joi, noiembrie 30, 2023

Prăbuşirea unui elicopter Mi-4 la Vatra Dornei (18 iulie 1973)

Din momentul în care s-a aflat că ministrul Transporturilor, Lucian Bode, a fost victima unui accident rutier – care a avut loc duminică, 30 august 2020, în zona localităţii Dumbrăveşti (jud. Argeş) –, mesajele de blamare directă şi indirectă a demnitarului român s-au difuzat în cascadă în mijloacele de informare în masă din ţară şi pe reţelele de socializare. Prezumţia de nevinovăţie a domnului Lucian Bode – pasager în vehiculul respectiv – se pierde în comentariile negative ale cetăţenilor care, putem presupune, sunt mai curând nemulţumiţi de prestaţiile membrilor clasei politice din România, din ultimii 30 de ani, şi de aroganţa acestora.

Totodată, în scandalul apărut din senin sunt exprimate critici dure la adresa şoferului automobilului demnitarului, care a condus vehiculul în mod extrem de periculos, precum şi împotriva instituţiei din care acesta face parte: Serviciul de Protecţie şi Pază.

Cu totul întâmplător, în documentele consultate în urmă cu 12 ani la Arhivele Naţionale ale României am descoperit un eveniment oarecum asemănător, care s-a soldat cu pierderi de vieţi omeneşti. Ne-am reamintit despre descrierea acestuia când am văzut cazul accidentului ministrului Transporturilor, Lucian Bode, şi prezentăm în continuare documentul existent în arhive. Menţionăm faptul că elicopterul Mi-4, care a suferit o defecţiune tehnică la 18 iulie 1973, a fost adus din Uniunea Sovietică pentru Ministerul Energiei Electrice, fiind recepţionat la 21 aprilie 1961 şi înmatriculat YR-EMA. În aceeaşi zi a mai fost înregistrat un elicopter Mi-4 (YR-EMB), pentru utilizarea sa de către acelaşi minister.

Accidentul grav care a avut loc la Vatra Dornei, la 18 iulie 1973, a determinat autorităţile comuniste de la Bucureşti să renunţe definitiv la acel model de elicopter şi să îl scoată din dotarea Întreprinderii de Aviaţie Utilitară (unde se afla în acel moment).

Raportul întocmit la 30 iulie 1973 de generalul Ion Ioniţă, ministrul Apărării Naţionale, şi trimis lui Nicolae Ceauşescu, privind accidentul în care a fost implicat un elicopter Mi-4 la Vatra Dornei, la 18 iulie 1973.

De la Ministerul Apărării Naţionale

INFORMARE

privind accidentul de zbor produs cu un elicopter al Întreprinderii de aviaţie utilitară din cadrul Comandamentului aviaţiei civile – TAROM, în regiunea nord-est a oraşului Vatra Dornei.

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Nr. M. 1482 din 30.07.1973

Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU

SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT

În ziua de 18 iulie a.c. în regiunea de nord-est a oraşului Vatra Dornei s-a produs un accident grav de zbor, cu un elicopter aparţinând Întreprinderii de aviaţie utilitară din cadrul Comandamentului aviaţiei civile – TAROM.

Accidentul de zbor s-a produs ca urmare a ruperii în timpul zborului a unui organ de comandă al elicopterului, care a pus echipajul în imposibilitate de a-l mai pilota.

În accident şi-au pierdut viaţa primul secretar al comitetului orăşenesc Vatra Dornei al Partidului Comunist Român – Nedelea Ion, comandantul secţiei miliţiei oraşului Vatra Dornei – căpitan Moşneagu Vasile, directorul Întreprinderii Competrol şi locţiitor al comandantului gărzilor patriotice din oraşul Vatra Dornei – Spac Vasile, care au solicitat echipajului ce se afla în misiuni de prospectări geologice, să execute un zbor de agrement cu ei deasupra oraşului Vatra Dornei, zbor în timpul căruia s-a produs accidentul.

De asemenea, în accident şi-a pierdut viaţa mecanicul de bord al elicopterului. Cei 2 piloţi au fost răniţi, se află în spital şi sunt în afara oricărui pericol.

Accidentul de zbor a fost anchetat de o comisie condusă de general-colonel Alexe Vasile, comandantul Apărării antiaeriene a teritoriului.

Cazul se cercetează de către organele procuraturii militare.

MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE

General de armată

(ss.) Ion Ioniţă

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 207/1973, f. 55-57.

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. Lipsește ce e mai important. Care e ” organul de comanda ” rupt ?
    Defect de fabricație , proasta întreținere ? Nu explică pantofarului ajuns președinte tovarășul mecanic ajuns general, ministru dar și el fara liceu și școala militara.

    • În dosar există doar trei file privind acel accident. Era o informare. În protocolul ședinței nu există nici o mențiune despre evenimentul respectiv.

    • Probabil că s-a rupt axul de transmisie motor-elice anticuplu. Ansamblul ăsta este cel mai vulnerabil la toate elicopterele cu elice anticuplu, cedarea lui face zborul incontrolabil, haotic și duce invariabil la crash. Cu restul de belele (cedare motor, incendiu, etc.) se mai poate rezolva, dacă s-a paradit elicea anticuplu e end of the game!

      • De regula un elicopter are sanse sa se salveze deoarece, la orire motor, de ex. intra in autorotatie si cade cu o viteza relativ scazuta.

        • Intr-adevar „The most common use of autorotation in helicopters is to safely land the aircraft in the event of an engine failure or tail-rotor failure. It is a common emergency procedure taught to helicopter pilots as part of their training.”

          Am lucrat la asimilirea licentei de fabricatie a elicopterului IAR 316B (Allouette III B). Daca nu ma insel, in manualul de zbor al acestui elicopter se specifica ca el poate intra in autorotatie daca este la o inaltime mai mare de 50 m.

          Desigur ca Wikipedia nu este intotdeuna o sursa de informare dar – de aceasta data – explicatiile date pentru autorotatie mi se par destul de complete si corecte, bazate pe referinte si linkuri esterne credibile :https://en.wikipedia.org/wiki/Autorotation

      • Posibil mai ales ca pilotii au supravietuit accidentului mai putin mecanicul si calatorii…

        Am incercat sa gasesc ceva detalii tehnice despre aceste incident dar nu am reusit.

        • Mă întreb unde aș putea găsi arhiva Întreprinderii de Aviație Utilitară. Poate că în aceasta s-ar putea găsi detalii suplimentare. A doua soluție, la fel de dificilă, este căutarea raportului întocmit de comisia de anchetă în arhivă Ministerului Apărării. Rămâne că sarcină pentru viitor, după dispariția pandemiei.

    • Posibil o manevra care a suprasolicitat elementul de comanda efectuata bine-inteles de catre piloti.

      Elicopterul pare sa fie fiabil si a fost bine vandut si se pare ca unii inca il mai folosesc…( nu spui cine…)

      Interesanta reactia dupa incident – tipica pentru comunism, scoatem tot ca sa nu mai fie ispita…

  2. „am descoperit un eveniment oarecum asemănător, care s-a soldat cu pierderi de vieţi omeneşti”
    Sincer, nu văd asemănarea între cele două evenimente și nici rostul acestei contribuții.
    Deosebiri:
    automobil – elicopter
    răniți (? nu sunt sigur) – morți
    interes de serviciu – agrement
    vina șofer – defecțiune tehnică

  3. Si care-i concluzia? Ca intr-o jumătate de veac am rămas in aceeasi mocirla, obișnuiți cu “micul furt” si ascunderea mizeriei sub preș?
    Apropo, daca ministrul respectiv s-ar fi deplasat cu un elicopter/avion si nu se încurca printre muritori, pe sosea, nu se supăra nimeni pe el (fie ca dădea sau nu de pământ). Ce ne deranjează cel mai mult este mitocănia si disprețul cu care ne tratează pe față. Vedem in trafic zilnic astfel de mitocanii si ne-a cam ajuns. Totodata suntem cuminți si fricoși, si stam linistiti in cutiuta noastra.

  4. Am zburat în anii 80 cu elicoptere fabricate in Francia. Erau f fiabile până când Ceasca a interzis importul pieselor de schimb. Apoi utilizarea lor s-a redus la minimum. Sunt convins că arhirposcopul de Suceava n-a fost adus la Buc cu un elicopter căruia nu i s-au impotst piese de schimb.

    • Tocmai am terminat de citit un document despre scăderea volumului transporturilor în România, pentru anul 1980. Oficial, s-a dorit micşorarea costurilor printr-o „raionare” a transporturilor (termen folosit de Nicolae Ceauşescu), astfel încât să fie diminuată distanţa parcursă de mărfuri de la furnizor la destinatar. În felul acesta scădea şi consumul de combustibil utilizat pentru transportul mărfurilor. Acesta a fost începutul pentru celebrele „cote” la benzină din anii ’80.
      Voi reveni asupra subiectului într-un material separat, probabil împreună cu discuţiile care au avut loc în Ungaria pe această temă şi despre exporturile de armament românesc în Egipt.

  5. Ce are elicopterul cu prefectura?! Nu vad nicio legatura.
    Ce facea Ministrul Transporturilor era in primul rand ilegal: depasea coloana peste linia continua in viraje fara vizibilitate si cu viteza f mare. Astea sunt fapte care se vad in filmari, nu rapoarte oficiale facute post-factum. Se intampla enorm de multe accidente in conditiile astea si foarte multe soldate cu victime nevinovate care doar au ghinionul sa se afle pe celalalt sens cand depasesc dementii. Daca intra in vreo masina si facea praf vreo familie cu copii, cum s-a intamplat de atatea ori, tot asa ne-ar fi spus ministrul, ca era pe bancheta din spate si dormea?? Sau ca l-au rapit extraterestrii de la SPP??
    Mi se pare circumstanta agravanta ca tocmai ministrul transporturilor comitea aceste ilegalitati periclitand ceilalti participanti la trafic, in conditiile in care este principalul responsabil de starea drumurilor din Romania.
    Deci ce vreti sa ne spuneti cu articolul asta, mai exact?

    • @ Alter_Ego

      Spuneți că nu ați înțeles ce a vrut să ne spună autorul articolului, Petre Opriș.
      Eu am înțeles încă de când am citit prima frază din articol, citez: „…ministrul Transporturilor, Lucian Bode, a fost VICTIMA unui accident rutier ….”.
      ………………………………
      Faptele:
      – Dosarul penal privind accidentul rutier a fost deschis la locul accidentului.
      – Pentru că șoferul care a provocat accidentul este ofițer, dosarul a fost trimis la instituția care este competentă să ancheteze un ofițer, la Parchetul Militar.
      – Pentru că în mașina care a provocat accidentul a fost un ministru, dosarul a fost trimis la instituția care este competentă să ancheteze un demnitar, adică la Parchetul General. Acolo procurorii vor ancheta cu ce a contribuit fiecare persoană la provocarea accidentului.
      Apoi, în cadrul unui proces, un complet de judecată va stabili cine este vinovat penal și cine este victimă.

      Uluitor! Cu mult timp înainte de a se lua vreo hotărâre, autorul articolului știe deja care va fi rezultatul și ni-l spune: Ministrul este victimă!
      …………………………………
      După această extraordinara citire în viitor grație căreia știm încă de acum cine este victima, discutăm mult, foarte mult, despre … și despre …, și despre, …, pe scurt discutăm despre orice ALTCEVA. (Discutatul despre altceva are și un nume, nu mi-l amintesc acum).

      … Oare elicopterul care a căzut acum 47 de ani ce culoare avea?

      • Orice om implicat într-un accident de acest gen este în primul rând victimă, stimată doamnă. După un asemenea impact nu se iese întreg din maşină.
        Încercaţi să gândiţi înainte de a vă exprima ura faţă de semenii dumneavoastră, chiar dacă nu îi cunoaşteţi.

  6. nu inteleg deloc care e legatura dintre un accident de elicopter produs din motive tehnice neimputabile pilotului si un accident rutier produs de un sofer grabit si indisciplinat al unui demnitar roman?

  7. Am doua lucruri de comentat fata de acest articol:
    – sunt unul din cei mai pasionati cititori ai articolelor dvs, sunt excelente – bine documentate si clare. Acesta e din categoria „apropo de accidente”, am fost surprins ca a fost atat de scurt si abia apoi mi-am dat seama ca nu e un articol tipic
    – prezumptia de nevinovatie exista doar in cadrul procesului penal, nu implica terti si nu este obligatorie pentru nimeni altcineva. Mentiunea din inceputul articolului e complet gratuita, comentatorii de pe internet nu au nici o obligatie legala sau morala sa acorde prezumptia de nevinovatie cuiva, nu sunt nici procuror si nici judecator si isi pot forma propriile opinii si concluzii asa cum doresc si asta nu ii face nici oameni rai, nici necunoscatori, etc. Prezumptia de nevinovatie implica doar ca procurorul trebuie sa demonstreze vinovatia, nu este prezumata, similar conceptului in stiinte ca cine afirma ceva trebuie sa o si demonstreze (invers fata de religie, de exemplu). Utilizarea prezumptiei de nevinovatie in discutii publice este complet neadecvata.

  8. Putem sa avem niste asemanari si deosebiri intre cele doua evenimente. Altfel eu personal am aflat de acel accident de eicopter si nimic mai mult

  9. O lista lunga din care se poate retine ca: „… au solicitat echipajului ce se afla în misiuni de prospectări geologice, să execute un zbor de agrement cu ei deasupra oraşului Vatra Dornei, zbor în timpul căruia s-a produs accidentul.”

    Deci era ceva nu trebuia sa se intampla, si poate nu am mai fi aflat nimic despre aceea intamplare daca ghinionul, sa fie complet, tocmai a facut sa se rupa un element de comanda, probabil ca a fost o manevra dincolo de ceea ce este admis in manual…

    Elicopterul era unul dintre cele mai vandute tipuri de aeronave din URSS
    „The Mi-4 rendered useful service to geological prospecting parties, oilfield workers, fishery vessels, rescue teams. In the period between 1956 and 1966 more than 700 Mi-4s were sold to 34 countries of the world, including Afghanistan, Algeria, Austria, China, Cuba, Egypt, Finland, Ghana, India, Indonesia, Iraq, Mongolia, North Korea, Pakistan, Syria, Yugoslavia and the Warsaw Pact countries.”

    Mai sunt si alte cazuri asemanatoare unele mediatizate, altele nu –

    Unul mediatizat elicopterul SMURD prabusit in lac, o afacere cu bani europeni si doua personaje importante, dintre care unul este racorit si altul este inca… (https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-dosarul-siutghiol-cine-a-prabusit-elicopterul-smurd-369330)

  10. In tara au intrat 3 astfel de elicoptere cu urmatoarele indicative
    YR-EMA Mil 4 0595
    YR-EMB Mil 4 0899
    YR-EMC Mil 4 0679

    Interesant ca in cazul primului elicopter figureaza ca a fiind sters din evidenta, lucrur de inteles, dar despre celelalte doua nu se stie pe unde sunt…Au fost transferate unde???

    Am gasit de exemplu
    YR-ALR Sud Aviation 316B Alouette III 1668 cu mentiunea ca fiind retras – adica nu mai zboara dar nu si despre cele de mai sus.

  11. Care-i legatura?
    Daca voiai sa gasesti ceva similar, nu trebuia sa mergi tocmai pe vremea lui Ceasca, chiar daca asta e specializare dumitale, era ceva mult mai aproape si anume accidentul coloanei lui Oprea si moartea politistului pe motocicleta.
    Iar prezumtia de nevinovatie nu e ignorata caci nu-l baga publicul in puscarie nejudecat. Aici e vorba de prezumtia de abuz, imoralitate, coruptie, aroganta si nesimtire, care e indreptatita si de istoria si mai recenta si mai putin recenta a clasei noastre politice si de reactiile contradictorii si evident aburitoare ale PNL, inclusiv Iohannis si ale SPP (vezi ce spunea Bogdan Pirlog despre obligatiile de informare si comunicare pe care le ignora SPP-ul).

  12. Asa ceva scrisem si eu:
    „Sincer, nu văd asemănarea între cele două evenimente și nici rostul acestei contribuții.”
    Dar asa se scrie Istoria.

  13. Ce legatura are accidentul de la Vatra Dornei cu cel pe drumul dintre Ramnicu Valcea – Pitesti? A am uitat da au ceva comun Nomenclaturistii de atunci sunt neonomenclaturisti de azi. Aceasi mentalitate si sfidarea la adresa muritorilor de rand. Vreti sa va spun un liberar cu comportament normal si fara sfidare? Ati auzit de doctorul Danaila. Ati auzit de el? Stiti cu ce merge acel domn, spun domn la serviciu ? Cu metroul, fara masina de serviciu, fara girofar fara sirene. Asa lasati-o moarta. Bode a sfidat pe toti aia din trafic si va spun ca majoritatea din trafic care au fost depasiti de masina in care era Bode ia urat de bine. A primit un camion de salam. Hai sa fim sinceri asa au gandit toti aia din trafic.

  14. mie mi se pare ca mai degraba seamana cu incidentul apollo 13, sau poate cand a cazut Ginghis Han de pe cal, dar ma rog, poate ca si asta cu elicopterul e tot pe acolo.

  15. Căpitanul Mosneagu Vasile e bunicul meu, din ce stiu, ancheta a fost făcută superficial, “sa fie bine ca sa nu fie rău”, elicopterul venise deja cu defecțiuni in Vatra Dornei, dar acest lucru’ a fost ținut ascuns, oamenii care s-au urcat in elicopter, au fost sacrificați.

      • Buna ziua! Unchiul meu, Virgil Mosneagu deține mai multe informații. La un moment dat, cercetase, căutase la București mai multe documente legate de accident. Găsise tare putine . Multe s-au mușamalizat . Dacă doriți, va pot face legătura cu el.

        • Buna ziua,eu sunt nepoata (as putea spune fiica unica preferata) a fostului primar Nedelea Ioan,eram acolo când a primit telefonul sa meargă de urgentă la primărie .Avea ordin sa se urce in acel elicopter.
          Dacă se poate as vrea sa iau legătura cu membrii familiilor Mosneagu si Șpac .Nu vom rezolva o crima a comunismului,dar poate….vom afla câte ceva in plus.

          • Vă mulţumesc, v-am trimis aseară tot ce am şi vă voi informa în legătură cu informaţiile pe care le voi primi de la doamna Andreea Lidia.

  16. Mai interesant ar fi de analizat ‘accidentul’ aviatic din 28 decembrie 1989 cand un AN-24 Tarom a fost autorizat sa decoleze de pe Otopeni in mod exceptional, doar ca sa se prabuseasca la cateva minute de la decolare. Se spune ca a fost doborat de o racheta anti-aeriana, poate e mai aproape de specializarea dvs.

    Incepand cu 22 decembrie 89 era interzisa decolarea aeronavelor civile si militare de pe teritoriul Romaniei, totusi s-a permis decolarea acestuia, la bord aflandu-se un reporterul britanic Ian Parry cu o gramada de materiale din timpul Revolutiei incredintate si de alti reporteri straini ca sa ajunga spre redactiile din toata lumea.
    Am cunoscut o nepoata de-a comandantului aeronavei, Ioan Chifor, decedat impreuna cu toti ceilalti aflati la bord. Mi-a povestit ca au incercat sa afle ce s-a intamplat cu zborul respectiv in anii de dupa Revolutie si familia a primit numeroase amenintari si telefoane de intimidare de la securistii inca la putere atunci ca si acum. Nici pana in ziua de azi nu se stie ce s-a intamplat cu acel zbor si nici rolul bateriei de Rachete AA de la Boteni unde – coincidenta – s-a prabusit avionul. O pata pe obrazul armatei romane, ca multe altele din zilele tulburi de decembrie 1989.

    • Avionul a fost doborît de o rachetă și cazul îngropat de procurori și securiști. Este cît se poate de adevărat că membrii familiilor celor din echipaj au primit amenințări și au fost urmăriți ”la vedere” de securiști, pentru intimidare. A fost și este o mare nenorocire acoperită mîrșav de ”statul de drept”, iar familiile celor asasinați își caută dreptatea fără nicio speranță. Mai puțin familia copilotului Valter Jurcovan, care nu mai există. Valter a fost doborît de rachetă la revoluție, după șase ani a murit soția lui, Doina Jurcovan care era însoțitoare de bord în echipajul A 310 care a căzut la Balotești, iar Bogdan, copilul lor, a murit după alți șase ani electrocutat într-un accident nenorocit. Armata, securitatea și justiția au fost cu noi ca de obicei și d-aia trebuie să beneficieze acum de privilegii.

    • „Nici pana in ziua de azi nu se stie ce s-a intamplat cu acel zbor”
      Dar cu dosarele Revolutiei si Mineriadelor se stie? se stie insa cine a inchis dosarele, dar tacem.

    • Într-adevăr, avionul respectiv a fost doborât cu o rachetă lansată din greşeală. S-a scris despre cazul respectiv în anii ’90, iar accesul la documentele întocmite în acele zile tragice este extrem de dificil, chiar şi fără pandemie. De aceea rămân cu cercetarea la perioada Războiului Rece.

  17. Poate ar fi de urmarit si accidentele de la regimentul specializat de la Alexeni / Urziceni, unde in deceniul al optuluea s-a prabusit un elicopter cu comandantul de regiment, colonelul Girbaciu. Stiu ca ar fi lovit o linie de inalta tensiune. Sigur mai sunt in viata colegi de ai celor decedati in astfel de evenimente.

    • Vă mulţumesc pentru idee. Momentan, zborurile de la Varşovia la Bucureşti şi retur au fost suspendate şi arhivele din România sunt închise pentru cercetători.

  18. Mulţumesc tuturor comentatorilor care au încercat să mă ajute cu descrieri tehnice pentru a înţelege cauzele accidentului respectiv şi locul unde aş putea găsi informaţii şi date suplimentare. Doresc să îi informez cu această ocazie faptul că am fost contactat deja de membri ai unor familii care au pierdut pe cineva drag în acea zi şi voi încerca să dezvolt subiectul cu ajutorul mărturiilor şi, eventual, al altor documente inedite.

    @Adrian B
    Polonezii au un sistem interesant de a informa în mijloacele mass-media despre numele presupuşilor vinovaţi, al inculpaţilor şi al victimelor. Concret, se comunică doar prenumele lor şi iniţiala numelui de familie. M-am obişnuit cu acest sistem în ultimii 11 ani, deşi iniţial mi s-a părut ciudat. De aici apare pentru mine accentuată chestiunea prezumţiei de nevinovăţie, care este legată de o posibilă acţiune de defăimare. Nu am studii de specialitate în domeniul juridic, aşa că doar vă comunic ce anume am observat.
    În afară de accidentul tragic de la Smolensk din 2010, autorităţile poloneze s-au confruntat şi cu alte cazuri speciale în ultimii zece ani: două incidente cu autovehiculul principal al preşedintelui Republicii (explozia unei anvelope pe autostradă, urmată de o răsucire a vehicului şi ieşirea în decor, respectiv suspendarea vehiculului pe o linie de tramvai), un accident auto grav cu o doamnă prim-ministru şi un accident fără urmări grave cu un ministru al Apărării. Am urmărit cu atenţie evenimentele respective din obişnuiţă :) şi modul de comunicare a evenimentelor respective nu a diferit foarte mult faţă de evenimentul în care a fost implicat ministrul Transporturilor din România. Ceea ce se poate remarca este grija polonezilor pentru menţinerea unui nivel decent al discursului public al autorităţilor.
    Evident, ministrul român ar trebui să îşi prezinte demisia (deşi polonezii nu au făcut acest gest de onoare), însă subiectul articolului meu este altul şi l-am menţionat în titlu. Articolul este într-adevăr unul atipic şi cele două mesaje pe care le-am primit ieri din România mă determină să continui cercetarea, chiar dacă ideea scoaterii documentului respectiv din „adormire” (stătea liniştit în arhiva mea electronică şi nu zicea nici pâs) este legată de accidentul auto care a avut loc în România. Mi-am adus aminte de raportul respectiv, însă nu mai ştiam pe unde l-am pus. Se mai întâmplă :)

  19. Ultima informaţie: elicopterul s-a prăbuşit la fabrica de prelucrare a lemnului din Vatra Dornei deoarece, se pare, a agăţat un cabru electric. Mulţumesc doamnei Tamara Mihuta pentru această informaţie.

  20. In momentul in care un demitar se urca intr-o masina oficiala condusa de un sofer care face parte dintr-o institutie abilitata a statului acesta preia raspunderea pt siguranta persoanelor din masina si a masinii, simplu.
    Ce treaba are ministrul cu soferul ? atata timp cat acesta isi vede de treaba sa iar soferul de condus ?

  21. Bunicul meu, Voica Dumitru, a fost mecanic pe aceste elicoptere Mil 4 de la Aviatia Utilitara. Din ce povestea mama, si el facea parte din echipajul acestui elicopter insa a fost „dat jos” ca sa faca loc pasagerilor. Spunea ca a trebuit sa mearga cu un camion – cisterna. Asa stiam si eu, ca accidentul s-a produs din cauza acrosarii unor cabluri electrice. Nu stiu cum a aparut ipoteza/certitudinea unei defectiuni tehnice insa sigur e ca bunicul a avut o perioada foarte urita atunci, cu anchete in stilul caracteristic. Dupa doi ani, avind virsta potrivita, s-a pensionat. Eu nu am apucat sa discut cu el despre acest subiect pentru ca aveam numai 8 ani cind s-a prapadit insa pastrez si acum un aparat de ras in al carui miner de plastic s-a imprimat un model de material textil, pesemne de la caldura incendiului care a urmat.

    In anii ’90 am citit un articol (cred ca in revista Modelism), in care era vorba de un accident cu un elicopter MIL 4 ce cazuse peste o casa. Nu mai tin minte daca spuneau ce indicativ avea dar e posibil sa fi fost YR-EMB. Banuiesc ca nu au fost victime insa ziceau ca pina la venirea autoritatilor, locul a fost lasat in paza mecanicului de bord, Voica Dumitru.

    Am citeva fotografii cu aceste elicoptere si cu echipajele lor, daca credeti ca va sint de folos, va rog sa imi spuneti si vi le pot trimite.

    Cu bine

  22. Tatal meu Virlan Niculae a murit in acel accident de elicopter.Era mecanicul de bord. Da a fost o acrosare a cablurilor electrice dar se pare ca a fost si o defectiune in coada elicopterului.
    Am sa caut toate actele si rapoartele de la acel moment. Nu am avut puterea sa le citesc niciodata.Mai ales ca aveam 9 ani si am fost foarte marcata de eveniment.
    VT se pare ca bunicul tau si tatal meu au fost colegi.

    Toate bune va doresc,

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro