Momentul electoral din mai se anunţă a fi în acelaşi timp un fel de al doilea tur al alegerilor parlamentare şi un tur preliminar al alegerilor prezidenţiale. Dispariţiile principalilor protagonişti din 2012, USL şi ARD, au transformat alegerile europene într-un necesar moment al adevărului pentru raportul de forţe între partidele româneşti. În plus, dacă parlamentarele din decembrie 2012 au fost apogeul unei lungi perioade de îngheţare a numărului de actori politici relevanţi, pe 25 mai vom asista probabil la o dezgheţare a scenei politice.
Faptul că suntem în ultimul an din mandatul actualului Preşedinte, precum şi ruperea colosului anti-prezidenţial format din PSD şi PNL, duc la diminuarea importanţei clivajului pro-contra Traian Băsescu, care din 2005 a organizat viaţa noastră politică. Resetarea raporturilor între partide se va face după alte criterii, care vor fi mai clare numai după ce vom putea vedea care este forţa fiecărui partid în aceste alegeri. De rezultatul lor vor depinde viitoarele acorduri pentru toamnă, implicit şi şansele candidaţilor la prezidenţiale.
Primul interesat ar trebui să fie principalul partid de guvernământ. Dacă România era o ţară mai democratică după ruperea USL ar fi trebuit să avem noi alegeri parlamentare. În lipsa acestora românii se pot totuşi pronunţa la europene, iar PSD trebuie să-şi dovedească superioritatea. Covârşitoare. Dacă alianţa pe care o conduce plus scorul partenerului de coaliţie, UDMR, nu au peste 50% atunci tema legitimităţii guvernului Ponta va cântări greu în ecuaţia din toamnă. Asta ar face şi mai dificilă o victorie a unui pesedist la alegerile prezidenţiale.
Faptul că PSD-ul şi-a fixat public un obiectiv de 35% este deja un semn că strategii partidului se tem de impredictibilitatea rezultatului acestor alegeri. De fapt un astfel de rezultat, net sub 40%, ar fi dezastruos dacă ne referim la puterea pe care o concentrează acum partidul lui Ponta la nivel central şi local şi mai ales la perspectiva unor alegeri prezidenţiale unde capacitatea de alianţă a PSD este minimă. PSD se pregăteşte deci pentru ce este mai rău, dar asta nu înseamnă că nu va încerca mult mai mult. Acest mai mult ar trebui să fie rezultatul unei campanii strict axate pe prezidenţiabilul Victor Ponta şi pe un foarte înflorit bilanţ al Guvernului. Adevăratul cap de listă al PSD nu este Corina Creţu, ci Primul-ministru. Va fi deci un test pentru capacitatea acestuia de a mobiliza electoratul pesedist. În plus va fi o încercare disperată de a menţine în viaţă anti-băsismul şi, în numele acestuia, de a prelua cât mai mult din electoratul USL.
Antonescu este la rândul lui adevăratul cap de listă al PNL. Strategia liberalilor va fi aceea de a-l ataca pe Ponta ca simbol a-l neîndeplinirii promisiunilor cu care USL a venit la putere. Ţinta Băsescu rămâne un zgomot de fond, dar devine secundară. Preşedintele PNL a fost acoperit în ultimele săptămâni de înteţirea frecvenţei săgeţilor între Preşedinte şi Primul-ministru. Dar liberalii sunt mai bine plasaţi pentru a face opoziţie Guvernului. Au cel mai mare grup parlamentar după cel al PSD şi au în Antonescu un bun producător de discursuri de Opoziţie. Deşi se află aparent în dificultate şi sunt loviţi inclusiv din interior, liberalii au oportunitatea de a deveni protagoniştii acestei campanii electorale. Este motivul pentru care este partidul cel mai atacat în această perioadă.
Fructificarea respectivei oportunităţi a PNL va depinde şi de capacitatea meciului PDL-PMP de a mobiliza electoratul tradiţional anti-pesedist. Intrarea în joc a lui Traian Băsescu îl transformă simbolic pe acesta într-un fel de cap de listă al PMP. De unde şi atacurile venite dinspre PDL. Discursul implicit „antibăsist” al PDL nu este neapărat justificat pentru alegătorii tradiţionali ai acestei zone politice pentru că există posibilitatea ca totalul votanţilor celor două partide să fie mai mare decât cel al unui PDL unit. Traian Băsescu pare dispus să rişte enorm în această tentativă de a cuceri PDL din exterior, dar indiferent de reuşita sa este clar că are capacitatea de a ridica miza acestor alegeri. Meciul PDL-PMP poate fi o luptă fratricidă, dar poate fi văzut şi ca un joc de sumă pozitivă. Acum PDL sângerează şi este tentat de o alianţă cu liberalii, dar în funcţie de rezultat nu poate fi exclusă o reunificare.
PDL are în trandafir atuul unui vechi semn electoral, precum şi pe cel al cuplului Stolojan-Macovei. Aceştia cu cât sunt mai atacaţi cu atât PDL-ul are de câştigat pentru că Blaga se poate ascunde în spatele acestora. Preşedintele şi PMP pot miza pe energia mai tinerilor Preda, Baconschi, Funeriu cu condiţia de a nu mai fi imagologic canibalizaţi de Elena Udrea. De asta va depinde reuşita acestui partid pentru care Udrea este utilă în încercarea de a rupe cât mai mulţi aleşi locali ai PDL. Devine însă punctul vulnerabil şi în mod logic unghiul principal de atac al adversarilor şefului statului şi/sau ai PMP. Dar problema nu este numai de imagine. PMP poate avea un rezultat „cu două cifre” dacă este „partidul lui Băsescu”, dar va avea un scor mediocru dacă se încăpățânează a fi partidul Elenei Udrea.
Alianţele devin posibile atunci când partidele ştiu câte voturi fac. În acest sens nu trebuie subestimate nici liste ale unor partide ca Forţa Civică, PNŢCD, Noua Republică, PPDD sau PER. Fiecare îşi joacă şansa supravieţuirii ca brand politic. În funcţie de rezultatul lor vom vedea dacă liderii acestora pot pretinde un loc la masa viitoarelor negocieri politice.
Campania va fi mai lungă si mai animată decât altele şi pentru că rezultatele sunt imposibil de anticipat. Sondajele sunt mai puţin utile ca niciodată. Ele nu pot surprinde corect nici participarea, nici capacitatea campaniei electorale de a schimba ceva, capacitate teoretic mai mare acum ca în alte cazuri pentru că avem o situaţie politică inedită. În plus, harta electorală de la locale nu mai este la fel de uşor de reprodus la aceste alegeri din cauza migrărilor informale de la nivelul primarilor.
Românii nu au mai fost puşi în faţa unei astfel de situaţii în care, pe de o parte, alegerile europarlamentare continuă să nu spună nimic electoratului, dar pe de altă parte partidele au un interes major pentru a se măsura între ele. Acest moment electoral poate deveni atât o cacofonie a luptei între partidele din Opoziţie cât şi un referendum asupra calităţii guvernării Ponta. Iar asta va depinde de capacitatea candidaţilor şi a celorlalţi lideri implicaţi în campanie de a spune direct electoratului care este miza acestor alegeri. Deocamdată vedem că discursurile politice sunt prefaţate de o introducere despre mizele de la nivelul UE. Iar asta ar fi lăudabil dacă nu ar suna extrem de ipocrit. Electoratul nostru nu este interesat dacă PSE sau PPE va câştiga aceste alegeri, să-i vorbeşti despre asta înseamnă deja să începi cu stângul. Relativ puţinii oameni care vor participa la alegeri trebuie să înţeleagă faptul că pe parcursul acestui an electoral sunt chemaţi să spună dacă îi mulţumeşte monopolizarea puterii de către PSD, sau vor altceva. Punerea problemei astfel comportă şi riscuri, pentru că în cazul unui scor net peste 40% actuala guvernare ar lua o opţiune importantă şi pentru toamnă. Dar în lipsa unui astfel de discurs formaţiunile din Opoziţie nu vor face decât să se decredibilizeze reciproc, iar rezultatul ar fi tot favorabil guvernării Ponta.
Pe parcursul următoarelor opt săptămâni vom vedea care este varianta aleasă măcar de o majoritate a partidelor din Opoziţie şi astfel, implicit, vom putea deduce dacă aceştia au cu adevărat resursele pentru a constitui o alternativă credibilă la PSD.
O formă mai scurtă a acestui articol a apărut în Revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Orice vot e degeaba.
Nu voi participa, ba chiar voi face campanie anti-votat.
Sa cocotam niste maimutze imbracate la Bruxelles sa se umfle de bani si privilegii ?
Sa cautionam inca o data prin prezenta la vot un sistem transpartinic de mafioti si securisti?
De 24 de ani tot votam, si apoi culegem…
Sistemul de partide actual nu are ce oferi cetatenilor acestei tari…doar alegem care din hoti sa ne jupoaie urmatorii 4-5 ani.
Nici macar prezenta in vederea anularii votului nu voi presta, fiindca nimeni nu numara voturile anulate si pe buletine nu exista versiunea „nici unul din cei propusi”.
PNL PSD PDL PMP PCR PUNR PC si care mai sunteti…votati-va intre voi, alegeti-va si felicitati-va, eu va astept cu paru in strada cu prima ocazie.
Iar eu voi face campanie impotriva atitudinii de tip Alex. Toata lumea se vaita dar nu e capabila sa exercite macar un simplu drept care o afecteaza in viata de toate zilele. Tara debusolata condusa de hoti confirmati si reconfirmati intr-o nepasare generala a numerosilor Alecsi, orase mizerabile conduse de primari mai mult decat dubiosi eternizati in functie din cauza nepasarii Alecsilor. Cu o astfel de atitudine s-a format sistemul transpartinic. Sunteti creatorul lui, felicitari! Sunt oameni ignoranti care voteaza pe cadouri stupide? Ok, dar sunt de doua ori mai multi Alecsi care ar putea lua atitudine si nu o fac. Candidatii de pe 25 mai nu au numai meritul de potentiali hoti, ci vor conta si la numar pe familiile politice cand se va stabili presedintele Comisiei Europene. Care, vai! impreuna cu Parlamentul va face politica Uniunii in urmatorii ani si ne va influenta viata. Dar Alecsii nu vad mai departe de propriul par, care seamana mai degraba a tzarush.
Cind se vor dumiri destui „Alecsi” ca pt rominica solutia votului inca nu e valabila…atunci scapam de haita de acum…si apoi dupa un tabula rasa facut din temelii…putem relua „exercitiul democratic”.
scuzele mele, dar solutia dvoastra este similara cu ruperea patului (daca stiti bancul).
Atita timp cit absenta la vot nu se contabilizeaza decit ststistic, dar nu conteaza in alegeri, indemnul la absenteism este frectie la un picior de lemn.
Daaa, alegerile europarlamentare ar trebui sa fie un vot de blam impotriva guvernarii Ponta!
DAR CINE SA ORGANIZEZE OPOZITIA?
Toti sunt cu orgoliile lor si cu maruntele dispute.
AR TREBUIE SA PROMOVEZE VALOAREA SI NU APARTENENTA LA UN PARTID!
PROPUN FORMAREA UNEI ALIANTE IMPOTRIVA PSD, cel mai toxic partid din Romania, care a promovat incompetenta si coruptia, care a format „sistemul ticalosit”.
Pentru ca sa fie credibila o astfel de alianta, ar trebui ca cei care au fost la putere si au facut greseli mari SA FACA UN PAS INAPOI.
Ma refer la Basescu, Antonescu, Boc, Udrea, Blaga si altii.
Dupa Referendumul din 2012 in care spiritul mortilor si al emigratilor s-au prezentat la vot la ordinul lui Dragnea, inca ii vad pe tovarasii care au organizat acest Referendum umbland liber prin Parlament. Cine e ministrul Justitiei care ar fi trebuit sa urgenteze judecarea acestor infractiuni si de ce nu isi da demisia? In aceste conditii mi se pare normal ca prezenta la vot sa fie de 20% din care PSD sa ia jumatate platind si aceste voturi cu banii nostri. Era unul care zicea ceva: daca votul nostru ar face realmente diferenta, atunci sigur nu am fi lasati sa votam (caz romanesc concret = diaspora). Uitati-va si la Putin cu Crimeea lui: DA, vrem sa fim cu Rusia si NU, nu vrem sa stam cu Ucraina :). Pe ce pui stampila?
*s-a prezentat