… cei care ma urmaresc macar de-o vreme stiu prea bine ca nu sunt un entuziast al referendumurilor, cu exceptia celor consultative. Nici cand vin de la stanga, nici cand vin de la dreapta. Nici cand propun legi bune, nici cand propun legi proaste. Ba, daca e sa ma iau dupa John Locke cu prerogativele executivului, ma tem mai mult de referendumurile pentru legi bune, pentru ca creeaza precedente pentru viitoarele referendumuri, foarte probabil pentru legi proaste.Vezi abuzul ordonantelor guvernamentale si al asumarilor de raspunderi.
(In treacat fie spus, daca Federalistii americani ar fi incercat sa-si treaca mult laudata Consitutie prin referendum sau prin legislativele Statelor membre – cum ar fi fost … constitutional conform Articolelor Confederatiei, ar fi fost, fara doar si poate, respinsa. Ma credeti sau nu, Constitutia SUA e, asadar, ne-constitutionala.)
Explicatia e cat se poate de simpla : am incredere in poporul conceptual, dar nu in popor ca suma a vointelor individuale. Nu am incredere in masse. Daca preferati, am incredere in popor, nu in populatie. Convingerea ca numarul prostilor il depaseste pe cel al desteptilor si ca suma intereselor private poate usor astupa gura binelui comun nu mi-a fost inca zdruncinata nici de la stanga si nici de la dreapta. Din aceasta cauza mi-am incasat, functie de conjuncturi, papara mediatica, ba dintr-o parte, ba din cealalta.
Iata de ce astept cu sufletul la gura reactiile stangii si ale dreptei romanesti la auzul preconizatului referendum din Grecia pentru aprobarea masurilor de austeritate. Trebuie sa recunoasteti ca anuntul premierului grec Georgeos Papandreou (Partidul Socialist panelen PASOK) reprezinta o provocare pentru toata lumea – si din mai multe puncte de vedere. Sa vedem mai intai despre ce masuri de austeritate vorbim, ca sa avem o idee generala (ca exercitiu de imaginatie, ganditi-va ca ar fi vorba de Romania) :
* Numărul funcţionarilor publici scade cu 30.000 în următoarele două luni
* Până în anul 2015, aparatul bugetar grec va avea 200.000 de funcţionari, de la circa 400.000, la o populaţie de peste 10 milioane de locuitori.
* Tăieri de salarii cu până la 50 la sută în sectorul bugetar mai ales la Ministerul Economiei, unde funcţionarii primeau şi 3.000 de euro pe lună. Bugetarii debutanţi vor avea salariile scăzute de la circa 1.200-1.400 de euro, la 800 de euro.
De la dreapta, primele reactii au fost previzibile : Bursele europene au scazut pana la 3.5%, agentia de rating Fitch a avertizat marti asupra riscurilor, Sarkozy s-a aratat « consternat », Merkel va trebui sa-si convinga un Bundestag si-asa destul de sceptic, s.a.m.d.. Motivul ? Cat se poate de simplu : Sondajele de opinie indica respingerea referendumului, ceea ce echivaleaza cu intrarea in colaps nu doar a Greciei ci, potential, a intregii Europe.
[Nota 1: Ma intreb ce pozitie fata de acest referendum va lua Miscarea Noua Republica, in general, si Mihail Neamtu sau Stefan Vlaston, in particular ; nu de alta, dar acum doua saptamani ne indemnau sa ne mobilizam alesii sa respecte vointa poporului exprimata in referendumul pentru parlamentul unicameral promovat pe ritm de manele de catre Varul Sandel sau asa ceva. Chiar sunt curios.]
Pe de alta parte, nici stanga n-a sarit inca in sus de bucurie. Ba mai multe voci din Partidul Socialist Grec s-au delimitat deja de aceasta initiativa. Nu cunosc amanuntele, dar pot sa le speculez : pariul socialistului Papandreou e un pariu adresat mai intai stangii si mai apoi poporului elen (ceea ce nu face decat sa ridice inca o data noi semne de intrebare despre cat de « socialist » e, de fapt, Papandreou). E un pariu adresat stangii pentru ca pica prost si daca referendumul e aprobat si daca nu. Daca e aprobat, pentru ca spulbera retorica « poporul se opune, nu mai rezista, etc. ». Daca e respins, pentru ca stiu si ei ca sandramaua greceasca s-ar prabusi ca un castel de nisip, in varful caruia socialistii au mai infipt trei scoici. Si intr-un caz si-n celalalt, timpul lucreaza in favoarea conservatorilor.
[Nota 2 : Ma intreb ce pozitie va adopta fata de acest referendum platforma CriticAtac, stiind si ei prea bine ce efecte devastatoare va avea. Chiar sunt curios. Si mai curios sunt daca vor exista, pentru intaia oara, disensiuni asumate. Haideti, ca de undeva trebuie sa incepeti !]
In concluzie, referendumul din Grecia depaseste cu mult, ca semnificatie, granitele statului elen. Depaseste si Romania, ba chiar si Europa. Ajunge pana in America. Intrebarea nu e, de fapt, aprobati masurile X ?
Intrebarea e mult mai serioasa : Ce i se intampla unui popor caruia ii e strivit nasul in oglinda referendmului ? Nu ca-i tasneste sangele – asta e de asteptat – ci ce anume vede el in acea oglinda, cand nu mai are unde se feri, dupa ce nu se mai poate ascunde dupa retorici, discursuri frumoase, demonstratii cu pancarde, corturi in strada si « revolte populare » ? Un popor sau o populatie ?
PS Ma credeti sau nu, textula are legatura cu partea a doua a discutiei despre reprezentare. N-am uitat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Parafrazand finalul corect al dumneavoastra: ce li se intampla unor politicieni nationali si europeni, precum si unor conducatori de banci centrale si comerciale, atunci cand sunt responsabili de asemenea situatii-limita?
In firma am un coleg grec. Scolit in vest, cu diploma de inginer in constructii de masini, cu casa si masina, deci si rate la banca, cu sotie si copii, deci si cu griji pentru viitor. Isi face (cum altfel?!) vacantele pe Halkidiki sau Corfu. L-am intrebat ce crede despre referendum. Mi-a spus clar ca iese NU. Grecii vor inapoi drahma aia ieftioara, care le asigura turisti multi si paine ieftina. dar care, mai ales, le permitea „sa se descurce”. Nu conta cat de putin incasau, era sigur ca de undeva picura ceva. Inetanseitatile in sistemul grec permiteau, ca mai in intregul spatiu balcnic, existenta unui sistem de reglaj paralel, cu milioane de conexiuni nevazute la sistemul oficial, promovat de guvern. „UE asta le-a rapit grecilor si nu le-a dat nimic in schimb!” imi spune colegul.
Din acest motiv cred ca referendumul mai are o alta dimensiune: de constata cat de „universale” pot fi legile economice, chiar si cele obiective.
Dincolo de „vor avea grecii referendum?” poate ca merita observata diferenta (de esenta) dintre democratia din Grecia – se intentioneaza consultarea populatiei prin referendum, in vederea aplicarii unor masuri de austeritate, adica sunt intrebati de „da sau nu?” tocmai aceia care vor suporta efectele respectivelor masuri – pe de o parte, si democratia originala de pe la noi, de „esenta” portocaliu-marinareasca – nu s-a recurs la nicio consultare populara, a iesit un oarecare Basescu si a anuntat fara menajamente „minus 25% acolo, minus 25% dincolo si mai vedem ulterior daca mai facem si concedieri”.
@democratul oranj: eu iti propun sa compari nu democratia din Grecia cu cea portocaliu-marinareasca (intrebare ajutatoare: ce soi de democratie a avut Grecia intre 1967 si 1974?), ci regimul dictatorial Ronald Reagan cu democratia portocaliu-marinareasca. Incearca sa afli ce a facut Reagan cand a avut de-a face cu niste grevisti dintr-o ramura strategica a economiei…
altfel spus: ca sa apreciezi meritele unui sistem (fie el politic sau de alta natura), incearca sa te raportezi la toate exemplele acelui sistem, nu doar la cele care iti convin la un moment dat. In caz contrar, faci ca grecii, care au putut raporta inflatie scazuta la adoptarea euro pentru ca alegeau pentru calculul inflatiei doar acele preturi care nu cresteau mult. Iar dumneata iei in considerare doar exemplul politic grec, fara sa te uiti la exemplul american.
@mihai
Asta este o replica de genul: ” se poate si mai rau ! ”
Te ajut si eu in demersul asta “justificativ”: de ce sa nu comparam “democratia portocaliu-marinareasca” cu ceea ce gasim printr-o republica sud-americana?!
@democratul oranj: Ma bucur ca esti de acord cu mine, trebuie luate toate democratiile in considerare ca sa o poti evalua corect pe a noastra. Si, la finalul acestui demers intelectual, vei ajunge la vorba lui Churchill: democratia e cea mai proasta forma de guvernare, cu exceptia tuturor celorlalte forme care au fost incercate de-a lungul istoriei.
Insa am pornit de la altceva: incercai sa dai referendumul grecesc drept exemplu pozitiv de guvernare „a oamenilor, pentru oameni”, spre deosebire de situatia de la noi. Atata vreme cat ai fost de acord ca acest exemplu e insuficient pentru evaluarea situatiei noastre, inseamna ca te-am convins ca argumentul tau e invalid din cauza simplificarii.
Urari de bine!
@mihai
Daca vrei sa iei o ironie drept un „acord” atunci te poti considera o persoana mereu fericita
Ah, era sa nu observ: tocmai ai afirmat ca regimul Basescu din Romania e mai bun decat a fost regimul Reagan din USA (zisa si Uniunea Sovietica Ailalta). Pai, in cazul asta, cred ca putem spune ca tranzitia a reusit, stam mai bine ca americanii, nu? :D
O mica mare observatie: acest referendum vine dupa alte masuri de austeritate luate de guvern. Nu s-a facut referendum la fiecare masura de austeritate. Asta daca vrei sa fii cu adevarat obiectiv si nu doar unu’ care arunca niste vorbe pe net.
@Alius
Iata un alt demers „justificativ” aruncat in vantul net-ului…
Evident ca nu poti sa consulti populatia pentru orice masura luata (cele cateva masuri luate in Grecia, inaintea referendumului), dar o faci atunci cand doresti sa adopti masuri drastice, cu o arie de aplicare mare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca acelei „capodopere” a administratiei portocalii ce viza pensiile i s-a spus „NU” din partea Curtii Constitutionale (nimic surprinzator, aceasta guvernare ne-a obisnui cu „neconstitutionalele” constitutionalistului Boc).
Pai guvernul a vrut sa taie pensiile dar curtea constitutionala a exceptat propriile pensii. Ce treaba au „portocalii”? Faptul ca curtea constitutionala a spus ca nu este constitutional sa isi taie propriile pensii dar este constitutional sa taie pe ale altora nu inseamna ca au dreptate ci doar ca si-au urmarit propriile interese in dauna statului roman. Care parte nu ai inteles-o?
In al doilea rand, atunci cand ai o populatie majoritar dependenta de stat (asa cum ii la noi) nu se pune problema de referendum deoarece rezultatul ar fi clar. Ar fi exact ca si cu curtea constitutionala: masuri de austeritate dar nu pentru noi. Deci de ce ar trebui intrebata populatia? Populatia poate fi consultata pe asemenea subiect in momentul in care majoritatea ar fi independenta de stat (financiar). Pana atunci, un referendum este inutil.
@cristi
Vorbeam de „masuri drastice si cu o arie de aplicare mare”, asa cum ar fi si taierea pensiilor. Care parte nu ai inteles-o?!?!… Faptul ca „taierea pensiilor” a fost declarata neconstitutionala – sa lasam la o parte propaganda imbecila a portocaliilor care explica decizia Curtii prin „apararea propriilor interese de catre judecatori” – este doar un „supliment” al bunei guvernari pe care caraghiosii Basescu (in calitate de premier de facto) si PDL au demonstrat-o cu prisosinta.
Si e mult 2000 euro / luna ptr bugetari?
PIB ul/ locuitor (inclusiv copii) era de 22000 euro.
Adica 1800 euro /luna (inclusiv copii), asadar venit mediu de peste 2000 euro/luna.
Asadar meritau banii astia.
Mai usor cu zicala „grecii lenesi”.
In rest bafta in a plati datoriile statului din munca ta.
Eu nu vreau sa mi se fure banii de firme ce capuseaza statul.
Pai hai sa facem o socoteala mai corecta nu daca meritau acesti bani, ci daca statul grec isi permitea sa ii plateasca. Plec d ela datele tale PIB/capita 22000 euro/an. Trebuie sa stii ca cheltuielile statului nu sunt egale cu PIB ci cu venituri + deficit. Sa zicem 45% din PIB [La noi sunt undeva la 35%, deci am fost generos cu grecii]. Deci iata ca statul are de cheltuit doar 0.45 x 22 000 euro/grec = 9900. Acum, admitand ca statul reuseste cumva sa isi rostogoleasca datoriia, chiar si asa redusa cum este tot mai cheltuie cam 5% din PIB. Adica 1100 euro/grec sunt dobanzile.
Au mai ramas 8800 de euro/grec. Deci iata cum socoteala ta care pleca de la 22 000 euro/cap de grec a ajuns la mai putin de jumatate. Si mai sunt si alte cheltuieli, nu stau sa iti mai explic. le amintesc doar asa: sanatatea, armata, pensii, investitii?, etc. Deci ajungem cam pe la 4000 euro/cap de grec.Mai ajung 3000 euro/luna?
Îi invidiez pe guvernantii români. Avem venituri de zece ori mai mici decât al europenilor, costuri ale vieţii egale, uneori mai mari,coruptie pe ban public la maxim, dar dacã ar fi un referendum pe tema cresterii austeritãtii ar avea toate sansele sã treacã. La bacalaureat ar trebui sã fie obligatorie proba „Libertatea” nu doar româna şi matematica.
Faliment!
Intrebarea care se pune este ce au de pierdut grecii daca renunta la euro si intra in faliment? Ce sa va intampla cu datoriile? Vor veni bancile franceze si germane sa le confiste insulele in contul datoriei? Ei din ce mai fac bani in cazul asta?
Sau ei au impresia ca isi declara flimentul si o iau de la 0?
Pana la urma, au si grecii rolul lor de a balansa anumite componente economice globale. Iar privind din cealalta parte a baricadei, pentru a evolua, ai nevoie de provocari care sa te conduca intr-acolo. Grecia este o provocare pentru Europa.
Pe de alta parte sunt perfect de acord ca poporul nu este cel mai in masura sa decida. Democracy leads to mediocrity, insa nu pot nici sa am incredere intr-o mana de politicieni corupta care decid contra interesului national in cele mai multe cazuri. Ar fi ideal sa existe o inteligenta artificiala, independenta de voinda umana care sa ia deciziile politice.
Inteligenta artificiala n-are nici o sansa in fata prostiei naturale :) (C) RockFM
Stimate domnule Fumurescu,
teoretic sunt de acord cu premizele dvs. prostii sunt mai multi, interesele meschine, imediate primeaza in fata bineleui comunitatii…s.a.m.d.
practic, in Elvetia, tara cu un grad mare de democratie participativa (poate ca in cel mai mare grad, dar nu sunt chiar asa de informat) lucrurile functioneaza foarte bine. eu locuiesc in Germania si de cate ori mai dau o fuga prin Elvetia mai aflu de cate ceva ce Germania (sau UE) inca nu are. si tehnic si legislativ.
deci !? teoria (bazata pe premisele noastre subiective) ne spune ca referendumul decizional nu e bun. sa fie, dar doar consultativ.
in practica avem cel putin un foarte bun exemplu de succes.
ce alegem ?
o zi buna
@ val – elvetienii au o experienta de cateva sute de ani in democratia participativa. or, cum spunea Mill, bunaoara, asta educa. Dar incet. In plus, tot elvetienii au fost ultima tara din Europa care au acordat drept de vot femeilor iar acum iau niste masuri nu tocmai intelepte (zic eu, poate aveti o alta parere) referitor la minarete, imigranti, etc.
de acord, nici Elvetia nu-i perfecta, dar putem fi desptepti sa filtram si sa preluam ce-i bun din experienta altora. stiu, e greu, lumea se incapatâneaza sa invete numai din greselile proprii. dar si eu ma incapatanez sa dau din gura ca se poate si altfel.
din cate tin minte, in Elvetia exista drept de vot pentru femei, dar ramasesera 1-2 cantoane fara si au corectat abia in anii ’90.
cu minarete, emigranti… ar fi prea lunga discutia. pe scurt: nu-i chiar umanist sa interzici brutal, in corpore, fara discutie, dar niste reglementari se pot discuta si legifera. ceva experiente cu turnulete avem si în Ro, nu ?
Sunteti tare tendentios. Si nu sunteti la curent decat cu titlurile de scandal din presa, nu cu viata in Elvetia. In principiu e bine sa cunosti foarte bine ceea ce critici.
Acum sute de ani, la prima votare prin ridicarea mainii la Landsgemeinde nici elvetienii nu aveau experienta referendumului. Referendumul reprezinta vointa poporului, nu adevarul absolut. Daca poporul vrea sa fie mandru in prostia lui are tot dreptul. Si referendumul nu face decat sa confirme acest drept.
Acum despre minarete… Exista in Elvetia 2 chestii: probleme cu delicventa strainilor si un partid populist-nationalist-eurosceptic-onusceptic. Violenta strainilor a crescut vertiginos in ultimul timp. De la intrarea in Shenghen de exeplu bancile si bijuteriile din Geneva sunt atacate cu arme de razboi pentru a fi jefuite de catre bande din regiunea Lyonului (din banlieue lyonnaise). E socant pentru oamenii din Geneva neobisnuiti si nepregatiti pentru astfel de comportamente. Asta e contextul in care s-a votat. Acum despre initiatori: partidul UDC (sau SVP pe nemteste) care desi isi zice uniunea democratica de centru este de fapt…. conservator. Blocher, un industrias din Zurich, membru al partidului si unul dintre cei mai mari finantatori ai lui a facut din temele nationaliste si xenofobe calul de bataie al campaniilor referandare si electorale din confederatie. Asta i-a ajutat sa devina pana la ultimele alegeri de luna trecuta primul partid si in plus partid in crestere. De luna trecuta inca sunt primul partid dar… in scadere. Nationalismul nu mai are asa amre miza. Si asta de cand cu minaretele. Inca imi amintesc mutra lui Oskar Freisinger, un tip cu o dictie impecabila, cu priza la ‘mase’, cu o inteligenta mult mai putin stralucitoare decat dictia si cu veleitati de poet. El depusese initiativa si alesese sa afle rezultatul… intr-o moschee din elvetia… Castigase referendumul si avea o mutra de inmormantare. Stia ca un referendum pe teme nationaliste pierdut=multe voturi la alegeri. Si mai stia ca un referendum pe teme nationaliste castigat e cu totul alta mancare de peste. Poporul e pus inaintea faptului implinit, cu nasu-n oglinda cum bine ziceati. Au continuat prostia sub influenta lui Blocher si au reiterat cu initiativa pentru extradarea criminalilor straini. Din nou castigat. Au iesit voturi in minus la UDC. Blocher recent pe televiziune personala isi face meaculpa in felul lui specific: isi critica partidul pentru ca l-a ascultat si a sprijinit initiativa lui. Am vaga impresie ca vor fi mult mai precauti pe viitor.
Stiu ca in intelectualitatea romana exista un dispret pentru omul simplu din popor care e mai degraba catalogat ca omul prost din popor. Ca exista o falie intre inteligentia si restul. Ca boierii mintii fac legea in cercetarea academica si in discutiile ideologice din Romania. Doar ca boierii mintii cam ca orice casta inchisa se mai si incurca uneori mai ales atunci cand imparte lumea in destepti si prosti.
In general am mare respect pentru articolele dumneavoastra. De data am o tolba plina de critici. Mai multe decat timp sa detaliez.
D-le Fumurescu,
Imi vine greu sa cred ca uitindu-va in oglinda vedeti un prost; mai mult ne spuneti ca nu sunteti atins nici de aripa entuziasmului.
Mi se pare o combinatie trista de calitati pentru un om, altfel activ, in spatiul public.
Sper ca semintele pe care le puneti, pe oriunde vi se pare ca e de semanat sa rodeasca.
Altminteri vedeti bine ca e plina tara de oameni binedispusi daca nu chiar veseli in plina criza.
:)
Sunt de acord cu afirmatia generala ca poporul nu trebuie sa isi dea cu parerea (prin referendum) despre treburile curente ale tarii, dar (si asta e un mare dar) este un loc unde poporul trebuie sa isi dea cu parerea in mod direct (prin referendum): modul de organizare a statului.
Mi se pare fortata comparatia dintre referendum grec, pe probleme economice, cu referendul romanesc, pe teme de organizarea statului.
Cum reorganizezi statul daca nu prin referendum?
@ Viorel – Americanii cum l-au reorganizat?
Acuma ca grecii sunt si nesimtiti si inconstienti e clar. Nesimtiti pt ca au raportat UE date false si pt ca puteau sa spuna de referendum inainte de ultimele masuri cu fondul de stabilitate.Inconstienti pt ca isi imagineaza ca, gata, trec la drahma, iau in continuare pensii, salarii, etc. Fals. Vor avea surpriza sa constate ca statul nu le poate plati, ca tocmai de aia se imprumuta in draci de ani de zile. Si dupa ce iti declari falimentul, pa, pa credite, ca nu-ti mai da nimeni. Ce e nasol e ca in inconstienta/nesimtirea lor ii va trage si pe altii in groapa. Oricum, grecii au uitat sa faca referendum cu intrebarea „Sa ne imprumutam cu X miliarde euro ca sa luati 14 pensii pe an?”
In rest, nici un popor (cu exceptia ppoate a nemtilor sau nordicilor, dar si cu privire la ei am indoieli) nu va vota vreodata la referendum „DA” pentru masuri de austeritate. Asa ca…
Alin, imi era teama ca nu o sa zici nimic de Criticatac in articolul asta. m-am linistit :))
@ InLinieDreapta – Ma bucur ca v-am luat o piatra de pe inima. Dar care ar fi parerea lui InLinieDreapta despre referendum? Chiar ma intereseaza.
domnule fumurescu,
1. intindeti o capcana – daca, pentru faptul ca numarul prostilor e mai mare decat al desteptilor, nu trebuie sa avem referendumuri, cu siguranta nici vot universal nu ne trebuie.
2. cele 2 referendumuri invocate nu speculeaza nici in acelasi mod si nici in aceeasi masura sentimentele, spaimele in dauna ratiunii.
3. chiar daca ar fi asa, sustin referendumul din grecia. sa-l faca! e treaba lor. important e, ca dupa ce se va alege praful si pulberea din grecia, sa raspunda cel care a propus asa ceva. sa se mai faca un referendum si grecii sa fie intrebati daca nu era cumva mai bine sa accepte masurile de austeritate.
* mai e un motiv pentru care in grecia trebuie sa se faca referendumul – poate ne vindecam si noi de populism, poate invatam si noi din pataniile altora si poate si europa (liderii, elitele) vor invata sa ia masuri dure, la timp si juste.
@ morometele – Haideti sa va oripilez: nu, nu ne trebuie vot universal. Mai intai omul ar trebui sa dovedeasca un nivel minim de intelegere a ceea ce voteaza. Altminteri, propun sa mergem pana la capat si sa lasam si copiii sa voteze, ca „vointa” au si ei. Cu restul punctelor mai ca as putea fi de acord.
aaa, pai nu ma oripilati deloc.sunt de acord cu dumneavoastra.
Imi aduc aminte despre primul articol despre reprezentare – ceea ce inseamna ca era suficient de bine argumentat si scris. Mai tin minte si ca am comentat, spunand ca criza actuala nu este numai a democratiei reprezentative ci a democratiei punct. Ca a „te intoarce la vointa poporului” prin referendumuri nu este totdeauna o solutie, ba adesea o problema suplimentara. Astept deci cu interes partea a doua.
Nu sunt de acord cu teoria conform careia unii dintre noi ar fi „destepti” si altii (mai numerosi) ar fi „prosti”. Ce se intampla este ca interesul nostru a migrat, in ultimul secol, de la siguranta si stabilitate la nevoia imperioasa de crestere (economica si a puterii de cumparare). De la a avea cu ce sa traim (si sa lasam copiilor) la a avea in fiecare an o plasma, o masina sau o excursie mai mult. De la long-termism la short-termism. Prin urmare, satisfacerea sumei intereselor individuale, care au devenit short-term, nu mai reprezinta o solutie pentru interesele colective, in mod necesar longer-term. Se adauga problemele specifice ale democratiei reprezentative (politicienii ne promit ce vrem sa auzim si prefera sa rostogoleasca problemele pentru un alt guvern in loc sa ia masuri necesare, dar dureroase), dar ele oglindesc, nu personifica problemele generale ale democratiei noastre.
@ Danon – Nu, n-as spune ca e o problema a „democratiei” in sine (in fine, depinde si cum o definim, dar discutia asta ramane pe alta data). Da, problema intereselor imediate (si private) care primeaza asupra interesului comun, pe termen lung, e parte din problema. Dar asta vine, inclin sa cred, dintr-o problema de self-identificare. Detalii in partea a doua.
In situatia de fata lucuruile sunt cam clare. Din greci trebuie facut un exemplu. Banii pe care ii datoreasza trebuie compensati de UE pentru ca falimentul grecesc sa nu contamineze si restul uniunii. Eliminare (e de fapt o retragere, ei o doresc) din UE, plus taxe vamale masive la importul oricaror produse din Grecia in contul recuperarii compensarilor acordate creditorilor de catre UE.
Trebuie dat un exemplu care sa invete minte alt populist ca Papandreu sa se gandeasca de o suta de ori inainte de asa ceva. Grecii trebuie adusi la nivelul Egiptului turism si foamete pentru ca asa ceva sa s nu se repete in alta parte.
@ momo – Problema grecilor (ca majoritate de vointe individuale) e ca vor doua lucruri care se bat in cap: pe de-o parte, sa nu se aplice masurile de austeritate, pe de alta, sa ramana in zona euro (vreo 72% s-au exprimat in favoarea). Or, si cu porcul in ograda si cu slanina-n pod, nu se poate.
Dacã tot l-ati pomenit pe Mill … la bacalaureat sã se dea oral „Despre libertate”. Ca sã nu fim imprecişi. Sau altceva mai bun? Nu sunt specialist.
Care va sa zica, parintii constitutii’ din state enactuiesc constitutia fara aportul maselor largi populare. SUA se procopseste cu o constitutie. Egal “bine”.
Gretili vrea referendum daca sa aplice programul de austeritate sau nu. E probabil ca gretili sa voteze sa nu se aplice, din ratiuni de tendinta copilareasca spre gratificatie imediata – explicatie neoficiala si fara sustinere in cercuri academice, sau majoritate de prosti/minoritate de elita (de unde si termenul de elita daca stai sa te gandesti) – explicatie cu sustinere in cercurile academice. Serviciul de forecasting de pe langa Indiana Uni/catedra lui Fumi a zis ca daca gretili voteaza “ba”, e de rau, fiindca sfarsitul lumii va avea loc instantaneu in Grecia. In concluzie, referendumul egal “rau”.
Defined terms:
populatie = totalitatea cetatenilor cu drept de vot
popor = subset al populatiei, aka membrii ai populatiei satisfacand un numar de criterii: IQ minim, studii, etc (parametrii francizei se vor stabili de Fumi, inspirit din vaita si faptele a varii personalitati istorice, musai cu ‘isti in coada)
Si daca gretili voteaza NU, si dupa aia:
Varianta unu – gretili defaulteaza, se pune intr-un final pe picioare (ca n-o sa se scufunde) si invata lectia. Victime colaterale – parti al EUSSR. Regrete = 0, daca bruxelliotii dau bani grecilor cum au dat si romanilor, fara minime mecanisme de control, pai sa fie iubiti si sa ii linseze contribuabilul neamt.
Varianta doi – gretili voteaza comme il faut, si se apuca de platit datorii.
In ambele variante, populatia si-o fura dar invata lectia, facand primul pas pe drumul metamorfozei din populatie in popor, pastrand terminologia. Si asta fara franciza selectiva, fara eugenie si mai stiu eu ce Metropolis.
@ Zev – Pe concluziile de final tindem sa fim de acord. Da’ mai „update” – nu mai sunt la Indiana, sunt la Tulane. Marturisesc, aveam sperante mai mari cand am inceput sa te citesc. Ca mi-a placut.
O ironie, zici? Pai in cazul asta te-ai descalificat singur. Ai recunoscut ca n-ai argumente si de aia te ascunzi in spatele retoricii. O zi buna!
Problema Greciei provine din problema Euro: euro in forma actuala a fost creat dintr-o mare vointa politica si cu un mare dispret pentru ceea ce inseamna moneda si politica monetara.
Grecii au facut ce au facut pentru ca au putut s-o faca, pentru ca actele fondatoare ale Euro au asa falii mari ca le-a permis sa faca ce au facut. Intrebarea nu era daca va face cineva ce-a facut Grecia, ci ce tara va face-o. Si partea proasta e ca Grecia nu e unica, Grecia e doar cea mai lacoma si cea care a fost prinsa prima. Finantistii au zis-o de mult, vointa politica a primat intr-o problema economica, si Euro s-a nascut handicapat.
„Iata de ce astept cu sufletul la gura reactiile stangii si ale dreptei romanesti la auzul preconizatului referendum din Grecia pentru aprobarea masurilor de austeritate. ”
Iata aici parerea viitorului PM al Romanie (nu numai imatur dar si lipsit de orice instinct politic!): http://www.hotnews.ro/stiri-politic-10600401-victor-ponta-sustine-papandreou-sunt-suporter-convins-premierului-grec.htm