sâmbătă, ianuarie 16, 2021

Pomul de Crăciun din tenis

Aljazeera TV, 24 ianuarie, buletin de știri, informații despre protestele de la Kiev. Mă uit curios, dar atenția îmi este atrasă de cursul de la dreapta la stânga al știrilor de pe burtieră. Cine a inventat maniera asta de a transmite vești a omis probabil că ea este foarte susceptibilă să genereze mari palpitații. Asta pentru că în josul ecranului a apărut întâi « TENNIS : », suficient motiv să aștept continuarea, majusculă cu majusculă : « STANISLAV WAWRINKA WILL FACE ROGER FE »…, moment în care am lăsat, Doamne-iartă-mă, Kievul în plata Rusiei, inima mea a început s-o ia razna și-n prima clipire de secundă, mintea mea asediată de bucata asta de știre mi-a zis că gata, Rafa s-a retras și că palma lui de pălmaș a luat foc. A doua bubuitură ca rezultat al ofensivei jurnalistice cu noutăți divizate în silabe m-a lovit în plex : stai să vezi, idiotule, că semifinala Roger-Rafa s-a jucat deja și tu, superficial și neatent, nenorocitule, te-ai încrezut că se va juca în sesiunea de seară. Din fericire însă, cele două negre palpitații de jumătate de secundă n-au fost urmate de comoție, infarct sau leșin pentru că tot ei, jurnaliștii, dragii de ei m-au descheiat la cămașă și m-au șters că apă rece pe față. Știrea servită cu pipeta a continuat cu stropul următor : « …DERER OR RAFAEL NADAL… », moment în care mi-am adus inima înapoi. Știu însă că tentativa ei de evadare din neagra secundă descrisă mai sus e o nimica toată față de îmbrâncelile cu care-mi va păli plexul peste câteva ceasuri. Pentru că da, da, ne așteaptă o nouă confruntare istorică Federer-Nadal, a doua semifinală de la Melbourne.

Pentru mine, probabil că și pentru alții, confruntările Rafa-Roger au întotdeauna un gust special. Le aștept ca pe bradul de Crăciun. Și nu știu cât de frumos va fi împodobit, cât de strălucitoare îi vor fi globurile, cât de prezent mirosul de rășină și de cozonac, cât de formidabile vor fi troienele, cât de tare va trosni focul și cât de gustos va fi vinul de buturugă băut în fața lui. Ceea ce mă umple de bucurie și speranța că toate astea-s posibile este însăși așteptarea. Bucuria așteptării. Pe care știrile servite cu pipeta mi-au tulburat-o preț de o secundă, dar pe care, iată, o savurez din nou cu voluptatea cu care gustam, ore bune-n nopți de vară, ajunurile meciurilor generației Hagi din campionatul mondial american.

Roger-Rafa, din nou… Lumea se tot întreabă ce ne va aduce acest derby, mai ales în condițiile în care Federer a redevenit, pare-se, tânăr. Se vorbește mult despre strtegiile potențiale ale celor doi, de atuurile lor excepționale și de slăbiciunile (puține, câte există) care ar putea decide soarta partidei, de motivațiile fiecăruia și de perspectivele, analizate în oglindă, ale unor finale Wawrinka-Federer și Wawrinka – Nadal. ‘Om vedea…După mine, novicele, cheia meciului va sta, întâi de toate, în calitatea servei fiecăruia dintre ei. Pe urmă, în capacitatea lui Federer de a-și impune, în fața unui expert al defensivei și-al passing-urilor, mai noua lui agresivitate, bazată pe loviturile tăioase și plasate urmate de urcarea la fileu. Iar dacă partida se lungește la patru sau cinci seturi, rezultatul va depinde, cred, de abilitatea lui Fed de a ține pasul și mintea în ritm cu Rafa, nebunul.

Plec să aduc bradul din șopron. Afară, în poveste, ninge cu fulgi mari, de belșug. Se simte mirosul de sarmale și de vin fiert. Vă invit la un pahar și, până când bunica va scoate din cuptor colacii și bucatele, vă ofer o felie dintr-un cozonac al Crăciunului trecut, un Crăciun mai mohorât și fără zăpadă. Felia asta este, în mod miraculos, mai gustoasă acuma :

Ceea ce merită notat, dragi prieteni, e că Roger şi Rafa sunt, împreună, o imensă bucurie: unici, inconfundabili chiar de s-ar îmbrăca la fel, frumoşi şi fabuloşi în expresia lor pe teren. Ei sunt, de fapt, inventatorii tenisului modern şi ai finalelor thriller. Rivalitatea lor este cea mai minunată din istoria tenisului, iar confruntările lor sunt revelionul prin care acest sport a trecut în noul mileniu. Şi, mai mult decît asta, ceea ce contează este că ei formează cuplul de dublu prin care tenisul învinge, în sfîrşit!, fotbalul, în faţa plebei care nu vrea să priceapă, iar de-ar pricepe, nu vrea să accepte. Ei sunt Real Madrid şi FC Barcelona, Boca Juniors şi River Plate laolaltă.

Ei sunt Romeo şi Julieta, eroii unei povești miraculoase și fără sfârșit.

Bu nu, ei sunt moşul şi baba care îmbucă iubirea cu viaţa şi tenisul cu lumea.

(fragment din textul, « Un popă peste o damă și doi ași peste o lume », scris după finala Djokovic-Murray de la Australian Open 2013 și publicat în Dilema veche nr. 468, 31 ianuarie- 6 februarie 2013 şi în contributors.ro, 29 ianuarie 2013)

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Avem in comun,dle F.Tuca,dragostea pentru tenis si admiratia,consideratia si recunostinta fata de niste oameni de exceptie,atat din punct de vedere sportiv cat si uman!
    Avem deci sansa sa profitam de aceste sentimente inaltatoare si,asa cum bine spuneti,deja asteptarea acestei confruntari este pentru noi o reala placere,suntem privilegiati!
    Ca elvetiana de adoptie,incerc (cu geutate,recunosc!) sa nu ma gandesc deja la schimbarea datei sarbatorii nationale :) ,din 1 august in 26 ianuarie,datorita unei finale istorice intre Stan si Roger!
    Oricum va fi,le sunt deja recunoscatoare acestor exceptionali sportivi,pentru bucuria pe care ne-au daruit-o deja,pe care o vom innoi si astazi,si in zilele urmatoare,si care va persista inca un timp dupa sfarsitul competitiei,asa cum linistea care urmeaza unui fabulos concert de Mozart,este tot Mozart…!

  2. Desi vremea ciudata si necazurile noastre perpetue par a nu ne mai indreptati sa visam la frumusetea Craciunului (nu are importanta daca abia a trecut calendaristic vorbind, el ramine simbolul magic al unei fericiri fara margini ingaduite noua pacatosilor inainte de sfarsirea a inca unui an din trecatoarea noastra viata) , intr-adevar , ce-ar fi ca macar iubitorii de tenis sa uite de tot si de toate si sa jubileze acest minunat si nesperat dar pe care ni-l face eleganta refreshed a lui Roger si nebunia (bine ati zis!) lui Rafa ? Nu exista rivalitate mai frumoasa ca a lor . Tocmai ma gindeam zilele astea , citind articolele dar si comentariile de pe aici ca aproape am ajuns sa traim intr-un fel de turn Babel . Uneori ramai pur si simplu fara cuvinte. Sau ai sentimentul neputintei lor. Cu atit mai mult, eu una apreciez acest inspirat, jucaus, vesel indemn, sa traim acest Craciun din tenis, ‘Et in Arcadia ego’ !

  3. Un fel de „tara (Ucraina) arde, babele se piaptana”. Multumesc, dar as fi preferat sa va intereseze lupta unui popor pentru libertate si pentru un loc in Europa, nu un meci de tenis. Iar, daca tot ati optat pentru aceste preocupari frivole, puteati sa ne scutiti de impaunarea cu aceasta optiune, cel putin discutabila, in opinia mea.

      • Citesc acum o stire: „Ucraina: In fata consulatului Romaniei de la Cernauti s-a scandat „UE, Romania, ajuta-ne”
        Dar Romania e ocupata sa vada meciul Rafa – Roger, nu-i asa?! Da-o incolo de Ucraina, sa intre in CSI, cui ii pasa…
        Orice alte comentarii sunt inutile.

        • M-a cam lasat memoria!
          Cand au semnat tratatul cu Ro sub regimul Constantinescu, la ce modalitati de determinare a Ro, si la ce frate mai mareau apelat?Ca sa nu mai vorbim de procesul in care a pledat Bogdan Aurescu (insula Serpilor…) .
          Are dreptate dl. Tuca, mai bine un tenis ; chiar si de masa .

          PS Daca iti arde totusi de umanioare, intr-o astfel de lume, de ce nu te duci acolo sa dai cu pietre in castile militienilor, sa dai foc, … etc. Si apropos, mitingul (daca asta mai e forma de manifestare), este pentru cu totul altceva, … .

    • Stie … dl. Tuca, ce (trebuie sa) stie.

      Lasa Ukraina „Doamne-iartă-mă, … în plata Rusiei”, ca daca va intra in UE, Romania si Bulgaria nu vor mai conta. Nimeni nu va vrea sa stie ca mai existam.
      Chiar si Ungaria va avea zile amare, iar Polonia va fi un land, (un pic cam) la marginea imperiului.
      Mai bine un tenis .

      Cu stima,
      N

  4. rafa si roger. cine s astia ? si cum ajuta copiii bolnavi, tinerii debusolati sau batrinii care mor in spitalele romaniei feudale ? altele s pasurile oamenilor, altele problemele tarii si altele ar trebui sa fie preocuparile „intelighentiei” careia talentul literar nu i da pace.
    sa ridem/plingem cu rafa si roger asadar.

  5. am suferit la un nou fedal
    domnule Tuca, subiectiv ca un suporter al lui Federer, nu mai astept cu placere meciurile cu Nadal
    Sunt meciurile in care Federer nu e lasat sa se exprime. E o Brazilia – Italia in fotbal, cu Italia (Nadal) care zadarniceste orice atac al Braziliei, fragmenteaza jocul, il tensioneaza, induce indoiala in sufletul lui Federer si-l face sa greseasca tot mai des iar Nadal infinge la sfarsit cutitul contra-atacului.
    Niciun rever lung-de-linie naprasnic de la Federer, nicio dreapta inversa din coltul de rever naprasnica, mingi scurte ale lui Federer, dreapta tematoarea, mingi din urcare care nu mai trec banda fileului sau daca trec partea inalta spre lungul de linie, intalnesc dincolo forehandul (nu reverul), forehandul care paseaza.
    Apoi, vad mingile falfate ale lui Nadal, inalte, spre centru terenului care aterrizeaza sacaitor in 30 de cm de linia de fund.
    prefer sa ma uit detasat la un djoko-nadal, sa vad cum tenisul s-a transformat in razboi, in lupta a picioarelor, in lupta diagonalelor inalte.
    dar inainte de djoko-nadal din finale pe care le ratez din ce in ce mai des, ma uit la toate meciurile celorlalti – stan, dimitrov, gasquet, tsonga, monfils, berdych si dreapta lui grea cu pumnul strans, del potro, fognini, almagro, robredo, verdasco, tomic indolentul si multi altii.
    de prisos sa mai spun ca nici murray nu-mi place, desi, fata de nadal si djoko are mana, stie mai mult tenis doar ca foarte rar da drumul la lovituri.
    pacat ca tenisul invingatorilor e din ce in ce mai urat, ca devine pe zi ce trece un tenis muncit si nu jucat, ca e tenisul sigur si nu tenisul incercarii loviturilor catigatoare, e tenis procentaj.

    • Aveti mare dreptate. Finala a razbunat cumva tenisul frumos al lui Federer. Daca el n-a putut , puternicul Stan a reusit sa-l scoata din joc pe Nadal. Care se accidenteaza mult prea des, totusi. Frumusetea jocului a avut iar de suferit. Pacat. Un monopol al duritatii fizice face rau acestui sport elegant.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Florentin Tuca
Florentin Tuca
Florentin Ţuca este Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Cu o experienţă de 19 ani, el este specializat în drept societar, concesiuni şi PPP, precum şi fuziuni şi achiziţii. De asemenea, el deţine o bogată activitate de reprezentare în proceduri de arbitraj intern şi internaţional, cu deosebire speţe rezultând din încălcarea diverselor tratate bilaterale privind protecţia reciprocă a investiţiilor. În calitate de consultant/expert, el a fost implicat în procese de elaborare a unor proiecte legislative în diverse domenii (privatizări, concesiuni, sectorul bancar etc). În 2011, Florentin Ţuca a făcut parte din echipa de avocaţi selectată de Ministerul de Justiţie în cadrul proiectului finanţat de Banca Mondială privind „Pregătirea punerii în aplicare a Codului Civil, Codului Penal, Codului de Procedură Civilă şi Codului de Procedură Penală”. Florentin Ţuca este Doctor Magna cum laude, în Parteneriat Public-Privat.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.