duminică, noiembrie 29, 2020

Politicienii noștri, fie mari cinefili, fie protagoniști imaginari în filme polițiste

Zilele trecute cineva își exprima, pe internet, îngrijorarea cu privire la situația aviatorului politic și a romancierului, în fiecare an iminent câștigător, al premiului Nobel pentru literatură Varujan Vosganian.
Marele politician și imensul autoînchipuit om de litere nu mai fusese de niscaiva vreme văzut în public, plus că nu mai existau știri referitoare la opțiunile lui politice. Mai exact, nu se mai știa din ce partid face insul cu pricina. A mai rămas în din ce în ce mai răsfiratul ALDE sau deja a dat și el buzna în tot mai îngrășatul Partid al Puterii Umaniste al generalului de Securitate Dan Voiculescu care i-ar putea asigura totuși un loc în viitorul Parlament, având în vedere faptul că Varanul are monedă de negociere, aceasta însemnând serviciile de propagandă oferite de imperiul media pe care îl deține?
Joi s-a lămurit enigma. De, fapt, dl. Vosganian s-a refugiat într-o sală de proiecție cu scopul de a revedea filmul Mihai Viteazul al lui Sergiu Nicolaescu. Avea nevoie să își reamintească o replică pentru ca la reapariția în public să facă senzație declamând-o. Numai că fie vârsta, fie neatenția l-au făcut pe dl. Vosganian să citeze greșit și titlul filmului, a spus Mihai Viteazu, și replica atribuită lui Sinan Pașa, cea cu ultimele zvâcniri ale ghiaurului, fapt pentru care a fost drastic pus la punct de gazetarul și scriitorul Cristian Tudor Popescu. Eșec pe toată linia pentru dl. Vosganian. Încă unul.
Dacă dl. Vosganian este, după cum se vede, doar un prost, un superficial spectator de filme, unele mărimi din PSD se cred chiar personaje de policier-uri. Avem câteva exemple la îndemână și mi se pare cum nu se poate mai util să le reamintim în cuprinsul acestui comentariu de sfârșit de săptămână.
În luna mai 2017, fostul ministru de Interne, doamna Carmen Dan, care sper să nu scape nepedepsită pentru infracțiunile de partid și de stat comise cu ocazia evenimentelor din ziua de 10 august 2018, alerta presa, Poliția, Serviciile Secrete, pretinzând că ar fi găsit în priză un dispozitiv de ascultare. Nu a fost decât o biată farsă, iar visurile de starletă de multă vreme ieșită din termen a protejatei azi pușcăriașului Liviu Nicolae Dragnea s-au dus rapid pe apa Sâmbetei. La data de 5 mai 2018, cotidianul Adevărul publica “Filmul complet al Operațiunii Microfonul . Cum a fost păcălită Carmen Dan, ce rol a avut sora ei și cine a plantat, de fapt, microfonul în casa ministrului”. Citiți-l. E savuros și arată și câte mintiucă are ilustra specialista în gazare a cetățenilor români a PSD.
În august 2018, chiar fostul președinte al PSD, azi banditul dovedit cu sejur garantat la Rahova, nimeni altul decât numitul Dragnea Nicolae Liviu, se auto-prezenta drept personaj al unui film ce de departe se vedea producția creierașului cuiva care a văzut prea multe filme din creația lui Alfred Hitchcock. Fără a fi înțeles mai nimic din ele. Dl. Dragnea zicea că ar fi fost protagonistul unei urmăriri primejdioase, puse la cale de patru agenți ce s-au cazat la Athénée Palace. Să citești, să crezi și să mori de râs, nu alta! Viața lui Dragnea în pericol! Irinuca Tănase, candidată la văduvie. Dragnea putea să aibă trista soartă a lui Armand Călinescu, deși nu i-a ieșit să fie prim-ministru ! Altă farsă, tot de prost gust, alt produs de serie C al minții unui fiu de toată rușinea al Teleormanului. Nepot de haiduc, cum a avut grijă să se prezinte în câteva rânduri chiar el însuși.
Câteva luni mai târziu, a venit rândul Gabrielei Firea. Care s-a gândit să rivalizeze fie cu Ingrid Bergman, fie cu Audrey Hepburn. Ne-a spus că în prețiosul ei colon s-ar fi găsit, cu ocazia unei intervenții chirurgicale, o bucată de sârmă lungă de 4 centimetri. Plantată acolo, cum altfel decât cu gânduri criminale, de adversarii ei politici. Zilele trecute, primărița Capitalei, cea care dacă nu știți, vă informez eu că este și membră a Uniunii Scriitorilor (Doamne păzește și iartă !) a debitat la Antena 3 fantezia că este mai mult ca sigur urmărită în vreme ce parcurge eroic, eminamente spre binele bucureștenilor, drumul de la Primărie spre Casă.
Aștept ca cineva, dacă nu chiar un scenarist sau un mare producător de filme, măcar un dramaturg să scrie o piesă despre asta. Care să intre în regim de maximă urgență, în repertoriul Teatrului Sputnik. Pariez că directoarea de acolo de abia așteaptă să pună în repetiții consemnarea scenică a jertfei zilnice a doamnei Firea.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro


Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Ne-or troieni cu drag aduceri aminte si ca sa nu uitam vorbele poetului nepereche , mai inseram o tema de maxima actualitate Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! Oare de ce am dori -a ne exprima – atunci cind nu cunostem , nu stim , nu intelegem – subiectul – . Sigur putem spune ca -ne ia valul – sau ca -multi vad putini pricep -, dar cum putem trai apoi -aratati cu degetul – . Deliciul politicii noastre- dimbovitene -si nu numai ,este cvasi prezent si la case mai mari ,ce beau cu nesat dezinfectantul atit de distrugator de coronavirus sau isi arunca dispretuitor masca la TV si apoi cind nimeni nu ii vede o pun degraba pe figura (dar nu pe figura de stil ) rasuflind usurati , cu speranta ca in cele citeva secunde de – maxim curaj – nu li s-a intimplat nimic . Te-or întrece nătărăii,
    De ai fi cu stea în frunte; zice iarasi poetul si oare cita multa dreptate are ? Obositi de – Mihai Viteazu – de rugaciunile -murmurate in surdina -prin colturile parlamentului ,de Hitchcock-iana urmarire politista in noapte ,dar nu ca un -ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este- , putin rusinati de celebritatea colonului purtator de sirma (din fericire nu ghimpata)sau pipaind cu frica -priza- cea atit de des pomenita si urmarita cu ultimile tehnologii de cu seara , raminem inca usor afectati ,atunci cind privim in urma , de propria noastra prostie .- Da doamne mintea romanului cea de pe urma – zicere ce parca, ne mai incurajeza zilele si cum -virusul cel zburdalnic – nu poate fi oprit de nimeni si de nimic, ne intorcem cu totii la simplitatea ,atit de necesara , a cuvintelor spuse de presedinte : spalatul des pe miini , purtatul mastii (dar nu cea a arlechinului din poveste ) evitarea aglomerarilor umane si pe cit posibil a contactelor cu alti semeni ai nostri , ne pot proteja . Oare de ce o fi asa de greu sa intelegem ?

  2. Trist dar adevarat.Greu de inteles cum asemenea personaje au facut cariera politicaRealitatea este cea prezentata. Scenarii se pot face dar rezultatele nu pot fi corectate.Privind Uniunea Scriitorilor, de neinteles
    cum un persona d-na Pandele, ajunge membru???!!!!! Mai ramane sa aflam ca mult mediatizatul ei fin -numitul
    Becali- devine membru USR, eventual academician!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.