miercuri, decembrie 1, 2021

Power Shell. Microsoft, in randul lumii

Am mai scris în trecut despre faptul că mă aştept ca Microsoft să intre, o dată cu dispariţia din prim-plan a “părinţilor creatori”, într-o zodie a raţionalului. Aşa că nu m-a mirat foarte tare ştirea provenind din această postare pe blog . Un eveniment mărunt aşteptat “de secole” de toţi administratorii de sistem din lumea întreagă.

Windows are propria modalitate de conectare la distanţă ( cumpărată de la Citrix, dar asta contează mai puţin) : Remote desktop. Remote desktop este o tehnologie rapidă şi destul de impresionantă, dar este o tehnologie care foloseşte interfaţa grafică. Deci vrând-nevrând, administratorul care are nevoie de un task simplu, precum modificarea unui fişier sau oprirea unui serviciu, va trebui să “plimbe” prin Internet o grămadă de ferestre pentru cei câţiva biţi utili, nemaipunând la socoteală că toate aplicaţiile de Windows sunt scrise pentru a fi folosite cu interfaţa grafică.

Ori, cum în ultima vreme, mai ales în contextul “cloud-ului”, Microsoft s-a axat pe dezvoltarea intensivă a Power Shell pentru administrare, lipsa unei metode de a avea acces la acest “shell” remote a devenit din ce în ce mai supărătoare.

Din motive, să le zicem “istorice” Microsoft a păstrat până în zilele noastre serviciul de telnet pentru acces în linie de comandă. Deci am putea spune că o metodă a existat tot timpul, doar că din raţiuni de securitate ( telnet fiind un protocol din copilăria Internetului, complet necriptat)  acesta vine dezactivat în instalarea default, şi nici nu ştiu pe nimeni care l-ar activa în afară de o utilizare într-o reţea locală bine controlată.

Ar mai exista metodele de administrare bazate pe WMI însă acestea nu oferă o interfaţă interactivă fiind din acest motiv destul de limitate; în plus se bazează pe Remote Procedure Call, un protocol coşmar al oricărui network admin, deoarece foloseşte porturi aleatoare de acces, aşa că probabil va fi blocat cam în orice reţea.

Deci adoptarea SSH ar fi o decizie logică în acest context; aşa cum putem vedea însă, suntem deja la a treia încercare; e posibil să existe şi unele dificultăţi tehnice legate de interacţiunea shell-ului cu profilul de utilizator, însă cel mai probabil principalele dificultăţi sunt în zona culturii organizaţionale şi eventual juridice ( OpenSSH fiind un produs licenţiat conform GPL Microsoft nu poate folosi codul sau părţi din el într-un produs comercial) . Însă dificultăţile juridice se pot depăşi uşor ( nu cred că e o problemă pentru ei să rescrie codul sau să îl ofere separat, ca produs gratuit de sine stătător). Cultura organizaţională este însă mai greu de clintit; cum însă primii paşi s-au făcut deja de ceva vreme ( am mai scris pe aici de contribuţiile lor la kernel-ul Linux, forţate de “valul” virtualizării), nu cred că va mai fi un impediment.

Despre Power Shell în sine am mai scris şi altădată. Din punctul meu de vedere este un shell prolix, prea evident inspirat din programarea orientată spre obiecte şi clar scris de programatori, nu de administratori. Dar are două mari avantaje: 1. există şi 2. funcţionează.  Nu mă aştept să devin fluent la un moment dat în aşa ceva, dar nici nu cred că e necesar: operaţiunile de întreţinere sunt de obicei repetitive, se bazează pe scripturi pe care le scrii o dată şi le foloseşti ani de zile, deci fluenţa nu este neapărat o necesitate şi probabil nici sintaxa comenzilor.

Este uneori amuzant să vezi o companie ca Microsoft, chiar şi pe anumite segmente, alergând să ajungă din urmă ceilalţi jucători din piaţă. Dar probabil e preţul plătit pentru prea mulţi ani de “inovativitate” fără limite. O vreme şi-au imaginat că doar ei sunt IT-ul, şi de la înălţimea acestei poziţii au neglijat tot ce era în afara ecosistemului impresionant pe care l-au construit. Ori, ca de obicei, aroganţa se răzbună în timp. Nu poţi inova mereu şi în toate domeniile simultan.

Nu e deloc momentul să tragem concluzia că Microsoft este de acum o companie învechită. Ei au în continuare un potenţial tehnic, financiar şi organizaţional care le va permite să se reinventeze.  Va trebui  să găsească o cale de echilibru între calea pragmatică de acum şi cea “vizionară” din vremea lui Gates. Fără un pic de viziune, compania chiar va deveni învechită, dar nici toate viziunile nu se îndeplinesc, dovadă şirul de eşecuri din perioada  Ballmer. În tot cazul, noi vom fi pe aici să vedem ce mai fac…

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. OpenSSH nu este GPL, este BSD:

    http://cvsweb.openbsd.org/cgi-bin/cvsweb/src/usr.bin/ssh/LICENCE?rev=HEAD

    Se poate face programe libere cu licenta GPL sau BSD sau cu alt tip de licenta si sub Windows dar ramai legat de platforma, adica ai un program liber pe care poti sa-l modifici si sa-l utilizezi cum doresti dar ai nevoie de Windows pentru asta, care in sine e un produs cu surse inchise. Daca din anumite cauze, care tin de sistemul de operare, acesta nu mai functioneaza, ghinion nu ai ce sa faci pentru ca nu ai acces la sursele de Windows.

    Oricum ideea ca nu poti sa comercializezi un produs licentiat GPL sau BSD e falsa. Poti cere bani pe produs doar ca atunci cand il vinzi trebuie sa-l livrezi cu tot cu codul sursa sau cu un angajament pe o perioada de 3 ani ca livrezi codul sursa, la cerere (cel putin in cazul GPL).

    Confuzia intre liber si gratuit provine de la faptul ca in engleza cuvantul free le desemneaza pe amandoua. In sensul GPL-ului liber inseamna ca trebuie sa primesti si codul sursa al programului, nu ca nu poti sa ceri bani pe program. Programul se poate vinde, codul sursa vine o data cu el sau in cazul in care vine mai tarziu atunci el nu poate fi conditionat de o taxa mai mare decat cea necesara pentru transferul fizic al surselor, in unul din modurile uzuale pentru acest scop. Mai jos e explicat ce inseamna liber:

    http://www.gnu.org/philosophy/selling.en.html

    • Se poate vinde, dar nu se poate integra intr-un produs comercial, despre asta vorbeam eu (Ma rog, aici sunt ceva diferente intre licente. au existat discutii nesfarsite. S-ar putea sa aveti dreptate si fiind licenta BSD sa poata fi inclusa intr-un produs comercial, desi cred ca depinde de niste biblioteci ssl pe care ar avea nevoie sa le inlocuiasca cu ale lor). Dar, evident, nu asta e problema.

      • Nu stiu daca realizati dar ati folosit cuvantele ‘vinde’ si ‘comercial’ in aceeasi fraza, aparent cu o distinctie privind sensul lor. Sunt doua tipuri de comert ? Poate imi explicati ca sa inteleg …

        • Ok, am fost eliptic, greseala mea, ma refeream la GPL : se poate vinde, cu acces la codul sursa, dar nu se poate integra intr-un soft comercial closed source ( Windows, in speta) decat cu conditia sa se ofere si sursele acestuia. Dar evident ei l-ar putea face ca aplicatie separata, comerciala sau nu, acum au si magazin …

          • Cred ca Microsoft poate produce software pe care sa-l distribuie GPL fara ca acest lucru sa implice deschiderea codului sursa al Windows-ului dar utilizatorul ramane in continuare dependent de codul sursa al Windowsului, gen librarii la care nu are acces.

            Unde vroiam sa bat este distinctia intre gratis si liber. Gratis nu inseamna neaparat liber si liber nu inseamna neaparat gratis.

            • Observatia e corecta si probabil am simplificat prea mult. In cazul in care portiuni ale codului Windows (deci l-ar include in codul principal, cum e de exemplu serviciul telnet) ar fi GPL ei ar avea obligatia sa deschida tot codul. Unele versiuni permit folosirea de librarii closed-source, a fost o discutie destul de aprinsa referitoare de exemplu la kernel. Dar bineinteles ca Microsoft poate produce ( si chiar produce) cod sub GPL, nu-i impiedica nimeni.

  2. @Mihai Badici

    I-ar obliga sa-si respecte clientii, in esenta oameni si ei … ceea ce e destul de evident ca nu e una din prioritatile lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

O nouă mutare pe tabla de șah a spațiului post-sovietic: Organizația Statelor Turcice. Erdogan mută, Putin evaluează.

Rusia și Turcia promovează în prezent o relație tranzacționistă.             Perspectiva geoistorică a relațiilor ruso-turce evidențiază o dimensiune...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro