vineri, ianuarie 22, 2021

Power Shell. Microsoft, in randul lumii

Am mai scris în trecut despre faptul că mă aştept ca Microsoft să intre, o dată cu dispariţia din prim-plan a “părinţilor creatori”, într-o zodie a raţionalului. Aşa că nu m-a mirat foarte tare ştirea provenind din această postare pe blog . Un eveniment mărunt aşteptat “de secole” de toţi administratorii de sistem din lumea întreagă.

Windows are propria modalitate de conectare la distanţă ( cumpărată de la Citrix, dar asta contează mai puţin) : Remote desktop. Remote desktop este o tehnologie rapidă şi destul de impresionantă, dar este o tehnologie care foloseşte interfaţa grafică. Deci vrând-nevrând, administratorul care are nevoie de un task simplu, precum modificarea unui fişier sau oprirea unui serviciu, va trebui să “plimbe” prin Internet o grămadă de ferestre pentru cei câţiva biţi utili, nemaipunând la socoteală că toate aplicaţiile de Windows sunt scrise pentru a fi folosite cu interfaţa grafică.

Ori, cum în ultima vreme, mai ales în contextul “cloud-ului”, Microsoft s-a axat pe dezvoltarea intensivă a Power Shell pentru administrare, lipsa unei metode de a avea acces la acest “shell” remote a devenit din ce în ce mai supărătoare.

Din motive, să le zicem “istorice” Microsoft a păstrat până în zilele noastre serviciul de telnet pentru acces în linie de comandă. Deci am putea spune că o metodă a existat tot timpul, doar că din raţiuni de securitate ( telnet fiind un protocol din copilăria Internetului, complet necriptat)  acesta vine dezactivat în instalarea default, şi nici nu ştiu pe nimeni care l-ar activa în afară de o utilizare într-o reţea locală bine controlată.

Ar mai exista metodele de administrare bazate pe WMI însă acestea nu oferă o interfaţă interactivă fiind din acest motiv destul de limitate; în plus se bazează pe Remote Procedure Call, un protocol coşmar al oricărui network admin, deoarece foloseşte porturi aleatoare de acces, aşa că probabil va fi blocat cam în orice reţea.

Deci adoptarea SSH ar fi o decizie logică în acest context; aşa cum putem vedea însă, suntem deja la a treia încercare; e posibil să existe şi unele dificultăţi tehnice legate de interacţiunea shell-ului cu profilul de utilizator, însă cel mai probabil principalele dificultăţi sunt în zona culturii organizaţionale şi eventual juridice ( OpenSSH fiind un produs licenţiat conform GPL Microsoft nu poate folosi codul sau părţi din el într-un produs comercial) . Însă dificultăţile juridice se pot depăşi uşor ( nu cred că e o problemă pentru ei să rescrie codul sau să îl ofere separat, ca produs gratuit de sine stătător). Cultura organizaţională este însă mai greu de clintit; cum însă primii paşi s-au făcut deja de ceva vreme ( am mai scris pe aici de contribuţiile lor la kernel-ul Linux, forţate de “valul” virtualizării), nu cred că va mai fi un impediment.

Despre Power Shell în sine am mai scris şi altădată. Din punctul meu de vedere este un shell prolix, prea evident inspirat din programarea orientată spre obiecte şi clar scris de programatori, nu de administratori. Dar are două mari avantaje: 1. există şi 2. funcţionează.  Nu mă aştept să devin fluent la un moment dat în aşa ceva, dar nici nu cred că e necesar: operaţiunile de întreţinere sunt de obicei repetitive, se bazează pe scripturi pe care le scrii o dată şi le foloseşti ani de zile, deci fluenţa nu este neapărat o necesitate şi probabil nici sintaxa comenzilor.

Este uneori amuzant să vezi o companie ca Microsoft, chiar şi pe anumite segmente, alergând să ajungă din urmă ceilalţi jucători din piaţă. Dar probabil e preţul plătit pentru prea mulţi ani de “inovativitate” fără limite. O vreme şi-au imaginat că doar ei sunt IT-ul, şi de la înălţimea acestei poziţii au neglijat tot ce era în afara ecosistemului impresionant pe care l-au construit. Ori, ca de obicei, aroganţa se răzbună în timp. Nu poţi inova mereu şi în toate domeniile simultan.

Nu e deloc momentul să tragem concluzia că Microsoft este de acum o companie învechită. Ei au în continuare un potenţial tehnic, financiar şi organizaţional care le va permite să se reinventeze.  Va trebui  să găsească o cale de echilibru între calea pragmatică de acum şi cea “vizionară” din vremea lui Gates. Fără un pic de viziune, compania chiar va deveni învechită, dar nici toate viziunile nu se îndeplinesc, dovadă şirul de eşecuri din perioada  Ballmer. În tot cazul, noi vom fi pe aici să vedem ce mai fac…

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. OpenSSH nu este GPL, este BSD:

    http://cvsweb.openbsd.org/cgi-bin/cvsweb/src/usr.bin/ssh/LICENCE?rev=HEAD

    Se poate face programe libere cu licenta GPL sau BSD sau cu alt tip de licenta si sub Windows dar ramai legat de platforma, adica ai un program liber pe care poti sa-l modifici si sa-l utilizezi cum doresti dar ai nevoie de Windows pentru asta, care in sine e un produs cu surse inchise. Daca din anumite cauze, care tin de sistemul de operare, acesta nu mai functioneaza, ghinion nu ai ce sa faci pentru ca nu ai acces la sursele de Windows.

    Oricum ideea ca nu poti sa comercializezi un produs licentiat GPL sau BSD e falsa. Poti cere bani pe produs doar ca atunci cand il vinzi trebuie sa-l livrezi cu tot cu codul sursa sau cu un angajament pe o perioada de 3 ani ca livrezi codul sursa, la cerere (cel putin in cazul GPL).

    Confuzia intre liber si gratuit provine de la faptul ca in engleza cuvantul free le desemneaza pe amandoua. In sensul GPL-ului liber inseamna ca trebuie sa primesti si codul sursa al programului, nu ca nu poti sa ceri bani pe program. Programul se poate vinde, codul sursa vine o data cu el sau in cazul in care vine mai tarziu atunci el nu poate fi conditionat de o taxa mai mare decat cea necesara pentru transferul fizic al surselor, in unul din modurile uzuale pentru acest scop. Mai jos e explicat ce inseamna liber:

    http://www.gnu.org/philosophy/selling.en.html

    • Se poate vinde, dar nu se poate integra intr-un produs comercial, despre asta vorbeam eu (Ma rog, aici sunt ceva diferente intre licente. au existat discutii nesfarsite. S-ar putea sa aveti dreptate si fiind licenta BSD sa poata fi inclusa intr-un produs comercial, desi cred ca depinde de niste biblioteci ssl pe care ar avea nevoie sa le inlocuiasca cu ale lor). Dar, evident, nu asta e problema.

      • Nu stiu daca realizati dar ati folosit cuvantele ‘vinde’ si ‘comercial’ in aceeasi fraza, aparent cu o distinctie privind sensul lor. Sunt doua tipuri de comert ? Poate imi explicati ca sa inteleg …

        • Ok, am fost eliptic, greseala mea, ma refeream la GPL : se poate vinde, cu acces la codul sursa, dar nu se poate integra intr-un soft comercial closed source ( Windows, in speta) decat cu conditia sa se ofere si sursele acestuia. Dar evident ei l-ar putea face ca aplicatie separata, comerciala sau nu, acum au si magazin …

          • Cred ca Microsoft poate produce software pe care sa-l distribuie GPL fara ca acest lucru sa implice deschiderea codului sursa al Windows-ului dar utilizatorul ramane in continuare dependent de codul sursa al Windowsului, gen librarii la care nu are acces.

            Unde vroiam sa bat este distinctia intre gratis si liber. Gratis nu inseamna neaparat liber si liber nu inseamna neaparat gratis.

            • Observatia e corecta si probabil am simplificat prea mult. In cazul in care portiuni ale codului Windows (deci l-ar include in codul principal, cum e de exemplu serviciul telnet) ar fi GPL ei ar avea obligatia sa deschida tot codul. Unele versiuni permit folosirea de librarii closed-source, a fost o discutie destul de aprinsa referitoare de exemplu la kernel. Dar bineinteles ca Microsoft poate produce ( si chiar produce) cod sub GPL, nu-i impiedica nimeni.

  2. @Mihai Badici

    I-ar obliga sa-si respecte clientii, in esenta oameni si ei … ceea ce e destul de evident ca nu e una din prioritatile lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.