faptul ca si unii si ceilalti „lucreaza cu legi” nu înseamna chiar deloc ca fac acelasi lucru. Altfel, pe exact acelasi rationament, ar trebui ca orice bucatar sa poata deveni la cerere chirurg pe motiv ca si el lucreaza în mod cotidian cu cutite.

Am aratat mai sus ca argumentul pe care se bazeaza modificarea legala nu este unul valid; mai mult, am aratat ca orice diferentiere între categoria demnitarilor politici si alte categorii, în ce priveste admiterea definitiva în profesia de avocat este lipsita de noima. Asta înseamna ca legea intrata în vigoare anul trecut opereaza o diferenta arbitrara între cetateni români, între anumiti demnitari politici si ceilalti; cu alte cuvinte face o discriminare oferind un privilegiu primei categorii. Prin urmare, legea este neconstitutionala pe fond. De asemenea, este evident ca legea e neconstitutionala pe forma: daca va uitati la traseul ei în parlament o sa observati ca amendamentul discutat mai sus sau vreunul asemanator nu apare nici în proiectul initiatorului si nici în forma votata de prima camera sesizata. Exista o jurisprudenta cât se poate de clara si de consistenta a Curtii Constitutionale care spune ca în aceste conditii legea a fost adoptata încalcându-se principiul constitutional al bicameralismului. Daca Curtea ar fi fost sesizata înainte de promulgarea legii, judecatorii ar fi trimis-o cu siguranta înapoi…

…Dar n-a fost sesizata. Nimeni nu se grabeste sa o faca, sau macar sa spuna ca ar fi cazul. Bun, as putea întelege (nu si accepta) motivul pentru care demnitarii politici nu au facut asta, la Camera au votat cot la cot, putere si opozitie (cu exceptia UNPR), iar Guvernul si Presedintia nu au zis nimic. Dar puteau sesiza CCR si cei de la Înalta Curte si Avocatul Poporului, de altfel acesta din urma poate sa o faca si acum, dupa promulgare. Mai mult, ma asteptam la un protest în rândul avocatilor, Uniunea Nationala a Barourilor din România ar fi trebuit si ar trebui sa fie principala institutie care sa protesteze fata de o lege care da dreptul unor oameni sa ocoleasca examenul organizat de ei si sa le devina colegi la cerere, în virtutea exercitarii unui mandat politic. Nu am vazut nicio reactie de acolo. Sa fie avocatii nostri idioti, parafrazând bancul? Poate ca nu despre idiotenie e vorba; noua lege întareste pozitia UNBR în lupta cu asa-numitele „barouri paralele”: conform noii legi actele de constituire ale acestora din urma sunt nule, si nulitatea poate fi constatata din oficiu. Politicienii le-au rezolvat celor de la UNBR problema, UNBR a închis ochii la privilegiul acordat politicienilor. Avocatii sunt politicieni, va zic! Politicienii de avocati, fi-r-ar ei….