vineri, martie 29, 2024

Pontocratia in actiune: Un fost redactor al “Erei Socialiste” in Consiliul National de Etica

Cred a ca ministrul Pop n-a aflat, ori a uitat, ca in Romania seful statului a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala. Dl Crin Antonescu a semnat „Declaratia de la Praga”, document esential, initiat de Vaclav Havel, care cere decomunizarea. Am citit lista noilor numiti in Consiliul National de Etica, institutia decisiva in evaluarea situatiilor de posibila frauda academica, inclusiv a plagiatelor, si constat ca printre aceia care, “cu voia ministrului Pop”, se gasesc pe lista figureaza dl Paul Dobrescu, profesor la SNSPA, fost rector, fost redactor, cred ca si sef de sectie, al revistei teoretice si politice a CC al PCR, “Era Socialista”. A fost un functionar de seama in chiar templul ideologiei comuniste. Ideologia pe care a propagat-o in „Era Socialista” a fost fundamentul sistemului ilegitim si criminal. Asadar ministrul Pop a numit in aceasta suprema instanta etica un fost activist ideologic al PCR, angajat ani de zile si platit sa sustina tezele oficiale, sa participe cu contributii proprii la mascarada grotesca a cultului lui Ceausescu. Sincer, cred ca prezenta d-lui Dobrescu ridica serioase probleme de credibilitate pentru acest for.

Am avut ocazia sa scriu inca din anii 80 despre dl Dobrescu, intr-un articol transmis la “Europa Libera”. Articolul, intitulat “Dialoguri ratate, confruntari iluzorii”, poate fi citit in volumul meu “Scopul si mijloacele. Eseuri despre ideologie, tiranie si mit”, aparut la editura Curtea Veche in 2004, pp. 73-77. Deci dl Dobrescu stie opinia mea despre rolul sau in acea perioada.

Era vorba de cartea sa despre tehnocratie, o critica a acestei directii din gandirea politica occidentala in momentul in care amatorismul cel mai feroce distrugea economia, invatamantul, stiinta si cultura romaneasca. Atunci cand asteptai sa fie elogiat rolul expertilor, dl Dobrescu se situa pe pozitia opusa. Activist ideologic el insusi, lua partea activistilor ideologici in ceea ce sovietologia a numit conflictul dintre “red” si “expert”. Concluzia mea despre volumul d-lui Dobrescu era: “Cartea publicata de Editura politica ramane insa cu desavarsire exterioara problematicii veritabile pe care ar fi trebuit sa o investigheze, ea staruie in clisee ofilite si prejudecati ideologice obtuze”. (p. 76)

http://www.curteaveche.ro/Scopul_si_mijloacele_Eseuri_despre_ideologie_tiranie_si_mit-3-207

Veti spune, poate, ce conteaza? Poate ca dl Dobrescu era doar un cercetator la Centrul de Sociologie al Academiei de Stiinte Sociale si Politice ori la vreo alta institutie de cercetare. Nu a fost. Nu, domnia sa era pe atunci redactor, probabil chiar sef de sectie la revista “Era Socialista”, organ teoretic si pollitic al CC al PCR. Era membru al nomenklaturii ideologice. Redactorul-sef al revistei, ca si redactorul-sef al „Scanteii”, era asimilat ca rang cu adjunct de sef de sectie la CC al PCR. Numeam in acel articol revista “Era Socialista” o “sinteza hagiografica periodica”. Daca s-ar fi adoptat Legea Lustratiei, dl Dobrescu ar fi fost lustrabil, ca activist platit in aparatul ideologic de varf al PCR. ”Era Socialista” era centrul logocratiei comuniste. Avem de-a face cu un caz tipic de ceea ce politologia numeste conversia nomenklaturii (v. studiile cercetatoarei Raluca Grosescu de la IICCMER pe acest subiect). Isi poate imagina cineva un fost redactor la „Volkischer Beobachter”, organul NSDAP, ajungand membru intr-un Consiliu National de Etica in RFG?

Marele ganditor polonez Leszek Kolakowski a spus ca minciuna este „sufletul nemuritor al comunismului”. Dl Paul Dobrescu a primit simbrie de la partid, ani si ani, pentru a minti. Ce cauta el in Consiliul National de Etica intr-o tara in care au murit peste o mie si o suta de oameni pentru ca au avut curajul sa iasa in strada si sa ceara o Romanie fara comunism, fara minciuni? Chiar nu exista limite?

Este interesant ca pe CV-ul sau nu apare afilierea cu “Era Socialista”, ca si cum dl Dobrescu s-ar fi nascut profesional in anii 90. N-am observat pe CV nici faptul ca a fost la un moment dat, daca nu ma insel, consilier al presedintelui Ion Iliescu.

Nu vreau sa se deduca din cele scrise aici ca dl Dobrescu nu ar fi un profesor competent. Poate ca este. Vreau doar sa spun ca acest CV este incomplet, ca nu mentioneaza functia avuta la “Era Socialista”si, eventual, articolele scrise in acea publicatie care, oricum am privi lucrurile, nu era o revista studenteasca ori una de cultura. Pentru cititorii mai tineri, precizez ca “Era Socialista” (fosta “Lupta de clasa”), era tribuna de unde se dadea linia partidului in chestiunile teoretice esentiale. Dl Dobrescu a fost un ideolog al PCR, este un fapt. A scris ce dorea partidul si a fost rasplatit pentru aceste servicii. A lucrat in sanctuarul ideologic nu un an sau doi, ci, daca nu gresesc, aproape doua decenii. Care decenii au disparut fara urma din CV. Iata-l rasplatit, inca o data, de catre „cel mai cinstit guvern”. Precizez ca nu am scris in viata mea in revista aceea, nici articole, nici recenzii.

http://doctorat.snspa.ro/profesori/paul-dobrescu

PS Primesc un mesaj din partea unui cititor, legat de aceste omisiuni din CV-urile unor persoane ce detin importante functii publice. Il public mai jos. Ii rog pe jurnalistii care citesc acest text sa investigheze despre ce este vorba:

Cred ca inteleg unde bateti: adica cineva care lasa pete albe (ascunde niscaiva activitati ante ’90) pe CV ,deci cineva care ascunde some skeletons in the closet e incompatibil (etic,moral,deontologic) cu o pozitie intr-un board ce vegheaza aspecte de incalcare a eticii profesionale.Adica lupu’ paznic la stana ! Corect ,aveti dreptate.

Dar CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) nu e la fel de important ? Cred ca e mult mai important. Corina Adriana Radu (Dumitrescu post marriage) a lasat 4 (PATRU) ani lipsa in CV (82-86) depus la Senat si ulterior la CSM. Este,acum cind conversam,membru plin (nu doar propus) al CSM. Ce are de ascuns un absolvent de liceu in ’82 ? Nu cumva (vorba lui Oighenstein) a urmat 3 ani la scoala lui Andruta ? Intreb , nu dau cu parul. Si apoi,dupa un an de stagiu la locul “de munca” ,merge la drept (care era si seral,si fefe). CNSAS era obligat PRIN LEGE sa o verifice ,iar pentru asta se cere o copie dupa cartea de munca. Eu nu stiu sa o fi facut ,desi dureaza f. putin. Oare de ce ? Again,nu cumva ?!?

Ce vreau sa spun prin asta,domnule profesor,e ca exista omisiuni si omisiuni (skeletons and skeletons). Inteleg ca va preocupa gauri din CV ,dar sint totusi prioritati , nu ? N-am vazut un singur media outlet (be it audio,TV,print,blog) care sa ridice aceasta problema. Am vazut in schimb big fuss pentru o litera in plus (tehnoredactare) in acelasi CV. Nimeni nu a intrebat la CNSAS de ce nu verifica pe madam de la CSM, ca nu dureaza mult de vazut o carte de munca. Oare de ce?

Ma intreb, la randul meu, oare de ce?

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. Cred ca inteleg unde bateti :adica cineva care lasa pete albe (ascunde niscaiva activitati ante ’90) pe CV ,deci cineva care ascunde some skeletons in the closet e incompatibil (etic,moral,deontologic) cu o pozitie intr-un board ce vegheaza aspecte de incalcare a eticii profesionale.Adica lupu’ paznic la stana ! Corect ,aveti dreptate.

    Dar CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) nu e la fel de important ? Cred ca e mult mai important .Corina Adriana Radu (Dumitrescu post marriage ) a lasat 4 (PATRU) ani lipsa in CV (82-86) depus la Senat si ulterior la CSM. Este,acum cind conversam,membru plin (nu doar propus) al CSM. Ce are de ascuns un absolvent de liceu in ’82 ? Nu cumva (vorba lui Oighenstein) a urmat 3 ani la scoala lui Andruta ? Intreb , nu dau cu parul. Si apoi,dupa un an de stagiu la locul „de munca” ,merge la drept (care era si seral,si fefe). CNSAS era obligat PRIN LEGE sa o verifice ,iar pentru asta se cere o copie dupa cartea de munca. Eu nu stiu sa o fi facut ,desi dureaza f. putin. Oare de ce ? Again,nu cumva ?!?

    Ce vreau sa spun prin asta,domnule profesor,e ca exista omisiuni si omisiuni (skeletons and skeletons). Inteleg ca va preocupa gauri din CV ,dar sint totusi prioritati , nu ? N-am vazut un singur media outlet (be it audio,TV,print,blog) care sa ridice aceasta problema. Am vazut in schimb big fuss pentru o litera in plus (tehnoredactare) in acelasi CV. Nimeni nu a intrebat la CNSAS de ce nu verifica pe madam de la CSM, ca nu dureaza mult de vazut o carte de munca. Oare de ce ?

    Enjoy your supper !

    • Va rog sa ma credeti ca am sensibilizat numerosi prieteni din presa pe tema acelor patru ani ocultati din CV-ul doamnei rector de la „Cantemir”. CSM este la fel de important si subiectul nu trebuie lasat sa fie ingropat. Daca doamna a ascuns ce-a facut in acei patru ani, la ce scoala a mers, cine i-a dat recomandarea pentru a intra la Facultatea de Drept, aceste lucruri trebuie stiute si spuse public. Cat mai curand si cat mai apasat. Tocmai pentru ca, vorba lui Leonea, „nu cumva”. Scallops for dinner :)

      • Ma scuzati , cred ca Lev Oig(h)enstein era nascut in Falticeni ,prin 1910.Apoi ,in 1940 a mers in URSS,unde a si fost,pentru o perioada ,deputat in Sovietul de acolo (avea cetatenie prin casatorie). Cred ca se poate verifica in fisa de cadre,de la Arhivele Nationale.

        • Va multumesc. Daca imi trimiteti o adresa, cu titlu personal, mi-ar face placere sa va ofer cartea scrisa impreuna cu istoricul Cristian Vasile despre Leonte Rautu: „Perfectul acrobat. Mastile Raului”, aparuta la Humanitas. Imi puteti scrie pe adresa de la universitate. Eu stiam, din varii surse, ca era nascut la Balti. In Basarabia, devenita prin diktat parte a „RSSM”, a lucrat la un ziar local (dupa „repatrierea” din 1940). In anii razboiului, a fost redactor principal al emisiunii in limba romana a postului de radio Moscova (i-a urmat lui Erich Hutschnecker, devenit Basil Spiru care „fluierase-n biserica”). Sotia sa, Natalia (Niunea) Redel, era ilegalista, originara din Balti, studiase farmacia in Belgia. Nepotul sau, Andrei Oisteanu, mi-a spus ca era nascut la Odesa. Dar, cum stim, aceste biografii sunt cat se poate de imprevizibile :)

          • Se poate sa aveti dreptate. Dar la Falticeni a existat ,la inceputul secolului 20, o familie Oigenstein si asa stiam eu, ca viitorul boss al ideologiei provenea de acolo. Chiar si in pseudobiografiile recente (nu ma refer la lucrarea dvs. , care e serios documentata si scrisa) Falticeni era dat ca loc de nastere. Aveti aici doua din ele :

            http://www.comunismulinromania.ro/Articole/Nomenclatura-membrii-IV-R-V.html

            http://istoriacomunismului.blogspot.co.il/2005/09/figuri-moscovite-ale-comunistilor.html

            Dar ,fiindca zilele astea s-a vorbit mult despre Wikipedia (romana sau engleza) va sugerez o varianta mai hilara , PULP-PEDIA , cu linkul pentru biografia lui Rautu,dar puteti sa navigati de acolo oriunde. Ne mai descretim fruntile ….

            http://lohere.net/kulkapedia/samuel/Leonte_Răutu

            Va multumesc pentru carte dar este deja in colectia personala de biografii (monografii) re. comunismul romanesc. Cum va fi si cea pe care o lansati luna aceasta ,cred , in RO. Desi cred ca e diferita de celelalte ,as spune de genul memorialisticii.

            • Tot pentru descretirea fruntilor:

              Felicitat de Corina Dumitrescu, prima propunere a lui Victor Ponta la Ministerul Educatiei, de Ecaterina Andronescu si de liderii USL, Sorin Oprescu a anuntat razand ca primul proiect pe care il va realiza in noul mandat este „Autostrada suspendata” si ca „o sa scap Bucurestiul de caini, iremediabil”.

              Toata lumea rade, canta si danseaza…

              Ma rog, cine rade la urma :)

    • Nu mai vorbesc de acest domn Petrescu de la Facultatea de Electronica.
      L-am avut profesor in anii 2000.
      Un shpagar fara pereche. SI el si asistentul lui Militaru.
      Faceau o multime de vanzari de examene. Petrescu oficial nu aparea in fata. Totul se rezolva prin acest Militaru si prin secretara Nutzi.
      Au fost cazuri de elevi care au terminat facultatea si care luau diploma, desi nu treceau examene la alti profesori.
      Binenteles ca distinsul domn profesor Militaru cu mareata secretara… rezolvau rapid problema in schimbul unei sume „marunte” de bani.
      Petrescu nu aparea niciodata, dar totul mergea brici.

  2. Ce pacat ca nu ati avut aceeasi eficienta(dimpotriva !!!) in a reactiona la numirile catastrofale ale PDLului si poate azi Romania nu trebuia sa suporte revenirea PSDistilor ….
    Pacat….
    Poate daca ati fi fost la fel de prompt….. azi, ar fi fost altfel….

  3. Ei, ce mai spuneti tovarasi comentatori ? Hai dati-i drumul cu bagatelizarile gen „e prea devreme” „e prea tirziu” „mai lasati-ne in pace cu trecutul negru Dle. Tismaneanu” etc. De fapt, dupa cum observ, ati si inceput. Insasi atacurile din ultima vreme certifica faptul ca Dl. Profesor nu scrie degeaba.

    In ce priveste sectiunea cu „nu-i intimplator” avem o axioma KGB-ista mult mai clara: „Daca sint mai mult de doua coincidente INSEAMNA CA NU-I NICI O COINCIDENTA !” Sincer sa fiu eu personal devin FOARTE suspicios de la doua si-un sfert in sus.

  4. Hmmm… de ce nu mă mir? În 18 decembrie ’89 – era luni – primul curs din ziua aia era cel de economie politică. Profesorul – conferenţiar – s-a apucat să ne explice că ce se-ntâmplase în acel weekend era un act împotriva orânduirii socialiste, că trebuie să-i demascăm pe aceia care au participat şi pe care-i cunoaştem, inclusiv colegi de-ai noştri. La reînceperea anului universitar, cursul de economie politică a fost, evident, desfiinţat şi ce disciplină nou-creată ne preda cu aplomb acelaşi profesor? „Democraţie”.

    • Şi, ca să completez (c-am fost curios şi-am căutat pe net) profesorul respectiv a ajuns prodecan la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, „prof. univ. dr. Alexandru Cioarnă”. La mijlocul anilor 80, dl Cioarnă, pe lângă profesor de economie politică, era şi director educativ al Căminului 2 MV din Timişoara, unde-şi câştigase porecla de „Găurică”. Motivul – avea obiceiul să se uite pe gaura cheii în camerele studenţilor din cămin. Datorită zelului său, au fost exmatriculaţi studenţi care aveau reşou în cameră, care puseseră un bec mai puternic, care-şi aduseseră prietena pentru o noapte în cameră, care nu-şi făcuseră norma de coşuri de struguri la Teremia.

      • vai domnule ,dar ce spunetzi dvs e un caz izolat!dvs n atzi vazut la televizor ca intregul nostu popor a ieshit la rivolutzie?ca noi totzi strinshi unitzi in jurul frontului am luptat ptr o viatza mai buna?nu am avut noi 116 partide politice,fiecare cetatzean sa se poata exprima liber!?

  5. Nimeni nu se sesizeaza ca domnul Petru Andea, alt membru proaspat numit a fost ani buni secretar UASCR la Timisoara? Si inca unul nostalgic, deoarece, fostii coledzi din Uniune, se intalnesc si azi sa depene amintiri de cand erau ei tari si mari…
    Asadar, Paul Dobrescu nu va fi singur!

  6. Nu va inselati, imediat dupa 90 tov.. Dobrescu a fost numit consilierul tov. Iliescu. Rotatia cadrelor s-a mentinut in forma-i originala si dupa 90. Principiul „la vremuri noi, tot noi” este omniprezent. Tragic este ca timpul nu va cerne valorile, deoarece toti acesti tovarasi si-au trimis copiii la studii prin Occident, i-au umplut de diplome (si evident bani), astfel incat noua generatie de „manageri”, „leaderi” si „conducatori” este pregatita.

  7. Pe vremuri, in plina era comunista, cand speranta murise de tot, am reusit „sa pun mana” pe o carte fascinanta pentru anul 1986: „Computere şi trandafiri sau paradoxurile progresului”, de Paul Dobrescu. De atunci i-am retinut numele. Stiam ca face parte din structuri, dar eram suficient de matura ca sa realizez ca tot raul ce ni se intampla nu se datora exclusiv „structurilor”.
    Parerea mea este ca generalizarea absoluta este raul cel mai mare pe care il facem atunci cand judecam lucrurile.
    Cartile scrise de Paul Dobrescu in acele timpuri sunt partea lui de lumina. Ii multumesc pentru asta.
    Totusi, Consiliul National de Etica are putini oameni. Foarte putini.
    Chiar nu se poate sa gasim nume care sa nu nasca controverse ?
    Oameni profesionisti, absolut integri, onesti, care chiar sa curete, prin puterea legii, invatamantul romanesc de putregaiul pseudo-valorilor create si promovate in ultimii 20 de ani ?
    Educatia este fundamentul oricarei natii. Cultul plagiatului, al imposturii, trebuie distrus.
    Sigur exista astfel de oameni. Doar ca la noi, politica inseamna revansa, orgolii, ura. Nimic in favoarea societatii.

    • Desigur Paul Dobrescu nu are calitatea morala sa fie in comisia de etica. Desigur daca ar avea putina onoare si bun simt ar sta deoparte, ar intelege ca ce s-a numit constiinta socialista nu-l ajuta tocmai intr-o comisie unde se ia in dezbatere publica, etica. ..Etica tovarasului. Etica gospodariei de partid.
      Ce ma deranjeaza mult mai mult este faptul ca acesti tovarasi traiesc o anumita atmosfera, o anumita ambianta ce aminteste de timpurile cind ei ii sfidau pe toti, lor li se cuvenea totul, ei erau intangibili.
      Pina cind?

  8. Este evident ca dl. Dobrescu nu are fibra morala pentru a fi intr-o comisie de etica.
    Totusi, marea problema este faptul ca o comisie care-si facea corect treaba, si care avea mandat pana in 2015, a fost schimbata discretionar, fara nici o motivare.

  9. In zilele noastre oamenii actioneaza dincolo de organizatiile lor. Puterea lor, reputatia lor, transcede puterii si reputatiei organizatiei. Ontanu pleaca de la PSD la UNPR, ramane favorit la Sectorul 2, Solomon la Craiova la fel. Ce sunt de fapt azi partidele politice? Doar o portavoce a unor oamenii-institutie. Omul unealta a partidului, iata un concept apus. Omul in slujba organizatiei. Deasemenea. Astazi partidele, organizatiile sunt in slujla oameniilor-institutii. E o chestiune de PR, coruptie si prostie. Prostie a noastra, a celor care legitimam o data la 4 ani institutionalizarea excesiva a unor caractere indoielnice. Carisma exista da, insa noi publicul o idolatrizam transformand posesorii ei in divinitati publice de neatins.
    Ce condamnare a comunismului? Dl Mazare face deja o virtute din imaginea lui Che Guevara, atroce revolutionar marxist, vinovat de o serie de crime si abuzuri in numele „omului nou”. Se vehiculeaza tot mai des ca acei care castiga mai mult, poate pentru ca merita mai mult, trebuie sa dea mai mult pentru cei care nu castiga sau castiga mai putin, poate pentru ca merita mai putin. Comunismul Domnule Tismaneanu paste linistit pe pajistea ignorantei noastre. Lideri atavici in comportament se perinda azi, cu CV-uri indoielnice si lucrari copiate. Fara sa poata fi, macar, acuzati de minima creativitate de a fi schimbat ordinea cuvintelor. Avem de a face cu cea mai mare restauratie de dupa ’89. Si e pacat ca intelectualii tac, sau vorbesc prea incet. Ca societatea civila e faramitata si amestecata eventual in diverse „ciorbe” politice. Ca insusi spiritul civic, opinia publica in esenta asista pasiva la amputarea ultimelor urme de moralitate. Cat de repede a fost inghitita scena cu directorul ISC? Instalat pentru 3 zile cu scopul clar de a-l ajuta pe Adrian Nastase? Unde sunt aparatorii acizi ai democratiei ? La televizor, desigur. Acolo unde, complici fiind, li se achita de discret nota de plata a unei vieti linistite.

    Victor

  10. Dupa mai bine de 22de ani ,societatea romaneasca nu reuseste sa se curete de flagelul comunist care trage inapoi Romania. Asta din cauza ca ,,comunisti lui Ilici si securisti lui Felix” au facut tot posibilul ca ,,PUNCTUL 8 de la Timisoara” din declaratia respectiva sa nu fie aplicat !!!! Consecinte ??? Le traim in prezent prin ,,circul tragi-comic” in care ne zbatem zi de zi !!!!! Ma intreb : cat timp poporul roman se va lasa prostit de acei ,,pseudodemocrati” scoliti la scoala lui Ilici- Iliescu ?????

  11. domnule tismaneanu, sunt dezamagita. atata risipa de energie si resursa? pentru ce? se poate intelege ca sunteti… invidios. sunteti? dl dobrescu a lucrat la adevarul nu la era socialista, la redactia de stiri economice. a fost membru pcr ca multa lume. si? hai sa impuscam tot poporul roman, sau o buna parte, din cauza asta. din nefericire, dupa ’90 (ca si inainte de ’50) niciunul din partidele care s-au succedat, nu a dovedit (prin oamenii lui) ca e mai bun decat celalalt. din nefericire. am vazut la fiecare schimbare de culoare politica, vendete de care auzisem doar la scoala sau prin documentare si pe care, pana sa le vad cu ochii mei, le crezusem fictiune. dar, realitatea bate filmul, nu? in ceea ce-l priveste pe dobrescu sunt de acord. e o copilarie, o imaturitate afectiva, poate, faptul ca a lasat locuri albe in cv. dar poate fi si o lehamite de false probleme…
    cum credeti ca ar fi daca am deveni in sfarsit, constructivi? daca am incerca sa nu le mai dam la cap predecesorilor? indiferent de cine au fost ei. in fond, nimeni nu e alba ca zapada. nici chiar dv. de ce nu va opriti, de exemplu, la ipoteza trucarii istoriei noastre nationale si la mentinerea acestui trucaj cu dintii, cu ghiarele cu tot? la faptul ca noi, ca popor nu suntm urmasii romei? ar fi mult mai palpitant si mult mai interesant. altfel, demersul dv. ramane o simpla bifare de activitate. si e pacat.

    • Dar cei care nu au fost membri ai PCR si nici au unei alte formatiuni politice post..revolutionare de ce nu sunt recunoscuti? De ce totul este o mare gri, plina de broaste burtoase care rostesc oracaieli….oricum hartia suporta si urechile prostimii suporta si mai multe.

  12. Domnule Tismaneanu, totusi cu cite masuri lucrati? Cea pe care o pretuiti atita, doamna Rodica Culcer, a lucrat si ea la Era Socialista, se pare ca a lucrat si pentru Securitate, dar e imaculata datorita apropierii (slujirii) regimului Basescu. Dumneavoastra insiva ati publicat in Era socialista. Atunci? Incercati sa va recistigati demnitatea. gata, nu mai sunteti presedinte la Institutul mult iubit. Nu va mai vaicariti atit, nu mai gesticulati fara rost.

    • Lasand tonul Dvs cam vehement de-o parte, v-as indemna sa cititi articolul inainte de a-l infiera. Doamna Rodica Culcer nu a fost numita in Consiliul National de Etica si nu a fost sefa de sectie la „Era Socialista”. Este o diferenta esentiala intre a fi documentarist (nu stiu daca la „Era Socialista”, ramane de vazut) si redactor la revista teoretica si politica a CC al PCR. Inteleg ca lucrati in presa, chiar nu o (re)cunoasteti?

      Expresia „se pare” este ea insasi cel putin dubioasa. „Se pare” ca Basescu, Crin Antonescu, Culcer, etc etc Ca politolog si istoric al comunismului, o consider periculoasa pentru onestitatea si credibilitatea unui demers analitic. In fine, daca citeati articolul, notati ca fac precizarea ca n-am scris niciodata la „Era Socialista”. Cat priveste demnitatea mea, va asigur ca nu este catusi de putin afectata de o pozitie de conducere „la distanta” si in fond onorifica in care, oricum privim lucrurile, dadeam mai mult decat primeam :)

  13. In primul rand, nu cred ca ministrii guvernului roman au trecuta in fisa postului obligatia expresa de a sti ca seful statului a condamnat formal ( adica fara nici un fel de consecinte… ) dictatura comunista drept ilegitima si criminala . In al doilea rand , formularea ” pontocratia in actiune ” preferata in acest caz , nu semnaleaza deloc o initiativa originala . In realitate este numai un aspect al unei situatii mult mai generale in care „activistii fostului regim comunist ” sa zicem, au ramas si pe baricade , si pe cai mari , cam in toate guvernele post-decembriste. Pana la urma, daca activisti din C.C. al P.C.R. au ajuns in …Consiliul National de Etica ( crunta ironie a istoriei ! -n.n.) de ce sa ne mai miram ca fosti activisti U.A.S.C.R. au putut ajunge in functia de prim-ministru sau de primar general al Capitalei ? Pe de alta parte, ” activistii” ca atare , constituie de fapt numai primul esalon , si anume cel foarte „vizibil”. Dar asa cum sublinia cineva mai sus , mai exista un esalon care devine vizibil numai dupa analiza petelor albe din unele CV-uri ale unor angajati cu functii importante la stat, in diverse institutii publice etc., sau , atentie …”de drept privat „( ?! -sic ! ) . Cine are curiozitatea sa parcurga sumar CV-urile unor profesori de la Universitate de exemplu, poate ramane uimit de caracterul lapidar al unora dintre ele sau chiar de inexistenta pur si simplu a altora . Situatia este neschimbata chiar si la institutii care au declarat ( formal ) un cod deontologic pentru membrii lor . Presedintele Colegiului Psihologilor din Romania de exemplu, are un CV impresionant care poate fi gasit pe site-ul Universitatii Bucuresti (http://www.fpse.ro/index.php?option=com_comprofiler&Itemid=131&task=userProfile&user=80 ) . Singura problema este ca , din intamplare probabil, nu este mentionata perioada ( considerata probabil neesentiala ) cand a lucrat la Academia Stefan Gheorghiu, respectiv prin 1978-1981 cand Facultatea de Ziaristica era deja acolo si se planifica mutarea in acelasi sediu si a facultatilor de psihologie si sociologie de la Universitate ( intr-un final, nu se stie de ce, s-a renuntat la aceasta idee ) . Partea comica este ca multe personalitati ( politologi, ziaristi, scriitori dizidenti,etc. ) devenite dupa `90 ( sincer sau nu ) democrate , au cam pasit pe culoarele acelei institutii dar absolut toate sustin acum ( pana la proba contrarie ) ca au ajuns acolo de fapt fara voia lor, indeplinind numai formal (s.n.) o sarcina pe care altminteri …nu o puteau refuza .
    Revenind la problema initiala, pe langa esalonul vizibil discutat in articol ( activistii din C.C. al P.C.R., U.A.S.C.R, etc.) , raman de actualitate si esaloanele invizibile ( Academia Stefan Gheorghiu, CEPECA, Baneasa , etc.) care sunt sursa unor pete albe din CV-uri si despre care , cum scria cineva mai sus ” nu exista un singur media outlet (be it audio,TV,print,blog) care sa ridice aceasta problema ” . Si totusi mai exista unele interventii la obiect ( http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/cand-demilitarizam-romania-255421.html ) , dar , din motive lesne de inteles , acest gen de problematica nu are nici un impact in media oficiala de la noi.

  14. nu ati cautat unde trebuia. Ia uitati-va pe site-ul Instittutului de St Politice al Academiei sa vedeti cu ce descoperi „stiintifice” se lauda cativa cercetatori sefi publicate in Era socialista. Scanteia tineretului sau cu titluri de carti ca Machiaveli enigmaticul …

  15. L-am cunoscut pe redactorul-sef al Erei Socialiste, Stefan Voicu, prin 1978-80. Destul de limitat cultural, dar dand impresia unui tip cumsecade.

    ALTCEVA:
    Domnule profesor,
    In ultima vreme am descoperit blogul lui Theophile, care ma fascineaza.
    Iata cum se prezinta el pe propriul blog:
    1. Cunosc ebraica biblică si cea contemporană la perfecţie.
    2. Cunosc aramaica biblică si dialectele siriace la perfecţie.
    3. Latina, greaca koine si sanskrit sunt limbi cu care lucrez curent in desluşirea textelor primare.
    4. Am lucrat 6 ani la reconstrucţia textelor extrabiblice care au fost descoperite la Qumran (DSS) si la Marbata.
    5. Am experienta arheologica capatata in situri din intregul Orient Mijlociu
    6. Expertiza mea academica este vechiul Orient Mijlociu si perioada intratestamentala (intre Vechiul si Noul Testament, Creştinismul timpuriu si literatura apocaliptică).

    Cine ar putea fi? Cumva traieste in Israel?

    • Stefan Voicu nu era cumsecade decat in aparenta. A fost un dogmatic incorigibil, un satrap ideologic si un intrigant fara scrupule. A domnit la „Lupta de clasa” vreme de decenii, a scris cuvantari si a ridicat in slavi cat a putut, mai intai pe Ana Pauker, apoi pe Dej, in final pe Ceausescu. Era scribul din umbra. Nu stiu cine este Theophile, il citesc cu interes.

      • Evident ca numai in aparenta domnule Tismaneanu! Cit de naiv sa fii sa crezi ca astia erau „de treaba”, cind in fact, erau de o mie de ori mai periculosi decit tortionarii de la Jilava! Efectul „muncii” tortinarilor de pe la Sighet si Jilava, a fost de multe ori reversibil, chiar daca nu in totalitate, pe cind efectul „muncii” lui Voicu, Paunescu, Vadim etc se vede in toata splendoarea sa ( e evident ca sunt cinic, da’ nu si mincinos) si in ziua de azi…sau chiar in ziua de azi mai mult ca oricind…de neimaginat ce-au putut sa faca „ideologii” PCR de ieri si de azi din biata natiune romana…vorba aia, daca existe proteze pentru picioarele si miinile rupte de minerii carbunelui, din pacate nu exista si pentru constiintele mutilate de minerii condeiului…

  16. Cind imi amintesc domnule Tismaneanu ca-l acuzau pe Mihai Razvan Ungureanu ca a avut o functie „importanta” in cadrul UTC si de aceea nu era potrivit in functria de prim-ministru, m-a apuca greata la propriu privindu-l si ascultindu-l pe acest ….. Liviu Pop.

  17. Postarea aceasta semnalează un fapt deosebit de grav.

    Alături de mişcările abuzive şi ilegale prin care dl. V. Ponta a încercat să influenţeze mersul justiţiei în favoarea d-lui A. Năstase (scandalul Inspectoratului de Stat în Construcţii), prima grijă a d-lui Ponta a fost golirea de conţinut a Legii Funeriu a învăţământului şi restaurarea dominaţiei fabricilor de diplome asupra învăţământului superior.În acest scop au fost numiţi succesiv trei miniştri ai învăţământului, unul mai corupt, incompetent şi rău-intenţionat ca altul, din care ultimul, interimar, a şi început să pună-n lucrare programul de retransformare a învăţământului într-un talcioc al hoţiei, imposturii şi mercantilismului.

    Sistemul fabricilor de diplome se sprijină pe o armată de impostori, cadre “universitare” a căror carieră se întemeiază integral pe plagiat şi impostură şi care la prima verificare a valorii academice ar trebui să fie prăvăliţi în jos pe scări. O verificare a impostorilor “universitari” ar pune în pericol întregul sistem al fabricilor de diplome, cu o cifră de afaceri de sute de milioane de euro anual. Avertizat de recentul scandal al plagiatelor, înfricoşat de perspectiva de a vedea verificate carierele impostorilor din fabricile de diplome, guvernul Ponta ocupă acum locurile strategice din Consiliul National de Etica, instituţia decisiva în evaluarea plagiatelor, cu personaje dintre cele mai compromise şi obediente, care şi-au dat de mult măsura lipsei de caracter.

    În cest context trebuie înţeleasă numirea în Consiliul National de Etica a unuia ca P. Dobrescu, sinistru ideolog ceauşist, om ce a făcut parte din însuşi sâmburele regimului, unde nu puteai accede dacă nu erai de o ticăloşie şi un cinism fără cusur.
    Cine mai are dubii în privinţa continuităţii PCR-PSD-USL, cine se mai îndoieşte de cârdăşia noilor cadre gen V. Ponta sau ministrul său Pop cu vechii tartori ceauşişti n-are de cât să admire modul în care tov. Dobrescu, corifeul “Eticii şi Echităţii Socialiste” va veghea asupra eticii universitare.

    Etica academică a unei ţări membre EU a anului 2012 este acum dată pe mâinile unui mare ideolog şi căpetenie ceauşistă – o ruşine şi un mare scandal !

    PS
    Pentru cei mai tineri, aş vrea să precizez câteva detalii istorice:
    „Era Socialistă” era o oficină infectă de propagandă ceauşistă, o tribună a naţional-comunismului isteric, al celui mai greţos cult al familiei Ceauşescu, a delirului stalinoid ceausist
    Sub comunism puteai profesa sociologia cu decenţă morală, fără a avea de-a face cu aparatul politic. Au făcut-o sute şi sute de absolvenţi ai acelor ani, printre care şi Tismăneanu, care – să-si fi abandonat ambitia de a deveni un bun profesor de sociologie şi să fi vrut publica la Era Socialistă – şi tot n-ar fi avut voie …

    • De acord cu ce scrii, punctezi cu claritate cum are loc restauratia, indeosebi in invatamant, de fapt in intreg sistemul educational. Ma intreb de ce Ponta nu a numit la Ministerul Educatiei pe unul (una) dintre „intelectualii lui Crin”, mobilizati in 2009 de grupul Musat-Simonca de la „Observator Cultural”, de Emil Constantinescu, Zoe Petre si Andrei Marga? Cat priveste statutul de sociolog sub comunism, ai dreptate. Am lucrat ca sociolog , la un laborator de cercetari empirice din cadrul Institutului de Proiectari pentru Constructii Tipizate. Lucrau acolo, intre altii, Radu Ioanid, Dumitru Sandu, Traila Cernescu, Dorel Abraham, Lucia Toba (Costinescu), Ecaterina Springer, Alin Teodorescu, Gabriela Mihalache, Corneliu Cartana, Vladimir Cretoiu si alti oameni care au ales sa-si faca meseria, nu sa se prostitueze ca angajati in aparatele ideologice ori represive. Iti amintesti, cred, ca la repartitie erau prezenti reprezentanti ai „institutiilor speciale” care veneau acolo pentru oameni pre-selectati de ei („Stefan Gheorghiu”, MAPN, MAI/Scoala de Securitate). Paul Dobrescu a fost, cred, unul dintre acesti „pre-selectati”. La „Era Socialista” nu se intra prin concurs…

  18. Ma tem ca pe Mang nu-l mai pot inalbi, si tocmai aici e problema! Departe de mine gindul de a-i suspecta de inteligenta pe astia de la putere (desi ei se raporteaza in mare masura la auditoriul lor remarcabil naiv, ca sa nu zic retard, in care caz li se pare ca sunt destepti :)) miscare mediocrului de la educatie, desi el e doar o unealta ( just an it, nothing more), e cu bataie mult mai lunga, si am sa ma explic: e evident ca Mang e terminat, nici macar comunistii nu mai au curajul sa-l apere pe fata ( vezi reactiile internationale ale cercetatorilor straini, revista Nature etc. etc. e prea riscant, mai ales ca acestia ar putea sa mearga mai departe pe la tribunale internationale etc…unde sentintele nu sunt date de corlateni sau de finii lui oprisan scoliti in drept chiar de marele intelectual a nastase), deci nu albirea lui Mang e motivul acestei schimbari. Ba dimpotriva. Caderea lui Mang , atestata de noua comisie, le da legitimitate! Aici e cheia: mang e cazut oricum, ce putem noi obtine din chestia asta? Numim o noua comisie (de oameni pentru care etica e religie :)) …nu cunosc pe nici unul, da numai faptul ca accepti aceasta numire din partea unuia ca ponta, e suficient pentru mine…daca ar fi fost domni, ar fi zis, nu domnule exista deja o comisie numita pentru patru ani, noi avem incredere in colegii nostri, nu e nici colegial si nici etic, sa le luam locul fara nici un motiv!), facuta cu oameni „de-ai nostri”, care sa dea verdictul( care e fara tagada:plagiator, se vede de pe Luna), si astfel lumea o sa vada cit de corecti suntem! E aceiasi tactica aplicata de asa zisii jurnalisti independenti gen CTP, care ca sa-si sublinieze „independenta”, dau pumni si in stinga si in dreapta, cu exceptia ca in stinga dau numai in aia deja cazuti, cum a fost si cu mang. Sunt nerespectabili de doua ori, da’ ce mai conteaza…ingropam noi unul de-al nostru, da’ salvam alte mii, si multe universitati de prestigiu (sic!), care ar ramine fara profesori, si ne alegem si cu o comisie de etica super!!! Makes sense…

  19. Indivizilor din epoca socialista li se spunea „tovarasi”. Asadar de ce il respectati cu apelativul d-nul sau dl. Dobrescu, cand mult mai potrivit era sa-i spuneti „tovarasul Dobrescu”?! Ca tuturor „tovarasilor” din nomenklatura PCR!

  20. In primul rand, nu inteleg de ce faceti atat parada cu termenul de „pontocratie”, care in afara de faptul ca este unul licentios este si discriminator, cand despre presedintele Basescu l-ati utilizat pe cel de „basescianism”, cel putin ca pe o reverenta care se face de obicei intemeietorilor de scoli sau doctrine (sic!). Desigur, la rigoare este dreptul d-stra la o astfel de „creativitate” sau colportare , dar daca pretuiti echidistanta politologica ati recurge la aceeasi derivare nomologica si in cazul premierului Ponta, ceea ce va va conduce la termenul de „pontism” (pentru ca, oricum, pe cel sacrilegic de „basescocratie” nu v-a auzit nimeni sa-l fi utilizat vreodata, ceea ce face vizibila diferenta de tratament!). In acelasi timp, observ, la articolul de fata, existenta unor corigenti sau poate chiar repetenti la disciplina numita „Democratie” (sper ca d-stra nu v-ati dat singur nota maxima!), recurgand la cel mai facil, nedemn si nedemocratic mijloc (apropos de utilizarea mijloacelor in politica, despre care ati scris in extenso!) de anihilare a adversarilor, discriminarea pe criterii politice, ceea ce nu-i de mirare ca baietii astia n-au trecut clasa in cei douazeci si ceva de ani de democratie. Problema ar fi putut avea o anumita relevanta la primele alegeri dupa 1989, desi nici atunci, pentru ca ar fi fost aberant sa faci primele alegeri libere si cinstite utilizand filtre electorale pe criterii politice, care ar fi anulat insasi esenta democratica a acestora, caracteristicile de libere si cinstite. Domnul Paul Dobrescu, un intelectual de mare anvergura, are o vorba, nu exista drumuri, drumurile se fac mergand! Si, atunci, nu este evident ca prin astfel de imobilisme si incremeniri politice ramanem tot la Km zero al democratiei?!…

    • V-as fi indatorat daca ati preciza unde am folosit termenul de „basescianism”. Am scris, este drept, despre basescofobie, pe care, iata, o gasim chiar in postarea Dvs. Cat priveste termenul pontocratie, el nu pejorativ, descrie o stare de fapt. Pontocratia, o versiune mai mult sau mai putin actualizata a sistemului Iliescu, are ca dimensiune basescofobia, pe langa stigmatizarea adversarului, atacurile sistematice, prin Antene si nu numai, la adresa intelectualilor anti-totalitari, nostalgiile comunistoide (v. dragostea lui Victor Ponta pentru „Che” Guevara, refuzul indarjit al PSD de a sustine condamnarea dictaturii comuniste), cultivarea unei retorici gaunos-egalitariste, coruptia economica si morala, inclinatii estice mai degraba decat vestice in politica externa etc.

      • „Basescianismul”, despre care se vede ca-l stiti prea bine (si nu ma indoiesc ca-l percepeti cu o imensa ironie, chiar daca nu o si exprimati) este o conceptualizare a intelectualilor lui Basescu, in randul carora s-a manifestat un singur denunt al unei asemenea pretioase aberatii, iar acela, daca-mi amintesc bine si cunoscandu-va scrupulozitatea teoretico-doctrinara, nu v-a apartinut D-stra. Ce-i drept, ati aruncat mereu in adversari cu acuza de basescofobie, dar inapoia ei se afla de fiecare dat o imensa basescofilie, iar asta nu se poate nega. Insa, revenind la lectia de democratie, chiar nu va inteleg propensiunea pentru pricaz, pentru dictatul unui om, fie el si presedinte, pentru care parlamentul, partidele sau opinia publica nu exista, atunci cand substituiti argumentul democratic cu trimiterea la faptul ca „in Romania seful statului a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala.” Si atunci iar fac conexiunea cu gandirea aforistica a lui Paul Dobrescu despre drumurile care se fac mergand, unde sunt drumurile alea ale democratiei, pe care ar fi trebuit sa le parcurgem in ultimii ani?!

        • O intrebare simpla: credeti ca dl Paul Dobrescu, fost activist platit in chiar centrul aparatului ideologic al PCR, un profesor care omite in CV-ul oficial aproape doua decenii petrecute acest aparat, este o persoana potrivita pentru a face parte Consiliul National de Etica? Acesta este subiectul articolului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro