vineri, martie 5, 2021

Povești despre o viață petrecută în lumea poveștilor

Atunci când nu au ce face sau când vor, pur și simplu, să se afle în treabă criticii de teatru și teatrologii pun de câte un colocviu în care vor să afle răspunsuri, altminteri demult știute, la o seamă de întrebări-cheie. Ca, de pildă, există oare teatru fără poveste și dacă, da cum se manifestă, mai au oare oamenii nevoie de povești spuse în sălile de spectacole îndeosebi în zilele noastre în care nimeni nu mai au prea are vreme să se aplece asupra propriului sine. Sunt stimulați, pesemne, și de neghiobia care se tot repetă prin tot felul de manuale inepte că în teatrul absurdului, așa cum i-a spus Martin Esslin, în Noul teatru, cum l-a botezat Geneviève Serreau, în anti-teatru, cum l-au denumit alții povestea ar fi fost abolită cu totul. Lucrurile nestând, în realitate, defel așa fiindcă și în Lecția, și în Cântăreața cheală, și în Călătorie la cei morți ale lui Ionesco, și  în Așteptându-l pe Godot, în O, ce zile frumoase! sau în Sfârșit de partidă, magistralele scrieri ale lui Samuel Beckett, și în Aniversarea  lui Harold Pinter povestea există. Trăiește. La fel cum supraviețuiește, într-o formulă poate ușor mai alambicată, mai greu de deslușit, însă nu imposibil și în teatrul post-dramatic și post-post dramatic.

Din fericire, există un fel de teatru scutit de astfel de dileme. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că el nu ar fi bântuit de alt soi de probleme. Un teatru care, în primul rând, trebuie să știe cui se adresează și care trebuie „apoi să fie sincer, adevărat, bogat în imagini, limpede în sensuri, lipsit de vanități, generos și moral”. E vorba, firește, despre teatrul de și pentru copiii, excelent definit în citatul de mai sus de marea actriță Alexandrina Halic. Cea care și-a dedicat aproape toți cei mai bine de 55 de carieră acestui  fel de teatru. Ce altă dovadă mai bună de altruism? De dragoste de semeni.  A făcut-o pe scena de scândură, la radio , la televiziune. A făcut-o îndeosebi la Teatrul Ion Creangă,  creat în urmă cu 55 de ani grație eforturilor, ambiției, încăpățânării superbe a marelui actor și om de cultură Ion Lucian. E cum nu se poate mai lăudabil faptul că actualul director, mă rog, manager, Gabriel Coveseanu, a avut excelenta idee de a pune la loc de frunte, în seria manifestărilor sărbătorești, și inițierea unei serii editoriale care începe cu o carte dedicată tocmai Alexandrinei Halic. Actrița-simbol, actrița emblemă  a acestei instituții de spectacol.  Cartea are forma unui album, conține pe lângă mărturii scrise o ilustrație bogată. Așa cum au toate cărțile de povești.  Iar după ce atâția zeci de ani de spus povești  este de domeniul evidenței că și protagonista cărții a devenit ea însăși o poveste. Justificată, așadar, ideea de a numi această carte-mărturie, carte –document Alexandrina Halic- actrița poveste.

Volumul a apărut în anul 2020 la editura Didactica Publishing House. Poate nu întâmplător aleasă fiindcă în cuprinsul celor aproape 300 de pagini, povestind despre sine și despre alții, despre cei care au învățat-o meserie dar și lecția respectului față de un public aparte, care simte mai repede și îi pedepsește mai  repede, mai sincer, mai frust, chiar mai brutal pe cei ce nu știu să îi țină atenția trează, vie, Alexandrina Halic împărtășește o serie de învățăminte prețioase. O face simplu, firesc, la modul nedidactic, omenește fiind stimulată de întrebările pertinente ale jurnalistului și prozatorului Ion Moldovan. Care s-a dus la întâlnirile cu protagonista cărții nu doar cu gândul de a bea o cafea bună ( a băut-o și Alexandrina Halic i-a împărtășit secretul rețetei) și de a sta la taclale. Ci de a face un lucru serios și temeinic.

Da, citim o poveste, povestea unei vieți începute undeva la Borșa, continuată în Bucureștiul studenției, mai apoi în Botoșaniul anului de stagiu și pe urmă iar la București, acolo unde Alexandrina Halic a revenit chemată fiind de Ion Lucian. Au fost și turnee pe multe meridiane și paralele (e legendar turneul de aproape patru luni întreprins în Japonia), au fost spectacole montate de Ion Lucian, de Cornel Todea, de Valeriu Moisescu, de Victor Ioan Frunză. Au fost mari roluri, roluri iubite (preferatul fiind cel din David Copperfield) , au fost și roluri mai mici. Numai că și ele au însemnat borne în carieră, borne pe calea învățării secretelor unei arte niciodată știută total sau definitiv. Nu, Alexandrina Halic nu lasă impresia că ar regreta că nu a jucat-o pe Ofelia, pe Julieta, pe Maria Stuart, ea a avut știința și înțelepciunea, dar și bogăția și dăruirea sufletească de a se dedica celor care au aplaudat-o în David Copperfield, Pinocchio, Nota zero la purtare, Mușchetarii Măgăriei Sale, Micul Prinț, Tinerețe fără bătrânețe. Dar și în Arsenic și dantelă verde sau în Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice, Noii infractori și multe altele. A fost încurajată de faptul că directorii succesivi ai Teatrului (sunt evocați cu mare tandrețe, dar și admirabilă acuitate și Ion Lucian, și Cornel Todea, e amintit cu vorbe bune și Lucian Ghimiși) au avut grijă să aducă regizori, să împrospăteze trupa, să îi aprecieze pe ea, pe Ion Gheorghe Arcudeanu, pe Genoveva Preda, pe Magda Popovici, pe Tudorel Popa,  pe Anca Zamfirescu, pe Cornelia Pavlovici, pe Marina Procopie (nume în absența cărora istoria de 55 de ani a Teatrului Ion Creangă nu ar fi fost posibilă). A mai avut șansa Alexandrina Halic unei căsnicii binecuvântate cu actorul Lucian Dinu.

Povestea asta cu talent spusă de Alexandrina Halic și cu devotament paginată de Ion Moldovan dispune și de o foarte utilă Teatrografie, dar și de o prefață inspirată, caldă, scrisă de Doina Modola.

Ion Moldovan –ALEXANDRINA HALIC- ACTRIȚA POVESTE, Didactica Publishing House, București, 2020    

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Alexandrina Halic a fost intotdeauna o prezență luminoasă
    pe scenă, la radio și la televizor (chiar si in reclame este performantă).
    Merita pe deplin omagiul adus prin articol.
    Cititorilor Contributors care nu o stiu sau au uitat-o
    le recomand sa o caute pe doamna Halic pe Google
    si pe You tube. Suntem contemporani cu o multime de
    oameni valorosi care stau discret in penumbră pentru ca
    nu se asortează cu circul generalizat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Societățile și conectorii

Este evident că populația multor țări a devenit din ce în ce mai fragmentată, inclusiv din punct de vedere politic, social și...

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Lumea, America, Waze și BigTech

Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.