joi, aprilie 18, 2024

Populismul si radacinile sale

Îmi displace cuvântul “populist” –de obicei este “codul” folosit de jurnaliști pentru “un politician care primește voturi multe pentru o cauză pe care eu o dezaprob”. Dacă este și bun în materie de discursuri, poți adăuga și cuvântul “demagog”.

Și totuși, nu există nicio îndoială că politica importantă din Occident se confruntă cu probleme venite din partea unor politicieni care oferă răspunsuri ușoare sau rapide și care renunță la multe dintre ipotezele datând din deceniile postbelice.
Donald Trump, Bernie Sanders, Campania Brexit, Marine Le Pen în Franța, PEGIDA în Germania, Democrații din Suedia – toți au mesaje diferite, dar toți funcționează cu același combustibil: neîncrederea.

Ei exploatează  sentimentul că aceia aflați la putere și principala opoziție nu trebuie crezuți. Primul semn de întrebare este cel legat de integritate. Guvernanții noștri sunt derutanți și evazivi – când vine vorba de migranți, criminalitate, terorism și  Islam, de efectele globalizării și de pierderea suveranității în avantajul Bruxelles-ului, sau de orice altceva.

Aceste necazuri sunt în parte reale, în parte imaginare, în parte vechi și parțial noi. Ceea ce le unește este o a doua formă de neîncredere: guvernanții noștri sunt incompetenți. Salariul real stagnează sau se reduce. Serviciile publice sunt fragile. Ne îndoim că urmașii noștri vor trăi mai bine decât noi. Dacă diriguitorii noștri, din toate spectrele politice, și-au făcut până acum prost datoria, de ce și-ar face-o mai bine în viitor, când se anunță și mai multe schimbări?

Peste toate astea tronează alte sentimente. Unul ar fi nedreptatea: bogații devin mereu mai bogați; nu plătesc taxe și nu sunt prinși. Un al doilea ar fi neputința. N-are importață ce faci pentru că nimeni nu te-ascultă.

Toate asta sunt o mană cerească pentru cei din afară. Manifestarea imediată o reprezintă politicienii “populiști“ menționați mai sus. Ei pot susține că întregul sistem e distrus. Alegerile abia dacă înseamnă o ofertă între Coca-Cola și Pepsi. E timpul să spargem gheața și să alegem pe cineva proaspăt și nou.

De fapt, politicienii împotriva sistemului numai proaspeți și noi nu sunt. Mulți dintre ei s-au învârtit ani de zile în jurul sistemului politic și chiar au putut afla din lăuntru cum funcționează (dl. Trump este exemplul cel mai la îndemnă). Dar iluzia are succes.

Resentimetele față de sistem oferă totodată ocazia apariției unui alt fel de nou venit. Kremlinul exploatează de multă vreme tensiunile de ordin regional, etnic, lingvistic sau social oriunde poate. Dar tulburările politice din inima Occidentului sunt acum la și mai mare preț. Politicienii care sunt împotriva sistemului cred că securitatea multilaterală merge la fel de prost ca economia globalizată sau convențiile internaționale pe tema drepturilor omului. Așadar, mai încet cu Uniunea Europeană. Fără NATO. Ignorați legislația internațională. Puneți interesul național mai presus de alianțe. Încheiați tratate și împrieteniți-vă cu Rusia lui Vladimir Putin .

Așadar, nu e tocmai surprinzător faptul că Kremlinul îi sprijină asiduu pe cei din afara scenei politice. N-are importanță că sunt atât de amestecați: de extremă dreaptă , de extremă stângă sau pur și simplu niște saltimbanci, ca dl. Trump. S-ar putea ca ei să nu facă prea multe rele acasă (Syriza din Grecia ne arată ce se întâmplă atunci când populiștii se izbesc de realitate: realitatea învinge). Dar ei pot afecta grav securitatea ordinii euro-atlantice. Ei pot bloca sancțiunile împotriva Rusiei, se pot opune întăririi statelor de la frontierele NATO și, în general, pot perturba deciziile pe diverse planuri. Acesta este marele obiectiv al dlui Putin: în orice negociere bilaterală, Rusia arată formidabil. Ea arată jalnic numai atunci când celelalte țări se unesc.

Cel mai bun remediu e ușor de formulat, dar greu de aplicat: faceți sistemul nostru să funcționeze. Factori de decizie onești și competenți, legi aplicate cu fermitate,  sisteme  politice care să reacționeze ușor, să propage beneficiile schimbărilor economice și să-i ajute pe cei slabi să-și revină – toate aceste lucruri impulsionează încrederea în societățile noastre. Asta va dezumfla balonul populist. Și va stăvili Rusia.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Any enemy can grab you by a handle and throw you down. If you have no handles, you are a „difficult to grab opponent”.
    Populism makes use of the system’s several handles and has it’s own handles to be grabbed from. Populism blames the established system and the system blames the populism. As always , the truth is somewhere in the middle and, because it is in the middle, each „combatant” can operate with half-truths (which are almost as powerful as truths) and can have it’s supporters.

    With respect to the remedies in the last paragraph of the article, I would add quality education, as a remedy. Educated people is less sensible to hollow manipulation .

  2. Articolul începuse bine, mă şi miram că nu apare Putin. Când, fleoşc:
    „Kremlinul exploatează de multă vreme tensiunile de ordin regional, etnic, lingvistic sau social oriunde poate. ” – ei, acum se explică secesionismul scoţian, nord-irlandez şi catalan. :)
    Lăsând gluma la o parte, Rusia exploatează aceste tensiuni doar în acele ţări din spaţiul ex-sovietic pe care doreşte să le împiedice să se apropie de Occident. Cei 8 milioane de ruşi din Ucraina n-au fost „exploataţi” de Rusia timp de 23 ani, atâta timp cât Ucraina a stat cuminte în sfera sa de influenţă. Iar acum, nu se pune problema ruşilor din Belarus şi Kazakhstan, din acelaşi motiv. Rusia n-are nici o treabă cu secesionismul din ţările UE.
    „Încheiați tratate și împrieteniți-vă cu Rusia lui Vladimir Putin.” – Nu zice nimeni să fii tovarăş cu ruşii. Dar nici să stai un secol supărat ca văcarul pe sat că de ce-au ocupat ruşii Crimea şi Donbasul.
    „Așadar, nu e tocmai surprinzător faptul că Kremlinul îi sprijină asiduu pe cei din afara scenei politice.” – Rusia cultivă relaţiile cu acele ţări şi partide care vor să aibă relaţii bune cu Rusia (ar fi şi culmea să n-o facă): Ungaria, Grecia, Cehia, Frontul Naţional Francez etc. Nu e vina ruşilor că alţii (încă) nu vor.

    • Bunul Putler stapanul celei mai mari tari din lume e totusi calare pe o tara cu o forta economica cam cat a Italiei, cu populatia in cadere libera si o economie ca a Nigeriei bazata de exportul de materii prime brute. El se cazneste sa para mare om politic aratandu-si muschii ofiliti printre gaurile din rubasca. Cum e incapabil sa ofere natiunii propseritate si libertate, ii ramane doar varianta politici de afirmare a Rusiei ca „mare putere” in speranta ca fudulia va acoperi ghiortaiala matelor goale ale muscalilor :-D

      In acest sens Putin e o lighioana periculoasa si din pacate sanctiunile impotriva Rusiei sunt mult prea reduse ca sa aiba efectele necesare. Putin e mult prea slab si lipsit de inteligenta ca sa poata lovi cu adevarat UE. Insa pe fondul conducerii politice nevolnice a tarilor europene are totusi capacitatea de a face foarte mult rau.

      Putin in sine nu ar reprezenta nici un pericol daca tarile europene nu ar fi in starea de decrepitudine in care sunt azi. El reprezitna un pericol doar pentru ca aceste tari au o conducere inepta si lipsita de orizont. Deci vina e in primul rand a popoarelor care aleg astfel de nulitati. Nu paduchii ce infesteaza parul nespalatilor sunt vinovati (ei isi fac doar meseria :-) ) ci nespalatii care nu se spala. Nu-i asa?

      • „Putin in sine nu ar reprezenta nici un pericol daca tarile europene…”, si nu ar fi populate si de avocati gen @ Dan T
        Fie si benevol :P

      • „Putin e mult prea slab si lipsit de inteligenta ca sa poata lovi cu adevarat UE. Insa pe fondul conducerii politice nevolnice a tarilor europene are totusi capacitatea de a face foarte mult rau.” – te-ai gândit vreo secundă că Putin nu vrea să facă nici un rău UE? Că în ceea ce spui e vorba doar de prejudecăţi rusofobe?
        Că dacă Putin e liderul unui regim autoritar şi corupt, asta nu înseamnă că trebuie să-i pui în cârcă tot felul de proiecte aberante: dezbinarea Occidentului şi dominarea Europei, cucerirea Ţărilor Baltice, atacarea Poloniei, folosirea refugiaţilor ca armă, debarcarea lui Merkel etc.?
        Te-ai gândit că Rusia are interesul unor relaţii bune cu UE? – e vorba de comerţ, investiţii, credite.
        Că dacă are relaţii doar cu unele ţări şi partide, asta nu însemnă că vrea să dezbine UE? Ci însemnă că doar acele ţări şi partide vor (acum) normalizarea relaţiilor cu Rusia.
        Obiectivele lui Putin sunt clare: renunţarea la sancţiuni şi reluarea relaţiilor Rusia-UE. Şi ar fi foarte fericit dacă ar putea să aibă relaţii bune cu UE ca ansamblu, cu toate ţările şi partidele (nu numai cu unele dintre ele).

        • @ DanT – „normalizarea” relațiilor Rusiei cu UE nu poate include și un drept de veto asupra deciziilor Ucrainei. Asta face ca logica din comentariul tău să fie fracturată. Putin e un mare iubitor de pace și de relații bune cu UE atât timp cât revendicările îi sunt satisfăcute. Însă Lavrov deja amemință cu represalii dacă Suedia va adera la NATO, iar anexarea Crimeii și destabilizarea Donbass-ului au fost exact asemenea măsuri de represalii pentru noua orientare pro-occidentală a Ucrainei.

          Cu un regim ca al lui Putin la conducerea Rusiei nu poate exista nicio ”normalizare” a relațiior acestei țări cu UE. Pentru că ”normalizarea” asta va însemna pentru Putin noi asasinări de ziariști incomozi și de politicieni de opoziție, noi destabilizări de teritorii de frontieră limitrofe Rusiei ș.a.m.d.

          Atitudinea corectă față de Putin este exact aceea față de Brejnev. Numai că deocamdată nu există un Ronald Reagan la Casa Albă și o Margaret Thatcher în Downing Street. Pentru moment, Putin conduce ostilitățile fiindcă adversarii lui sunt niște nevolnici. Însă asta se va schimba în următorii 5-10 ani, iar cei ca tine vor rămâne fără obiectul muncii :)

        • „Şi ar fi foarte fericit dacă ar putea să aibă relaţii bune cu UE”.
          Fericit? in schimbul carui alt teritoriu?
          Sanctiunile dece au aparut? de florile marului si rautatea UE?
          Vai, vai, (si amar), Rusia lui Putin vrea pace si pretenie cu Europa. Dar numai in conditiile pe care le vrea. Si, mai ales, Rusia se poate invecina cu cine vrea muschii ei :P

  3. ”Legile aplicate cu fermitate” țin mult prea adesea tot de populism. Majoritatea legilor prevăd pedepse exagerate în raport cu gravitatea faptelor, dar publicul asta dorește ”pedepse usturătoare”. Populismul nu este apanajul exclusiv al politicienilor anti-sistem. O mulțime de politicieni bine ancorați în sistem, promotori ai sistemului, apelează în mod constant la populism.

    Ce ziceți, când un neisprăvit primește 4 ani de închisoare pentru că s-a filmat mergând cu mașina cu 200 km/h, deși nu a provocat niciun accident, nu l-a prins poliția și viteza nu a fost constatată de vreun aparat radar, asta înseamnă ”legi aplicate cu fermitate”?

    Când alt neisprăvit primește tot 4 ani de închisoare după ce a fost ademenit să se întâlnească într-o gară sau o stație de metrou cu o feministă de 30+ care a pretins în cursul ademenirii că este minoră, asta înseamnă ”legi aplicate cu fermitate”?

    Balonul populist nu se va dezumfla niciodată, Rusia nu face decât să exploateze în propriul interes disfuncționalități ale societăților occidentale. Pe care le exploatează intern chiar aceste societăți, nu doar Rusia.

  4. Eu aș da alta definiție populismului.

    Populist e unul care vine cu și susține propuneri nesustenabile economic sau social sau cu consecințe extrem de nocive asupra relațiilor internaționale.

    Practic e unul care vine și promite marea și sarea cu soluții nefundamentate scoase din joben numai ca să câștige alegerile.

    Exemple de populisme sunt date de Donald Trump, susținând construcția unui zid la granița cu Mexicul plătit din buzunar de mexicani, sau susținerea obținerii de arme nucleare de către Japonia sau Coreea de Sud.

    Bernie Sanders are și el populismele lui, visând la nu știu câte centrifuge de vânt sau panouri solare instalate în SUA și ignorând complet poluarea generată de India și China, ca și cum SUA ar singure pe lume sau trăind sub un clopot de sticlă.

    • Aia a lui Trump cu zidul platit de mexicani mi se pare o idee straluctia. Stiam ca vrea sa faca zidul dar am scapat faza cu trimisul notei de plata mexicanilor. Chiar asa! De ce ar fi nesustenabila?! In definitv autoritatile mexicane au stimulat cat au putut imigratia ilegala spre SUA. La orice stranut al SUA Mexicul e in coma. Doar spectrul unor sanctiuni americane e suficient ca sa-i faca sa decarteze macar o partial costul zidului.

  5. …bietu de el. Mi se rupe inima cum poate lumea asta rea sa-i puna in carca cate si mai cate.
    Domnule DanT, nu cumva Abhazia si Osetia si Transnistria si Donbass sunt urmarile atitudinii dusmanoase si naziste ale minoritatilor locale agresive? Adica nazistii aia de georgieni, moldoveni si ce-or mai fi…

    • Eu am zis aşa:
      „Rusia exploatează aceste tensiuni doar în acele ţări din spaţiul ex-sovietic pe care doreşte să le împiedice să se apropie de Occident.” – atunci când dau semne că intenţionează aşa ceva: Moldova în perioada „podurilor de flori de peste Prut”, Georgia în perioada naţionalistului Gamsahurdia, Ucraina după revoluţia Maidanului. Apropierea acestor ţări de Occident provoacă şi revolte ale minorităţilor (ruşi, găgăuzi, abhazi, osetini), şi reacţia Rusiei, care se opune expansiunii NATO şi UE în sfera sa de infuenţă.
      Dar în articol e vorba în principal de faptul că Rusia ar avea tot felul de intenţii agresive la adresa ţărilor occidenale. Eu am spus aşa:
      „dacă Putin e liderul unui regim autoritar şi corupt, asta nu înseamnă că trebuie să-i pui în cârcă tot felul de proiecte aberante: dezbinarea Occidentului şi dominarea Europei, cucerirea Ţărilor Baltice, atacarea Poloniei, folosirea refugiaţilor ca armă, debarcarea lui Merkel etc.?”
      Am arătat că aceste acuzaţii sunt false, şi că, din contră, Rusia doreşte relaţii bune cu ţările occidentale.
      Normalizarea relaţiilor e împiediată, pe de o parte, de faptul că occidentalii sunt încă supăraţi că Rusia a ocupat Crimea şi Donbasul, şi pe de altă parte de teama iraţională că Rusia are intenţii agresive la adresa Occidentului.

      • Ce-mi place asta cu „sfera de influenta”!… :) Cata vreme „sfera” asta se vrea construita (doar) cu forta armelor, eu i-as gasi ca sinonim „spatiul vital”.

        In secolul XX!, sferele de influenta se cladesc treptat – economic, tehnologic, politic, cultural… Forta militara este in fundal, ca o prezenta necesara dar nu neaparat manifesta. Si, in mod sigur, nu suficienta. UE s-a cladit in zeci de ani, treptat, temeinic. Si va iesi intarita din crizele zilelor de azi.
        Imi pare ca Rusia a pierdut trenul secolului XX! si se incapatanaeaza sa-si clameze superioritatea cu metode de secol XX… Sau XIX…

        • Pentru a nu ştiu câta oară:
          E adevărat că Rusia va lupta pentru a împiedica ţările din ceea ce consideră ea a fi sfera sa de influenţă să adere la UE şi NATO.
          Dar e un neadevăr să spui că Rusia are intenţii agresive/subversive la adresa ţărilor UE/NATO (aşa cum se susţine în articolul de faţă).

  6. iaca ce rezulta dupa ce de vreo 50 de ani Rusia baga la greu bani si conserve prin tarile odinioara normale, estimp tot mai corecte politic. Si multicultural dezvoltate.

  7. Dan T, salutare, sunt Ivan Ivanovici Bezniati, ofiter de legatura al FSB si am misiunea sa te anunt ca maine iti intra in cont banii de la Moscova pentru serviciile de propaganda pe care ni le faci pe acest site si pe altele. Ai si un bonus de Paste, un iepuras matriosca plin cu dolari. maika Rusie isi e datoare, atat de bine te zbati pentru ea))))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro