Povestile mosului cu sacul gaurit (I)

„En toute honnêteté” dupa cum zice francezul, sa incepem cu disclaimerul si sa spunem ca, in lipsa unei pregatiri academice/de profil, autorul nu doreste ca acest articol sa fie interpretat ca o analiza riguroasa sau o serie de predictii stiintifice, lasand celor mai in masura grija unor astfel de subiecte.

Cu toate acestea, asumandu-mi eventualele erori, si cum Craciunul se apropie cu pasi rapizi, am zis ca nu strica sa vin la voi cu o culegere de povesti  adunate de pe la povestitori mai de seama. Cum insa povestile sunt multe si n-as vrea sa adormiti inainte de sfarsit, am impartit articolul in doua si-am adaugat si poze colorate, pe care puteti apasa ca sa se vada mai bine…

Povestea Peak Oil-ului

Istoric vorbind, dezvoltarea societatii umane poate fi privita ca fiind intotdeauna limitata de energia avuta la dispozitie si-n corelatie directa cu abilitatea noastra de a maximiza utilizarea acesteia.

Astfel, putem trage o paralela intre cresterea complexitatii societatii/cresterea populatiei pe de-o parte si capacitatea de utiliza surse de energie din ce in ce mai concentrate, cu costuri de accesare din ce in ce mai mici, pe de-alta parte. Din epoca de piatra pana in era industriala trecem astfel de la energia solara / animala (vanatori- culegatori sau fermieri-agricultori) prin utilizarea lemnului, apei, vantului, mangalului, la mineritul carbunelui subteran si apoi la utilizarea petrolului, a gazului natural si a combustibililor nucleari.

Acestea din urma, carbunele subteran, petrolul si gazul natural, sunt sursele de energie cele mai concentrate, cu cel mai bun raport dintre energia consumata pentru a le extrage si cea obtinuta prin utilizarea lor.

In 2009, petrolul si gazul natural reprezentau aproximativ 59% din consumul mondial de energie, fiind urmate de catre carbune cu aproape 30% (sursa).

La aceasta clasificare bazata pe densitatea energetica a sursei de combustibil, se adauga insa si un alt indicator ce da o idee despre randamentul estimat al acelui combustibil si anume EROEI (EROI) = Energy Return on Energy Invested. Acest indicator  incearca sa cuantifice raportul dintre energia investita pentru a obtine acea sursa energetica si energia obtinuta prin consumul acelei surse. Un exemplu simplificat ar fi  raportul dintre energia obtinuta prin arderea unui litru de benzina si suma dintre: consumul energetic folosit pentru a obtine materialele necesare constructiei unui put petrolier + consumul energetic pentru transportul si asamblarea lor+consumul energetic pentru foraj, mentenanta si transportul petrolului + consumul energetic pentru rafinarea acestuia +consumul energetic pentru transportul benzinei la benzinarie. Indicatorul iti spune ca degeaba ai un combustibil care produce 5 GJouli de energie pe unitate de combustibil daca ai consumat 6 Gjouli pentru a extrage acea unitate (trebuie ca EROEI min > 1, in practica cautandu-se un EROEI de cel putin 3).  Metodologiile de calcul ale indicatorului sunt multiple (analiza de proces, analiza intrari/eisiri, metoda estimarii de pret etc) si sunt deseori criticate pentru defectele modelului in termen de „system boundary” (cu referire la exemplu de mai sus, ar trebui sa luam in calcul si consumul energetic depus de muncitori pentru a veni la mina din care s-au extras metalele ce se regasesc in materialele de constructie ale putului petrolier etc) cat si pentru rezultatele deseori inconsistente.

Cu toate defectele sale, EROEI permite, de bine de rau, o comparatie intre clasele de combustibil si atrage atentia asupra scaderii randamentului energetic a resurselor extrase de-a lungul timpului, pe masura

ce resursele usor accesibile sunt epuizate (extractia petrolului de pe uscat la mica adancime in 1930 vs extractia petrolului astazi, cu platforme offshore la mare adancime). Folosirea indicatorului permite deasemenea determinarea rentabilitatii resurselor alternative, cu rezultate dezamagitoare cateodata, precum in cazul shale oilului (sursa).
Povestea Peak oilului pe de-alta parte a fost deseori spusa si chiar mai des combatuta. Pentru a reveni la radacinile povestii, ea a inceput cu afirmatia dlui King Hubbert cum ca graficul productiei de petrol, fie ca e la nivelul unui

camp petrolier, a unei tari sau chiar a intregii lumi, are forma unui clopot. Extrapoland aceasta teorema si applicand curba Hubbert la Statele Unite, el a prezis ca productia de petrol americana va atinge un maxim la inceputul anilor 70 dupa care va intra intr-un declin ireversibil, lucru care s-a si adeverit. Tot Hubbert a mai prezis, in  1974, ca in baza rezervelor cunoscute la data predictiei si daca tendintele acelei vremi se vor mentine, productia petroliera mondiala va atinge un varf in 1995, fiind urmata de un declin ireversibil, lucru care iata ca nu s-a intamplat, din varii motive incluzand, printre altele si o crestere a eficientei energetice. Un lucru este de remarcat totusi cu privire la scenariul peak-oil si anume ca, avand in vedere forma de clopot a curbei Hubbert, trecerea de varf nu inseamna, asa dupa cum multi alarmistti sugereaza, disparitia petrolului de pe o zi pe alta ci diminuarea graduala a nivelului productiei. Astfel, scenariul cel mai des favorizat, al unui peak oil in 2006 indica o productie de petrol in 2040 asemanatoare cu cea din 1980, din nefericire insa, in contextul unei cereri mult sporite.

Povestea International Energy Agency

IEA este o organizatie interguvernamentala a statelor membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), fondata in 1974 si care are ca obiective informarea si sfatuirea tarilor membre cu privire la probleme de securitate energetica, dezvoltare economica si protectia mediului. International Energy Agency  (a nu se confunda cu EIA = Energy Information Agency, parte din US Department of Energy) este considerata autoritatea de resort cu privire la politicile energetice globale si, ca atare, emite un raport de informare anual, numit World Energy Outlook (WEO). Desi criticate de catre preponentii peak oilului, informatiile din WEO sunt intotdeauna interesante, in ciuda faptului ca acestea nu sunt disponibile in integralitatea lor decat contra cost. Cu atat mai mult este de apreciat ca informatiile si abordarea din WEO 2010 marcheaza un punct de cotitura fata de linia rapoartelor anterioare.

Pe scurt, iata cateva din datele si graficele ce se gasesc in sumarul executiv al acestui raport si in documentele de suport:

• Din datele preliminare, China a devenit primul consumator mondial de energie, depasind SUA in 2009, in conditiile in care in 2000 economia chineza consuma doar 50% din cat consuma economia americana la acea vreme. China va fi principalul factor de influenta in cresterea consumului energetic mondial pana in 2035;

• Sub presiunea reglementarilor privind protectia mediului, a acordului de la Copenhaga precum si a masurilor individuale, statele membre sunt asteptate sa ia masuri drastice pentru  a limita emisiile de carbon din atmosfera si a descuraja utilizarea combustibilior fosili (deci, sa ne intelegem, nu din cauza epuizarii resurselor…). Ca urmare a masurilor politice luate (inclusiv diminuarea subventiilor pentru utilizarea combustibililor petrolieri)  se asteapta, pe termen mediu, o crestere semnificativa a pretului petrolului precum si o scadere a cererii pentru acest combustibil, pe masura ce guvernele incurajeaza trecerea la combustibili alternativi.

• In functie de scenariul ales, productia de combustibil petrolier va intra intr-o faza de platou fie spre 2035 fie mai devreme, IEA introducand pentru prima oara in istoria ei notiunea de peak oil, dar,  atentie, nu ca urmare a constrangerilor legate de rezervele existente si de rata productiei, ci ca urmare a scaderii cererii de petrol rezultata din aplicarea masurilor de protectie a mediului. Foarte interesant deasemenea, in graficul alaturat de observat cum campurile petroliere existente au trecut deja de peak oil in 2008-2009, stacheta urmand sa fie foarte rapid preluata de catre dezvoltarile viitoare ale campurilor petroliere deja descoperite precum si de catre cele ale campurilor petroliere ce urmeaza a fi descoperite in viitor. Aceste doua categorii ajung sa reprezinte aproximativ 10% din productia clasica de petrol in 2010 si peste 50% din aceasta in 2035!! Mai mult decat atat, ponderea petrolului neconventional (din nisipurile petrolifere Canadiene, petrolul greu Venezuelean, petrol din carbune sau din gaz lichefiat precum si shale oil) in totalul productiei de petrol este prevazuta sa creasca de la 3% actualmente la 10% in 2035.

• Cererea de energie electrica este prognozata sa aiba cea mai mare crestere dintre toate tipurile de energie, cu aproximativ 2.2% p.a. intre 2008 si 2035. Arderea carbunelui ramane sursa predominanta de energie electrica, cu o crestere semnificativa in tarile non-OECD, in special in China.

Raportul contine multe alte informatii interesante pe care, din lipsa de spatiu, articolul fiind deja prea lung, n-o sa le mai mentionez. Documentul a suscitat reactii critice, anumite puncte slabe fiind preluate mai jos:

1. WEO nu tine cont de EROEI in calculele sale, exploatarea anumitor surse de energie mentionate in raport putand sa fie nerentabila din acest punct de vedere;
2. Nu toate sursele de energie sunt substituibile intre ele atunci cand e vorba de sarcini specifice. As adauga ca, pentru a adapta capacitatile de productie industriala sa lucreze cu o alte surse de energie decat cele cu care lucreaza actualmente, este nevoie de investitii energetice masive, intr-o perioada in care resursele sunt in scadere.
3. Preturile ridicate cauzate de utilizarea resurselor cu un EROEI mai scazut  se vor repercuta in sistem ducand la adancirea recesiunii.
4. Estimari foarte politicizate si chestionabile ale rezervelor de petrol si gaz, in ciuda asigurarilor date de modelele utilizate in WEO (vezi cazul rezervelor Arabiei Saudite care reprezentau 20% din rezervele lumii in 2009 si a caror valoare nu poate fi verificata de catre terte parti, incepand cu 1982).
5. Raportul nu adreseaza situatia de fapt conform careia productia petroliera a fost aproape neschimbata in ultimii sase ani. Daca volumul rezervelor estimate este atat de mare pe cat se spune in WEO, de ce nu s-a marit productia de petrol atunci cand preturile au ajuns la 147dolari/baril, pentru a stopa tendinta lor de crestere?

Mai multe detalii gasiti aici


Deasemenea, e de notat ca un grup de experti suedezi si germani, estimeaza ca scenariu standard, intr-un studiu din luna noiembrie 2010, ca productia globala de carbune va atinge o faza de platou incepand cu 2025, urmata de un declin incepand cu 2030. In acest scenariu, care difera semnificativ de cel  prezentat de IEA in 2009,  China urmeaza sa inregistreze un declin destul de rapid al productiei dupa 2025, lucru care se cam bate cap in cap cu prognozele mai sus mentionate. Mai multe detalii gasiti aici.

La toate acestea as adauga cateva observatii personale:

• Desi studii paralele, cum ar fi cel al IHS/CERA, unul din principalii furnizori de date statistice din industria petrolului, par sa confirme ca rata noilor descoperiri acopera rata de epuizare a campurilor petroliere existente, acestea atrag deasemenea atentia asupra costului crescand al noilor explorari petroliere si asupra necesitatii asigurarii capitalului necesar pentru mentinerea ratei de extractie necesare acoperirii cererii. Mai mult decat atat, studiul in sine nu disputa ideea de epuizare a resurselor, propunand insa, in loc de „peak-oil”, un „platou ondulant”  in care productia din campurile viitoare si sursele alternative de petrol asigura suficient timp pentru  ca parghiile economice (pretul) si masurile politice sa permita trecerea catre combustibilii alternativi, inainte de declinul ireversibil al petrolului.

• Parghiile de reglementare a ecuatiei cerere/productie propuse de IEA pe termen mediu sunt identice cu cele mentionate mai sus si anume, in principal, pretul si masurile politice concertate. Din nefericire, pretul fiind o variabila a pietii nu poate asigura un control fin al consumului, ajustarile „a la baisse” ale consumului putand duce, in teorie si prin functia sa de echilibrare cerere/oferta, la o scaderea a pretului si, drept urmare, o crestere a consumului. Aceasta crestere a consumului nu tine cont de limitarea fizica a volumului resurselor si epuizarea lor pe termen mediu.

• Raportul mizeaza pe o coordonare globala a masurilor politice, ca si cum acest consens ar fi o stare de normalitate, iar interesele nationale usor de ignorat. Aceasta coordonare ignora deasemenea repartizarea neomogena a resurselor la nivel regional,  gradele diferite de acoperire a consumului din rezerve (Reserve/Production Ratio) precum si dinamica potential diferita a diverselor regiuni, ce decurge din acest lucru (sursa).
• Raportul trece cu vederea costul energetic al retehnologizarii in vederea adaptarii la noile clase de combustibil, altele decat petrolul, precum si accelerarea epuizarii petrolului ca urmare a acestui efort. Inertia si chiar reticenta tipica la adoptarea unor noi tehnologii nu par a avea o influenta prea mare asupra termenelor de adoptare ale acestor tehnologii.
• Raportul nu ia in considerare impactul cresterii preturilor combustibililor petrolieri, eliminarea subventiilor la acestia precum si costul retehnologizarii asupra unei economii globale aflata in criza de peste doi ani de zile si care nu da semne de revenire.

In fine, ca o observatie generala, raportul se concentreaza pe echilibrarea cererii existente cu nivelul energiei produse, fie si prin surse alternative sau greu de cuantificat. Sa fie acest pariu ambitios singura optiune posibila, sau demna de luat in seama?