vineri, martie 29, 2024

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții cu un ban cinstit, păi atunci n-ar fi normal ca și până la moarte același stat să se asigure că „fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate”».

Răspuns: da. Sunt pe aceeași pagină cu conu’ Leonida. Aduc conului un singur amendament, unul singur: „Unii cetățeni iau câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate. Alții, nu”. Iată faptele, apoi mă explic:

Fact (1): am fost în România de sărbători, cu gândul numai la Marile Mese (Ajun, Crăciun, Revelion, plus ce-o mai pica), dar m-a sunat cineva care tocmai vânduse un apartament; cei bătrâni muriseră, rămăseseră lucrurile lor (multe!), apartamentul era mare, cumpărătorul plătea cu banul jos, dar voia cheia până la 31 decembrie. Așa că patru zile, proprietarul (vânzătorul) și cu mine ne-am spetit la curățenie, la cărat mobilă, la sortat și la aruncat saci cu gunoaie. A fost greu, ne-a intrat praf în toate orificiile, am tușit, am plâns, am scuipat și ne-au curs mucii, dar pe 31 a avut loc vizionarea finală, s-a dat cheia și s-au încasat banii. Trei oameni fericiți! Cumpărătorul, vânzătorul și cu mine – care am primit pentru ăste zile de muncă mai mulți bani decât am câștigat eu din cărți în toată viețișoara mea. L-am întrebat: „De ce n-ai angajat niște oameni pentru treaba asta?”. El mi-a răspuns, luîndu-se cu mâinile de cap: „N-am găsit pe nimeni, așa din scurt! Nu vor să muncească!”. Am întrebat iar: „Dar noi doi cum am vrut, că doar n-o fi noi mai proști?”. Iar el de colo: „Noi suntem altă generație, măi, Mihăiță!”. Memorabil.

Fact (2): un amic, IT-ist, s-a mutat la țară de când cu pandemia. A crezut c-o să-i meargă, el fiind orășean; nu i-a mers. O casă de țară are acareturi, adică sunt foarte multe de făcut într-o gospodărie, chiar și când nu ții animale pe lângă casă, iar el s-a gândit că va găsi oameni prin sat ca să-i facă aceste „foarte multe” trebușoare, care nu sunt nici măcar grele (lemne, apă, cumpărături, curățenie, dus gunoiul, cosită iarba, scoasă cenușa din sobe etc). N-a găsit pe nimeni. A încercat cu bani, cu băutură, cu mâncare, cu țigări, cu combinații între toate acestea; nimic – satul fiind, ca orice sat de câmpie, plin de oameni foarte săraci. Dar refuzul lor de a munci pentru el, pentru veneticul cu salariu mare, a fost total. „Le citeam ura în ochi, Mihaie, când îi chemam la lucru!”. Eu am râs copios de amicul meu, că eu sunt Stan Pățitul, dar am râs degeaba: el, care fusese mai degrabă slăbuț ca orășean, a devenit acum numai fibră. „Am două job-uri”, glumea cu mine, „unul de corporatist și unul de țăran! Dacă mă dau ăștia afară, îmi fac fermă bio!”.

Fact (3): toată această discuție a pornit de la articolul unui avocat (link aici) care a propus renegocierea contractului social. Teoretic, avea dreptate. Contractul social, așa cum l-am moștenit de la iluminiști, este acum vetust. Trebuie altceva, trebuie unul nou, adaptat acestui secol. Avocatul propunea introducerea (în „pachetul” contractual) a „dreptului la viață” – mai exact, patrimonizarea acestui drept, ceea ce este puțin altceva. Poate că domnul avocat Duțescu are dreptate, poate că nu.

Dar m-am simțit provocat. Iată propunerea mea: Noul Contract Social va include „dreptul la timp”. Mai exact, patrimonizarea dreptului la timp. Cu alte cuvinte, timpul cetățenilor care aleg așa va fi prețăluit (cum? Nu știu), iar ei vor primi o sumă de bani. Lunar. O leafă. „O leafă bună”, vorba conului Leonida.

Cine nu dorește să beneficieze de acest drept va trăi ca și până atunci, sculîndu-se de dimineață ca să se ducă la muncă. Să câștige cât îl ajută priceperea, efortul și norocul, iar din impozitele plătite de el, statul să dea leafă bună cetățenilor care nu vor să muncească.

Schimbul nu este incorect, pentru că relansează ideea ziaristului Cristian Tudor Popescu: votul negativ. Simplu: dacă votezi nu primești nimic, iar dacă nu votezi primești o sumă de bani. Ei bine, în Noul Contract Social, cetățenii pot obține dreptul la timp în schimbul renunțării la dreptul de vot. Un schimb înțelept!

Veți spune că glumesc, domnule Josef Svejk. Ba nu glumesc deloc. Stau cu ochii ațintiți și cu urechile larg deschise la generațiile care vin din urmă, și care sunt fascinate de politicile de stânga. Nu mai durează mult până când Stânga (americană și europeană) va încerca un nou experiment social. Cel pe care l-am trăit cu toții este privit ca un eșec categoric, ceea ce nu-i sperie pe tineri, care zic că-l vor face înc-o dată, dar mai bine. Iar deal-ul „timp contra vot” este maximul pe care-l vom obține de la ei. Măcar să-l propunem noi din vreme, s-avem marjă de negociere!

Vă mulțumesc tuturor că ați avut răbdare să citiți până aici. Mai departe vă propun un clasic, unul de-al nostru din popor, cu una dintre piesele lui de rezistență:

„Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de leneş ce era nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca. Şi satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure pentru a nu mai da pildă de lenevire şi altora. Şi aşa se aleg vreo doi oameni din sat şi se duc la casa leneşului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimţitoriu, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare.

Aşa era pe vremea aceea.

Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care seamănă a fi bolnav, întreabă cu milă pe cei doi ţărani, zicând:

– Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vro doftoroaie undeva, să se caute.

– Ba nu, cucoană – răspunse unul dintre ţărani – să ierte cinstită faţa dumnevoastră, dar aista e un leneş care nu credem să mai fi având păreche pe lume, şi-l ducem la spânzurătoare, ca să curăţim satul de-un trândav.

– Alei, oameni buni! zise cucoana, înfiorându-se. Păcat, sărmanul, să moară ca un câne fărădelege! Mai bine duceţi-l la moşie la mine; iacătă curtea pe costişa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia aşa pentru împrejurări grele, Doamne fereşte! A mânca la posmagi şi a trăi şi el pe lângă casa mea, că doar ştiu că nu m-pierde Dumnezeu pentr-o bucăţică de pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alţii.

– I-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana: că te-a pune la coteţ, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunericul să te bată, urâciunea oamenilor! Sai degrabă din car şi mulţămeşte cucoanei că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug, luându-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ţi dăm sopon şi frânghie. Iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îţi dă adăpost şi posmagi; să tot trăieşti, să nu mai mori! Să-şi puie cineva obrazul pentru unul ca tine şi să te hrănească ca pe un trântor, mare minune-i şi asta! Dar tot de noroc să se plângă cineva. Bine-a mai zis, cine-a zis, că boii ară şi caii mănâncă. Hai, dă răspuns cucoanei, ori aşa, ori așa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.

– Da muieţi-s posmagii? zise atunci leneşul cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc.

– Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.

– Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia întreabă că muieţi-s posmagii?

– Vai de mine şi de mine – zise cucoana cu mirare – încă asta n-am auzit! Dar el nu poate să şi-i moaie?

– Auzi, măi leneşule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba?

– Ba, răspunse leneşul. Trageţi mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură!

Atunci unul dintre săteni zise cucoanei:

– Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gâşte. Vedeţi bine că nu-l duceam noi la spânzurătoare numai aşa de flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiţi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână, ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul!

Cucoana atunci, cu toată bunăvoinţa ce avea, se lehămețeşte şi de binefacere şi de tot, zicând:

– Oameni buni, faceţi dar cum v-a lumina Dumnezeu!

Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit şi-i fac feliul.

Şi iacă aşa au scăpat şi leneşul acela de săteni şi sătenii aceia de dânsul.

Mai poftească de acum şi alţi leneşi în satul acela, dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua.

Ş-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa”.

Distribuie acest articol

105 COMENTARII

  1. Am posibilitati financiare multumitoare. Nu mai sunt tinar. Dar zilele trecute ma suna o doamna, vaduva. O mai ajutasem pe doamna la gradina si ma platise cinstit. Ma roaga sa-i mesteresc cite ceva prin casa. Ma duc, dis de dimineata, muncesc din greu vreo patru ore. Imi da cit vrea ea. E f fericita cica n-a gasit pe nimeni, nici macar un refugiat din milionul venit in 2015.
    Unii spun ca sunt lacom!

    PS cind a uit la scumpirile de azi cred ca nu-mi ajung 24 de ore de munca zilnic.

    • Doar văduvele trăiesc bine, că încă au de unde.
      Din milionul ăla de refugiați noi am angajat vreo 15 anul trecut. Din ianuarie au mai venit trei. Am fi angajat și unii care știu nemțește, dar ăștia sunt pretențioși: vor 30 zile de concediu din primul an, nu se mulțumesc cu 26. Si Urlaubsgeld și Weihnachtsgeld vor, deși mulți nici nu merg la biserică. Am angajat și o europeană din Sicilia – nici ea nu știe nemțește, dar are Responsabilitate. Dacă africanii sau asiaticii asamblează matrițele pentru turnare prin injecție, sudează sau conduc stivuitorul, ea umple porționatoarele cu dezinfectant. Pe lângă alte treburi pe care nu le mai numesc.

    • „Nu mai sunt tinar” – aveți cu un an mai mult ca mine, iar eu mă consider foarte tânăr. Sigur, coloana vertebrală are cu totul altă părere, dar eu merg înainte. Ce, e după ea?

      În altă ordine de idei, necontrazicîndu-mi (de data asta!) articolul, presupun că suntem (once!) de aceeași părere. Mă înșel?

  2. Hm ……

    Fact (1) – „aia” care au la baza cestii precum cuaratul caselor, mutat mobila, samd au si ei un fiox : sa sarbatoreasca sarbatorile! Asaa ca din timp strang cat pot …. iar dupa Craciun pana la 30 trec in viteza pe unde au treabva (desfundat topogane la blocuri, umplut pubele samd ) ….
    Oricum sunt slabe sansele ca unu care contribuie la contributors sa stie cu cine sa virbeasca intr-un caz din asta (minus daca nu a facut greseala de a deveni pres de bloc! Caz in care cunisti instalatori, electruicieni si .. scuze gunoieri!)

    Fact (2) – satele sunt cam depopulate. Cam greu cu argatii .. ca nemtii cauta oameni la sparaghel!
    Insa cu socistu te poti rezolva – intrebi care ar avea nevoie de niste fan. Ca ii dai tot fanul din gradina ta! Si vine sa il ia … da dintai il coseste!!!

    Cert insa ca nu prea cunosteti societatea in care traiti … ci doar „bula” sociala careia ii apartineti

    • Fact (1): cel care contribuie la Contributors sunt eu (Mihai Buzea), nu vânzătorul apartamentului.

      Fact (2): a încercat. I-a spus unui vecin să cosească toată iarba și s-o dea la cal, iar ca să-l convingă i-a oferit o sumă decentă de bani, plus țigări și rachiu. Răspunsul a fost: „Da’ ce, bre, io sunt prostu’ tău? Îmi dai banii ăia cum ai zis, bag calu-n curtea ta și paște toată iarba. Io doar îl păzesc!”.

      „Cert insa ca nu prea cunosteti societatea in care traiti … ci doar „bula” sociala careia ii apartineti” – se poate să aveți dreptate. Trăiesc la Bruxelles de trei ani și încă învăț în fiecare zi, că n-am de ales. În privința bulei, să știți că eu nu știu cărei bule sociale aparțin!

  3. lipsa de empatie este considerata patologica intr-o societate normala; in populatii „speciale” (inchisoare, armata, conditii de privatiuni extreme) regulile se schimba, lupta pentru supravietuire poate duce la canibalism (sunt carti si filme despre asta).
    Sunt circa 40 % din romani care traiesc in mediul rural in conditii de saracie extrema, fara venit stabil si fara perspective, pentru ca …
    – motivul 15 – Acesti oameni (circa 8 milioane) nu sunt reprezentati politic; avem 18 parlamentari pentru minoritati (1 milion?), 2 parlamentari pentru cele 4 milioane de romani din diaspora, dar 0 pentru cei 8 milioane romani exclusi social. Propuneam la un moment dat ca orice politician aspirant sa traiasca o luna in mijlocul unei astfel de familii, atunci poate ar gandi altfel

    • „Propuneam la un moment dat ca orice politician aspirant sa traiasca o luna in mijlocul unei astfel de familii, atunci poate ar gandi altfel” – eu nu sunt politician aspirant, sunt reporter de teren. Am trăit timp de 9 luni (câte 3 luni în fiecare an: 2014, 2015, 2016) în mijlocul bătuților de soartă, și nu gândesc altfel. Foarte mulți vor să muncească, și muncesc de se clatină pământul cu ei; pe alții nu-i poți desprinde de băncuța de la birt. E alegerea lor, asta încerc să vă comunic. Intuiția îmi spune că nu veți da pe efortul meu nici o ceapă degerată: dumneavoastră știți mai bine.

  4. Chiar si-asa, cum ar zice Firicel: la soacra-mea la tara, se intampla exact ca in Fact(2) de mai sus, in sensul ca poti trage cu tunul si nu gasesti pe nimeni sa te mai ajute prin casa cu una, cu alta, nici daca vrei sa platesti regeste. Paradoxal, soacra-mea nu vrea sa plece de acolo, desi are un apartament confortabil la oras. De ce?! Pentru ca acolo e viata ei, acolo sunt rudele, vecinii, fostii colegi de liceu, amintirile. Am vrut sa-i renovez casa pentru a trai mai bine, chiar daca nu vrea la oras. Nu m-a lasat! Vrea sa traiasca in continuare in casa din chirpici, construita de ea la tinerete. De ce?! Zice ca ar arunca banii pe fereastra, ca nimeni nu ar mai cumpara o casa in satul ala, indiferent cat de renovata ar fi ea. Pacat de banii cheltuiti, zice ea.
    SI-atunci intreb: ce rost are votul pentru un om ca soacra-mea, pe care banul (adica bunastarea) nu o motiveaza in nici un fel, pentru care timpul e irelevant?! Sa aleaga intre ce si ce? Sau intre cine si cine?
    Ce facem in situatia in care lenea este generalizata la majoritatea populatiei din sat, nu doar la o singura persoana, ca in poveste?

    • „Ce facem in situatia in care lenea este generalizata la majoritatea populatiei din sat, nu doar la o singura persoana, ca in poveste?” – le oferim bani („o leafă bună pentru fieștecare”) în schimbul dreptului de vot. Aoleo, nu cumva chiar asta am scris în articol?!

  5. Ce ne mai distram ,in copilarie, cind citeam Povestea cu muieţi-s posmagii sau pe aceea cu Ruminul ce tot cara cu tirna soarele in casa fara de ferestri .Drobul de sare nu cade , nicind ,in capul lenesului national ala de mai mult pagubeste decit alearga si cel ce mai bine arunca cu buzduganul in Luna (aia de sta in ceruri )incercind sa sperie dracimea cea atit de criticata de raspopitii neamului aia de jucara rolul prin filmele trecutului nostru cel socialist si multilateral dezvoltat .Apoimiine este parca mai actual decit oricind chiar daca cu totii stim zicerea : nu lasa pe miine ce poti face azi .Cui ii mai pasa de „neghiobiile neamului”? Amu suntem cu totii„ doctoroi ”de mare clasa internationala si ridem cu gura pina la urechi de aceea(Elena dar nu din Troia ) ce isi zisese de una singura „savant de renume international ” ca doar nu am fi noi mai fraieri ca aia de pierdura puterea in anii de gratie 1989 . Nu ne saturaram de cita „ amar de claca ” facura mosii si stramosii nostri de „li se lungira urechile de foame ”si li se facura bataturi in palme mai ceva ca aia de frecara cindva stremeleagul pedepsiti fiind de legile Mavrocordatului ce nu avea iertare pentru nimerica .Iata cum erau pedepsiti rumanii cei doritori de amor ghebos :Nicolae Mavrocordat dixit : Cel ce va fi prins cu stromeleagul invartosat primprejurul partilor fatatoare ale muierii i seva taia scarbavnicul madular, intru vesnica lui nefolosinta. Ce lume ce obiceiuri ? Acuma suntem si noi boieri (dar nu Bibescu )si doara nu o sa ne frecam palmele devenite „ peste noapte , gingase, ajutind pe altii pentru doar ciitiva „zloti ” .Eu mis boier „de lume buna ”chiar daca zac inca de dis de dimineata prin singura si inegalabila „micuta circiumioara ”(dar nu la sosea )undene mai depanam amintirele cu prietenii nostri de o viata .Munca e pentru tractoare , asta o stie oriscare invatat al neamului si „slava Domnului ”acum avem tractoare, mestesugite , de fac ele toata treabusoara .Pensioara curge in valuri ,luna de luna , paznici pe la mosile altuia ne grabim a ne angaja ca doara ce mare lucru face un paznic si oricind avem ocaziunea ne exprimam haiduceste impotriva alora de nu tin cu neamurile .Abia acum vedem si noi , aia de mai au aceasta pricepere , cum colhozul inca ne bintuie imaginatia si doamne fereste sa spunem vreodata ca altul este mai destept ca noi ca doara se stie bine noi suntem intelighentia omenirii si ca nu degeaba facuram Revolutie pe bune nu ca aia de ii zisera de Catifea .„Hai pa si la mai mare ” ca doara am jucat si mai jucam inca „ barbut ”o viata intreaga cu Natiunea .

  6. Digitalizarea ne impinge catre „noua lene” , o lume si un experiment social nemaiintalnit pana acum, orice asemanare cu trecutul fiind irelevanta.
    Imi permit sa exprim la prima vedere un paradox, cu cat mai multe cunostiinte/stiinta acumulam, la modul general cu atat libertatea noastra se va reduce.
    Tinerii, generatiile de astazi , cu dezinvoltura tinereasca sunt pe cale sa implementeze aceste aspecte nestiind ce ii va astepta intr-un viitor cat se poate de apropiat.
    Am putea spune „Iarta.i Doamne cu nu stiu ce fac” , da, ca. 80 % nu stiu ce fac, 10 % stiu cum sa faca iar 10 % stiu intradevar ce fac.
    Cunostiintele acumulate pana in prezent cu toate noile technologii sunt din ce in ce mai mult acaparate si acumulate doar de cativa, secretomania, netransparenta asupra datelor si informatiilor chiar daca la prima vedere par accesibile sunt ferecate in inchisori virtuale, stocate pe servere bine pazite la care au acces numai cei „initiati”
    De ce ? sunt valori „inestimabile” pt care sunt create chiar monezi virtuale dar nu numai, miile de miliarde de dolari / euro sunt cei care ung intreg sistemul astfel sa functioneze tot mai bine, pt cativa.
    Ultimul raport despre cei mai bogati 10 oameni de pe pamant aratand ca averile acestora un cei 2 ani de pandemie s-au dublat, oare de ce ? pt s-a muncit mai mult iar lenea „globala” a fost mai putina ?
    Aveti dreptate daca afirmati ca nu se mai gasesc oameni care vor intradevar sa puna umarul, sa munceasca, ce li se sugereaza zilnic, minut de minut, secunda de secunda ?
    Viata va fi mai buna si usoara daca accesati aplicatia tare si cutare, nu-i asa ?
    Incercati un experiment de imaginatie , ce ar fi daca internetul ar dispare instantaneu ? ar dispare si lenea dintr-o data ?
    Daca pana acum in evolutia noastra munca a fost creatoare de bunastare, in primplanul noului experiment social nu va mai fi munca, vor fi datele si comportamentele indivizilor, cu alte cuvinte, suntem si vom deveni materie prima pt o industrie aproape complet digitalizata prin eliminarea factorului uman pt eficientizarea productiei, scaderea costurilor, marirea profiturilor ???!!!
    Nu este o contradictie cumva ? nu este alimentarea lenei ? si ce vom face dintr-o data cu timpul pe care il vom castiga, asa dintr-o data ?
    Vom innebuni si va fi nevoie de tot mai multe droguri si sedative de tot felul sau vom deveni cei mai fericiti oameni ?
    In aceste conditii bataia de cap pe care o asteapta politicienii va deveni insuportabila, credeti ? eu nu cred, dansii sunt pe cale sa-si securizeze tot mai mult mandatele in numele nostru prin tot mai rafinate metode.
    In trecut si in prezent de vorbeste de totalitarism, forma bruta, violenta care are insa un avantaj, o percepem, o vedem si putem acuza pe cei care practica acesta metoda de conducere a unei societati.
    Ce se intampla insa cu „totalitarismul digital” implementat din interiorul actualelor societati, democratice ?
    Sunt oameni ca mine si tine care lucreaza la acest nou proiect, experimet social si totul numai pt sutinerea lenei sau mai degreba pt uniformizarea individuala, eliminarea irationalului care ne caracterizeaza si care este ultima speranta de libertate ?

    • Punctați foarte bine necazurile, ca și autorul articolului.
      Mie mi-e frică de ”noul socialism” pentru că nu va putea fi aplicat direct, din cauza numărului mare de locuitori ai planetei, nici măcar în următorii 50 de ani.
      Așa că s-ar putea ca ”decidenții” să creadă că un nou război mondial ar mai reduce sarcina financiară, odată cu populația. Anume, i-ar reduce pe cei din Asia, care este adevărat că sunt harnici, dar sunt și mulți. Ar mai fi cei din Africa, cu o mare înclinație spre emigrare, poate și cei din America de Sud.
      Cel puțin, ăsta ar putea fi planul inițial. Ce-o ieși până la urmă, mai bine Doamne ferește! Războiul nu rezolvă problemele, ci le înmulțește, după cum s-a văzut la ultima tentativă.

      • Daca pana acum razboaiele a fost „motorul evolutiei”, technica militara fiind cea care a facut posibile multe evolutii din viata civila de acum inainte „progresul omenirii” va veni din cu totul alte directii, human engineering si alte metode ne vor reduce la un stadiu nemaiintalnit pana acum in evolutia umana, pandemia a deschis cutia Pandorei si nu o mai putem inchide.
        Se pare ca China a ajuns la apogeul numarului de oameni, metodele drastice de control al populatiei din trecut fiind acum vizibile si vor fi continuate prin introducerea acelui sistem de credit individual prin care fiecare individ va putea fi controlat, cui ii arde in acest context sa se inmulteasca ?
        In occident acest sistem de credit este acum implementat cerficatul verde, controale digitale peste controale, monitorizarea atenta etc.etc, noroc cu africanii, se pare ca ei sunt mai rezistenti, nealterati si probabil vor prelua candva conducerea si salva neamul omenesc.

    • „Sunt oameni ca mine si tine care lucreaza la acest nou proiect, experimet social si totul numai pt sutinerea lenei sau mai degreba pt uniformizarea individuala, eliminarea irationalului care ne caracterizeaza si care este ultima speranta de libertate?” – pentru susținerea lenei. Pentru susținerea programatică a lenei! Să le fie lene și să-și târâie șlapii până la cabina de vot! Abia atunci pactul dintre hoți și cerșetori va începe (greu, foarte greu) să se destrame.

      • Cabina de vot devine tot mai irelevanta, de la scrutin la scrutin, democratia nu mai este compatibila cu noile technologii si dezvoltarea extrem de rapida a acestora.
        Lumea digitala tinde catre totalitarism, fara ghilimele, acaparera totala a individului, cine ma apara, politicienii ? cei care intre timp fara ajutorilor marilor giganti gen Facebook sau Google nu mai pot castiga alegeri fara ca ele sa fie manipulate ?
        Decizia mea este clara, nu mai particip la nici un fel de alegeri pt ca nu mai vad nici o scapare, sunt resemnat,deziluzioat, increderea este zero.
        De acum inainte incerc sa ma descurc si strecor, cum si cat pot.

        • E momentul fie să părăsiți România, fie să obțineți (cum? ORICUM!) un post grăsuț în aparatul de stat. Părerea mea. Că eu sunt Stan Pățitul: le-am încercat pe ambele de câte două ori, dar nu mi-a ieșit nimic. Doar grădinăreala la valoni. Csf, ncsf. Viața!

  7. Va spun si eu o poveste. Am un prieten caruia viata nu i-a oferit cele mai grozave sanse. S-a nascut la tara intr-un sat sarac, fix ca ala unde a facut conditie fizica prietenul dvs IT-ist, doar ca mai la munte. Omul a avut noroc si de o familie dezorganizata bine de tot, si de tata lipsa. S-a tinut de scoala cum a putut, acolo la tara, a ajuns sa faca si o particulara vai mama ei tot prin provincie etc. Ca sa scurtez povestea, ajuns angajat, omul avea de oferit energie, atitudine pozitiva si chef de munca. Chestiile astea valorau undeva pe la 500 de euro pe luna in mediul privat din provincie, dupa cativa ani de „experienta”, si asta cu alergatura de dimineata pana seara. S-a tot luptat, dar plafoul de 500 de euro a fost mai puterinc. Asa ca a lasat tot acum cativa ani si s-a dus in Anglia, desi nu vorbea deloc engleza. In mai putin de un an a ajuns manager de restaurant, cu englezi in echipa, dupa care nush ce a mai facut pe la nush ce firme – chestia e ca s-a descurcat excelent si nu mai vine inapoi. Acum ma tot intreaba in ce sa bage banii la bursa. Repet, toate astea doar cu chef de munca si atitudine pozitiva, si cu o diploma de la o particulara egala cu zero impuscat. Probabil ca l-a ajutat lucrul cu oamenii. Ma gandesc, ca daca se facea si el arborist, nu stiu cum s-ar fi facut remarcat. In orice caz, inmultim povestea asta cu cateva sute de mii si gasim motivul pentru care IT-istul nu gaseste cu cine sa faca treaba in sat, desi oamenii sunt saraci si ar avea nevoie de un ban in plus. I hate to state the obvious, dar multi dintre aia care vor si pot, indiferent de meserie si nivel de pregatire, nu mai sunt in Romania.

    • Aveți punctual dreptate. „aia care vor si pot nu mai sunt in Romania” – sunt 8 milioane de săraci lipiți planetei (iau cifra de la un comentator de mai sus, nu știu dacă este sau nu corectă) – care pot, dar nu vor. Și nu vor vrea niciodată. Nu e nimic de făcut cu dânșii. Absolut nimic. Singurul lucru de făcut e să-i salvăm pe copii, pe copiii lor.

    • Ar mai putea fi un aspect. Țăranul ăla, cât o fi el de sărac, trăiește și fără câștigul ocazional oferit de vreun orășean cu pretenții de conaș. Dacă n-ar veni niciunul dintre ei în satul său, nu moare el dintr-atâta. Iar dacă vine, s-ar alege și țăranul cu o țuică mai mult. E bună cireașa de pe tort, știe și țăranul ce e șofranul, dar tot blatul satură. Adică tot din bătătura proprie își face țăranul veacul. Dacă ar avea totul de-a gata acolo, poate că din plictis și spirit aventuros ar încerca să facă un ban în plus și la conaș. Chiar de-l știe pretențios și pentru banul dat îi cere de trei ori mai multă muncă decât bătătura proprie. Din care mai trimite un caltaboș, un sac de cartofi sau un coș de mere și copiilor rătăciți pe la oraș.

      • Ar mai putea fi un aspect. Țăranul ăla, cât o fi el de sărac, ar putea avea copii. Pe care îi ține flămânzi, desculți, dezbrăcați, lipsiți de educație școlară – că, na, el e sărac! N-are posibilitatea! El le-ar da, dar dacă n-are?! Iar câștigul ocazional oferit de vreun orășean cu pretenții de conaș nu-l interesează: el nu e prostul nimănui! Lasă, cum a trăit el o să trăiască și copiii.

        • Adevărat, dar e un caz particular al celui general descris de mine: nu moare fără conași.
          Ați adăugat și copiii, adică generația aia cu aplecări de stânga. Îi avem cum i-am crescut. Dacă nu ne place ce vedem, vine e la … ghici la cine!

  8. FELICITARI!
    O super realizare.
    Ma refer strict la Fact 1, articolul in sine trebuei citit pe indelete si merita o analiza mai ampla.
    „Așa că patru zile, proprietarul (vânzătorul) și cu mine ne-am spetit la curățenie, la cărat mobilă, la sortat și la aruncat saci cu gunoaie”
    Este o ultra-super realizare!
    Dupa ce au murit parintii, in 2012, ne-au trebuit patru luni ca sa curatam, reamenajam si remobilam apartamentul. A durat mult si de scos ce era vechi, si de zugravit / reabilitat, si de remobilat.
    Am avut si forta de munca gratuita, nevasta si soacra, dar si meseriasi specializati.
    Dupa ce a murit unchiul, in 2013, nu ne-am mai grabit, dar a durat peste un an, pina cand apartamentul gol, dar complet nerenivat, a fost vandut in 2014!
    Patru zile reprezinta super-performanta!
    Ar trebui o suma nu mare, ci imensa, ca sa gasesti oameni dispusi sa faca acest lucru, asa de repede!

    • Trebuie precizat, totuși, că proprietarul a tot golit apartamentul, pas cu pas și fir cu fir, timp de un an de zile. A lucrat singur și nu s-a grăbit („a sortat”, cum spune el), că nu apăruse niciun cumpărător la orizont. A apărut fix când aterizam și eu de pe Zaventem! Vorba lui Creangă: „Iaca poznă” :)

  9. Munca de genul asta e pe principiul cerere și ofertă. Eu cred că în primele două cazuri pur și simplu nu s-a oferit destul. Știu destui la sate care se duc cate un sezon în alte țări la munca câmpului și se întorc acasă și cheltuie ce au câștigat în restul anului. Când ei au fost plătiți cu 100-150 Euro pe zi normal că nu vor veni la tine pe 30-40. Placa altora cu plata regească îmi e cunoscuta, nu e regească aproape niciodată. Oferă cat face și vei găsi, daca vrei din scurt fii conștient că trebuie să oferi mai mult decât face. Altfel ne plângem pe internet că alții sunt leneși și nu muncesc pentru noi.

    • Corect.

      Asta e problema. Oamenii se plâng că nu găsesc mână de lucru ieftină. Sunt oripilați când li se cere prețul zilei și atunci apar poveștile cu „puturoșii care nu vor să muncească.” E fals.

      Acum vreo 4 ani am fost în țară și am renovat masiv casa părintească. Tatăl meu (arhitect pensionar, deci în branșă) se plângea exact de asta: Că e imposibil să mai găsește buni și meseriași serioși în ziua de azi. Evident că e fals. Am găsit fără probleme o companie cu oameni care să rezolve instalațiile de apă să schimbe rețeaua electrică, să faianțeze să schimbe toalete și chiuvete, să zugrăvească, să înlocuiască gardul să curețe și să pună apoi totul la loc. Exact ca-n America. Știind că părinții mei le vor mânca zilele meseriașilor dacă sunt de față la lucrări, am reușit cu mare greutate să-i aburesc să mergem 10 zile în Corfu. Unde ne-au explicat în fiecare dimineață mie și soției mele că le-am distrus casa la care șin atât de mult cu ideile mele crețe.

      La întoarcere totul era OK. Amândoi sunt extrem de pretențioși și greu de mulțumit când vine vorba de construcții. Au fost neașteptat de puține mormăieli. Oamenii lucraseră foarte repede, bine și foarte curat. Evident că n-am avut curajul niciodată să le spun cât a costat că m-ar fi sugrumat cu mâinile lor. 😁

      • Cumva, precum rabinul ambii aveți dreptate.De fapt ceea ce lipsește ( cel puțin la noi) este piața care să regleze prețul. Din cauza asta dumneavoastră ați găsit o firmă, pentru că vă raportați la prețurile din USA, iar părinții se raportează la prețurile locale ( cu multă răbdare probabil chiar ar fi găsit la un moment dat meseriași la prețurile la care se așteptau, care ar fi făcut treabă, după noroc, bună sau nu, cu mari șanse către varianta 2) . De asemenea există și categoria celor care cred că meseria lor e atât de importantă încât pot cere mai mult decât cere, să zicem, un meseriaș din Germania. Probabil că dacă avem noroc să mai țină încă vreo 20 de ani capitalismul pe aici se va regla și piața asta :) În schimb, în cazul comentat de dl Buzea e mai complicat, pentru că probabil că amatorii de „one time rush” sunt mai puțini în zonele bogate în preajma sărbătorilor. Îmi aduc aminte de șeful meu de acum vreo 20 de ani care ținea prăvălia deschisă în ajunul Crăciunului doar pentru că inevitabil găsea 1-2 părinți disperați care au uitat de cadoul copilului și erau dispuși să cumpere un calculator la orice preț :) La un moment dat deranjul de a ține prăvălia deschisă a devenit mai mare decât profitul potențial și a renunțat, ca toți ceilalți…

        • Exact piața a dictat prețurile ălora 😀.

          Sigur piața arată bine doar atunci când oferă chinezării ieftine pe care mai bine le atunci decât să le repari. Numai că ea are în mod inevitabil jumătatea scumpă.

          Un alt exemplu de piață: Când ies cu doamna la mea la cină un restaurant trebuie neapărat nețăsare să o duc la alde Fleur de lis, Giordano’s sau ale chestii din astea unde primești un sfert de friptană de la Texas Roadhouse sau Famous Dave la de vreo 3-5 ori prețul.😒 Personal mi se pare aberant să plătesc un preț așa de mare doar pentru o chestie la care mai și trebuie să mă duc în costum și unde singura chestie deosebită e că chelnerii vorbesc franceză sau italiană. Însă asta-i place ei și am învățat de demult să aplic în viața de familie principiul lui Avram Iancu:„Nu ne batem pentru jucării” așa că acolo mergem. Se pare că mulți alții gândesc la fel și ai nevoie la pungașii ăștia de rezervare cu câteva zile în avans… Asta-i piața. Bravo lor că și-au găsit nișa…

          • Da, firește că piața, ce ziceam e că piața noastră e un pic mai „tânără” și neașezată. ( la noi există încă meseriașul care e meseriaș doar între două campanii agricole, eu cu ăștia m-am confruntat, „vin, dar poimâine am de scos cartofii și nu pot” :) ) Cu timpul prețurile se mai stabilizează și probabilitatea de a primi exact serviciile pe care le plătești e mai mare. La noi e încă destul de posibil ca la „Floarea de Crin” să nu știe franțuzește și să se și scobească în nas, și invers, pe marginea DN6 să mănânci bine și elegant cu ceilalți „participanți la trafic” :) Sunt diverse motive pentru asta care țin de o societate în schimbare, la un moment dat oamenii încep să își cunoască valoarea și să își evalueze serviciile corect…

      • @Svejk,
        Bun. Dar daca ati raporta pretul pe care l-ati platit acelei firme la factorii relevanti din localitatea respectiva (ex: nivelul mediu al veniturilor, al preturilor bunurilor de larg consum, al utilitatilor, al chiriilor/preturilor locuintelor, al taxelor etc), nu ati avea impresia ca ati platit mai mult decat ati fi platit in America? Ca daca da, inseamna ca are totusi dreptate domnul Buzea: mesteri buni mai exista, dar sunt prea putini.

        • Mă interesa să rezolv problema. Prețul plătit era acceptabil și atunci am bătut palma. Asta e piața.

          Acum dacă e să fiu chițibușar, alimentele îmbrăcămintea, automobilele, energia, combustibilii, electronicele și taxele sunt mai ieftine/scăzute în America ca-n România. Casele sunt într-adevăr mai scumpe. Meseriașii care au renovat casa părintească au costat totuși cam 20%-25% mai puțin în România ca-n America. A fost o afacere foarte bună.

    • „Altfel ne plângem pe internet că alții sunt leneși și nu muncesc pentru noi” – eu nu mă plâng pe internet, domnule Mihai, și nici nu am de gând să caut leneși care să muncească pentru mine. Din moment ce eu muncesc pentru alții?! Și, da, aveți într-un fel dreptate. Și eu vreau un preț cât mai bun pentru munca mea, că altfel nu plecam din România.

  10. eu stiu altfel povestea, harnicii si desteptii s au adunat care unde au apucat, unii in marea casa a poporului, citi au incaput, altii prin judecatorii si dregatorii, iar ai mai putin dotati, cu doar un singur doctorat s au facut militieni, militari si securisti sa aiba grija de interesul national. lenesii si prostii s au imprastiat care ncotro sau trag la jugul de acasa sa i hraneasca pe cei dintii ce se milostivesc de ei si fara de care n ar avea nici democratie si stat de drept, nici libera miscare, nici macar coarnele plugului.

    • Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule Man Of War. Așa e, noi leneșii și proștii ne-am împrăștiat care-ncotro, că nu ne-a dus mintea să ne facem securiști. Csf, ncsf. „Doi cu sapa, cinci cu mapa” – dar uite că nu au fost mape pentru toți! :(

  11. Cred ca informaticianul ruralizat și poate și autorul acestui articol n-au prea dat pe la tara in ultimii 10 ani. Prin satele pe care le cunosc rar găsești un om sub 60 ani. Mulți sunt foarte șubrezi, altii alcoolici. Mitul lenei este perpetuay de cei care isi iau ca barometru salariul minim pe economie, eu cred insa ca in realitate nimeni nu refuza sa muncească pentru o plata decentă.

    • Ce inseamna plata decenta ? pt unul 1000 de lei /luna pot fi multi bani, pt altul nici nu merita sa se dea jos din pat. Din pacate satul si lumea rurala sunt sistematic distruse si credeti ca numai banul poate aduce fericirea ?
      Nu ar fi sufient daca ai avea un acoperis deasupra capului si destule resurse in batatura sa poti trai decent si fericit ? intreb si eu, precis sunt multi oameni care ar fi fericiti daca n-ar fi supusi la tot felul de sicane din partea statului, a institutiilor acestuia.
      IT-stul a avut motivele sale sa se retraga la tara, saracul n-a stiut ce inseamna viata in satul romanesc, munca fizica, deh, degetele sale firave obsnuite de la varste fragede navand decat contact decat cu tastatura au inceput sa doara.
      Coada toporului, matura, lopata lasa urme si durere, nu-i mai usor ca printr-un click sa.ti comanzi ceva de mancare ? dar stii ce mananaci ? sau nu mai conteaza ? in lumea virtuala nici foamea nu te mai loveste.

    • Informaticianul ruralizat s-a mutat la țară în 2019, chiar înainte de pandemie (își propunea să revină la el în apartament, să fie doar o experiență de vară, dar a rămas acolo). Autorul acestui articol a fost timp de 16 ani (2005 – 2021) reporter de teren. Majoritatea celor rămași prin sate sunt bătrâni, aveți dreptate, dar există și tinerii capabili de muncă, dar care o refuză categoric. Asta am vrut să spun. „in realitate nimeni nu refuza sa muncească pentru o plata decentă” – în realitate, milioane de oameni refuză să muncească pentru o plată decentă. Din punctul lor de vedere, munca umilește! Fenomenul nu se limitează, evident, la România. În Rusia are proporții incomparabil mai mari (apud Vasile Ernu, „Bandiții”).

      • Dacă știi să cauți, găsești! Petre Iancu are în romanul ”Xanax” o povestioară despre cum poți găsi la țară ceva mînă de lucru. Omu’ de la oraș avea nevoie de ceva ajutor la coasă și se duce la crîșmă, acolo unde este tîrgul de joburi la sat. Unchi-su îi spune să nu discute cu ăia în treling și șlapi, că nu găsește nimic. Tre’ să discute numai cu ăia puși la costum, dacă are noroc ar putea să găsească ceva. Ăsta uimit îl întreabă cum dracu’ unul pus la costum e mai disponibil să tragă la coasă decît o șleampătă în bermude și papuci, iar unchiu’ îl lămurește rapid. Bă, ăia în treling au ceva bani și nu se bagă la muncă, ăia în costum n-au de nici unele, au costumele alea de la mort, cînd le face de patruj’ de zile și primesc un costum de pomană, ăla e șpilu’! Uite o bună lecție de head hunting rural, să moară Butunoiu de necaz!

        • Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule Cetățeanul Turmentat! Din punctul meu de vedere, e cel mai bun de până acum, cel mai gras: cu astfel de comentarii se justifică efortul meu, nu altfel! Mă tot întreabă nevastă-mea: „De ce mai scrii la Contributors, dacă tot nu te plătesc?”, iar un comentariu ca acesta este răspunsul. Eu îmi văd articolele ca pe o plasă aruncată în ocean; pot prinde ceva, pot prinde nimic. De obicei, nimic. Dar când prind ceva, îmi salvez respectiva „captură” într-un folder separat de pe hardul extern (să nu pățesc cine știe ce), iar din acel folder îmi trag putere și curaj pentru următoarele cărți. Nu că l-aș plagia pe Petre Iancu, ferească Dumnezeu! Dar când dau peste informații / puncte de vedere care îmi scăpaseră până atunci, prost aș fi să nu le grijesc ca pe moaște! Că și moaștele, la o adică, aduc bani.

          • Păi, scrieți în continuare, domnu’ Buzea! Eu aș băga oricînd la SNSPA cursul scurt de politică aplicată al lui Gica Purcica din cap. Fire Club II. E ”fără burți”, pragmatic, scurt și la obiect, practic e un rețetar al reușitei în politică pentru orice civil care vrea să ajungă politician de succes. Din păcate tot mai puțini civili reușesc să străpungă barierele pe care ”siguranța națională & sistemul” le ridică în calea aspiranților la boierie politică și asistăm la o adevărată invazie a cretinilor veniți din cazarmă în dauna dobitocilor civili cu 8 clase proveninți din mediul rural. Hai, că am luat-o pe arătură!

            • Din punctul meu de vedere, nu! Vă mulțumesc! p.s. mă rog, Gica Purcica vă mulțumește prin mine :)

      • Ce înseamnă „plată decentă”?! Părinții mei înțeleg o sumă pentru care nici mama zmeilor nu se ridică din pat. Eu cred că am avut o imagine ceva mai aproape de adevăr a ceea ce însemnă „plată decentă” și am găsit fără probleme oameni care să lucreze pentru ea.

        Îmi place enorm munca pe care o fac. În momentul ăsta scot mult mai muți bani din investiții decât din leafă. Deci leafa nu mai e de ani buni o chestie de subzistentă. Cu toate astea nu m-aș duce la lucru dacă nu aș fi plătit la nivelul pe care eu îl con sider rezonabil. Cum pot să-l judec atunci pe omul pentru care leafa e o chestie de subzistență dacă refuză o lucrare plătită sub prețul pieței?!

  12. Pentru mine termenul de socia-democratie este o contradictie in termeni . Corect este socialism . Sa nu uitam ca initiatorii uniunii europene au fost socialisti . Ideea in sine este de sorginte socialista . Si daca privim in istorie 90% din tineretul european ( 18-30 de ani , cel putin ) a imbratisat aceasta doctrina .
    La acest moment , in Romania , avem guvern psd + pnl . Unui om intreg la cap asa ceva nu ii poate parea decit imposibil . Uite ca e posibil . Si se poate vedea cu ochiul liber ( cine are ochi sa vada , cine nu …. ) toate politicile / deciziile acestui guvern sint , doctrinar , socialiste . Chiar si in perioada in care guvernu era pnl+usr se intimpla acelasi lucru ; decizii si politici socialiste . Pentru mine pnl este liberal numai si numai cu numele .
    Asteptarile mele de la cei ce guverneaza sint urmatoarele :
    – eliminarea salariului minim pe economie . Salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere .
    – eliminarea obligativitatii contributiei la fondul public de pensie . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta din urma sa dispuna liber catre ce fond de pensie ( si cite fonduri de pensie ) se indreapta .
    – eliminare stabilirii virstei de pensie prin lege . Fiecare cetatean sa aleaga liber cind intrerupe activitatea profesionala . Intrerupere care poate fi si partiala . Momentul respectiv trebuie ales in functie de sumele capitalizate in investitiile facute pe toata perioada de activitate profesionala si in functie de capacitatea si dorinta de a fi activ .
    – guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie ( poate fi numita si altfel ) de 1000 de lei ( de exemplu ) . Pe principiul ca aceasta persoana a fost consumator in economie ( adica a platit prin , faptul ca a consumat , o imensitate de taxe , impozite , accize , ….. )
    – orice forma de subventie de la bugete publice sa fie eliminata .
    – eliminarea obligativitatii contributiei la FNUASS . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta sa decida liber unde si cite asigurari de sanatate isi face . Guvernul sa asigure numai cheltuiala cu serviciul de urgenta iar pacientul de la urgenta dupa ce va fi stabilizat sa opteze singur ( pe asigurarea / asigurarile sale de sanatate ) catre ce unitate spitaliceasca merge pentru remediere completa .
    Lista o pot continua dar ma opresc aici . Cine pune in practica toate acestea va avea votul meu . Sa ne intelegem ; va avea votul meu dupa ce toate acestea vor fi implementate . Nu mai dau vot pe propmisiuni .

    • vezi ca ai contradictii … daca te-am pune in mediu virtual intai sa-ti traiesti regula impusa, cred ca ai capitula foarte repede

      nu ai pus nicaieri riscuri, evenimente gen pandemie, caderea sistemului , etc care se materializeaza cu regularitate si pot anula intro clipa toate economiile sau business-ul tau

      sa zicem iti da cineva in cap si iti ia toti banii, cum platesti serviciile medicale? sau intai ai sa astepti sa-l prinda politia, sa-l judece, sfantul duh sa-ti dea banii inapoi

      trebuie sa intelegi ca si banii … e o conventie, pana la urma poti sa ai un sac de bani, dar daca in momentul retragerii la pensie nu poti cumpara nimic, inseamna ca nu ii ai.

    • „va avea votul meu dupa ce toate acestea vor fi implementate. Nu mai dau vot pe promisiuni” – de acord cu toate punctele din listă, dar nu sunt de acord cu această ultimă frază. Cum să implementeze un guvern ceva (orice!), dacă nu e învestit de parlament? Și cum ar putea exista un parlament ales (de cetățenii cu drept de vot) ÎNAINTE de alegerile parlamentare?

      • Cum ?

        Nu e neaporatr necesar parlamentu, votu universal si democratia.
        E destul ca guvernu sa aiba monopolul violentei.

        Dupa care veti incepe sa regretati parlamentu de acum …

      • Domnule Buzea ,
        Dorintele mele le-am comunicat , acum vreo 8 ani , la vreo 100 de parlamentari . Prin posta electronica . Poate ma credeti poate nu ; nici unul nu mi-a raspuns . Nu tu o injuratura , nu tu sa zica ca gresesc pe undeva , sau ca nu gresesc , …. Nimic . Si m-am adresat lor pentru ca au initiativa legislativa . Apoi , cu aceleasi dorinte , m-am adresat citorva ministri nin guvern ( economie , finante , munca , mediu , sanatate ) . Nici un raspuns . Chiar presedentiei . De acolo am primit un raspuns ; dela un consilier care ( la modul cum raspunde de poate fi inlocuit de inteligenta artificiala ) mi-a comunicat de nenumarate ori ca presedintele a luat act de cele transmise de mine . Prin urmare imi vad de treburile mele , imi reduc la maxim interactiunea cu orice institutie bugetara , de cite ori pot muncesc la negru , imi reduc consumul la maxim ma prezint la vot si recensamint daca e obligatoriu si pe primul il dau nul iar la al doilea le raspund in meri si peri . A ! Cum implementeaza vreun individ sau partid ceea ce vreau eu va avea votul meu . E modul meu de a trai ( foarte sintetic vorbind ) in mijlocul unui popor needucat , inconstient si iresponsabil guvernat de tilhari si mincinosi .

    • @Adrian Popescu

      «OECD: Oamenii vor taxe mai mari pentru bogaţi şi sisteme de asistenţă socială mai bune.

      Majoritatea locuitorilor ţărilor bogate vor ca persoanele înstărite să plătească taxe mai mari şi solicită de asemenea mai multe ajutoare sociale din partea guvernelor, în special pentru pensii şi sănătate, arată rezultatele unui sondaj publicat marţi (19.03.2019) de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), transmit Reuters şi AFP, citate de Agerpres.

      La elaborarea acestui sondaj, OECD a consultat 22.000 de persoane cu vârsta între 18 şi 70 de ani din 21 de ţări cu privire la îngrijorările lor şi ce cred despre modul în care guvernele îi ajută să răspundă riscurilor sociale şi economice.

      În toate cele 21 de ţări, mai mult de jumătate din cei intervievaţi au declarat că sunt “pentru”, atunci când au fost întrebaţi dacă guvernele ar trebui să îi taxeze mai mult pe bogaţi pentru a-i putea spijini pe cei săraci.

      Cel mai mare sprijin în favoarea taxelor mai mari pentru bogaţi, aproape 80%, s-a înregistrat în Portugalia şi Grecia, ambele ţări care au ieşit după mai mulţi ani de criză economică, comparativ cu o medie de 68% în zona OECD. De asemenea, sondajul OECD a descoperit o nemulţumire semnificativă faţă de politicile de asistenţă socială ale guvernelor. Multe persoane din ţările OECD cred că serviciile publice sunt inadecvate şi greu de accesat. În medie, doar 20% din cei intervievaţi cred că ar putea avea un acces facil la asistenţa socială dacă ar avea nevoie, în timp ce 56% cred că ar fi dificil să aibă acces.

      Acesta este un semnal de alarmă pentru politicieni. Ţările OECD au unele din cele mai generoase şi mai avansate sisteme de protecţie socială din lume. Cu toate acestea,mulţi oameni simt că nu pot conta pe guvernele lor atunci când au nevoie de ajutor. Trebuie să restabilim încrederea în guvern, să promovăm egalitatea de şanse”, a declarat secretarul general al OECD, Angel Gurría.»

      https://bit.ly/3GJOvGi

      «OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) este o organizație economică interguvernamentală cu 38 de țări membre, fondată în 1961 pentru a stimula progresul economic și comerțul mondial. Este un forum al țărilor care se descriu ca fiind angajate în favoarea democrației și a economiei de piață, oferind o platformă pentru a compara experiențele politice, a căuta răspunsuri la probleme comune, a identifica bunele practici și a coordona politicile interne și internaționale ale membrilor săi. În general, membrii OCDE sunt economii cu venituri ridicate, cu un indice de dezvoltare umană (IDH) foarte ridicat și sunt considerate țări dezvoltate. În 2017, țările membre ale OCDE reprezentau în mod colectiv 62,2 % din PIB-ul nominal mondial (49,6 trilioane de dolari SUA) și 42,8 % din PIB-ul mondial (54,2 trilioane de dolari) la paritatea puterii de cumpărare.»

      https://en.wikipedia.org/wiki/OECD

      • Poate nu ati observat, in ultimul timp guvernele si institutiile statelor aproape in toata lumea sunt in razboi mai pe fata mai pe nefata cu proprii cetateni.
        Incepand din SUA si pana in China, numai conflicte sociale de tot felul.
        Ce pretentii mai puteti avea de la un inamic pt care doar puterea mai conteaza ?
        Dorinta de libertate, o viata mai buna , mai multa dreptate sociala, sunt aspecte pe care putini politicieni le imbratiseaza, puterea fiind „amanta de lux” a politicului, putere care este din ce in ce mai mult securizata de aparatul de constranegere tot mai numeros si metode tot mai sofistificate de supraveghere.
        Demonstratii pasnice sunt atacte de bugetari platiti de noi, dotati dupa ultima generatie, de parca ar fi „martieni” si s-ar lupta cu inamic un inamic fioros, au fost destule imagini din capitale europene incepand de la Paris pana la Berlin.

    • „guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie” e mai greu, implica multa birocratie & deci cheltuieli sporite; alternativ solutia poate fi o indemnizatie de senior oferita oricarui cetatean roman e.g. dupa varsta de 65 de ani
      cu celelalte de acord! eu as agrea 1 impozit de stat pe teritoriul fiscal al ROU unic dur, primar & final „pt functionarea statului” de sa zicem 17.5% / cand zic primar ma refer ca-s excluse de la imp dobanzi, castiguri bursiere, chirii etc

  13. Experimentele nu trebuie privite cu suspiciune. Cele considerate de dreapta le încercăm de câteva milenii, astea care par că vă înfricoșează doar de vreo două secole. Toate încercările sunt legitime, pentru că din toate se învață, mai ales din cele eșuate, dar și pentru că exprimă nemulțumirea unui grup, mai mare sau mai mic, dintre planetari. Iar dintre generații nu e niciuna mai competentă decât altă. Până la urmă unii vor să schimbe ceea ce alții n-au făcut bine, care și ei, la vremea lor, au schimbat ceea ce nu au făcut bine cei de dinainte. Altfel spus, toate sunt experimente eșuate, doar că unele mai repede. Dar nu putem trage linie niciunde. Pe de altă parte nu egalitatea de rezultat este cea vizată acum, ci aceea de șanse. Intenționat sau nu, unii fac confuzie. Lucian Bondoc are un articol excepțional pe tema asta.
    Am observat de multe ori (la cei ce susțin declarativ întreprinzătorii) un paradox: deși ulterior se identifica cu ideile novatoare ale acestora, inițial se opun înnoirii tocmai pentru că regula cea nouă ar putea corupe. Și de frica unei minorități coruptibile, pe care tot ei o încadrează ideologic la extrema opusă lor, sunt dispuși să-și pedepsească toți concetățenii, privându-i de beneficiile noilor reguli. Când este însă vorba de protecția unei minorități discriminate, reacția lor este inversă, deși prin acordarea aceluiași drept și celorlalți, majoritarii nu pierd absolut nimic.
    Timp contra vot?! Unfair, căci unii câștigă timp votând stagnarea, deci le obțin pe amândouă.

  14. In Romania (si nu numai) cu doi mici si-o bere, oferiti la intrare in sectia de vot, contra buletin de vot, s-ar rezolva mult mai ieftin problema si, mai mult ca sigur, din etern, PSD-ul va deveni vremelnic.

  15. Sfat general ….

    Daca suntei in situatia de la Fact (1) si trebuie sa goliti un apartament …
    – dintai luati tot ce va intereseaza
    – discutati cu gunoierii care „fac” blocul ala. Le ziceti ca vreti apartamentu gol si ca ce e inauntru e a celui care scoate … Vin, scot tot si au si camion …
    La final poate mai ramane de maturat sii aruncat cateva bulendre si ziare vechi

    Dacsaa nu stiti cu cine sa discuati rugati femeia de serviciu sa discute ..

  16. Nice try. Numai că nu ține.

    „Noul contract social” ca orice contract trebuie să aibă minimum două părți. Ca-n amor. Sau și mai grav: trebuie să fie o parte care să plătească în contractul ăla. Deci cucoana din povestea lui Creangă. Însă cucoanele astea cu hambarele pline de posmagi sunt tot mai greu de găsit în zilele noastre și se refugiază mai ales prin povești vechi și demodate. Asta indică o problemă majoră a contractului ăla social pe stil nou.😮

    Ziceți dumneavoastră: „Cine nu dorește să beneficieze de acest drept va trăi ca și până atunci, sculându-se de dimineață ca să se ducă la muncă. Să câștige cât îl ajută priceperea, efortul și norocul, iar din impozitele plătite de el, statul să dea leafă bună cetățenilor care nu vor să muncească.” Aici e o mică problemă. Și după cum bine vedeți de mai bine de o duzină de ani coana Iuropa tot strânge cureaua și veniturile grajdaninilor mărețului stat social se tot reduc. Pentru că cei ce nu vrem să plătim plecăm de acolo spre alte locuri unde plătim mai puțin. Așa cum am făcut (și) eu. În plus avem mare grijă să plătim cât de puține taxe e posibil prin toate modalitățile imaginabile. Iar America (God bless America!) e locul perfect pentru așa ceva.

    Mai ziceți dumneavoastră: „Stau cu ochii ațintiți și cu urechile larg deschise la generațiile care vin din urmă, și care sunt fascinate de politicile de stânga.” Sunteți sigur că înțelegeți ce vedeți?! Fac parte din generația lui „Jos Iliescu” a studenților din prima jumătate a anilor ’90. Cu toții ne dădeam „de dreapta & anticomuniști”. Dacă cineva își cerea o țigară i-o dădeai fără probleme. Dacă n-aveai bani la cârciumă știai că cineva îți va plăti consumația așa cum și tu o plăteai celor ce „erau pe geantă”. Era greu de imaginat să inviți o fată la o cafea sau o înghețată și să o pui să-și plătească consumația, chiar dacă exista riscul ca ea să rămână cu înghețata și tu cu nimic. 🙄 Nu-i așa?

    Băieții mei mai mari sun studenți de 20 și 22 de ani ai generației „de stânga”. Ei nu fumează, deci n-au cui da sau cere țigări. Cel mare trăiește spre disperarea mea (e la vârsta pe care ar trebuie să le schimbe ca pe ciorapi) cu aceeași fată de mai bine de un an. Cărțile lui de credit sunt derivate din ale mele și nu cheltuie cash. Deci îi știu toate cheltuielile. Știu sigur că nu i-a plătit fetei lui nici măcar o cafea până acum. Nu e vorba de bani. Are bursă de merit și în stil românesc & total neamerican îi acopăr toate cheltuielile.

    L-am vizitat pe băiatul meu mai mic anul trecut. Locuiește în același apartament cu un băiat din vecini cu care a fost coleg de școală din clasa a III-a. A fost la vânătoare cu ai lui (eu nu vânez) încă din copilărie aproape în fiecare an. Au locuit în același cort. Au înghețat în aceleași hunting stand-uri așteptând căprioarele ce nu mai treceau pe acolo. Ei bine, ăla vine și-i cere împrumut mașina pentru nu știu ce. Copilul meu, carne din carnea mea, sânge din sângele meu, care arată identic cu pozele mele de la 20 de ani, îi răspunde prietenului său din copilărie pe un ton firesc: „Sure. It’s yours. $50 and the tank full tomorrow morning.” Am rămas ca la dentist. Nici ăsta nu i-a plătit niciodată niciunei fete (măcar el le schimbă mai des ca ăla mare) nici măcar o cafea. Am fost cu el și prietena lui la un restaurant franțuzesc destul de scump. Fata era crispată. Băiatul meu i-a șoptit la un moment dat. „Don’t worry. They always pay” („ei” – adică noi, părinții lui) și fata s-a relaxat. 😀

    Ei (și cam toți colegi lor) au portofolii de investiții. Joacă la bursă la 20 de ani!!! De fapt o fac din liceu, Noi ăștia „de dreapta” la vârsta aia eram (vorba cântecului) „fără griji și fără bani”. Ei discută despre plasamente și „return on investment” cu naturalețea cu care vorbeam noi la vârsta lor despre sânii asistentei de la fizică, Metallica sau Guns N’ Roses. De la ăștia așteptați dumneavoastră stângisme?! De la ăștia așteptați solidaritate socială?! De la ăștia așteptați să vă plătească moca așa fără niciun fel de „return”?! Sancta simplicitas! 😂

    • Banuiesc ca acest tineret nu va tunde iarba pe un pret corect :)

      Daca ma uit la fapte fiul de fapt e de stanga, fiindca nu isi face banii lui, traieste din banii altora. Investitii pe bursa nu inseamna ca produce bani, e un fel de redistributie a muncii, participa la redistributia a muncii cuiva.

      Stanga nu inseamna ca lucrez si ma impart cu altii, inseamna ca iau de la acel care lucreaza si ii impart eu.

      Redistributia rezultatului muncii se face de stat prin taxe si impozite sau prin sistemul privat prin redistributia de capital sau pur si simplu vin si iti iau banii.

      In rest parca e vorba de copii mei, sunt curios ce va fi mai departe

      • Da evident. Copii cer prețul pieței (oneros😁) ca să tundă iarbă sau să curețe zăpada. Ideea e că acasă lucrează „free of charge”.

        Tehnic vorbind își câștigă totuși banii. De pe la 14-15 ani băieții mai mari au lucrat în vacanțe sau au făcut voluntariat. E bine și e rău. E bine pentru că au înțeles valoarea banului și și-au format reflexul de munci. E rău că devin rapaci dincolo de ceea ce mi-am imaginat vreodată. Ambii lucrează și în vacanțe. La vârsta lor preferam să petrec 1-2 luni vara la mare pe plajă pe jumătate mort de foame și nu aș fi conceput s=-mi stric vacanța și să merg vara la lucru.

        În privința studiilor universitare am avut cu amândoi aceeași convenție și o să o am și cu gemenii când ajung la vârsta lor: „Asta-i suma pe care o aveți pentru studii. Bursele, grant-urile etc. sunt afacerea voastră. Voi decideți dacă banii merg în buzunarele voastre sau ale altora.” Ambii au înțeles mesajul și au reușit perfect score ACT/SAT. S-au dus fiecare la universitățile care le-au plătit cel mai mult. Spre deosebire de mine la vârsta lor, ei înțeleg educația superioară ca pe o afacere. – așa cum de altfel și e.

      • Probabil o sa intrebe exista o aplicatie pe telefonul mobil care rezolva problema, o rezolva mexianii si alti ilegali din SUA la un pret convenabil.
        Cu toate jucariile digitale tot trebuie sa puna careva mana pana la urma cu toate ca exista roboti de tuns iarba, tunsul ierbii fiind doar pretextul.

    • Nice try. Numai că nu ține.

      Ați absolutizat o experiență personală și mi-ați anulat argumentul, credeți dumneavoastră. Buzea: „Nu există elefanți roz!”. Svejk (scoate un elefănțel roz de jucarie din buzunar): „Iată un elefant roz! Deci, TOȚI elefanții sunt roz!”. Nu ține, stimare preopinent, nu ține.

      Dumneavoastră, soția, cei doi fii, nevastă-mea, soră-mea și cumnată-meu sunteți oameni croiți într-un anumit fel. Știți să faceți banul, să-l înmulțiți și să nu vă bateți joc de el. Hai să zicem că în US și Canada sunt 50 de milioane de astfel de persoane. Or mai fi și-n EU 50 de milioane, în Japonia încă 50 și în restul lumii încă 50. Adică, din totalul ființelor umane de pe planetă, aproximativ (foarte, foarte aproximativ! Aici nu facem matematică și nici filozofie, aici facem tractorie, vorba lui Marin Preda) 5% știu să umble cu banii, știu că banii înseamnă viață, știu că banii înseamnă timp, știu că banii înseamnă libertate.

      Pentru restul de 95%, situația e diferită. Iar datorită mijloacelor de comunicare în masă, cei 95% se uită cu gura căscată la cei 5% și „vor și ei” (vă amintiți că la majoritatea răbufnirilor de stradă din US și UK, primele jefuite sunt magazinele de televizoare?). Evident, cine își petrece viața holbîndu-se la televizor nu va avea niciodată nimic, nemaivorbind de bani pentru investiții la bursă!

      Teoria dumneavoastră pare să fie că tinerele generații, departe de a fi pomanagiste, stângiste, redistribuționiste etc, sunt istețe, educate financiar și chiar rapace (vă citez). Teoria mea e că un foarte mic procent din tinerele generații se încadrează în tiparul de mai sus, iar majoritatea „procentului” este concentrat în 5-6 țări/uniuni. Chiar și România, așa codașă cum e ea la toate, reprezintă un exemplu foarte bun: există oameni de foarte mare valoare în Generația Z, cu mult mai valoroși decât cei aparținînd Generației X (din care, dacă nu mă înșel, faceți parte). Dar odată cu ei, în RO s-a născut și o generație de săraci absoluți (din părinți absolut săraci), care trebuie și ei hrăniți de societate, într-un fel sau altul. Închei cu o întrebare, și vă rog să mă credeți că nu încerc s-o fac pe miștocarul sau pe sarcasticul:

      Aveți o propunere mai bună decât a mea?

      • Greșiți în mod evident.

        Dumneavoastră faceți o confuzie gravă între cei ce vor să ia și cei ce vor să dea. Cam oricine vrea să ia. Însă mai nimeni nu prea vrea să dea. Ăla care fură de prin magazine la fiecare răzmeriță vrea să ia. Lui nu-i trece nicio clipă prin cap să împartă cu cineva prada sa. Ăsta e un fapt. Deci punctul slab al planului dumneavoastră e că nimeni nu vrea plătească. La faza asta nu numai că scoateți elefănțelul roz din buzunar dar mai și sperați cu tărie să călăriți în cârca lui până pe Marte. Din păcate lumea reală e un pic altfel. 🙄

        Îl cunoașteți dumneavoastră „pă persoană fizică” pe ăla care vrea să dea?! Arătați-mi-l să halesc. 😀 Dumneavoastră personal sunteți dispus să dați ceva?! Conform statisticilor ONU în fiecare minut mor de foame 17 oameni din care 7 copii. Cel puțin jumătate din ce aveți vă este inutil pentru supraviețuire, dar ar putea salva viețile multor oameni ce vor muri de foame în minutele următoare. Sunteți dispuși să renunțați să zicem la telefonul mobil (total neesențial supraviețuirii) ca să salvați câteva vieți?! Firește că nu. E mai simplu să vă culcați pe urechea ailaltă. N-ar fi oare atunci îndreptățit să v-i se cânte și dumneavoastră chestia aia ce i-o cântau unui președinte american de odinioară:

        „Hey, hey , hey
        How many kids did you kill today?”

        Lumea civilizată și prosperă a planetei noastre are cu ceva peste un miliard de suflete. Credeți că puteți găsi 10 milioane dispuși să vă cumpere o bere săptămânal? Ei vedeți? Acolo e buba… Sau altfel zis: „Sătulul nu-i crede flămândului.”

        Ce propun? Păi eu zic să nu mai așteptați să se împlinească poveștile. Am trecut cu toții de vârsta aia…

        În rest, să auzim numai de bine!

        • „eu zic să nu mai așteptați să se împlinească poveștile” – v-am dat senzația că sunt genul de om care stă și așteaptă? Dacă da, înseamnă că mai am mult de lucru la partea de comunicare!

          „În rest, să auzim numai de bine!” – păi, chiar vom auzi (citi, adică): am aflat azi dimineață că am covid, deci mă așteaptă zece zile de carantină. Ce să fac, să mai urc pe pereți? Mai bine scriu un articol pe tema asta. Să te ții atunci discuții în contradictoriu! Nu cu dumneavoastră, așa în general. O să iasă iureș!

  17. @ Adrian Popescu
    Asteptarile dumneavoastra nu vor gasi sustinatori nici pe platforma Contibutors, nici in societate. Iar pentru guvernanti ele sunt fie glume stupide fie ineptii. Aceste masuri ar transforma, realmente, statul socialist actual, intr-un stat ultraliberal. Nu cred ca sunt multi sustinatori ai acestei idei.
    Eu subscriu la aceste asteptari si as vrea sa adaug – la randul meu- o conditie pentru ‘statul modern liberal’ :
    guvernul sa nu se poata imprumuta, sa nu aiba acest drept. Sa se limiteze la cati bani aduna 😊😊😊…
    Cat despre amenintarea ca nu veti vota, asta chiar nu intereseaza – si nu afecteaza – pe nimeni. sunt destui sustinatori ai sistemului, amatori de plafonari de preturi, de servicii medicale facute de stat etc.

    • Un aspect, daca am lasa totul liber dupa deviza, piata le va regla pe toate, va garantez ca violentele sociale vor exploda, va fi razboi civil si nu numai.
      Capitalismul actual fara hamurile necesare ar distruge tot, utopia ultra sau neoliberalismului impreuna cu momente gen 11.09.21 , Paris, Bruxelles sau Madrid au impins si imping in continuare capitalismul, ce astazi putem numi, catre capitalismul de supraveghere cu ajutorul noilor technologii de tot felul.
      Alunecam tot mai mult catre totalitarism, nu cel vechi, violent, este unul subtil care ne schimba comportamentele analizand fara intrerupere toate datele pe care le producem, peste tot.
      Schimbarea comportamentelor are loc cu ajutorul unor algoritmi, a IA, a ce numim deep learning, sistemele se perfectioneaza cu cat exista tot mai multe date, apropo de foamea de energie necesara functionarii acestora,
      Cu alte cuvinte inventam masini, computere, programe etc.etc, care la un moment dat preiau comanda atomatizata asupra noastra un citat de Hanah Arendt fiind edificator:
      „Este absolut imaginabil ca intr-o buna zi o o specie umana mecanizata, robotizata, eficientizata pana in ultimul detaliu sa decida ca pt umanitate ar fi mai bine ca o parte din aceasta sa fie lichidata”
      Cred ca discutia despre ajutoare sociale, pensii si altele devine in aceste conditii tot mai irelevanta sau credeti in vorbele lui Zuckerberg:
      “Today I want to focus on the most important question of all: Are we building the world we all want?” he said at the start. “Our greatest opportunities are now global — like spreading prosperity and freedom; promoting peace and understanding; lifting people out of poverty, and accelerating science. Our greatest challenges also need global responses — like ending terrorism, fighting climate change and preventing pandemics. Progress now requires humanity coming together not just as cities or nations but also as a global community.”

    • Adaugirea dumneavoastra este in deplin acord cu modul meu de a gindi ( guvernul sa nu se poata imprumuta ) . Va multumesc pentru adaugire .

  18. Exista doua situatii diferite, intalnite pe teren, in sate din Ro. Familii care se complac in saracie, ajutoare sociale si care nici nu vor mai mult, dar isi condamna copiii tot la saracie. Familii sarace, care adultii muncesc ce gasesc, fara mofturi, in micile treburi mai ajuta si copiii. Situatia este data de faptul ca in Ro din start scoala este prost organizata. Au disparut vechile scoli de arte si meserii, unde orice absolvent de 8 clase poate invata ceva util. Ajung sa faca liceul, de forma iar la 18 ani nu stiu nici carte nici meserie.

  19. Contractul social, ca orice contract, presupune, între altele, ca părțile să-și recunoască fiecare celeilalte calitatea de parte. Or, nu știu dacă mai e cazul.
    Mai corect ar fi să recunoaștem că am intrat în era biopoliticii, a segregării în două specii: stăpânii și sclavii. Să recunoaștem că atât comunismul cât și capitalismul sunt modalități de reglaj demografic și atât. Capabile să stimuleze creșterea demografică (nevoie de soldați, coloni, mână de lucru), dar să și limiteze drastic populația (resurse limitate, „resetări”). Acționează în cuplu, dialectic, ca două palete de ping-pong. Ideologia este un unguent fără de care, vorba unui comic francez, ceva n-ar intra în părțile dorsale ale celor mulți.
    Articolul pare glumeț, însă mie mi se pare că nu-i. Pare că trimite spre venitul minim / universal garantat – o cizmă care coboară tot mai mult spre gâtul umanismului. Să sperăm la o resetare, alta decât schmenul lui Schwab & Co.

  20. In asemenea chestiuni trebuie privit peste moralitatea mic burgheza.
    Calitatea locului de munca conteaza, nu doar banii pe care ii primesti.
    Nu e nici virtute in a munci intr-un mediu si/sau cu niste oameni care iti produc sila.

  21. Vremuri usoare si cu nemaivazuta prosperitate, oameni slabi. Am schimbat spiritualitatea pe hedonism si avem access usor la distractie si calorii ieftine.

    Nevoia este un foarte bun motivant, asa ca e foarte probabil ca lipsa chefului de munca vine din faptul ca exista suficienta papica, un acoperis, si o (binecuvantata?) lipsa de ambitii scumpe.

    Intre timp s-a marit taxarea prin inflatie pentru ca astazi trebuie sa fii prost ca sa muncesti si/sau sa platesti. „Delayed gratification”, unul dintre lucrurile care ne separa de animale, este penalizat drastic.

    What can go wrong?…

  22. Citesc si ma minunez

    https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-25311671-astronomii-calculat-numarul-gaurilor-negre-univers-40-000-000-000-000-000.htm

    Fara astronomi cred ca as muri . Iar mie imi este frica de moarte . Prin urmare trebuie sa fiu de acord ca din japca legala pe rodul muncii mele sa fie platiti si astia .
    Nu am gasit nici in Sfinta Scriptura nici in Patericuri exemple de oameni sau sfinti care sa se fi indeletnicit cu astfel de aberatii . Ceea ce am aflat acolo este ca toti isi numarau pacatele si se caiau pentru ele . Noi oamenii ne lipsim de smerenie si ne intrecem in dorinte imbecile consumatoare de resurse si aducatoare de moarte ( spirituala , duhovniceasca ) . Asa ca , sa glorificam trupul si poftele sale ( ridicate pe culmi nebanuite ) iar sufletul sa il tragem pe ….abatuta ( cum spun cfr-istii ).

    • Am să scriu și eu ceva despre Pateric. Mi se pare un subiect interesant. Abia anul trecut am citit Patericul Egiptean.

    • Stai linistit, dle Popescu, SISSA nu e platita din banii dumitale. ci din ai italienilor. SI fata de cei cativa euro/capita ce se aloca in Romania pentru cercetare, italienii sunt mult peste.
      Stai linistit si din alt punct de vedere: in acest ritm aici inca mai poti debita fara sa te faci de ras, multi ani, prostii din scripurile „crestine” de prin anii 300 e.n., copiate dupa vechiul testament, la randul lui copie dupa legendele mesopotamienilor.
      Cruceste-te romaneste, prin urmare, in continuare, universul s-a rusinat deja si se ascunde intr-una dintre gaurile acelea negre. :) Nu te pui cu credinciosul harnic!

  23. „Ş-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa”

    Într-adevăr, textul pe care îl comentăm este o poveste…

    Lucrurile sunt mult mai simple, iar esența lor este cea care probabil a determinat cu prioritate sfertul din populația României care a părăsit meleagurile natale (poate și pe autorul articolului) să aleagă pentru a activa o altă piață a muncii, dintr-o economie mai performantă decât a noastră.

    Exemplele prezentate conțin un amestec de contracte comerciale cu unele sociale (ajutorul recompensat al unor rude/prieteni etc.) care sunt puse sofistic în comparație cu unele contracte exclusiv comerciale.

    Pentru a simplifica, având în vedere echilibrul dintre cerere și ofertă pe piața muncii și considerând salariul prețul muncii, concluzia este că angajatorii din „poveste” au oferit un preț prea mic pentru forța de muncă pe care au dorit să o cumpere.

    Detalii despre nivelul de performanță și competitivitate ale diverselor economii [europene], ori despre libera circulație în UE, sunt accesibile nu doar în manualul de Economie, ci și în presa zilnică.

    Nu are nicio legătură cu lenea sau cu hărnicia. Un astfel de raționament ar duce, la limită, la concluiza că un om harnic s-ar putea angaja să lucreze la o întreprindere gratis, ori pentru un venit stabilit neconcurențial – „după nevoi” – în spirit marxist.

    • „Nu are nicio legătură cu lenea sau cu hărnicia” – dacă așa ziceți dumneavoastră, domnule Constantin, atunci așa trebuie să fie. Ce pot știi eu? Nimica nu pot știi eu: „textul pe care îl comentăm este o poveste”.

      Așa se întâmplă la fiecare articol interesant de pe platformă. Spre final apar comentarii de genul „Adevărul e că”, „Lucrurile sunt mult mai simple”, „Un astfel de raționament ar duce la concluzia că” etc.

      Degeaba am plecat din România, că România vine după mine. Orice discuție se încheie cu concluzia că preopinentul este prost.

      • @Mihai Buzea _ „dacă așa ziceți dumneavoastră…”

        Vă mulțumesc, domnule Mihai Buzea, pentru atenția pe care ați acordat-o modestului meu comentariu.

        Permiteți-mi, vă rog, să arăt regretul pentru cazul în care exprimarea mea, poate insuficient de clară, mai ales din pricina spațiului restrâns, a permis o interpretare a spuselor mele aflată departe de gândurile bune care m-au îndemnat să comentez.

        Dacă îmi îngăduiți să explic, îmi asum îndrăzneala de a aborda din perspectivă economică chestiunea propusă de dumneavoastră atenției cititorilor.

        Despre cerere și ofertă, inclusiv pe piața forței de muncă, cu mult înainte de „a zice eu”, au zis Antoine Cournot și Alfred Mashall, precum și mulți alții după domniile-lor, până în zilele noastre. Prin urmare, nu-mi atribui vreun merit în acest sens, nici vreo vină.

        Pe de altă parte, este evident faptul că, în economii mai performante decât în cea românească, românii au venituri mai mari. Odată cu creșterea nivelului de competitivitate a economiei patriei noastre, este cert că vor fi mai mari și veniturile concetățenilor. Astfel, simplificând, se ajunge la echilibrul pe piața în care angajatorul urmărește să obțină forță de muncă pe cât se poate mai calificată, la costuri cât mai mici, pentru a-și maximiza profitul, iar lucrătorul își va vinde forța de muncă pentru un preț cât mai ridicat.

        Desigur, vorbim despre un model economic simplificat, deoarece în realitate factorii – obiectivi și subiectivi – care influențează această piață sunt numeroși, dar în esență, ea așa funcționează. Dacă nu vine nimeni la cules via cu 50 de lei pe zi, înseamnă că trebuie să dați mai mult, pentru că altcineva oferă un preț mai mare pentru forța de muncă pe care v-o doriți.

        Asigurându-vă de plăcerea și interesul constant cu care urmăresc articolele dumneavoastră, după cum ați observat deja, vă doresc toate cele bune!

        • „Dacă nu vine nimeni la cules via cu 50 de lei pe zi, înseamnă că trebuie să dați mai mult, pentru că altcineva oferă un preț mai mare pentru forța de muncă pe care v-o doriți” – aici este ideea, esența ideii.

          Eu personal nu plătesc pe nimeni să-mi culeagă via. În primul rând pentru că nu am vie, în al doilea rând pentru că nu am cu ce plăti. În al treilea rând, eu fac parte dintre oamenii care-și vând munca, nu dintre cei care cumpără munca altora.

          Aici ați pus punctul pe I: „pentru că altcineva oferă un preț mai mare pentru forța de muncă pe care v-o doriți” – oamenii din satul IT-stului refuză să muncească și pentru 200 de lei pentru jumătate de zi (plus mâncare în pauza de masă și țigări/rachiu la final de „zi”), chiar dacă nu există absolut niciun altcineva în sat care să le ofere un preț mai mare. Sau un preț, oricare ar fi el. Preferă să refuze ofertele IT-ului, deși nu își pot vinde munca altcuiva de acolo – nu e nimeni care să aibă nevoie de munca lor. IT-ul are, dar el venetic, deci ei preferă să NU îi ia banii. Punctum.

          Dumneavoastră vorbiți de cerere și de ofertă. Foarte frumos. Și foarte corect: aici la Bruxelles exact așa funcționează treaba, dar în RO nu funcționează așa. Acolo (în satele de câmpie, nu în toată România rurală) e o problemă de mentalitate, nu de echilibru al pieței muncii („Vrei mai mult? Oferă mai mult!”). Sau, dacă e o problemă a pieței muncii, atunci e una de dezechilibru, nu de echilibru!

  24. am avut si eu o soacra la tara; nu intelegea de ce stau in casa si citesc: ma intreba sincer daca n-oi fi cumva bolnav :) la tara are fiecare acasa cel putin atata treaba cat are si IT-istul, care presupun ca n-avea de intretinut si animae pe langa casa; si pentru care gatitul s-ar fi rezumat mai degraba la cateva vizite la hypermarket; pentru omul de la tara doar mamaliga si apa de la fantana presupun un efort mult mai mare; intr-adevar mai exista si tineret, care deja e sclav la parintii, bunicii si neamurile de la birt pe care tot el trebuie sa le intretina; nici nu prea ar avea cand, unde si pe ce sa cheltuiasca banii, ca de economisit si investit nu are sens daca nu esti proprietar; cine e proprietar si cu minori in intretinere nu se poate baza pe jobul de la IT-ist; de fapt, familistul de la tara de regula are un job la oras sau pe santierele patriei, daca nu e deja in strainatate; nu neaparat castiga mai mult decat la IT-ist, dar macar se alege cu un CV virtual, ca dupa 12ani de scoala nici poza de la diploma de liceu generalist nu-l ajuta; meseriasii care au mai apucat diploma de meserias is deja in strainatate sau au propriile firme; restul, inclusiv cei anjajati pe santiere, au doar meseria vietii; experienta la locul de munca il poate propulsa spre un job mai bun in strainatate, sa nu riste o alta sclavie pe plantatii de sparanghel sau in vreo macelarie; iar pentru meseria de majordom nu cred ca a aparut vreo nisa; expertiza capatata la IT-ist n-ar ajuta nici macar pentru sters la fund babele italience;

  25. nu e nevoie sa platesti salarii ca in vest pentru sters IT-istul la fund: daca el ar asigura pe un termen indelungat cazare (inclusiv pentru membri ai familiei), utilitati gratuite si masa, salariul minim din Ro ar trebui sa ajunga; dar ma tem ca tocmai IT-istul nu ar declina contractul;

      • Am citit ambele dumneavoastră comentarii cu multă atenție, domnule Prototipescu; am citit inclusiv erata. Mărturisesc că sunt perplex și așa am ordin să rămân! Am priceput că în ambele dumneavoastră comentarii urmăriți o idee, dar nu am izbutit să înțeleg care este aceea. Am să încerc o variantă minimală:

        „nu e nevoie sa platesti salarii ca in vest pentru sters IT-istul la fund: daca el ar asigura pe un termen indelungat cazare (inclusiv pentru membri ai familiei), utilitati gratuite si masa, salariul minim din Ro ar trebui sa ajunga”. Am să o iau în ordine, ca să vedeți ceea ce mă nedumerește:

        „salarii ca în vest” – nu sunt în chestie salariile ca în vest.

        „pentru șters IT-ul la fund” – nu este în chestie ștersul IT-ului la fund.

        „daca el ar asigura pe un termen indelungat cazare (inclusiv pentru membri ai familiei)” – nu este în chestie asigurarea cazării.

        „utilitati gratuite si masa” – nu sunt în chestie utilitățile gratuite, ci doar masa.

        „salariul minim din Ro ar trebui sa ajunga” – nu este în chestie salariul minim din RO.

        Sau eu nu am înțeles chiar nimic din comentariile dumneavoastră, sau dumneavoastră nu ați înțeles chiar nimic din articolul meu. Reiau: la „Fact (2)” este vorba de un orășean care s-a mutat la țară și care s-a văzut nevoit să se ocupe singur de toate treburile gospodărești ale casei, deoarece niciun consătean nu a dorit să câștige bani de la el, ajutîndu-l la aceste treburi. Mie mi se pare că nu am scris complicat. Mie, personal, mi se pare inteligibil ce am scris. Unde anume v-ați împiedicat dumneavoastră?

  26. Părerea mea e că ar trebui să luăm FOARTE ÎN SERIOS ideea Lui Mihai Buzea. Și, vorba domniei sale: grăbiți-vă la bilete! Acum, cât se mai dau!

    • Să nu uitați să ne anunțați când încasați prima plată. De dragul reciprocității, eu o să vă anunț când câștig la loterie. E drept că nu cumpăr bilete de loterie, dar cine știe? Poate câștig totuși cumva. Șansele de succes total sunt aceleași în ambele cazuri… 😀

    • Tehnic vorbind, este ideea lui Cristian Tudor Popescu. Și eu, ca și dumneavoastră, cred că ar trebui luată foarte în serios. Știm cu toții cum se încheie volumul I din Moromeții: „Timpul nu mai avea răbdare”.

      • Eu am inceput sa fiu mai atent la ideile lui Cristian Tudor Popescu . Opinia mea este ca imbatrineste urit . ( mai exact , nu ma refer la uritenie fizica )

  27. Ideea e foarte buna dar nefezabila dpdv legal. In SUA e mai simplu: ambele partide practica „redistricting”, despre care puteti citi aici:
    https://www.nytimes.com/interactive/2021/11/07/us/politics/redistricting-maps-explained.html

    E mai simplu si e si legal.

    Problema e alta, in speta pt unul ca mine si ca multi dintre prieteni: Ce faci cind nu te regasesti in niciun partid politic? Il alegi pe cel mai putin corupt/nociv dar stii ca de fapt n-are nici o influenta fiindca coruptia e transpartinica. Cum am votat in trei tari diferite m-am lovit peste tot de aceeasi problema …

  28. Povestea (pretextul) e una, chestiunea cu votul alta.
    În completare, să nu voteze/candideze cine nu a făcut armata, cine nu a crescut doi copii pînă la majorat, cine nu este proprietar, cine a incasat subventii (gaz, încălzire, casa verde, programul rabla), șamd.
    In ceea ce privește povestea, similară cu nedumerirea reporteriței care nu înțelegea de ce un proprietar de atelaj cu doi cai, nu se angajează la făbricuța din localitatea vecină, pentru salariul minim sau puțin peste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro