vineri, martie 29, 2024

Povestea frământărilor politice din ultimele zile. Și de ce este atât de superficială politica României față de Republica Moldova

Ce se întâmplă la est de Prut?

La Chișinău se dă o luptă grea pe scena politică.La capătul unei ședințe parlamentare ”blitz”, prelungite, a fost instalat un guvern și au fost constituite toate structurile de lucru ale Parlamentului Republicii Moldova, blocate după validrea rezultatelor scrutinului din 24 februarie, 2019.

Ceea ce părea de neimaginat s-a produs. Două forțe politice rivale, PSRM și Blocul ACUM, au încheiat o Înțelegere Politică Temporară (ÎPT) pentru a se opune puternicului oligarh din Republica Moldova, Vlad Plahotniuc, liderul și ideologul actualului partid de guvernământ, PD. Opoziția acuză actuala guvernare de capturarea statului, dar și de alte grave abuzuri și derapaje antidemocratie. Astăzi, Republica Moldova este un stat capturat, în care nu mai funcționează justiția, iar Constituția e călcată în picioare de o curte constituțională extrem de politizată, formată aproape în totalitate din persoane loiale exclusiv partidului de guvernământ (PDM). Instituțiile statului de drept abia de mai respiră, iar impunitatea și abuzurile au făcut din justiție o sperietoare, îndemnând cetățenii să ia drumul pribegiei ori să-și găsească dreptatea în procese interminabile la CEDO împotriva statului, care nu le mai face dreptate. Poliția și Procuratura sunt cele mai corupte instituții conform datelor sociologice, educând prin acțiunile lor un sentiment de toleranță la impunitate, corupție și abuzuri, ceea ce demotivează participarea liberă a cetățenilor în alegeri și corupe elita politică. Nici modelul democrației procedurale nu mai este de actualitate pentru că și alegerile au devenit o ”farsă”, în care cetățenii se fac că votează, iar autoritățile statului se fac că respectă legea, într-un mediu nociv în care puterea politică oricând poate schimba regulile de joc (electorale sau economice), fără să-i pese de consecințe, și abuzând de fiecare dată de însușirea unor resurse publice în scopuri politice și cumpărării voturilor.

Republica Moldova se află azi în acest moment sub sancțiuni europene, impuse de UE în 2018, ca urmare a invalidării alegerilor locale printr-o decizie judecătorească. Republica Moldova este astăzi lider la numărul de sesizări la CEDO și la rata de procese pierdute de guvernul Republicii Moldova în cauze de tortură, arestări ilegale și alte tratamente rele, iar mai nou, autoritățile moldovene au fost aspru criticate pentru controlul politic asupra justiției, cenzură și obstacole în calea presei independente, multe dintre aceste fapte fiind fixate în cele două rezoluții ale Parlamentului European în adresa Repubicii Moldova (4 iulie și 14 noiembrie). În Rezoluția PE din 14 noiembrie, Vlad Plahotniuc este menționat nominal ca fiind în spatele unor dosare fabricate judecătorilor incomozi (Domnica Manole și Gheorghe Balan) și a altor activiști și oameni de presă, care au criticat guvernarea deținută de PD, guvernare care este responsabilă și de aplicarea unor sentințe penale neproporționale, dosare fabricate și justiție selectivă contra oponenților politici. Plahotniuc este acuzat și de liderii Blocului politic ACUM, de exercitarea unei influențe dictatoriale asupra celor mai puternice agenții ale statului: procuratura, curțile de justiție, ministere și agenții de reglementare, însușindu-și dreptul de viață și moarte în Republica Moldova, transformată în acest fel într-un fief financiar, conectat la un pâienjeniș de jurisidicții offshore, servicii speciale străine și lumea interlopă.

La începutul anului 2016, PD s-a debaranșat de foștii săi aliați, PL și PLDM, trimițându-l în knock out tehnic pe fostul lider al PLDM, Vlad Filat, care-și ispășește sentința de 8 ani pentru corupție, și scuturându-i pe ultimii miniștri liberali, după care a instalat un guvern (ianuarie 2016) preluând inițiativa politică pe ruinile fostei alianțe pentru integrare europeană (AIE). De atunci, PD nu a mai menajat pe nimeni, intensificând seria de privatizări rapide și valul de represiun contra adversarilor săi politici. Din 2016, principalele teme ale PD s-au rezumat la schimbarea regulilor de joc, stabilitatea extragerii de rente și legalizarea banilor dobândiți anterior prin fraudele din sectorul bancar. Faptele și nu intențiile au compromis radical relația liderilor PD cu parteneiri externi, iar lipsa unui consens public minimal a târât guvernul PD într-un război de uzură și multă propagandă. Investigarea fraudeei de 1 miliard de dolari a fost trasă pe linie moartă, și asta pentru că investigațiile desfășurate de Kroll International au descâlcit relativ ușor lista beneficiarilor efectivi ai fraudelor bancare. Drept urmare, liderii PD au indicat Procuraturii Generale să secretizeze raportul de investigați, ferindu-l de ochii publicului. Deși condamnat în primă instanță la o sentință de 7 ani și jumătate cu executare pentru delapidări în proporții deosebit de mari, fostul bancher Ilan Șor a rămas în libertate, ajungând chiar și Primar de Orhei. Impunitatea sa vorbește elocvent despre sistemul de garanții individuale pe care influentul lider al PD, Vlad Plahotniuc, le folosește pentru a-și proteja locotenenții săi de afaceri. Între timp, PD a adoptat cu sateliții săi politici (PPEM și PSRM) un sistem electoral mixt, în pofida opiniilor deosebit de critice al Comisiei de la Veneția/OSCE-ODIHR, dar și a opoziției, din partea partidelor și societății civile, care au acuzat autorii lui de încălcarea flagrantă a standardelor electorale.

În 2018, UE a suspendat finanțarea alocată Republicii Moldova ca urmare a anulării rezultatelor alegerilor locale, în urma cărora candidatul opoziției pro-UE, Andrei Năstase, câștiga detașat prmăria Chișinău. Pentru că această victorie nu-i convenea liderului PD, acesta s-a folosit de instanțele de judecată pentru a bloca accesul noului primar ales la conducerea primăriei. Nu au ajutat nici cele două rezoluții ale Parlamentului European, și nici avertizările repetate ale unor parteneri occidentali contra lunecării Republica Moldova spre un model anti-democratic și expus unor riscuri iminente. Cu două luni înainte de alegerile generale, Parlamentul Republicii Moldova forma o comisie de anchetă (Comisia Kozlovska) cu scopul de a acuza liderii partidelor de opoziție de ”trădare de patrie” pentru o presupusă finanțare din partea Fundației Open Dialogue. Ancheta s-a poticnit doar atunci când Polonia a cerut răspicat autorităților de la Chișinău să înceteze a mai implica statul polonez în politica din Moldova.

Bătălia de la Chișinău are toate ingredientele unui război hibrid, în care propaganda, dezinformarea și maskirovka sunt exploatate la cote maxime și în care mizele sunt adeseori mult mai mari decât par. De multe ori, presa din România se simte obligată să trieze subiectele de interes legate de Republica Moldova exclusiv prin luneta propriilor tabieturi, fie menținând acest interes în albia simbolismului etnic, fie în cheia unor conflicte geopolitice, care oferă răspunsuri rapide și simpliste la aproape orice întrebări care se pun în privința spațiului dintre Prut și Nistru. Și totuși, metoda binară de a explica evoluțile politice din RM aduce de multe ori deservicii monitorizării atente, pentru că atenuează nuanțele, esențiale în procesul politic. Cel mai proaspăt exemplu este motivul pentru care niciun actor politic nu-și dorește, astăzi în Republica Moldova să facă coaliție de guvernare cu PDM, partidul lui Plahotniuc.

Evoluții post-electorale

Alegerile din februarie 24, 2019, au adus în componența Parlamentului Republicii Moldova trei grupuri distincte: PSRM cu 35 mandate, PD cu 30, Blocul ACUM cu 26, Partidul Șor cu 7 și 3 independenți. Strict matematic, aceste scoruri susțineau ideea că într-un Parlament cu 101 deputați orice guvern poate fi instalat doar cu votul unei alianțe. Alternativa pentru o coaliție politică era declanșarea alegerilor anticipate, însă nimic nu garanta că un scrutin nou ar fi adus rezultate diferite. PD putea conta liber pe voturile celor trei deputați independenți, aleși pe circumscrițiile din Transnistria și pe deputații Partidului Șor (7). Totuși, acest număr garantat de 40 de deputați nu-i oferea acoperirea necesară pentru a guverna singur, iar costurile unei afilieri deschise cu Partidul Șor i-ar fi închis automat toate ușile la Brussels. În aceste condiții, PD a lansat o ofertă publică Blocului ACUM, a doua zi după alegeri, sugerând (prin vocea lui A.Candu) că ar fi putut accepta candidatura Maiei Sandu la funcția de prim ministru, într-o guvernare comună. Miza unei asemenea oferte era, fără îndoială, capitalul politic onorabil al Blocului ACUM. În plus, alegerile anticipate ar fi fost mai costisitoare decât beneficiile unei coaliții. Opoziția pro-europeană nu obținuse o majoritate suficientă pentru a vota legile sale din pachetul anti-oligarhic, ceea ce a făcut-o dependentă de disponibilitatea la dialog a celorlalte componente parlamentare. Acest program elimina din start Partidul Șor, principalul beneficiar al fraudelor bancare din 2015, dar și PD, al cărui lider rămânea pe lista principalilor suspecți din raportul Kroll (2018).

O coaliție între PD și PSRM nu era doar posibil, ci chiar organic legată de tranzacțiile efectuate între aceste două partide, programul de stânga cu care se identifică și interdependența liderilor săi. În ultima vreme, liderii PSRM au fost încurajați să nu accepte rolul de partener junior cu PD, respingând scenariul de a-l menține la putere pe Vlad Plahotniuc împotriva căruia au fost deschise dosare penale pe cauze de spălare de bani și acțiuni cu caracter criminal, inclusiv în Rusia, țara în care socialiștii lui Dodon își găsesc îndrumare și protecție. Moscova este însă la 1,145 km de Chișinău, în timp ce procurorii lui Plahotniuc la doar 320 m de sediul PSRM. Ambele partide, PD și PSRM, sunt legate simbiotic între ele, oferindu-și alibiuri esențiale în perioada alegerilor, iar expresia ”frați siamezi” li se potrivește ca o mănușă. Liderii PSRM și PD realizau că orice schimbare bruscă de reguli le-ar fi adus mai multe probleme și costuri condiției lor curente. Cu puțin timp înainte de alegerile din 2019, PD a anunțat un curs ”pro-Moldova”, contestând obligația de a aplica condițiile UE privind statul de drept – deși nu s-ar fi sfiit să obțină sprijin financiar de oricâte ori acesta ar fi propus. Și PSRM a făcut pași îndirecția UE, declarând că prioritatea sa față de Rusia nu se opune direcției Republicii Moldova spre UE, și că aplicarea judicioasă a Acordului de asociere UE-RM (27 iunie, 2014) nu va fi contestată de PSRM.

Ceea ce este valabil pentru PD cu PSRM este inaplicabil cu Blocul ACUM. Acesta și-a format profilul ideologic printr-o campanie de contestare a puterii politice, direct în stradă, printr-un discurs aprig și revendicativ contra injustițiilor resimțite de populație. Politicienii celor două formațiuni constitutive ale Blocului (PAS și DA) au cerut sancțiuni internaționale pentru grupurile de oligarhi aflați la putere, dar și investigarea urgentă a fraudelor din sistemul bancar. Tot ei au cerut să se investigheze landromatul, care a implicat tranzitarea a circa 24 mlrd $ prin intermediul băncilor din RM, dar și confiscarea averilor marilor corupți, ceea ce sintetic vorbind ar duce, în opinia lor, la o adevărată dezoligarhizare a regimului politic din Moldova. Imediat după anunțarea rezultatelor scrutinului din 2019, PD a comunicat că și-ar dori o alianță politică cu Blocul ACUM și că, i-ar oferi chiar și funcția de prim ministru liderului PAS, Maia Sandu – sugerând însă că de alte aranjamente PD ar prefera să se ocupe pe cont propriu. Oferta generoșilor ”mecenați” din PD a fost respinsă de liderii PAS, care au numit-o ”măr otrăvit” și ”cadou toxic”, reiterând că sursa răului în Moldova este statul capturat, pe care-și doresc să-l scoată la lumină.

O alternativă la PD (și la alegeri anticipate) ar fi crearea unei majorități tehnice a Blocului ACUM cu PSRM, care a părut o idee destul de bicisnică în prima clipă. Prea divergente sunt viziunile celor două partide față de UE și UEA, NATO și Rusia, nemaivorbind de moldovenismul primitiv al socialiștilor, flancat direct de către majoritatea deputaților Blocului ACUM, care se identifică ca români și susțin proiectul unionist. Chiar și invocarea unei ipotetice apropieri între Acum și PSRM provoca alergie în cele două tabere, care nu se suportă ideologic, contrazicându-se la fiecare pas. Și PSRM și ACUM, însă, au promis în campania electorală din 2019 să spargă sistemul plutocratic, care împinge mase uriașe de oameni să plece zilnic din Republica Moldova, în căutarea de slujbe mai bune – dar și pentru că viața în condițiile unui sistem închis, surd la nevoile oamenilor, nu mai are sens. În plus, liderul informal al PSRM, Igor Dodon, nu a părut nici o clipă interesat să își riște relațiile sale cu influentul oligarh, Plahotniuc de dragul unor idealuri de care se simte profund străin. Sintagme precum ”stat capturat”, ”model european de guvernare”, îi crează probabil confuzii și neliniști greu de potolit.

În contrasens cu scenariul unei coaliții politice dintre PSRM și PD, voci ale societății civile au chemat PSRM să formeze o majoritate situativă (tehnică) cu Blocul ACUM, motivată de faptul că scopul eliberării statului de controlul total al liderilor PD este valoros pentru ambele formațiuni. Cei 61 de deputați din partea PSRM și Blocul ACUM sunt o armă nucleară care pot destructura sistemul oligarhic de comandă și control. Inițial, aceste voci au fost luate în derâdere pentru că puțini și-ar putea imagina cum ar arata o revolta a socialiștilor contra unui sistem oligarhic, condus cu o mâină forte de liderul PD, Vlad Plahotniuc, cunoscut ca un personaj care nu iartă și nici nu face acte de caritate. Pentru că art.85, alin.1 din Constituția RM prevede dizolvarea Parlamentului în cazul imposibilității formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, opțiunea a prins contururi mai clare la sfârșitul lunii mai, în care, s-au făcut schimburi de oferte, discutându-se condițiile tehnice în care ar putea exista un vot tehnic între PSRM și Bloc. PSRM a cerut funcția de Speaker și semnarea unui acord de coaliție stabilă de 4 ani. În replică, liderii Blocului au cerut garanții că PSRM vrea și poate să voteze legile din pachetul ”deoligarhizării”, susținând că anume Blocul ar trebui să preia funcția de Speaker până la adoptarea întregului pachet de legi, după care, s-ar obliga să-l înlocuiască cu un candidat al PSRM. În plus, Blocul a cerut PSRM să se disocieze public de orice proiect de coaliție cu PD, semnând un angajament public de luptă contra sistemului cleptocratic al liderului PD, Vlad Plahotniuc.

Discuțile s-au blocat des, iar PSRM a fost de negăsit săptămâni întregi. PSRM a acceptat să voteze legile propuse de Bloc și să susțină cu voturile sale (35) un guvern al Blocului, condus de Maia Sandu, dar nu a acceptat categoric ca funcția de Speaker să revină altcuiva decât PSRM. PSRM a pretins că deputații ACUM ”și-ar dori prea multe avantaje politice, în contrast cu scorurile din alegeri”, iar președintele I.Dodon, a cerut patru noi ministere. A sugerat și adoptarea unor legi care nu ar fi putut întruni în mod categoric acordul Blocului. Singurul element distinct, care a scuturat moleșala negocierilor, a fost vizita din 3 iunie al celor trei demnitari din UE, SUA și Rusia, aduși la Chișinău cu scopul de a facilita încheierea acestui blocaj prelungit. Rămânînd în taină adepții unei alianțe politice cu PD, deputații PSRM înțeleg că toxicitatea PD le distruge partidul și electoratul, în timp ce un vot tehnic cerut de Blocul ACUM în scopul adoptării legilor anti-oligarhice ar putea dezlega impasul politc. Într-un final, PSRM a cerut categoric să i se garanteze că Blocul va vota candidatul său la funcția de Speaker – o condiție pe care Partidul PAS a acceptat-o pe 5.06.2019, seara, iar PPDA a confirmat-o condiționat, la 6.06.2019. Precizăm însă că ambele formațiuni au pledat pentru o colaborare tehnică/parlamentară cu PSRM, condiționându-și decizia de respectarea normelor de integritate, transparență și votul comun al pachetului de legi antioligarhice. Nicidecum însă în favoarea unei coaliții politice cu PSRM, așa cum au interpretat unii spălători de imagine, aflați în solda lui Plahotniuc.

Escaladare ori stabilizare?

Stabilitatea politică are o conotație de ambiguitate la Chișinău pentru că a fost anterior puternic exploatată de PCRM în perioada lui Vladimir Voronin (2001-2009) și a revenit brusc în retorica PD după evenimentele politice din 2015, legate de fraudele bancare. Exista astfel o ”stabilitate” a controlului quasi-total al partidului-stat (PD), stabilitate înțeleasă exclusiv ca un statu-quo, care îmbină impunitatea cu frica băgată adânc în populația rămasă în RM. Această stabilitate se explică și prin dificultățile evidente de a rezista sistemului semi-autoritar, ocrotit de grupurile de ”pretorieni”, desemnați personal de Vlad Plahotniuc, oameni loiali imperiului său mediatic, imobiliar, economic, energetic etc – mulți dintre ei instalați în fruntea unor instituții de stat pentru a înăbuși ideea de revolte populare ori rezistență politică activă. Acești pretorieni, organizați pe anumite segmente de responsabilități, descriu foarte bine ”eco-sistemul” unei cleptocrații maturizate, un adevărat ”pumn de oțel” al regimului oligarhic existent în RM, care generează un amestec ciudat de frică, admirație și consecințe asupra publicurilor active. Pentru ”pretorienii” loiali lui Plahotniuc, PD este doar un vehicol prin care-și exercită controlul asupra unor feude economice, care separă diverse carteluri și grupuri de interese.

Am descris pe scurt esența regimului politic pentru a sugera impasul unei soluții ”incrementale” în condițiile unui stat capturat efectiv de Vlad Plahotniuc și pretorienii săi, încercând să arăt astfel de ce singurele grupuri politice relevante ale opoziției au adoptat conceptul dezoligarhizării pe parcursul ultimilor ani (2015-2018), ca o mișcare de rezistență civică, scoasă de sub controlul exclusiv al partidelor politice, implicând și societatea civilă, presa, autoritățile locale în acțiuni de confruntare a sistemului oligaric. Doar partidele de orientare europeană au adoptat însă dezoligarhizarea ca pilon ideologic al campaniei electorale din ianuarie – februarie 2019. Acest pilon a devenit astfel un blazon al opoziției și o formă de recunoaștere a intențiilor de a ”europeniza” guvernarea din RM, printr-o accelerare a reformelor sistemice, cu oameni noi și combaterea corupției mari.

Imediat după alegeri, discuțiile dintre cele trei grupuri politice cu mandate în Parlamentul RM s-au mișcat foarte lent, au avut loc doar întâlniri sumare. Curtea Constituțională a validat la 9 martie, 2019, mandatele noilor deputați, iar ședința abia începută a fost închisă brusc, lăsând constituirea structurilor de lucru ale Parlamentului în aer, paralizând astfel și activitatea tuturor deputaților. Pentru a reveni la ședințele Parlamentului, socialiștii au cerut funcția de Speaker al Parlamentului, pe motiv că reprezintă grupul politic cel mai numeros, dar, neprimind garanții de vot din partea celorlalte formațiuni, PSRM a decis să se alinieze PD, ieșiți complet din spațiul public în lunile martie-mai, ca urmare a unei decizii a liderului PD. Blocul ACUM anunța că este pregătit să preia guvernarea printr-un guvern minoritar, cerând altor partide să susțină pachetul dezoligarhizării prin votarea unui Speaker al Blocului, care să asigure adoptarea legilor. Ambele partide (PSRM și PD) au preferat să ridiculizeze oferta Blocului, arătând că preferă un guvern format de partide cu experiență de guvernare. În nici o ecuație nu apăreau deputații Partidului Șor, văzuți de toți ca o emanație a lui Plahotniuc. Blocul Acum a susținut că nu acceptă niciun fel de discuții cu PD, dar se oferea să discute cu ”alți deputați” votarea legilor privind dezoligarhizarea statului.

În replică, socialiștii spuneau că nu acceptă transmiterea tuturor funcțiilor relevante Blocului ACUM și că ar avea de votat un pachet de legi sociale, egale ca importanță cu legile dezoligarhizării. În plus, PSRM insista pe o formulă de coaliție pe termen lung cu Blocul ACUM, inacceptabilă de deputații acestui bloc. PD anunța în același timp că poate forma o coaliție stabilă cu PSRM, garantându-i poziția de Speaker și oferind socialiștilor o generoasă ofertă ministerială. PSRM a avut o poziție indecisă. Într-o zi accepta idea unei coaliții cu PD, în altă zi se răzgândea, semnalând de regulă că ar prefera mai degrabă alegeri anticipate. Oboseala electoratului făcea foarte complicată poziția partidelor care admiteau ideea alegerilor anticipate.

Tentativele Blocului ACUM de a constitui un grup de lucru pentru a discuta cu PSRM votul pentru pachetul dezoligarhizării au fost ecranate repetat de tactica socialiștilor de a obține beneficii maxime din negocieri încrucișate. Vineri, la ora 16.00, fumul înecăcios din șemineurile sediului PSRM confirma pentru ultimii visători ai vieții politice de la Chișinău că PSRM a decis. Mesajul Consiliului Politic a fost transmis în direct chiar de Președintele Igor Dodon, care anunța la ora 17.00 că nici un acord nu poate fi semnat între PSRM și ACUM, nefiind întrunite condițiile puse de socialiști, și că nu există dovezi că deputații blocului ar fi votat pentru partidul socialist. Mesajul coincidea cu îmbulzeala câtorva zeci de manifestanți ”pro-PD”, scoși în stradă să protesteze în centrul Chișinăului contra unei ”trădări”. Ei au dispărut la 15 minute după mesajul lui I.Dodon.

La ora 17.20, Magistrații Curții Constituționale (CCM) resping sesizarea președintelui Igor Dodon, care cerea interpretarea unor articole din Constituție legate de stabilirea datei de la care se calculează termenul de inactivitate a Parlamentului (3 luni). Respingerea era de fapt un mod de a împinge PSRM în brațele PD. Străns cu ușa, PSRM era obligat fie să se conformeze PD, fie să accepte alegerile anticipate în toamnă.

PSRM își motivează decizia prin convocarea consiliului politic, întrunit la ora 16.00, iar la ora 17.00, Președintele I.Dodon a transmis că PSRM nu s-a înțeles cu Blocul ACUM și nici cu PD, și că se vor pregăti de alegeri. Ironic, mesajul PSRM era transmis la ora în care nici un fel de majoritate tehnică nu ar mai fi fost posibilă. La ora 18.00, nici unul dintre liderii PSRM nu mai erau de găsit pentru presă, iar concluzia aproape generală era alegerile anticipate sunt inevitabile. Glonțul unei dezoligarhizări a trecut pe lângă urechile oligarhului.

Într-un târziu, pe la 19.00, PSRM transmite un mesaj urgent că-și dorește să comunice cu deputații Blocului ACUM și că vrea să reia ședința constitutivă a Parlamentului. Prevederile constituționale vobesc despre un termen de 3 luni de inacțiune (neadoptarea nici unei decizii legislative) ca temei pentru dizolvarea Parlamentului ori eșecul repetat de a aproba un nou guvern. Mai mult, PSRM renunță la cererea imperativă de a forma o coaliție pe termen lung și acceptă constituirea unui guvern condus de candidatul Blocului, Maia Sandu, concomitent cu adoptarea legilor dezoligarhizării.

La prima oră, sâmbătă, 7 iunie, ambele grupuri politice (PSRM și Acum) semnează nominal textul acordului, numit ” Înțelegere Politică Temporară”, care fixează obligațiile în vederea deblocării situației politice în parlament, prin: votarea Speakerului și a tuturor structurilor de lucru. După ora 12.00 lucrurile avansează rapid. Deputații ambelor facțiuni votează unitar, într-o stare de entusiasm vizibil, alegerea Speakerului cu 56 voturi, după care adoptă cu 61 de voturi Declarația cu privire la recunoașterea statului capturat. Imediat după adoptarea Declarației apare în ședința Parlamentului Președintele Igor Dodon și se face public decretul său cu privire la desemnarea Maiei Sandu în calitate de prim ministru pentru formarea noului guvern. Maia Sandu prezintă componența noului guvern și programul de guvernare, este apoi prezentat avizul Comisiei Juriidce și din nou sunt 61 voturi la investirea noului guvern, după care urmează depunerea jurământului. După o pauză scurtă, Parlamentul votează rapid și demiterea ambilor directori ai SIS și CNA. Ședința are loc în obscuritate deoarece Secretariatul a interzis angajaților săi să vină la serviciu, La balcoanele pentru invitați este plin de jurnaliști, iar în partea stângă a sălii renovate de ședințe în plen se găsesc toate ambasadele acreditate la Chișinău. Cu excepția ambasadorului României.

Se vorbește tot mai des de represalii din partea instituțiilor controlate de PD. Duminică, 9 iunie, Curtea Constituțională reapare cu o nouă interpretare a Constituției, prin care-l suspendă pe președntele Dodon și îl abilitează pe ex-prim ministrul P.Filip să preia atribuțiile președintelui. Decizia CC îi lasă fără cuvinte pe majoritatea absolută a experților în drept constituțional, care o consideră abuzivă. Art.85 din Constituție prevede că Președintele ”poate” dizolva Parlamentul, după consultarea facțiunilor și numai dacă au expirat 3 luni de zile, în timp ce Curtea ”obligă” Președintele să dizolve Parlamentul. Mai rău, Curtea își depășește atribuțiile pentru că funcția sa este de a ”constata circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Președintelui”, nu și impunerea unor soluții, cu atât mai mult, transmiterea atribuțiilor puterii de stat, unor pesoane terțe (art.4, f din Legea cu privire la Curtea Constituțională). Curtea devine astfel un instrument de impunere a unei soluții convenabile Partidului Democrat care, în absența unui acord de guvernare cu PSRM și Bloc, decide abrupt să ceară alegeri anticipate și conservarea puterii de stat. În replică, Parlamentul RM se întrunește în ședință și apelează la calmul cetățenilor, solicitând reacții din partea comunității internaționale.

Sigurul subiect pe ordinea de zi este Declarația Parlamentului RM cu privire la ultimele decizii ale Curții Constituționale care, între timp, fără nici o ezitare, declarase mandatul Parlamentului RM consumat, invocându-se faptul că cele trei luni de la data validării mandatului au expirat pe 7 iunie. Declarația adoptată cu 61 voturi în Parlamentul RM spune că, „Parlamentul constată uzurparea puterii în stat de către fosta guvernare antipopulară, care a pierdut încrederea cetățenilor și a comunității internaționale și în loc să cedeze democratic puterea a decis să meargă pe calea destabilizării și escaladării violențelor. Parlamentul ales în cadrul scrutinului din 24 februarie 2019, declară în afara legii Guvernul Filip și cere Partidului Democrat să îndepărteze mercenarii din instituțiile statului”.

Duminică, grupurile loiale Partidului Democrat convoacă un mare miting politic care se adună în centrul Chișinăului pentru a sprijin poziția liderilor săi. Deși se așteptau la vreo 50.000, PD abia adună 5000 de participanți, aduși cu autobuzele din diverse raioane, bugetari și angajați ai trupelor de interne în civil. O dualitate a puterii ar fi compromisă de faptul că pretorienii lui Plahotniuc continuă să exercite un control dur asupra instituțiilor de forță, servicii speciale, poliție, procuratură, pe care nu-și doresc să le cedeze. Deși izolat pe plan internațional, PD nu pare nici astăzi, luni, 6 iunie, să plece în mod pașnic de la putere, în cadrul unei tranziții politice.

Apar tot mai multe semnale că înflăcărații ”pretorieni” ai oligarhului Plahotniuc nu vor să plece prin demisie din structurile de stat controlate. Până la sfârșitul zilei de duminică, apar declarații vitale din partea UE, SUA, OSCE și Consiliului Europei, care confirmă că, fiecare în parte, consideră voința populară exprimată în alegerile din februarie 24, 2019, drept baza legitmității actualului Parlament, îndemnând forțele politice să se conducă de legile în vigoare și de voința cetățenilor, aceptâd o tranziție politică pașnică. Mai mult, Thorbyorn Jagland, Secretarul general al CoE a solicitat avizul Comisie de la Veneția pe disputa existentă între Curtea Constituțională și Parlamentul RM. De modul în care va răspunde Comisia de la Veneția va depinde tranziția politică, începută de vineri, 7 iunie, în Parlamentul RM și care are șansa reală de a pune capăt regimului cleptocratic legat de numele lui Vlad Plahotniuc.

Pentru foarte mulți analiști ”de casă” de la București această situație pare incredibilă și greu de explicat. În timp ce opoziția de la Chișinău crează condiții practice de a elibera Republica Moldova de sub controlul unui regim dicatorial, răspunzător de derapajele antidemocratice din ultimii ani, la București, acesta este tratat ca ”partener respectabil” ori ca un ”rău necesar”, iar oamenii săi apropiați obțin distincții din partea unor instituții ale statului român. Mai ales edițiile de presă finanțate de MRP (deschide.md, timpul.md, 10tv, ziarulnațional.md) sunt, de regulă, cele mai vehemente mijloace de luptă ale regimului Plahotniuc contra opoziției europene de la Chișinău, lustruind imaginea lui Vlad Plahotniuc și demonizându-i pe toți cei care-i stau în cale. Fiecare în parte, aceste platforme se manifestă deosebit de acid la adresa liderilor Blocului ACUM și a opoziției anti-oligarhice, păstrându-și o surpinzătoare toleranță față de celebrul oligarh, insinuând chiar printr-o casacadă de așa-zise evaluări, analize și editoriale semnate de nume grele ale beau monde-ului politic de la București că ”opoziția de la Chișinău ar dramatiza exagerat sursa răului” și că, în acest fel, ”ei ar juca cartea Rusiei de dragul distrugerii unui rival cu capacități, resurse și putere importantă”.

Mai mult, ei insinuează că orice forme de colaborare cu PSRM ar însemna un ”act de trădare” iremediabilă. Se alunecă astfel într-un determinism simplifcator care nu a făcut deloc bine României în ultima perioada – cea de a-i lăsa pe oligarh să păzeascp cu strășnicie ”statu quo-ul” politic.

Ocultarea adevăratelor probleme cu care se confruntă Republica Moldova (și implicit și partidele autentic pro-europene și românești de la Chișinău) face parte din porția de dezinformare pe care PD a servit-o mulți ani la rând pe terenurile de golf și hotelurile de lux de la Chișinău, deținute de Plahotniuc. Această discreție, pe fundalul unei lipse de atenție asurzitoare la București față de interesele vitale ale Republicii Moldova, generează costuri pe care ar trebui cineva să și le asume politic.

O politică bazată pe evaluări superficiale și dovezi implauzibile nu servește intereselor naționale ale României în RM. O politică bazată pe opiniile unor cercuri versatile și conectate la imperiul financiar al lui Plahotniuc descurajează dezvoltarea unei relații speciale între București și Chișinău, creând răni și supărări care se cicatrizează greu, slăbind totodată capacitatea statului român de a fi un actor credibil la est de Prut, dar și în toată regiunea Europei de Est.

Surse:

https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage/63826/statement-high-representativevice-president-federica-mogherini-and-commissioner-johannes-hahn_en?fbclid=IwAR06NE84DwU9KYoyaXc0HGpquepKkrqGiVYXwRAfyr-LPFhDOT8osq2bV2o

https://www.state.gov/moldovan-elections/?fbclid=IwAR0ARJzZZoXDnGU0rZgJvl_kjh7hS097LMYQJsIrNZxs2XG7G6edbeIhllQ

https://www.coe.int/en/web/portal/-/statement-by-the-spokesperson-of-the-secretary-general-on-the-situation-in-moldova?fbclid=IwAR2aTPzFIRtWoaPc6Iw4yUve2tdlD6iLRCipnFJy82JnMu4REKV76nZEnMA

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. „îndemnând cetățenii să ia drumul pribegiei ori să-și găsească dreptatea în procese interminabile la CEDO împotriva statului…[…] O politică bazată pe evaluări superficiale și dovezi implauzibile nu servește intereselor naționale ale României în RM. ”

    Este cât se poate de adevărat.

    Variantele erau puține și cam fixe…Combinări de trei luate câte doi.
    Dar așa se întâmplă când cetățenii acordă un număr relativ egal de voturi primelor trei formațiuni politice. Chiar și dacă era toate trei proeuropene, sau proruse, tot ar fi existat neînțelegeri la alcătuirea guvernului.

    Aceasta este, însă, voința cetățenilor. Iar alegătorii au întotdeauna dreptate și aleg bine, chiar și atunci când o fac contrar intereselor proprii. Și în România cetățenii au făcut alegeri proaste de-a lungul anilor și nici acum nu-s cele mai bune. Cleptocrații noștri s-au înțeles de minune cu oligarhii moldoveni. Cred că interesele comune ale României și Republicii Moldova sunt, ca cetățeni, să alegem bine informați, în cunoștință de cauză. Apoi, să optăm ferm pentru înlăturarea de la putere a formațiunilor politice care apără interesele oligarhilor. Ajutorul extern NU poate veni niciodată împotriva voinței populației… decât eventual din partea Rusiei.

  2. Multe capete vor cădea și la București.
    Odioasă atitudinea guvernului aliat intim cu mafia de la Chișinău.
    E doar începutul unui sfârșit al cleptocrației din Republica Moldova și România. S-a văzut că UE și USA sunt serioși când vine vorba de interesele loc că aceste țări să scape de clanurile hoațe din aceste țări. Clanuri ce au confundat democrația cu hoția instituționalizată. Comunismul s-au sfârșit.

    • SUA și UE au interese, într-adevăr, dar cum arată ele este uneori neașteptat.
      Spre exemplu, pentru a-și pregăti debarcarea în Sicilia (WWII), ghici cu cine au tratat americanii! Două indicii: Lucky Luciano și o onorabilă organizație. Un alt indiciu, referitor la tratamentul foștilor șefi comuniști transformați în mari capitaliști: crezi că sunt dați afară din băncile occidentale (de-aici și de la ei) și că sunt evitați de diplomații și marii oameni de afaceri din Occident?
      Și mai e, în ecuație, și Maica Rasiya. De fapt cu ea ar trebui începută prezentarea ecuației.

  3. Tot ceea ce se intimpla in aceste zile, in partea aceasta de lume(si posibil si in alte parti apropiate noua ) creeaza probabil, o situatie care poate sa confirme un scenariu aproape neverosimil. Un scenariu ce regrupeaza forte non statale , de genul denumit de mass media -OLIGARHIE – care folosind mijloace materiale acumulate ilegal in timp si structuri statale prietenoase , din cvasi motive ( motive materiale , sau de prietenie in colaborare cu motive semi politice ,mai mult din convingeri personale, decit doctrinare ) au ajuns sa domine politic notiunea de stat, asa cum ne este ea cunoscuta noua .Vedem cum trei mari puteri ale lumii UE, RUSIA ,America ,se pun deacord la nivel declarativ( nu numai in Moldova , macar partial ) si cu toate acestea , sa zicem – OLIGARHIA- , nu tine cont de vointa comuna si sfideaza orice regula , ce pina acum parea de neclintit . Din ce in ce mai multi sefi de state ,contesta in lume , notiunea de democratie si incearca pe orisice cale sa propuna si sa implementeze , o noua miscare numita- ILIBERALA- .Este o discutie lunga si grea pe aceasta tema si asta in principal ,pentru ca practic lipseste o asumare clara a notiunii numite anterior, de catre fortele ce doresc aceasta . Nimeni nu vrea sa mai respecte nimic , vechile sau mai noile tratate nu mai sunt respectate ,abuzul de putere economica si politica sau semi politica isi face loc peste tot . Aliante vechi se destrama si cele noi sunt aproape imposibil de inteles . Cultele religioase, sau marile religii ale lumii, incep din nou sa se puna in opozitie si sa cheme pe cei credinciosi la oaste (este doar o expresie, nu o luati ca adevar absolut ) si toate acestea in numele unui asa zis bine – COMUN – Practic ne indreptam cu pasi mari spre un haos generalizat si vedem cum parti mari din populatia lumii ,nu constientizeaza pericolul formidabil, ce se apropie si minate de o zicere ce se repeta de veacuri (MIE NU MI SE POATE INTIMPLA NIMIC) contribuie fara sa vrea ,dar si fara sa stie , la iminentul dezastru ce ne poate lovi pe noi toti . Sa speram ca natiunile isi vor folosi intelepciune milinera si vor opri aceasta confruntare , ce se extinde zi la zi.

  4. mda, ai uitat un mic detaliu. exact cand dodon, la 17 sau la cat zici tu, declara ca vor fi anticipate, aparea si decizia curtii constitutionale care spunea ca la miezul noptii de 7 iunie expira termenul de 3 luni si ca parlamentul se dizolva din 8 iunie. maia sandu chiar declara seara prin parlament: mai e putin timp, peste cateva ore expira termenul.
    si voi v-ati intalnit sambata dimineata si ati votat presedintele parlamentului, premierul, guvernul, ministri, tot, in juma de ora…
    pai daca de vineri noaptea nu mai era parlament, cum dracu de va considerati parlament legal si guvern constitutional? adica vineri seara va grabeati ca la miezul noptii expira termenul, dar voi v-ati ales sambata dimineata legal? ce dracu?

  5. Dle Igor Munteanu, multumin pentru detalierea recentelor evenimente poltice si a contextului socio-politic din Republica Moldova.

  6. În sfârșit o voce în care am încredere. Urmăresc de mult traiectoria I. & A. Munteanu, așa că acum am o opinie clară asupra evenimentelor aflate încă în curs la Chișinău.

    Ce știam deja este că amestecul PSD din ultimii ani în jocul diplomatic întreținut de Ministerul de Externe de la București este unul extrem de nefast și va fi decontat mulți ani de-acum încolo.
    Cuplul de „comici diplomatici” Dragnea-Dăncilă au dinamitat un eșafodaj construit cu migală timp de decenii.
    Relațiile cu spațiul de peste Prut nu fac excepție de la aceasta și pot fi comparate cu fiasco-ul candidaturii pentru Consiliul de Securitate al ONU. Totul desfășurându-se sub fiatul senilului de Meleșcanu.

    Citiți, vă rog, pentru comparație, și textul lui Naumescu. Îi reproșează Maiei Sandu că … nu mai stă „pe bară” încă 4 ani, ca să câștige alegerile de-atunci. Naivitate? Lipsă de informare? Își închipuie cineva că Plahotniuc va sta 4 ani cu mâinile-n sân?

    Mă-ntreb unde este societatea civilă din România… Sunt prea naiv?

    În orice caz, urez succes în următorii ani domnului Munteanu și prietenilor săi. Nu și aliaților de conjunctură, adică celor conduși de lașul care doarme doar la ambasada Rusiei…

    Dovedind, parcă, același destin cu cei de pe malul Dâmboviței, Moldovei tot nu i se termină nenorocirile! Sau, ca să parafrazez un banc trist, cu traducerea lui nea Costel Drojdieru’, „The future of Moldova” …

    • Daca exista naivitate sau lipsa de informare, nu este la Dl Naumescu. Dl Naumescu afirma clar ca guvernul Sandu este perfect legal, ca Plahotniuc e un infractor care trebuie inlaturat, dar vede si dincolo de orizontul imediat. Guvernul nu are nicio putere de a realiza reforme reale, totul trebuie sa vina din parlament. Nu uitati ca Plahotniuc l-a facut presedinte pe Dodon, nu altcineva. Nu uitati ca Dodon merge lunar la Moscova, si nu merge degeaba, a primit finantare si sprijin, tot cu incalcarea legii ca si Plahotniuc. Si nu uitati ca Dodon a fost dispus pana in ultima clipa sa faca alianta cu Plahotniuc, doar ca n-a primit acordul de sus.
      Nici Maia Sandu, nici ACUM nu au anvergura si experienta politica necesare pentru o lupta pe termen lung cu asemenea inamici. In mod cert nu vor putea face nici minuni dpv economic, asa ca vor fi acarul de serviciu pentru a deconta esecul.
      In secunda urmatoare dupa ce Plahotniuc dispare, iar PD va intra in degringolada, se va realiza o noua coalitie intre rusi si moldovenisti, iar ACUM va intra in opozitie (daca va supravietui). Ce va urma se stie, Dodon nu a facut niciodata un secret din asta, modificarea legii audiovizualului si „reintegrarea” Transnistriei care va asigura majoritatea confortabila de care rusii au nevoie.
      Insa pana la urma moldovenii hotarasc, nu vrea nimeni sa-i aduca cu forta in UE, ba lumea e satula de nazuri si complicatii. Cum toata lumea e dispusa la compormis cu Rusia, in afara de Romania care nu conteaza, probabil vor fi lasati de capul lor. Pana la urma moldovenii vor primi ceea ce-si doresc, mai complicat va fi pentru noi, va trebui sa luam in calcul varianta de a fi vecini de facto cu Rusia.

      • Stimate nnm, se pare că n-ați citit articolul. Sau nu l-ați înțeles. N-ați înțeles urgența situației din Republica Moldova. Și nici că ajunsese cuțitul la os. E scris cu subiect și predicat. Despre ce discutăm atunci?

        Despre cât de liberal ar fi fost Plahotniuc în următorii 4 ani și cât de generos, corect și – mai ales – legal și-ar fi tratat adversarii politici? Cei urmăriți de organele de represiune administrativă sau judiciară se pare că se numără cel puțin cu zecile.

        Are deja multe stângăcii Maia Sandu, inclusiv de cât a preluat acest mandat. Meritul este însă de a se arunca la sacrificiu în vâltoare. Știu, un politician trebuie să aibă un instinct de conservare bine „înfipt”. Să vedem, urma alege.

        Acuma opțiunea era una binară: cu sau împotriva lui Plahotniuc. Deci: despre ce vorbim? Doar ca să ne aflăm în treabă? Sau ca să fim iesmeni?

        • In orice joc strategic trebuie sa anticipezi mutarile ulterioare, nu sa te bucuri pentru un avantaj de moment. Gestul Maiei Sandu este unul nobil, dar aproape sinucigas. Daca ar fi doar atat, n-ar fi nimic, mai grav e ca cel mai probabil va fi un sacrificiu inutil. Entuziazmul e mare, dar din pacate istoria e plina de revolutii deturnate. Daca puteti arata macar un singur exemplu de tara in care liderul absolut a fost detronat, iar sistemul a inceput sa functioneaze imediat dupa aceea… Intotdeauna sistemul supravietuieste, mai mult, intotdeauna se infiltreaza in noile structuri. Nu exista exceptie. Daca n-am fi trait asta in Romania as fi zis…
          Sistemul oligarhic din Moldova nu inseamna doar Plahotniuc, e o intreaga retea. Nimeni in afara de Maia Sandu nu vrea sa schimbe sistemul, ci doar „naşul” care a scapat de sub control. Iar Dodon a fost parte a acestei retele. A fost omul lui Plahoniuc. E o naivitate sa-ti inchipui ca si-ar taia singur craca de sub picioare, e constient ca ar fi urmatorul cap care ar cadea in cazul unei reforme reale.
          Singura varianta in care Maia Sandu ar putea reusi, ar fi un mandat foarte scurt, de cel mult un an, dupa care alegeri anticipate dupa o noua legislatie. Problema e ca ea nu contoleaza parlamentul ca sa poata schimba legislatia, ci doar guvernul, care nu are efectiv nicio o putere. Dupa ce Dodon scapa de Plahoniuc va rupe alianta si va forma alta cu ceea ce ramane din PD. Dodon e obligat sa faca asta daca nu vrea sa fie urmatorul. De aici ar putea totusi veni sansa Maiei Sandu, daca PD si PS se vor anihila reciproc scotand fiecare la iveala date compromitatoare despre ceilalti. Dar fara suport extern n-are sanse, iar UE pare mai dispusa sa cada la pace cu Rusia, decat sa se lege la cap.

  7. Ceea ce putini sesizeza este jocul subteran din RM. Dodon si gasca lui au fost si sunt sustinuti de serviciile rusesti, Plahotniuc si gasca sa au fost sprijiniti de serviciile din vest, inclusiv cele americane si romanesti. Pretinsa lupta contra oligarhilor ii vine manusa lui Putin pentru ca reediteaza vechea „lupta contra burgheziei”. Maia Sandu in naivitatea sa a decis sa se alize cu cei sprijiniti de FSB doar pentru ca stiu sa se prefaca mai bine a lupta cu oligarhia. De fapt ei doar vor tranforma oligarhia alba intr-una rosie, dupa care ii vor arunca la gunoi pe aliatii de azi. Iar noi si moldovenii vom ramane cu buza umflata si ne vom caina in continuare de cat de usor am fost pacaliti.

    • Fii atent ca lupta cu oligarhul.

      Nu imi este clar cand vor lupta cu coruptia? Iar aici e greu, fiindca sistemul e putred de sus pana jos, cum faci cu primariile, administratia, medicii, profesorii, economia subterana. Astea sunt lupte care vor dura zeci de ani. Plahotniuc, e doar un epizod …, au fost altii inainte si vor fi dupa.

      Eu observ pasivitate din partea populatiei, lumea pur si simplu urmareste spectacolul. Oamenii nu sunt prosti, ei tin minte si invata. Multi voteaza cu picioarele, care sunt mai tineri.

  8. Hei, CONTRIBUTORS ! De ce mă cenzurezi ? Daca nu -ti convine ce am spus vizavi de acest articol , să nu fi publicat analiza d-lui NAUMESCU ! Acolo mi-ai …dat opinia ! E posibil sa faci selectii arbitrare si fără suport ? OPINIA mea nu contine injurii, intentii teroriste etc etc etc , adică ceva ce ar putea fi trecut la… indexul suspectilor dusmani ascunsi ai democratiei !!

  9. Informare foarte buna din partea d-lui Igor Munteanu. Noi am fost absorbiti de propria noastra lupta cu regimul lui Dragnea si nu am avut alte informatii decat ca alianta ACUM se pregateste sa ramana in opozitie. Referitor la unele comentarii de aici, dar si la articolul dlui Naumescu, le-as sugera unor persoane sa se intoarca putin la analiza faptelor istorice care au condus in ultimii 150 de ani la formarea statului unitar roman si evolutia ulterioara. Statul roman nu a fost construit prin strategii mediocre si meschine ci prin strategii curajoase si abile, care au folosit oportunitatile aparute in geopolitica perioadei respective. tanara clasa politica formata la 1848 au stiut sa foloseasca interesul puterilor straine pentru aceasta zona a Europei dupa razboiul Crimeei pentru a obtine intemeierea statului roman. De la formarea divanelor ad-hoc si crearea principatelor Unite pana la Regatul independent al Romaniei sunt o succesiune de acte politice curajoase, inflacarate dar si abile care au desavarsit ceea ce initial nu parea decat o constructie slaba si efemera. In 1877 conducerea Romaniei a mers la razboi alaturi de Rusia desi existau temeri serioase ca rusii nu vor mai parasi teritoriul Romaniei prea curand. Exista numeroase dovezi ca rusii asta si pregateau, ocuparea Romaniei si Bulgariei si doar opozitia ferme, puternica a tanarului guvern al Romaniei si a principelui Carol ne-a salvat de la o ocupatie mult mai dura decat cea otomana. Am obtinut idependenta si Dobrogea, am pierdut judetele din sudul Basarabiei. In 1916 am intrat in marele razboi alaturi de Franta, Anglia si Rusia. Am luptat cot la cot cu rusii, pana cand ne-au tradat. Am gasit resurse sa salvam situatia si cateva luni mai tarziu am luptat impotriva lor pentru eliberarea Basarabiei. Romania mare a fost construita prin astfel de gesturi de mare curaj si sacrificii dureroase. Exista si reversul. Strategiile dezastruoase ale lui Carol II si apoi ale lui Antonescu ne-au dus pe marginea prapastiei. Romania a stiut totusi sa salveze ce se mai putea salva intr-o situatie fara iesire cand fusesem abandonati Rusiei ca prada de razboi de catre fostii aliati din 1916. Curajul si sacrificiul nu sunt suficiente totusi, este nevoie si de abilitate si responsabilitate, o foate buna cunoastere a situatiei si taberelor. Cea mai lamentabila perioada din istoria Romaniei este cea de dupa 1990, cand i-am lasat singuri pe fratii nostri in fata rusilor. este adevarat ca si entuziasmul lor a slabit foarte puternic dupa 1992, dar vina si responsabilitatea principala ne apartine. I-am lasat singuri! Ceea ce face acum Alianta ACUM, cu liderii lor, Maia Sandu si Andrei Nastase, este un gest de mare curaj si responsabilitate. Speram ca vor avea abilitatea si hotararea de a a-si impune reformele, inainte ca aliatii de conjunctura sa le retraga sprijnul. Moldova este intr-o situatie atat de grea ca o retragere on opozitie in asteptarea unor alte alegeri organizate de regimul oligarhic ar fi fost un gest politicianist, aproape o tradare a celor care i-au votat. Si-au asumat o misiune f grea, de mare risc politic, dar istoria ii rasplateste pe cei curajosi. Asa se face istorie, nu prin politicianism mediocru si meschin. Noi trebuie sa ii sprijinim cu adevara pt ca eu am incredere ca vor reusi. Se poate face politica si cu rusii, fara a fi obligatoriu inghititi. Am castigat in istorie de mai multe ori jucand cu rusii si la intelegere/alianta, dar si la confruntare. Trebuie doar sa intelegem f bine oportunitatile momentului, intentiile taberelor implicate. Rusia vrea sa scape de Plahotniuc din diverse motive. Si noi vrem un regim constitutional in Moldova. Mai departe, trebuie sa vedem, ce vrea Rusia, ce vor UE si SUA in aceasta parte a Europei, daca avantajeaza pe cineva mentinerea Moldovei in aceasta situatie precara, instabila, sau se pot crea oportunitati de relansare a Moldovei asa cum a avut si Romania. Trebuie sa jucam in arena, nu sa chibitam in tribune. Nu foloseste la nimic sa fluieram/huiduim Rusia din tribuna. Au si ei interesele lor. Trebuie sa vedem unde apar oportunitatile de a crea o bresa pentru eliberarea Moldovei in spatiul european. Maia Sandu si Andrei Nastase, alianta si guvernul ACUM trebuie sprijinitesa izbandeasca in aceasta incercare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Igor Munteanu
Igor Munteanu
Igor Munteanu este Deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Blocului Acum Este și conferențiar la ASEM (Academia de Studii Economice din RM) unde predă Politici Publice și Instituții Europene. Este și Membru Fondator al Consiliului de Administrare al IDIS (Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale). Între 2010-2015, I.Munteanu a îndeplinit funcția de Ambasador E.P. al RM în SUA (Septembrie 2010-Iunie 2015), Canada (Februarie 2011 – martie 2013) și Mexic (2010-2015). Până în 2010, I.Munteanu a fost Expert Independent al Consiliului Europei pentru Congresul Puterilor Locale și Regionale (2001-2008), participând la monitorizarea autonoiei locale și regionale în mai multe țări ale Consiliului Europei. În anul 2002, I.Munteanu și-a susținut doctoratul în drept public. Este autor al unor monografii scrise în RM și în străinătate pe domeniul administrației publice, studii etnopolitice, politică externă. Ultima carte apărută în 2016 este ”Politici publice complexe”, editată la Cartier (Chișinău). În anii 1996-2000, I.Munteanu a editat Revista ”Arena Politicii”, prima revistă de științe politice și afaceri internaționale. Înntre 2007-2009 a fost membru invitat al Consiliului BSTF și BTD. În ani 1994-1996, I.Munteanu a oferit asistență electorală prin intermediul IFES (International Foundation for Election Systems). A absolvit USM în 1989 și studii post-graduale în I promoție a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative din România (1990-1992). În perioada1992-1994, Igor Munteanu a îndeplinit funcția de Consultant Superior în cadrul Președinției RM (M.Snegur).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro