duminică, ianuarie 23, 2022

Ponta’s European Comrades Finally tire of Him

Victor Ponta and I belong to countries on the extremities of the European Union. Currently, we are unhappy with Brussels but for different reasons.  Along with perhaps a majority of my fellow citizens, I fear that  the EU is stifling freedoms that were only obtained in Britain after a long struggle – a democratically elected parliament which  guarantees a wide range of individual liberties without external constraints.

In Romania, a young parliament has fallen under the control of an oligarchy which wishes to shape the laws and rules for governing so that its members can operate without any higher restraint on their activities. Brussels cannot easily tolerate  a parliament which in one place usually tries to work on behalf of the national interest while in another clearly is motivate to champion the group interest.

A beleaguered Head of state here in Romania has welcomed the long-distance supervisory role exercised by the EU’s institutions. He has close allies in the European Popular party, one of whose leading figures is the veteran Euro-deputy, Elmer Brok of the German Christian Democrats.

When Brok expressed his worry about the strains being imposed on certain German cities by migration from recent EU states like Romania primarily to avail of more generous welfare benefits, Ponta saw the opportunity to mount  the kind of cheap and nasty attack which he is no stranger to making. Brok  was described by him as  ‘demagog, iresponsabil, populist”, si cu „gandire nazista”

Probably Ponta probably never imagined that within a week of this eruption, he would be telephoning Mr Brok apologising to him, no doubt pointing out that it was an uncharacteristic slip of the tongue which could be guaranteed never to happen again. .  Nor indeed did I .

For over a decade, his party, the PSD,  has enjoyed the luxury of behaving in a disreputable manner while enjoying the low-level support or benign neglect of the political family to which it belongs, the Party of European Socialists. But he lost that support very publicly last week when he was publicly rebuked by Martin Schulz, President of the European parliament for the language he used towards his colleague in a rival political camp. Perhaps Ponta had assumed that no ‘blowback’ would occur because his remarks were directed towards someone who was an opponent of the German Social Democrats.  But he had forgotten (if indeed he ever knew) that there is usually common ground among German politicians in the democratic camp when there is an  outside attempt to exploit the Nazi years of 1933-45 for cheap political purposes.

Germany can be accused of various things, myopia and lack of imagination in its response to the European financial emergency;  perhaps even a certain degree of hypocrisy when it s Chancellor insists that the countries on the periphery of the Eurozone have a chance to recover and compete with Germany if they practice deep and unrelenting austerity for years and years. But there is no trace of a Nazi mentality in its political life  and the idea that one of the closest allies of Mrs Merkel could give an interview in which the suffering of the Jews in pre-1945 Germany was minimized is the stuff of science fiction. But this is exactly what happened  in 2011 in Romania when one of Ponta’s most trusted collaborators, Dan Sova , refused to accept there had been a bloody pogrom of Jews in Iasi in 1941.

Schulz is not one to suffer fools gladly. He must have been livid that as crucial European elections approached, a delinquent member of the European socialist family was drawing attention to itself in one of the dumbest ways imaginable. To obtain the majority that might even see Schulz become President of the European commission, the PES must banish associations with Balkan primitivism or corruption.  But here was the Romanian Prime Minister confirming  in some eyes, why a huge mistake had been committed by ushering his party into the wider socialist family.

Ponta’s remarks were issued  just before he snubbed the US emissary Victoria Neuland who came to Ramnia because of concerns over the justice system.  Maybe he assumes that countries which theoretically are Romania’s partners, are simply paper tigers.  Perhaps he has been told that Barack Obama, the son of a Kenyan nationalist who resented European power in Africa, finds it hard to rebuke Romania if it ireacts sharply against ‘colonial’ lectures from big European states like Germany.

After the tension eased, Ponta cynically urged his colleagues  to be better-behaved than him in his international dealings.  He can afford to be light-hearted because he knows that  behavior which would have been harshly regarded by public opinion, is no longer strongly disapproved by a jaded population.

It is quite possible that West European criticism of Ponta will become less inhibited if his form of rule in Romania diverges markedly from the broad democratic norm. Already, Hannes Swoboda, the Austrian Socialist and PES leader who previously handled Ponta with some consideration in 2012, has grown far more  critical of his Romanian colleagues.  There doesn’t appear to be any of the fear that Ponta will make a new strategic partnership with Eastern autocracies that was certainly evident during this winter’s Ukrainian crisis.   Perhaps there is the realization in major Western capitals that Romania has little to offer the East and that Moscow   might be wary of becoming closely entwined with an elite  that since April 2012 displays so much of the duplicity that sums up Romania for many in Russia.

It would not surprise me if Schulz and others on the European left join  with Merkel in  demanding that those in charge of Romania comply with key democratic norms of behavior. Arguably too many in the West have been reluctant to confront the sorry political condition which Romania has entered into  since at least 2012 and which make it an increasingly problematic partner.

It will be interesting to see if Emil Boc’s uninspired call for a special session of the Romanian Parliament in order to show the extent of opposition to land being bought by Hungarian citizens and their state, will have been noticed further west.  It shows ( at least to me) that it is not just the PSD that finds it hard to break free from past retrograde mentalities. And no doubt the PSD is quietly saluting the former prime Minister and current mayor of Cluj for being the one to introduce an archaic  nationalist discourse in forthcoming elections.

Looking at Britain I only wish some of the Roma migrants would settle down and buy all the land that they need . It would surely make them better citizens and no doubt they would produce things that would enliven the dull British kitchen. Land that lies idle is a rather greater danger to Romania’;s security than the desire of some neighbours to buy some and finally put it to productive use.

Camarazii europeni s-au săturat de Ponta

Victor Ponta şi cu mine provenim din ţări aflate la extremităţile Uniunii Europene. În prezent, amândoi suntem nemulţumiţi de deciziile luate la Bruxelles, dar din ra­ţi­uni diferite. Împreună cu majoritatea con­cetăţenilor mei, mă tem că UE pur şi sim­plu desfiinţează unele libertăţi care, în Ma­rea Britanie, au fost câştigate numai după o luptă acerbă – un parlament ales de­mo­cratic, care garantează o serie de libertăţi individuale, fără constrângeri din afară.

În România, un parlament tânăr a căzut în mâna unei oligarhii care urmăreşte mo­delarea legilor şi a regulilor guvernării, ast­fel încât membrii acesteia să poată ope­ra în voie, fără vreo restricţie din partea instituţiilor statului. Bruxellesul nu poate tolera atât de uşor un parlament care, pe de-o parte, într-un stat încearcă să lu­cre­ze în favoarea interesului naţional, în timp ce, într-un altul, urmăreşte, în mod evident, apărarea intereselor de grup.

Aici, în România, un şef de stat criticat a salutat rolul de su­pervizor de la distanţă exercitat de instituţiile Uniunii Eu­ro­pene. El are aliaţi apropiaţi în rândul membrilor Partidului Popular Eu­ropean, una dintre figurile importante ale acestuia fiind veteranul Elmar Brok, din partea creştin-democraţilor germani.

Când Brok şi-a exprimat îngrijorarea faţă de presiunea pusă asupra unora dintre ora­şele germane de către emigranţii din noile state membre UE, printre care şi Ro­mâ­nia, veniţi aici, în primul rând, pentru a pro­fita de beneficiile unui sistem social mult mai generos, Ponta nu a ratat ocazia să recurgă la genul de atac ieftin şi mur­dar cu care ne-a obişnuit. L-a descris pe Brok ca „demagog, iresponsabil, po­pu­list“ şi „cu gândire nazistă“.

Probabil Ponta nu şi-ar fi imaginat ni­ciodată – şi, într-adevăr, nici eu – că, la numai o săptămână de la această ieşire, i-ar telefona d-lui Brok pentru a-şi cere scuze, subliniind că, pur şi simplu, i-a luat-o gu­ra pe dinainte, ceea ce nu-i stă în fire, şi a-l asigura că un asemenea gest nu se va mai repeta.

De mai bine de un deceniu, partidul său, PSD, şi-a permis luxul de a se comporta într-o manieră josnică, bucurându-se, în acelaşi timp, de un minim suport şi de in­diferenţa benefică a familiei politice din care face parte, Partidul Socialist Eu­ro­pean. Dar a pierdut acest sprijin săp­tă­mâ­na trecută, când a fost mustrat, în mod pu­blic, de către Martin Schultz, pre­şe­din­tele Parlamentului European, pentru lim­bajul folosit împotriva unui coleg de-al său, dintr-o tabără politică rivală. Poate că Ponta a presupus că nu va exista nicio ripostă tocmai pentru că remarcele sale au fost îndreptate către un adversar al so­cial-democraţilor germani. Dar a uitat (as­ta în cazul că ar fi ştiut vreodată) că, de obicei, există un front comun în rândul po­liticienilor germani din tabăra de­mo­crată, atunci când se întâmplă ca cineva din afară să încerce să exploateze perioada nazistă a anilor 1933-1945, în scopuri politice meschine.

Germania poate fi acuzată de multe lucruri, printre care mi­opie şi lipsă de imaginaţie în a răspunde problemelor fi­nan­cia­re presante cu care se confruntă Europa; poate chiar şi de un anume grad de ipocrizie, atunci când cancelarul ger­man insistă asupra faptului că ţările eu­ropene, aflate la periferia zonei euro, au o şansă de a se recupera şi de a concura cu Germania, dacă sunt pregătite să adopte o austeritate profundă şi neîntreruptă, pen­tru o perioadă îndelungată. Însă nu există nici urmă de mentalitate nazistă în viaţa po­litică germană, iar ideea că unul dintre aliaţii apropiaţi ai d-nei Merkel ar putea acorda un interviu în care suferinţele evreilor, în Germania de dinainte de 1945, să fie minimalizate, este de domeniul fan­tasticului. Dar exact aşa au stat lucrurile în România anului 2011, când unul dintre cei mai demni de încredere colaboratori ai lui Ponta, Dan Şova, a refuzat să accepte că, în 1941, la Iaşi a existat un pogrom sângeros împotriva evreilor.

Schultz nu este genul de om care să tolereze cu uşurinţă prostia. Probabil s-a albit la faţă când a vă­zut că un membru delincvent al familiei socialiştilor europeni a atras atenţia asupra sa, într-unul dintre ce­le mai stupide moduri cu putinţă, toc­mai acum, când alegerile europene bat la uşă. Pentru a obţine o majoritate care i-ar pu­tea asigura lui Schultz chiar preşedinţia Comisiei Europene, partidul socialiştilor tre­buie să evite orice asociere cu pri­mi­ti­vis­mul şi corupţia specifice Balcanilor. Dar iată-l pe premierul român con­fir­mând, în ochii unora, că acceptarea par­tidului său în marea familie a socialiştilor a fost o greşeală imensă.

Afirmaţiile lui Ponta au venit chiar înainte ca acesta să o trateze cu dispreţ pe Vic­toria Nuland, emisarul Statelor Unite, ve­nit în România pentru a exprima în­gri­jo­rarea Administraţiei americane în privinţa sistemului juridic românesc. Poate con­sideră că ţările care, teoretic, sunt par­te­nere ale României nu reprezintă decât nişte simpli tigri de hârtie. Ori poate i s-a spus că lui Barack Obama – fiul unui na­ţio­nalist kenyan care şi-a manifestat re­sentimentul faţă de puterile europene din Africa – îi va fi greu să critice România, atunci când reacţionează ferm împotriva discursului de tip „colonial“ al unor state europene mari, precum Germania.

Odată cu calmarea apelor, Ponta, cu ci­nismu-i caracteristic, le-a cerut colegilor să dea dovadă de un comportament mai bun decât al său în tratarea problemelor ex­terne. El îşi poate permite să aibă o atitudine degajată, fiind conştient că acest tip de comportament, care ar fi trebuit as­pru sancţionat de opinia publică, nu mai este atât de criticat de către o populaţie obosită.

Este posibil ca Europa Occidentală să renunţe la inhibiţii în ex­pri­marea criticilor la adresa lui Pon­ta, dacă forma sa de guvernare, în România, va înregistra de­ra­pa­je semnificative de la normele de­mo­cra­ti­ce. Deja, Hannes Swoboda, socialistul aus­triac şi lider al PSE care îl tratase cu oa­rece consideraţie pe Ponta, în 2012, a de­venit mult mai critic la adresa colegilor ro­mâni. Temerea potrivit căreia Ponta ar pu­tea încheia un nou parteneriat strategic cu regimurile autocrate din Estul Europei, manifestată evident în timpul crizei ucrai­nene din această iarnă, nu mai există as­tăzi. Probabil, în marile capitale occi­den­ta­le, politicienii au realizat că România nu are multe de oferit Estului Europei şi că Moscova tratează cu prudenţă asocierea cu o elită politică a cărei duplicitate s-a ma­nifestat constant, din aprilie 2012 în­coace.

Nu ar fi o surpriză pentru mine ca Schultz şi alţi reprezentanţi ai stângii europene să se alăture lui Merkel, cerând clasei politice aflate la putere în România să se supună normelor de conduită fundamentale ale de­mocraţiei. Ar fi o dovadă în plus a fap­tului că prea mulţi occidentali au fost re­ticenţi în a analiza starea politică ne­fe­ricită pe care România o traversează, cel pu­ţin din 2012 încoace, şi care o trans­formă într-un partener din ce în ce mai problematic.

Va fi interesant de văzut dacă propunerea neinspirată a lui Emil Boc, de a organiza o sesiune extraordinară în Parlamentul Ro­mâniei, pentru a analiza opoziţia faţă de cumpărarea de pământ de către cetăţenii maghiari pe teritoriul ţării, a fost re­mar­cată în Occident. Pentru mine, cel puţin, este o dovadă a faptului că nu doar PSD se desparte cu greu de mentalităţile re­trograde ale trecutului. Făra îndoială, PSD îl felicită, în mod tacit, pe fostul premier şi actualul primar al Clujului de a fi acela care a introdus discursul arhaic, de tip na­ţionalist, în campania pentru viitoarele alegeri.

Privind spre Marea Britanie, îmi doresc doar ca unii dintre emigranţii de etnie ro­mă să se aşeze la casele lor şi să cumpere tot pământul de care au nevoie. Cu si­gu­ranţă, asta i-ar face cetăţeni mai buni şi, fără îndoială, ar da naştere unor produse care ar reîmprospăta insipida bucătărie en­glezească. Pământul necultivat reprezintă o ameninţare mai mare la adresa si­gu­ranţei naţionale a României decât dorinţa unor vecini de a-l cumpăra şi a-l reda în folosinţă.


Articol aparut in revista 22

Distribuie acest articol


  1. Textul începe prin a pune în contrast persoana autorului (Tom Gallagher) cu cea a primului ministru Ponta. Este o perspectivă inedită şi interesantă, ce poate merită a fi aprofundată.

    Aşadar, cine este dl. Ponta ?
    Un produs al dezorietării şi haosului anilor ’90, tânăr fără scrupule şi fără caracter, format în convingerea că totul este posibil cu condiţia să ai suficient tupeu, că succesul personal depinde exclusiv de modul cum reuşeşti să-ţi serveşti patronii, protectorii şi susţinătorii. Funciar necinstit, nu prea inteligent, dar foarte viclean, imatur la limita patologicului, dl. Ponta a devenit deja proverbial prin absoluta lipsă de consecvenţă în vorbe, fapte, atitudini, comportament, dând uneori senzaţia că ai de-a face mai curând cu o marionetă decât cu o fiinţă umană. De altfel impresia nu înşeală: dl. Ponta este o marionetă politică a Grupului Infracţional Organizat, adică a reţelelor predatoare la nivel local şi central al căror unic scop este jefuirea resurselor publice.

    Cine este însă dl. Tom Gallagher ?
    Un distins universitar cu reale merite publicistice în analiza problematicii româneşti, devenit activist/propagandist al partidului britanic UKIP, o formaţiune extremistă anti-europeană, populistă, aventuristă şi profund nocivă, întru totul asemănătoare Partidului România Mare. În plus, în ultimul an, UKIP s-a distins printr-o campanie anti-românească, unde infamia minciunilor dezumanizante la adresa românilor nu este egalată decât de sălbăticia violenţelor de limbaj şi atitudine.

    În lunile precedente, dl. Gallagher a publicat texte care reiau temele UKIP anti-româneşti. Gestul este cu atât mai grav cu cât vine din partea cuiva care şi-a câştigat – pe merit – o bună reputaţie de specialist în problemele româneşti, creeându-şi la noi un public printre care mă prenumăr.

    În acest fel s-a născut o situaţie contradictorie, în care dl. Gallagher, veştejind pe bună dreptate lipsa de civilizaţie a culturii noastre politice, infamia şi ticăloşia clasei politice, îşi presară discursul cu elementele cele mai infame ale propagandei anti-româneşti perpetrată de UKIP, partid cu care dl. Gallagher se identifică.

    Deşi paradoxală, situaţia nu este mai puţin comună: viaţa reală ne confruntă cel mai adesea cu împrejurări în care ticăloşia lui X este denunţată de un Y cu atitudini dubioase. Faptul că dl. Gallagher este vitriolant cu dl. Ponta, nu îl absolvă de răspunderea de a promova atitudinile strident false şi distrugătoare ale UKIP faţă de români.

    Privită din propria sa perspectivă, probabil că atitudinea dlui. Gallagher nici nu este lipsită de coerenţă: din perspectiva unui politolog din lumea civilzată, el aduce critici juste culturii politice din România, fiind în acelaşi timp un patriot britanic, care se înhamă la politica UKIP, considerând-o benefică pentru ţara sa.

    Problema apare atunci când politica UKIP vine în coliziune directă cu românii. Rămânând consecvent atât angajamentelor sale politice cât şi celor politologice, dl. Gallagher nu poate deveni decât contradictoriu în atitudinea fată de români şi România: îi face un bine criticându-i cultura politică înapoiată, facându-i un imens rău, prin oribila campania anti-românească la care aderă ca propagandist UKIP.

    Poate că această caricatură politică numită UKIP, condusă de Nigel Farage, un clown comparabil cu Vadim Tudor, are chiar dreptate când cere ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Este problema lor. Nouă românilor, nu ne pasă nici cât negru sub unghie.

    În nici un caz însă nu putem accepta ca lupta politică internă britanică să fie dusă pe spinarea şi în dauna noastră.

    Există şi o altă opoziţie, de fond. În timp ce pentru Marea Britanie Uniunea Europeană este doar una din alternative (după părerea mea cea mai avantajoasă, dar asta-i treaba lor), pentru România, UE reprezintă singura soluţie istorică cu potenţial emancipator şi civilizator. A încerca să exporţi în România ideologie anti-europeană este profund pernicios şi inacceptabil. A o face tocmai prin preluarea temelor UKIP, acest adversar feroce al românilor, este un afront şi o agresiune.

    Pentru mine, cât timp dl. Gallagher continuă să facă propagandă UKIP şi nu-şi exprimă nici un regret faţă de campania anti-românească dusă de partidele şi presa din ţara sa, începe să ma intereseze prea puţin poziţia sa critică faţă de cultura noastră politică. În definitiv, la noi are cine să-l înjure pe Ponta, iar poziţia contradictorie a d-lui Gallagher nu este indispensabilă pentru ameliorarea culturii noastre publice.

    • Multumesc, Rasvan Lalu. I scris un raspuns coerent, inchegat, in care imi regasesc opinia. ..Mai putin, sa zicem, onorabilitatea si respectabilitatea autorului de text de mai sus.

      Domnului autor Gallagher. Puteti sa ne confirmati sau infirmati intru adevar daca dvs. sunteti jurnalistul respectabil invocat de Daily Mail pentru informatiile minunate din 31 Dec 2013, cum ca autobuzele si avioanele vor da pe din afara de romani starmutandu-se in Marea Britanie?

    • Dl.Tom Gallagher demonstrează încă o dată că nimeni nu e profet în țara lui :)
      Iar dl.Rasvan Lalu, în lipsă de alte argumente, apelează la ”românisme”.

      Nefiind crescut cu elementele de ”îndoctrinare” cu care crește un copil din RO, dl.Tom Gallagher vede foarte bine defectele românilor, lipsa lor de cultură politică și păcatele politicienilor români. Însă fiind crescut cu elementele de ”îndoctrinare” cu care crește un copil din UK, dl.Tom Gallagher ajunge suporter și purtător de cuvânt al UKIP, pentru că nimeni nu e insensibil la manipulări emoționale. Chiar dacă manipulările emoționale care au succes la români nu sunt aceleași care au succes la englezi. Și invers.

      Asta nu reduce cu nimic corectitudinea analizelor d-lui Tom Gallagher despre România, iar aici ”românismele” d-lui Răsvan Lalu devin jenante. Nu voi analiza unul câte unul ”românismele” din comentariul domniei sale, sunt convins că se va găsi cine să o facă :P

    • Iertati-ma Domnule Lalu,

      Dar sint din nou dezamagit de textul d-voastra.
      V-ati departat apreciabil de la regulile unei polemici civilizate. N-ar trebui sa ne intereseze aici simpatiile politice ale celor care scriu: pe mine nu ma intereseaza motivele pentru care d-nul Gallagher sustine ceea ce sustine, ci daca ceea ce sustine, rezista. Tonul articolelor d-nului Gallagher e moderat si mi-ar placea ca si al d-voastra sa fie la fel.
      Va duc aminte ca:
      „Etichetarea adversarului prin mentionarea scolii de gandire, clasei sociale, organizatiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, constituie o incalcare a regulilor polemicii si dezvaluie slabiciunea lipsei de argumente”
      si ca
      „Intr-o polemica civilizata conteaza numai argumentele invocate de adversar ca individ si nu ca membru al unei scoli sau organizatii. Nu ai dreptate pentru ca esti ginditor materialist, patron sau laburist, ci daca argumentele tale sunt convingatoare sau nu”.
      University of Oxford – 1890

      • De acord cu dvs. In replica la aceasta deja polemica (intre noi si britanici,intre dl Gallagher si dl Lalu) imi vine in minte un fapt: peste tot in presa se pot citi articole unele chiar foarte inspirate despre tragedia aviatica recenta din Apuseni. In toate apar cuvinte ca ‘moartea revoltatoare’ (a tinerei studente) sau declaratiile ‘jignitoare’ si (din nou) ‘revoltatoare’ ale ministrului de interne. Intreb: pentru cine revoltatoare si jignitoare ? nu mi se pare nimic ‘miscat’ (touched) in jurul meu , cu adevarat si in profunzime asa incit sa nu vorbim decit de simpla retorica a unor publicisti. Dimpotriva , acelasi aer de spectacol , de viata traita la televizor. Imi pare rau , dar intreb iarasi , de ce sarim atit de ofensati de o critica (pe un ton politicos si adecvat) venita din afara si nu ne ofensam mai degraba de lipsa noastra de atitudine si actiune? Daca nu vrem sa fim mereu in postura de elevi testati,evaluati,urecheati, de ce sintem atit de nepasatori si lasi fata de propriile noastre vieti si ale urmasilor nostri? Si de ce sa ne intereseze mai mult ecit e cazul ‘zarzavatul’ din gradinile altora (si inca atit de departe de noi nu doar geografic dar si ca mentalitate) decit ograda noastra? De ce atita neputinta dublata de atita fronda ,scuzati-ma , dar si mai fudula decit ar trebui?

    • I shouldn’t sound too defensive in replying to Rasvan Lalu. But my links with UKIP are practically non-existent. I don’t know anyone personally in the party (it is also true that I keep my distance from most politically active people in Romania from the top down); UKIP leaders would probably distrust me as too unpredictable, not a person to easily follow any party-line. I did vote for UKIP several years ago and it is likely I’ll vote for the party again this year.But ‘spokesman’? I hardly think so.

      I think UKIP’s stance on unrestricted migration is likely to make it easier for the integration of Romanians in Britain to occur smoothly; and there is a good chance that it will also reduce any danger of a collision between some Roma (who have tried the patience of locals) and the settled population.

      If UKIP heads in a xenophobic direction I am likely to prove an awkward friend. But, if anything, the party has been LESS outspoken about the social costs of uncontrolled inward migration than say Manuel Vells, the French interior minister (Socialist) or Elmer Brok (German Christian Democrat).

      However hard anyone might wish to try, there are few grounds for comparing UKIP with parties on the European far-Right.
      UKIP is an overdue reaction to the centralism and crippling legalism which defines the EU. Across the English channel there is an assumption that you need to petition the authorities for a licence before launching any initiative whereas in Britain it was presumed (until recently) that any initiative enjoyed the presumption of legality.
      Thisi nsight derives from a new book by the British Conservative MEP, Daniel Hannan ‘How We invented Freedom and Why It Matters’ which deserves to be translated into Romanian.

      English-speakers carried their distinctive political culture distrustful of state (Monarchical) power and tight regulaton to the New World. The French philosopher Alexis de Tocqueville even described ‘The American’ as ‘the Englishman left to himself’.

      In 2000, Hubert Vedrine, the n the French foreign minister, listed a serious of features that made a state, as he put it, ‘un-European’: ultra-liberal market economy, rejection of the state, non-republican individualism, belief in the „indispensable” role of the United States, and concepts which are Anglophone, common law and Protestant’ This sums up the Anglo-Saxon approach to governance rather well..

      One of UKIP’s soundest features is its strong level of internal democracy; its members wish laws to be decided by the people on a case-by-case basis rather than being handed down by the regime (and often then changed by the elite as soon as the interests of the state dictate this, eg the rules in the Eurozone on financial ‘bail-outs’).

      Britain evolved very differently from the rest of Europe up to 40 years ago. To give ne example, it explains why handing human rights to a charter which is then interpreted by a tribunal of state-appointed members (European Court of Human Rights) against which there is no local redress) is seen as a huge backward step in the democratic story , at least for Britain (but perhaps not for Romania) .

      The EU has acquired too many powers which it lacks the competence to exercise . Some countries may benefit from the EU’s trans-national interventionism but for others it represents a subordination of liberties to bureaucratic overlordship. Given its history, the British opposition to the EU usurping many of the rights of representative government is normal; indeed, it is surprising that the desire for a correction did not occur sooner.

      This perspective is bound to be troubling for many Romanians in the democratic camp but it is now the norm in Britain and in other countries (France in particular) there is rising impatience with an organization which ‘pace’ Rousseau believes it has the legitimacy to interpret the European ‘general will’.


      • Well, Mr.Gallagher, this time I can’t help it: are you aware that a British judge can put you in jail for not paying your Council Tax? This is exactly why we need the European Court of Human Rights.

      • @Mr Gallagher

        If you red through carefully the criticisms that are brought by Mr Lalu to your latest ‘’writings’’ on these internet pages (ie hotnews contributors) it would be clear that nobody has anything against your beliefs re little Britons’ discontent with EU policies. Nobody criticizes your statements for supporting ‘’less’’ EU powers in UK, less Brussels centered decision making and so on (you listed them all in your answer to Lalu’s reply…) As Lalu pointed out, unlike Romania, UK could presumably have several options when relating to EU/Brussels; which is the best one is up to the UK to decide and not really an issue per se for the Romanian political debate);

        One could agree with UKIP’s approach on the core EU related issues and their impact on UK. But it is a different matter when you defend UKIP’s statements, public interventions, on the so-called much feared, ‘’Romanian invasion’’ of the island. There are here two DIFFERENT issues and we all know it , only Mr Gallagher replies as he would not…. Mr Gallagher stands behind the populistic, rasist, public UKIP statements re Romanians, explaining/justifying them through a long list of traditionally exclusive UK competences/UK political approach.

        By other words, Mr Gallagher puts an equal sign between a list of objectives belonging to what he calls an ‘’Anglo-Saxon approach to governance’’ and UKIPs populist and racist approach on Romanians.

        Mr Gallagher tries to repaint UKIPs apocalyptic, magnet-for-anger style approach by calling it simply ‘’stance on unrestricted migration’’; moreover Mr Gallagher puts his Professor hat on and tries to explain to “global Romanians’’ that UKIP might bring them only good through its policies as ‘’there is a good chance that it will also reduce any danger of a collision between some Roma (who have tried the patience of locals) and the settled population’’. It’s so simple as that for Mr Gallagher who saw in his previous article an almost complete overlap between the Romanian and Gipsy worlds…
        Mr Gallagher thus becomes not a ‘’spokesperson’’ (as Mr Lalu calls him) but a true convinced UKIP ACTIVIST, ready to vote for them and to defend their policies well beyond the channel and as far as Eastern Europe (Mr Gallagher’s land of choice…).

        Finally, because Mr Gallagher still seems to be convinced of UKIPs ‘’innocence’’, global Romanians will help him with a few links that could, ideally, make him feel embarrassed of his ACTIVISM for such a xenophobic, racist and anti-Semitic gang :



    • Dle Lalu,

      E regretabil ca dl. Gallagher simpatizeaza cu UKIP care e un partid cit se poate de populist, chiar daca discursurile lui Nigel Farage sint amuzante pina la un punct. O critica obiectiva are in vedere subiectul articolului in discutie si nu ceea ce stim din alte luari de pozitie.

      De fapt cred ca e un articol foarte bun care reuseste sa teasa destul de natural fire intre referinte la Marea Britanie, Germania, EU, SUA, Ponta, Boc.

      Curiozitatea mea e alta: De ce oare scrie britanicul domn Gallagher in engleza americana?

      Altfel Victoria Neuland e „Nuland”

  2. Subscriu în mare parte. Ce facem însă atunci când o mare parte din dezangajarea Marii Britanii față de Uniunea Europeană este generată de nivelul scăzut de civilitate, modernizare economică și politică ale României (și ale Bulgariei), care la rândul lor au generat niveluri nemaivăzute de emigrare (ergo probleme de integrare socială) dinspre aceste țări înspre Vest?

    Problema din punctul meu de vedere nu este de a găsi vinovați, ci de a comunica unii cu alții, pentru a încerca să facem Uniunea Europeană un loc în care să putem să ne găsim cu toții în pace și armonie.

    Nu avem a ne da cu părerea despre preferințele politice naționale ale unui comentator sau altuia, chiar dacă nu ne convin. Dar trebuie să ne bucurăm de orice cunoscător apropiat al României care arată că împăratul este gol, și că nu se poate conviețui într-un spațiu al valorilor cu niște guvernanți care o fac ca o țară să pice testul apartenenței la spațiul politic al UE. Asta oricât de mult ne-ar durea pe noi, acel procentaj infim din populația României care încercăm să ne afirmăm poziția în civilizația europeană nu doar cultural (acolo suntem încă dinainte de integrare) ci și politic (aici nu suntem după peste 7 ani).

    Având în vedere tot acest bagaj de emoții între Marea Britanie și România, poate ar fi mai inteligent co românii să nu facă parte din discuția pe care britanicii o poartă acum cu ei înșiși: aceea a apartenenței lor în UE. Ne-am câștigat dreptul să fim tăcuți.

    • Pentru claritate, la începutul comentariului meu, subscriu în mare parte comentariului domnului Lalu (nu a funcționat bine site-ul când am depus comentariul).

  3. Imi pare ironic and dl Gallagher sesizează comportamentul primului ministru numai in relația cu un politician german. Conduita dl-ului Ponta a fost o constanta a reactiei domniei sale cu orice subiect sau persoana care l-au incomodat.
    Amândoi au ceva in comun: izolarea externa pare ca le priește. Dacă dl. Ponta a preluat tonul de la școala care l-a format „neamestecul in trebile interne”, dl. Galagher joaca pentru o minoritate exasperata de clasa politica britanică populata de aceleași caractere pre Thatcher ocupati cu „downfall management”.

  4. „Looking at Britain I only wish some of the Roma migrants would settle down and buy all the land that they need . It would surely make them better citizens and no doubt they would produce things that would enliven the dull British kitchen.”

    Wishful thinking, sir! They have been semi-nomadic people and most of them will always be like that. I am not sure either what they can really do on enliving British kitchen, too. What is that suppose to mean? Throwing a pinch of salt in the porridge bowl? And by the way, I found the B ritish breakfasts at Heathrow quite interesting after a ten-hour flight over the ocean. Honestly, I am not aware of any roma staple dish. At best, there will be more circus and freak-shows with bears and stuff, more bronze pots and copper pans on sale and, of course, the suburban music they promote in any shape, form or color: manele.

    On the same topic – semi-nomadic people settling down, having their own land and becoming responsible citizens – you should look over the ocean -US- at the native indians living in their reservations. The local Governments let them have their own police force, their local bylaws, councils and more. However, the economy in those areas is most of the times in a state of distress. There is poverty. In California for example, the indians tribe chiefs negotiated with Sacramento that they can run casinos on their own land (anywhere else in the state gambling is forbidden). That is the main source or revenue for such indian communities. Evidently, the income generated by such establishments are generally mishandled and the core of the indian nations do not benefit out of them. The education is also a major problem. Less and less young people go to school. The ones that really want to do something with their lives leave the reservations and get education elsewhere, go to college and abandon the nonesense about living on welfare projects. Unfortunately, those are just a few.

    On Mr. Ponta’s rants and idiocy of his statements: I cannot be more happier than I am noticing that finally his not-so-long-time-ago friends started to reealize who he really is.

    Best, LM.

    • Lupul Monarchist,
      Your account of these faulty American experiments with ethnic territorial autonomy are useful to know about.
      Europe and the USA differ in scale and perhaps the Americans can afford to make these kind of mistakes . I am not sure if Europe can.
      Last week a report by an official appointed by the state to investigate the performance of the police in English indicated that in a big multi-ethnic city like Birmingham, the police had withdrawn in some districts and was allowing minority communities to police themselves. This would be problematic in the USA but I think is alarming in one of the most urbanised parts of Europe.

      • As Mr Lalu already made a connection between your criticism against Romanian political class and your personal political views on British society faced with immigration and multiculturalism (as reffered in your last art „Liitle Brittons…” ) , I’d like to post my old reply to art ‘Little…’. Plus, I ask why are we feel so upset of outside criticism (when it is argued,polite but it happens to express inconvenient opinions , as I consider yours) instead being upset of how our indifference , helplessness and cowardice affects our daily life with all the events we so much like to talk about them? Our judgement is increasingly less clear , capable to make reasonable distinctions.
        PS I hope Mr Lalu will notice that you wrote the name of French minister ‘Vells’ instead of ‘Valls’, so it was just a mistake,an error as it was in his case also, nothing badly intended.

        17.01.2014.”Thank you for replying me , Mr Gallagher. I’ll speak for myself.
        I really do appreciate your remarkable knowledge of the Romanian society and the valuable insights on British societal debates you revealed in this article. And I try not to lose my humanity and dignity by showing respect and modesty to others’ opinions. I consider that alike individuals , people (seen as communities,nations) should also endeavour to listen and learn from those with a valuable historical experience . Doesn’t mean to overtake their ideas by mimesis , servile or adulatory , but to resist the temptation of self-sufficiency , conceitedness came from deep old complex (a cultural one in my opinion that can be poisonous even for high spirits) , or mocking all the serious issues all the time (it is said this was a form of survival against history’s vicissitude for the Romanian people that , seems to me rather inappropriate if it substitutes real action ). As you can see many perils watch us , only would be a political situation , but there are other underline ‘tectonic movements’ (ominous like you said as referring to our -I would say perpetual- blockage) that undermine our society already ill by intoxication (when it was supposed to be in course of healing). These troubles come from our language (as for vocabulary [I do not consider here nor the neologisms,after all we’re in the XXI century, or the Anglosphere terms even if they have been often wrong or without judgement used , but a castration,vulgarization both of the vocabulary and the accent] , usual habits (especially a minimal politeness) and go to attitudes , morals and manners.
        I will not end without saying that common sense should advise us to not disrespect one’s basic internal rules,habits,manners and so on if he gave you the keys from the house , it is still his house and he is entitled to take them back if our coming is turning his life upside down (it is not our problem if it serves or not his own interest , and after all interest is the trigger of more human actions that we are honestly willing to admit) .”

      • @Mr. Gallagher – Thanks for your reply, sir. I did not want to judge and say that indian reservation system would be a mistake. Mistake seems a little too harsh to me. I would say that it isn’t working as it was initially anticipated. And I mentioned a few arguments. I understand that the program has justifications that go back in history. Essentially, it was a compromise that both parties (Government and Indian Nations) accepted reluctantly at a certain point in time to avoid further conflicts, violence, blood baths, etc. In most of its respects, the native indian culture that had revolved for centuries around fishing, hunting and seasonal migration came to a stall by having her subjects settling down, forcing them doing more or less jobs specific to European and later Asian colonists: mining, ranching, construction, building infrastructure, etc. Similar things happen with roma/gypsy culture these days, especially in Eastern European countries and Russia. It is really hard for most of the individuals belonging to roma people to adapt to the western civilization way of life. Clearly, as a group, they struggle. Even though Mr. Lalu considers gypsy emancipation and evolution (as a distinct ethnic group in Romania) a „success story”, only a few of them integrate and align to the modern way of life. When I was in elementary school, one of my colleagues was gypsy. Her father was an acordionist, her mother was a singer (parties, weddings, mostly). Anyways, all intelligent individuals because they forced their kids to go to school, to stay in school, study and prepare themselves for university admission. My colleague became eventually a physician. Her brother an IT engineer. They were the nicest gypsys I have ever met. Unfortunately, the only family I remember that chose that path. Most of them remain faithful to their conservative principles that test frequently the patience of the citizens of the countries they live in (as you mentioned) including Romania. Probably, time will resolve the problem. At least that is what I hope for. Probably, we need to look at centuries of evolution here, optimistically speaking.

        The police force that patrol Indian Reservations are usually called ‘rangers’. They collaborate with the rest of the law enforcement agencies and are entirely legal, not vigilantes. The event you metioned about Birmingham is disturbing indeed.

        Best, LM.

  5. Domnii Ponta si Gallagher au in comun incompetenta.

    Pe a primului o cunoastem direct. Al doilea si-o releva prin dispretul si grosolania fata de romani. Doua exemple din acest articol.

    Romanii nu vin in Occident pentru a abuza de un sistem de asigurari sociale mai generos ci doar in cautare de lucru, pe fondul deteriorarii grave a situatiei din Romania. Asistenta sociala este acordata numai dupa o periada de insertie sociala legala, si atunci cu destula parcimonie.

    Opozitia fata de vinzarea de terenuri catre straini este vazuta de autor ca o mentalitate retrograda, arhaica, nationalista. Domnia sa, altminteri observator atent al vietii politice romanesti, ignora contenciosul istoric romano-ungar, agresivitatea crescinda a Ungariei, incurajarea ei tacita de Occident. Daca opozitia romanilor este retrograda, cum este legea ungara care nu permite vinzarea de pamint strainilor?

    Daca domnul Gallagher s-ar manifesta similar fata de alte grupuri, de exemplu musulmanii care in treacat fie spus nu sint chiar ingerasi, ar avea de a face cu cerberii corectitudinii politice. Despre romani insa se poate. Yalta reloaded, adica Malta, o permite.

    • În materie de asistență socială, politicienii și ziariștii britanici nu prea pot prezenta exemple concrete sau date statistice despre modul în este această asistență socială abuzată de către români. Este doar ”drobul de sare”.

      Dar în privința vânzării terenurilor, nu aveți dreptate. Este același ”drob de sare”, din partea politicienilor români, de data asta. Cine voia să cumpere teren, îl putea cumpăra și până acum, ca firmă. Cât despre legislația din Ungaria, chiar dacă e așa cum spuneți, chiar aveți impresia că asta justifică încălcarea de către România a reglementărilor europene pe care s-a angajat să le respecte? Există Curtea Europeană de Justiție, există proceduri de infringement, iar dacă Ungaria e dispusă să treacă prin ele, n-are decât. Dar asta nu justifică cu nimic idiosincraziile naționaliste ale politicienilor români.

      • „Politicienii şi ziariștii britanici” (generalizare des folosită, dar complet falsă) nu prea vorbesc în mod specific despre abuzarea asistenței sociale de către români. Cei care vorbesc nu se referă în special la români, ci la migranții din UE și nu vorbesc neapărat despre apelul la beneficii sociale – despre care toate statisticile arată că este mai redus decât la cetățenii britanici.

        Așa cum spunea ministrul administrației locale, Eric Pickles, efectul migrației se simte în cererea de servicii de sănătate, educație și locative. Sigur că argumentul este că migranții respectivi plătesc taxe (se presupune, altfel n-ar avea acces la astfel de servicii) și că au aceleași drepturi ca cetățenii britanici.

        Aici intervine însă problema cererii pentru asfel de servicii care depășește cu mult oferta și de aceea nu sunt rare școlile, mai ales primare, unde copiii învață în clădiri temporare și unde unii elevi nu vorbesc limba engleză, școala fiind nevoită să angajeze profesori ajutători care vorbesc limba respectivă (nu arareori limba română).

        De asemenea există și problema culturală, a schimbării totale a aspectului unei localități într-un timp foarte scurt – în ultimii 10 ani s-a produs cea mai masivă imigrație pe timp de pace din istoria Marii Britanii.

        Românii ar trebui să înțeleagă – și asta am scris-o de nenumărate ori – că nu sunt buricul Pământului ca să fie ținta exclusivă a „politicienilor și ziariștilor britanici” și că dezbaterea e mult mai nuanțată decât apare de obicei în Daily Mail și Daily Expres la care se uită mulți cu un reflex pavlovian.

      • Stimate domnule Harald,

        Romania a fost admisa in UE in urma unui proces greoi, umilitor, cu cedarea unor importante atribute de suveranitate. Romania si Iugoslavia trebuiau admise primele in structurile europene daca Malta nu ar fi fost altceva decit repetarea Yaltei, de aceasta data fara nici un alt motiv decit venalitatea. Reflectati va rog de ce exact tarile care s-au opus cu destul succes hegemoniei sovietice au avut dupa 1989 cea mai defavorabila soarta.

        Nu cred ca UE va impune Ungariei vreo procedura de infringement. Pina acum a trecut sub tacere toate derapajele sale, ba chiar a mingiiat-o pe crestet invitindu-l pe presedintele ungar sa vorbeasca in fata unei selecte adunari politice. Scuze dar nu imi amintesc numele locului unde acesta a fost invitat.

        Nu politicienii au initiat contestarea legii de vinzare a pamintului catre straini ci societatea civila (societatea civila nu inseamna numai promovarea falsei religii a ‘drepturilor omului’ ). De aceasta data, destul de surprinzator, politicienii au percutat la aceasta initiativa. Bine ar fi fost daca ar fi facut-o si in alte ocazii ca: retrocedarile ilegale, in special cele din Transilvania (ghici ciuperca cui?), fundatia Gojdu, Rosia Montana si multe altele care, in ultima analiza, au contribuit la exodul romanilor.

        Daca aceasta inseamna nationalism, cum poate fi numita atitudinea domnului Gallagher?

        • Ce credeți și ce nu credeți dvs. este nerelevant. Aderarea la UE nu este un premiu și nici o compensație, iar lozincile gen ”Malta, a doua Yalta” sunt vechi de 20-25 de ani. Aderarea la UE înseamnă adoptarea unui set de valori și a unui set de reguli. Din păcate, atât România cât și UK se află la periferia Uniunii, nu doar geografic, ci mai ales ca mentalitate. Iar pentru mine, crescut în România, delăsarea și incompetența englezilor, condimentate din plin cu naționalism și cu mentalitatea de cetate asediată, sunt incredibil de familiare :P

          Există mai multe proceduri de infringement deja deschise împotriva Ungariei, le găsiți pe site-ului Comisiei Europene:


          • @Harald:

            Nu este o lozinca ci o constatare. Nu au existat si nu exista motive pentru tergiversarea aderarii, depline, a Romaniei la structurile europene.

            Procedurile de la respectiva adresa sint nesimnificative. EU sanctioneaza valoarea TVA la palinca dar inchide ochii la agresivitatea Ungariei.

            Nu va impartasesc umorul.

            • Eu am încercat să vă ofer doar un exemplu. Sunt mult mai multe proceduri de infringement deschise împotriva Ungariei, în toate domeniile. Puteți să le căutați și singur. Există și proceduri deschise, iar ulterior închise fiindcă Ungaria și-a revizuit legislația, în acord cu prevederile europene.


              În ce privește aderarea României la UE, părerea mea este că nici în prezent n-ar fi trebuit acceptată, pentru că România nu a adoptat de fapt valorile europene. România e ca Turcia sau ca Ucraina, la nivel de mentalitate. Numai considerente geopolitice au dus la aderarea României și Bulgariei, numai teama că un nou Război Rece între Rusia și Occident ar putea apărea oricând, asta a făcut posibilă aderarea. Dar această aderare a fost absolut nemeritată de către România sau de către majoritatea românilor.

              Emil Constantinescu a declanșat practic de unul singur lucrurile, prin decizia din 1999, din timpul crizei din Kosovo. După care aproximativ 1000 de oameni au făcut tot ce a fost necesar pentru ca aderarea să aibă loc. Restul românilor au stat și s-au uitat la cei 1000, iar în timpul ăsta au votat pentru Iliescu și PSD-ul lui Adrian Năstase în 2000 și pentru USL-ul lui Ponta și Antonescu în 2012.

  6. hey, Mr. Tom, regarding the last paragraph of your column (Lupul M. has already a/m) you … must be dreaming! Tell them Gypsies & that’s all, one individual of them integrated is no more G!!! I have many things to argue about, but I’m already drunk in Bucharest, in my f’king home, where I feel myself a … Romanian. Cheers!

  7. Arta de a face stiinta

    Ca si alte articole ale profesorului Gallagher , si acest articol este un model de prezentare clara, non-emotionala, exprimata in mod univoc , elegant , care nu solicita si nu oboseste cititorii , fiind menita sa exprime concis stari politice si sociale si avand in acelasi timp valoare de diagnostic politic si social.
    Este remarcabila usurinta cu care autorul se misca intre societati , culturi si mentalitati , si in special modul in care reuseste sa exprime intr-un stil neutru , dar in acelasi timp avizat si convingator , starea de fapt din cel mai detestat si cel mai toxic domeniu al vietii publice de la noi , politica .
    Din nefericire, acest domeniu este in mare parte o chintesenta a tot ceea ce este mai rau in celelalte domenii ale vietii sociale, rezultatul fiind o combinatie sui-generis : zona penala & moral insanity.
    Din acest punct de vedere, profesorul Gallagher are pe langa alte mari atu-uri si avantajul detasarii si neutralitatii ( desi acesta este contestat la noi cu argumentele mentalitatii de buncar ) , reusind sa ofere o oglinda convingatoare in care se vede tot ceea ce vrea sa ascunda media toxica de la noi.
    Mai exact, diagnosticul profesorului Gallagher , porneste de la numele unui politician , dar in final este cel intuit de catre romanii onesti :

    „ Odată cu calmarea apelor, Ponta, cu cinismu-i caracteristic, le-a cerut colegilor să dea dovadă de un comportament mai bun decât al său în tratarea problemelor externe. El îşi poate permite să aibă o atitudine degajată, fiind conştient că acest tip de comportament, care ar fi trebuit aspru sancţionat de opinia publică ( s.n.) , nu mai este atât de criticat de către o populaţie obosită ( s.n.). ”

    Cuvantul cheie este „populatie obosita” , iar explicatia acestei stari se afla mai intai in mass-media de la noi ( in special unele televiziuni gen Antena 3 care sunt printre cele mai toxice din Europa ) respectiv cea care a generat o atmosfera sociala irespirabila.
    Cu ceva timp in urma , profesorul Gallagher afirma intr-un articol din Romania Libera :

    „…nici un parinte responsabil nu ar trebui sa-si expuna copilul la emisiunile unor posturi TV”.

    Acum , putem defini situatia ca fiind si mai dramatica si o putem formula astfel :

    „nici un adult responsabil, oricat ar fi de echilibrat, nu poate rezista atacului prelungit al posturilor noastre TV ( ca sa nu mai vorbim de cele toxice ) fara urmari serioase asupra starii sale emotionale,etc. , si din acest motiv din ce in ce mai multi romani renunta la a mai privi programele posturilor TV ”.

    Mai clar, orice roman care a avut sansa sa faca o comparatie intre emisiunile posturilor noastre TV si cele dintr-o tara civilizata ( personal am avut sansa sa fac comparatia cu posturile TV din Germania ) se ingrozeste, dar acest lucru nu il veti auzi niciodata de la liderii nostri de opinie.

    In al doilea rand , o alta cauza a aparitiei „populatiei obosite” este comportamentul unor lideri de opinie, intelectuali, jurnalisti,etc. care , prin schimbarea pozitiilor politice, a taberelor ideologice, si prin reorientarea lor axiologica au produs confuzie si anxietate in randul populatiei . Aceasta a ajuns in vesnica situatie a cetateanului turmentat , respectiv sa nu mai stie unde este stanga si unde este dreapta , in cine si in ce sa mai creada, deoarece nu mai exista granita dintre bine si rau , onestitate si ticalosie , normalitate si anormalitate politica si sociala ,etc. ceea ce inseamna ca societatea romaneasca a intrat deja in starea de parabioza.

    Concret, profesorul Tom Gallagher reuseste sa aduca de unul singur , si din proprie initiativa, un feed-back social eficient acolo unde marii lideri de opinie pretuiti la noi ( Vladimir Tismaneanu, Gabriel Liiceanu , Andrei Plesu,etc. ) reusesc mai greu deoarece, romani fiind , si prin celebra logica emotionala romaneasca, sunt suspectati ab initio de catre cei care doresc sa-i conteste din principiu , fie de partizanat, fie de neutralitate.

    Problema este ca in acest mod profesorul Gallagher intra exact in zona interzisa si acest lucru ii scoate din minti pe cei ce vor sa mentina ceata si fumul din spatiul nostru social care transforma societatea noastra in labirint , iar cetatenii in soareci care umbla bezmetici prin el. Acesta este cel mai simplu mod prin care un mic grup de infractori si dementi pot tine in corzi un popor ai carui cetateni pot inflori, dar numai in afara granitelor . Aici ei trebuie musai sa faca nevroza , pentru ca ulterior sa poata fi calificati drept imbecili.

    Daca am fi vrut cu totii sa gasim o asemenea personalitate cu onestitatea, cunostintele, competentele , fairplay-ul si eleganta profesorului Gallagher , care sa faca exact ceea ce face domnia-sa in mod voluntar pentru Romania, ma indoiesc ca am fi gasit-o daca nu s-ar fi oferit singura.

    Din aceste motive nu pot decat sa regret ca persoane atat de inteligente si competente ca domnul Rasvan Lalu si care au ( poate ) obligatia morala sa faca ceva pentru Romania , actioneaza exact in directia opusa prin care ne arata ca dezacordul dintre vorba si fapta este inca o traditie pentru cei care in tara , sau in afara ei, nu se pot desprinde de lozincile anilor `50 chiar daca au facut facultati in Occident ( dar daca-i ordin, cu placere ! ):

    „ În acest fel s-a născut o situaţie contradictorie, în care dl. Gallagher, veştejind pe bună dreptate lipsa de civilizaţie a culturii noastre politice, infamia şi ticăloşia clasei politice, îşi presară discursul cu elementele cele mai infame(care ?! – s.n.) ale propagandei anti-româneşti ( unde ?! – s.n.) penetrată de UKIP ( unde ?! –s.n. ) , partid cu care dl. Gallagher se identifică ( cum ?! –s.n.) .”

    Domnului Rasvan Lalu ii lipsesc exact argumentele , dar probabil acestea nu sunt esentiale in discursul unui sociolog cu pregatire occidentala dar cu origine orientala , pentru ca altfel le-am fi aflat si noi :

    „ Pentru mine, cât timp dl. Gallagher continuă să facă propagandă UKIP şi nu-şi exprimă nici un regret faţă de campania anti-românească dusă de partidele şi presa din ţara sa ( decretam ca sa acuzam -s.n.) , începe să ma intereseze prea puţin poziţia sa critică faţă de cultura noastră politică. În definitiv, la noi are cine să-l înjure pe Ponta, iar poziţia contradictorie a d-lui Gallagher nu este indispensabilă ( s.n.) pentru ameliorarea culturii noastre publice.”

    In traducere libera, cine nu-i cu noi este impotriva noastra ( deci profesorul Gallagher se poate intoarce exact de unde a venit …), ceea ce este inca o proba de „politete balcanica”.

    In final, ramanem cu regretul ca nu avem si in alte domenii de la noi personalitati de talia profesorului Gallagher care prin exprimarea clara a unor puncte de vedere competente , echililibrate si credibile pot contribui la diminuarea haosului politic si social in care au fost aruncati romanii de mai mult de doua decenii si cu consimtamantul unor intelectuali care il vor prelungit in continuare deoarece nu vad decat barna din ochiul altora

    • Mi-a facut placere lecturand comentariul dvs. De acord cu privire la luarile de pozitie ale d-lui Lalu. Cele mai multe argumente sunt din categoria „ba pe-a ma-tii”, puse intr-o poleiala academica care se vrea sofisticata. Din nefericire, self-centrismul individului mioritic (buricul pamantului pe romaneste) la fel ca si tonul de rechizitoriu de tip „democratie populara” al comentariilor domniei sale nu ajuta la nimic. Dar fiinta umana trebuie sa ventileze din cand in cand si acest forum poate inlesni fara indoiala acest lucru. Tot ce e britanic si nu corespunde standardelor si asteptarilor praetorienilor acestui forum trebuie forfecat prompt si tuflit din poignée. Cu bine.

      • Va multumesc pentru apreciere. In ceea ce ma priveste , detest atacul la persoana care la noi a devenit de fapt o adevarata cultura a invectivei ( http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html) . Mai exact, consider ca orice dialog in spatiul social trebuie sa porneasca de la politete si respect . Pe de alta parte, una este dezacordul si dezaprobarea ideilor , actiunilor sau persoanelor , si cu totul alta este insulta sub anonimat sau chiar in nume propriu.
        In sfarsit, politetea si respectul fata de o persoana cu opinii diferite de ale noastre, nu inseamna sub nici o forma ca suntem de acord cu opiniile si actiunile ei, sau ca le aprobam. Revenind la problema in discutie , self-centrismul si rechizitoriul de tip „democratie populara” atat de frecvente la noi , nu reprezinta decat varful aisbergului . In realitate, aici avem de-a face cu un simptom mult mai grav prin care tineri romani instruiti in Occident ajung sa sustina nu numai teze de-a dreptul primitive pentru o mentalitate europeana, ci devin varful de lance al tezelor mentalitatii de tip securist ambalate foarte perfid sub un discurs de tip aparent occidental si din acest punct de vedere „lupii tineri” de astazi, oficial instruiti si educati in occident sunt mult mai periculosi decat lupii de ieri. Acest discurs absolut cinic incepe cu sfidatoarea reabilitare sociala a Securitatii ( oficial disparuta timp de 24 de ani ) si se termina cu resetarea sistemului de valori morale ale societatii romanesti ( ) .
        Altfel spus, dupa incheierea oficiala in 1989 a vanatorii de oameni prin care cei cu mentalitate democrata ajungeau detinuti politici , acum a inceput neoficial un nou Armaghedon , dar in spatiul virtual, prin care sunt asasinate sistematic teze fundamentale ale culturii noastre traditionale si ale mentalitatii democrate si occidentale.
        Pentru cei interesati , unele detalii pot fi gasite aici :






        La nivelul cel mai general, si dincolo de orice si politica si ideologie, diagnosticul crunt al sistemului post-securist de la noi care a adus societatea romaneasca in stare de parabioza si cetatenii ei ( liberi din punct de vedere formal dar in realitate deveniti prizonierii unei custi virtuale ) intr-o situatie tragica , este pus cel mai bine de catre occidentalii care nu pot fi acuzati de partizanat si in stilul policianist de la noi : „Washington Post : România n-are duşmani externi, dar are şapte servicii. Cu toate astea, nu poate găsi un avion” ; „Unul din cele şapte servicii a investit 40 de milioane de euro în sistemul de apelare de urgenţă şi, cu toate acestea, cele şase telefoane ale supravieţuitorului care a apelat 112 nu au părut să fie suficiente pentru a primi ajutor la timp”.

        • @Sergiu Simion:

          Romania are destui inamici externi, chiar mai multi decit poate duce. Washington Post ar trebui s-o stie – Romania nu este SUA.

          SUA are la rindul ei numeroase servicii secrete, unul mai faimos decit altul. Nici unul nu a fost in stare sa afle ca Irakul nu are arme de distrugere in masa sau sa previna cazul Snowden.

          Bine ar fi daca fiecare si-ar matura intii in propria curte.

    • Domnule Sergiu Simion,

      Atunci când am formulat criticile la adresa profesorului Gallagher, am presupus că situaţiile din Marea Britanie, care constituie fundalul factual al criticilor mele, sunt atât de notorii, încât au devenit cunoscute publicului din afara acelei ţari.
      Reacţia Dvs. îmi arată că m-am înşelat.

      Voi încerca să schiţez foarte succint acest fond factual fără cunoaşterea căruia criticile aduse prof. Gallagher nu pot fi înţelese, creând senzaţia unui atac gratuit şi lipsit de noimă.

      În urma decolonizării formale din anii ’60, fostele imperii coloniale Franţa şi Marea Britanie (precum şi într-o mai mică măsură, Olanda) au cunoscut importante fluxuri migratorii provenind din vechile lor colonii. În ce priveşte M Britanie, procesul s-a intensificat în era globalizării de după ’90. În special în marile oraşe proporţia de locuitori de provenienţă extraeuropeană a crescut în mod spectaculos, ajungând spre ex. la Londra de aprox 40%. Deşi proporţia de străini în MB nu depăşeşte 15%, diastribuţia lor neuniformă, cu arii de maximă concentrare în care ating chiar majoritatea precum şi provenienţa lor preponderent din culturi extraeuropene au creat în populaţia autohtonă răzleţe, dar nu mai puţin puternice sentimente de respingere.

      Pe acest fond, una din promisiunile electorale ale Partidului Conservator a fost limitarea imigraţiei. Aici intră în scenă partidul UKIP, o formaţiune marginală, extremistă, şovină, anti-europeană, foarte comparabilă cu Partidul România Mare ca stil şi ideologie. UKIP nu este reprezentată în Camera Comunelor, unde în 2010 au obţinut 3%, dar este în Parlamentul European (2009 -16,5%).

      În 2013 au avut loc alegeri locale, iar UKIP a dorit să facă un salt electoral alegând drept temă de campanie problema imigraţiei şi ducând o foarte intensă campanie anti-imigraţie.

      Aşa se face că în ianuarie 2013, din senin, au început să apară în presa britanică articole în presa britanică despre primejdia uriaşă ce pândeşte Marea Britanie, de a fi invadată de la 1 ianuarie 2014 de hoarde de milioane de români şi bulgari.

      Elementul real de la care s-a pornit a fost ridicarea obligaţiei permisului de muncă în MB pentru cetăţenii comunitari români şi bulgari începând cu 01.01.2014. Pornind de la acest element administrativ cunoscut încă din 01.01.2007, UKIP şi presa aferentă şi/sau tabloidă (Daily Mail, Daily Express, evtl. Daily Telegraph, The Sun, etc.) au construit o campanie de panică şi isterie fără precedent în MB şi Europa postbelică, a cărei „linie de argumentaţie” era: odată cu liberalizarea pieţei muncii şi pt. cetăţenii români/bulgari aceştia se vor năpusti în totalitate spre MB, ocupând locurile de muncă, cerând ajutor social, locuinţe sociale, alocaţii familiale, cerşind, furând, spărgând locuinţe, atacând oamenii pe stradă, dormind pe străzi, făcându-şi nevoile pe străzi şi în parcuri, etc.

      Frecvenţa campaniei a fost foarte intensă, cu articole şi ştiri zilnice, timp de 365 de zile. Şocant a fost tonul deosebit de violent, iraţionalitatea absolută, lipsa oricărei reţineri, totala rea-credinţă: s-au răspândit informaţii false şi inventate, date au fost falsificate, statistici măsluite, interpretări abuzive, speculaţii din cele mai absurde, fotografii trucate, nimic din ce se putea minţi, deturna, inventa şi murdări nu a fost lăsat la o parte.

      O asemenea campanie de ură şi denigrare la adresa unei comunităţi naţionale nu a mai cunoscut Europa de la propaganda nazistă anti-semită.

      De subliniat că datorită uriaşei presiuni mediatice şi publice create, nu numai că şi alte organe de presă britanice, dintre cele mai onorabile (BBC, Times) au preluat elemente ale acestei campanii, dar mai ales Partidul Conservator de guvernământ, panicat de succesul electoral al UKIP obţinut prin campania anti-românească, a preluat şi menţinut această temă până azi, propunând măsuri de discriminare a românilor.

      De menţionat că nu doar românii din ţară şi din MB au înţeles din primul moment caracterul mincinos, absurd şi infam al acestei campanii, dar şi foarte mulţi britanici, fapt ce-l pot atesta şi personal.

      Aceasta este campania la care fac referire în criticile aduse d-lui Gallagher.

      Spre verificare, şi mai ales pentru a înţelege consecinţele devastatoare ale acestei campanii pentru viaţa celor 120.000 de români din MB, vă recomand articolul de ieri din The Guardian, referit şi de HotNews:

      Puteţi continua verficarea pe Google în limba engleză cu key-words de genul romanians, UKIP, Nigel Farage, invasion, etc.

      Puteţi adânci verificarea pe site-urile ziarelor Daily Mail, Daily Express, Daily Telegraph căutând „romanians, Romania” în ultimele 12 luni.

      Puteţi extinde verificarea pe site-uri specializate de sinteză a presei britanice, puteţi face şi o examinare încrucişată evaluând ecourile campaniei britanice în presa străină (americană, germană, franceză, etc.).

      Vă doresc ca în final să vă construiţi o imagine corectă şi pertinentă a evenimentelor la care fac referire.

      • Domnule Lalu,


        ” I shouldn’t sound too defensive in replying to Rasvan Lalu (1) . But my links with UKIP are practically non-existent (2) . ”

        Va multumesc pentru prezentarea exhaustiva, si din punctul dvs de vedere , a unei situatii pe care o considerati reprezentativa pentru discutia de fata ( in treacat fie spus, tema articolului de fata este situatia din Romania , nu din Marea Britanie ) :

        ” Atunci când am formulat criticile la adresa profesorului Gallagher, am presupus că situaţiile din Marea Britanie, care constituie fundalul factual al criticilor mele, sunt atât de notorii, încât au devenit cunoscute publicului din afara acelei ţari. Reacţia Dvs. îmi arată că m-am înşelat. ”

        Sa vedem totusi daca aceasta prezentare este si relevanta in context cu atat mai mult cu cat faceti si o recomandare in acest sens in care uitati ca nimeni nu este depozitarul imaginilor si dorintelor celorlalti si fiecare are dreptul sa si le formeze sau si le formuleze singur :

        ” Vă doresc ca în final să vă construiţi o imagine corectă şi pertinentă a evenimentelor la care fac referire. ”

        Mai intai, si dupa principiul scripta manent, avem aceste afirmatii care sunt indubitabil ale dvs :

        ” Cine este însă dl. Tom Gallagher ?
        Un distins universitar cu reale merite publicistice în analiza problematicii româneşti, devenit activist/propagandist al partidului britanic UKIP, o formaţiune extremistă anti-europeană, populistă, aventuristă şi profund nocivă, întru totul asemănătoare Partidului România Mare. În plus, în ultimul an, UKIP s-a distins printr-o campanie anti-românească, unde infamia minciunilor dezumanizante la adresa românilor nu este egalată decât de sălbăticia violenţelor de limbaj şi atitudine.”

        Intr-o exprimare eleganta , afirmatiile dvs despre profesorul Tom Gallagher nu au nici o legatura cu articolul in discutie ( ca sociolog stiti foarte bine ce inseamna „argumentum ad hominem” ) iar analiza exhaustiva chiar a unei situatii din Marea Britanie nu are nici o relevanta intr-o discutie in care subiectul este situatia din Romania. E ca si cum dvs ati scrie un articol despre situatia din Marea Britanie ,etc. si se gaseste cineva de acolo sa scrie despre situatia din Romania si sa va asocieze pe dvs , asa din principiu si indiferent de opinia dvs, cu Romania Mare si Vadim Tudor …pentru ca sunteti roman si scrieti despre Marea Britanie. In acest caz , paralogismul nu mai este ascuns ci devine unul evident pentru toata lumea

        In sfarsit, cred ca oricine stie un minimum de engleza sesizeaza nuanta interesanta din raspunsul profersorului Gallagher ” I shouldn’t sound too defensive in replying to Rasvan Lalu ” ( 1) dar si afirmatia sa categorica ” But my links with UKIP are practically non-existent „( 2).

        In ceea ce ma priveste , cred in onestitatea profesorului Gallagher si acord credit afirmatiiei sale categorice in acest caz. Nu am identificat niciodata piruete axiologice sau paralogisme in articolele domniei sale pe care le citesc de multa vreme si nu vad nici un motiv pentru care sa-i poate fi pusa la indoiala credibilitatea. Din acest punct de vedere , interventiile dvs pe tema articolului de fata care pornesc „de la situaţiile din Marea Britanie, care constituie fundalul factual al criticilor mele” ( ?! ) pentru a ajunge la contestarea persoanei si analizei profesorului Gallagher despre situatia din Romania ( sic!) prin asocierea lor cu discursul de tip Romania Mare devin irelevante.

  8. @Sergiu Simion:

    ‘Marii lideri de opinie’ mentionati de dumneavoastra sint mari mai ales prin oportunism si obedienta.

    Se pare ca dumneavoastra vreti chiar sa-i intreceti.

  9. @Harald:

    Nu contest informatiile din adresa indicata.

    Problema de fond este discriminarea Romaniei in raport cu alte tari din Europa din Est, in special cu Ungaria. Contra Romaniei s-a dus o campanie de denigrare nejustificata. Au semnalat-o destui autori. O exemplifica mai sus domnul Razvan Lalu. Vedeti si aderarea la spatiul Schengen unde ni se cauta tot felul de pretexte. In nota umoristica, aceasta imi aminteste de anecdota din timpul ‘Epocii de aur’ cind o fabrica de biscuiti nu reusea sa-si faca planul pentru ca niciodata nu indeplinea indiactorii la productia turnata si lingotata.

    Ce spuneti dumneavoastra despre mentalitatea romanilor este o prejudecata, pe cit de falsa pe atit de inradacinata. O contrazice fiecare roman realizat in strainatate. Delicventa nu este creatia romanilor. ‘Mafia’ si ‘gangster’ nu sint cuvinte romanesti.

    Gestul Romaniei din 1999 a fost probabil inevitabil, dureros pentru oamenii de constiinta. Atacarea Iugoslaviei a fost criticata de politicieni, oameni de cultura, opinia publica, de la noi si Occident. Dezmembrarea Iugoslaviei a fost cea mai mare gafa de politica externa a blocului occidental de la pactul de la Munchen si abandonarea Republicii Spaniole. In subsidiar, adaug emarginarea Romaniei, nici ea ferita de dezmembrare.

    Paralela cu Turcia este reala dar in sens diferit. Turcia a fost curtata in timpul zisului razboi rece. Maurul acum trebuie sa plece. Nu ar fi exclus sa o faca spre Uniunea lui Putin.

    Nu cunosc faptele celor 1000 de persoane. Admiterea nu s-a facut pe timpul guvernarii CDR ci mult mai tirziu.

    Sa auzim si de bine.

    • Românii care ”s-au realizat” în străinătate nu votează cu USL sau cu PSD. ”Mahalaua ineptă” rămasă în țară votează cu PSD și cu USL. Nu poți să invoci ”calitățile poporului român” și să te împăunezi cu ele, când în realitate aceste calități caracterizează doar o minoritate de nici 20% , care a trebuit să emigreze.

      Când ”prejudecata” mea o să fie contrazisă de românii rămași în țară, nu de românii plecați în străinătate, atunci o să mai discutăm. Sau poate doriți să îmi explicați dvs.de ce a trebuit să plec din țară? Că poate știți mai bine ca mine. Abia aștept să mă luminați.

      Cât privește aderarea la UE, România a fost admisă ca țară candidată pe 13 decembrie 1999, exact în timpul guvernării CDR, dacă vă întreabă cineva.

      • @Harald:

        Perseverati in prejudecati. USL si PSD au destui votanti si in strainate. Oricum nu este relevant. Nici alte formatiuni nu au demonstrat ca sint mai bune, inclusiv CDR in care a activat si cel ce va scrie.

        Nu cunosc pentru ce ati plecat. Majoritatea au plecat pentru un salariu mai bun sau pur si simplu pentru un loc de munca. Sint insa destui oameni de calitate care s-au realizat in tara. Cine o face, merita tot respectul, chiar mai mult decit cei care au plecat, in special cei care arunca cu noroi in urma.

        A fi candidat e una, a fi membru e altceva. Dupa umila mea stiinta, admiterea a fost in 2007.

  10. Este regretabil că dl. Gallagher evită un dialog real, oferind replici care nu conţin nici un răspuns la criticile mele. În felul acesta suntem condamnaţi la monologuri paralele. Pentru fixarea argumentaţiei într-o formă cât mai sistematică, voi reitara punctele criticii mele, pe care de altfel îmi rezerv dreptul s-o repet şi în viitor, în speranţa unei dezvoltari constructive adezbaterii.

    1. Profesorul Gallagher este un distins politolog, devenit expert şi în problematica politică românească. În acelaşi timp prof. Gallagher participă ca publicist la piaţa ideilor din România, unde de ani buni militează pentru o civilizare a moravurilor şi culturii politice din ţara noastră, câştigându-şi în acest fel un bine-meritat renume în rândul publicului educat şi progresist.

    2. Situându-se de bună voie într-un spaţiu românesc de dezbatere, dl. Gallagher este supus judecăţii spaţiului cultural al cărui oaspete este. Astfel, activitatea sa în spaţiul nostru cultural va fi judecată din perspectiva intereselor româneşti, nu britanice.

    3. Prof. Gallagher este însă şi un cetăţean angajat politic, care a ajuns la convingerea că viitorul patriei sale se află mai curând pe calea unei dezvoltări independente de Uniunea Europeană. Probabil că în raport cu continentul, el preferă aranjamentul ce l-a reprezentat Piaţa Comună, ce permitea mărfurilor şi capitalului britanic să penetreze nestingherit Europa, împiedicând totodată atât imigraţia cât şi imixtiunile instituţionale dinspre continent. Din perspectiva salvgardării intereselor şi identităţii britanice, această concepţie politică ar putea fi rezonabilă şi legitimă.

    4. Este de la sine înţeles dreptul intangibil al oricui de a profesa orice convingeri şi de a avea orice afiliaţii politice. Din perspectivă românească însă, atâta timp cât nu încearcă să le importe în România în detrimentul intereselor româneşti, concepţiile şi orientările politice ale d-lui Gallagher referitoare la Marea Britanie sunt mai curând anodine, iar invocarea lor, sau a problematicii social-politice britanice într-un spaţiu cultural românesc, irelevantă.

    5. Prof. Gallagher a ajuns la concluzia că vehicolul politic care îi reprezintă cel mai bine concepţiile este partidul UKIP.

    6. UKIP este un partid demagogic anti-european, fără programe coerente, exploatând stări negative de spirit difuze în populaţie, condus de un clown politic, dedându-se unei retorici violente şi populiste, promovând o politică iresponsabilă şi aventuristă, un partid întru totul asemănător Partidului România Mare.

    7. Din motive cinic electorale, UKIP, secondat ulterior – în forme mai puţin stridente – şi de Partidul Conservator, a iniţiat şi susţinut în 2013, prin intermediul presei tabloide britanice, cea mai infamă, sinstră şi nedreaptă campanie de ură şi denigrare cărora i-au fost victime românii, în perioada postbelică.

    8. Această campanie a avut şi continuă să aibă consecinţe deosebit de dăunătoare pentru români, nu doar în Marea Britanie, ci şi în restul Europei, unde, spre ex. în Bavaria, Uniunea Creştin Socială face campanie electorală la alegerile locale pe tema „migraţiei săracilor” centrată în jurul românilor/bulgarilor, folosind acelaşi arsenal de minciuni şi intoxicare folosit de UKIP.

    9. Ca politolog angajat civic şi moral, dl. Gallagher susţine public cauza civilizării culturii politice în România. Ca cetăţean britanic politiceşte angajat, el susţine fără rezerve politica UKIP, inclusiv sordida campanie anti-românească pepetrată de acesta. Consider aceasta o contradicţie insuportabilă atât pentru dl. Gallagher cât şi pentru publicul său din România.

    10. Militând pentru salvgardarea intereselor patriei sale britanice, Prof. Gallagher este împotriva Uniunii Europene, îndeosebi împotriva proiectului politic al acesteia. Pentru interesele româneşti de emancipare şi civilizare, tocmai proiectul politic al UE reprezintă o ancoră de speranţă şi perspective. Promovând un discurs anti-european în faţa publicului românesc, dl. Gallagher apără interese britanice în dauna celor româneşti.

    11. Pus în faţa unor asemenea contradicţii, dl. Gallagher nu mai poate persista pe calea duplicităţii, fiind silit să aleagă: ori condamnă atitudinea scelerată a presei şi partidelor politice britanice, în frunte cu UKIP, împotriva românilor şi renunţă la retorica anti-europeană, ori recunoaşte că angajamentul său în favoarea civilizarii moravurilor politice din România este unul superficial, duplicitar şi fără consistenţă morală.


Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro


Tom Gallagher
Profesorul Thomas Gerard Gallagher preda la Universitatea din Bradford, unde este de ani buni seful catedrei de studii despre pace. Manifesta un interes statornic pentru Romania, pentru regiunea balcanica si pentru Europa de Sud-Est, fapt dovedit de cartile publicate pana acum: Romania dupa Ceausescu: politica intolerantei, Democratie si nationalism in Romania, 1989-1998, Europa proscrisa: Balcanii de la otomani la Milosevici, De la tiranie la tragedie: Balcanii dupa Razboiul Rece, Balcanii in noul mileniu: in umbra pacii si a razboiului.

Carte recomandată


Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?



Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…




Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta


Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...


Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro